Sistare lucrări -recurs

Decizie 28 din 08.12.2008


Dosar nr. 6295/280/2008

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2124/R

Şedinţa publică de la 08 Decembrie 2008

Obiectul: sistare lucrări -recurs

Constată că prin sentinţa civilă nr. 5620/6.10.2008, pronunţată de către

Judecătoria Piteşti  în dosarul nr. 6295/280/2008, s-a admis cererea formulată pe

cale de ordonanţă preşedinţială de către reclamanţii D.  G. şi D. G., fiind obligaţi

pârâţii I. F. şi I. M. ca până la soluţionarea în mod irevocabil a dosarului nr.

6294/280/2008, având ca obiect revendicare imobiliară, să sisteze lucrările de

construire a gardului despărţitor început pe latura de vest a proprietăţii lor, situată

în comuna B., sat. G., jud. Argeş.

Împotriva sentinţei civile  nr. 5620/6.10.2008, pârâţii au declarat recurs,

solicitând desfiinţarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea  cererii de

ordonanţă preşedinţială şi obligarea  intimaţilor - reclamanţi la plata cheltuielilor de

judecată.

Recurenţii - pârâţi au apreciat că în cauză probele au fost interpretate greşit,

hotărârea  fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 581 C.pr.civilă.

Astfel, nu există o strânsă legătură între cererea de ordonanţă preşedinţială şi

acţiunea ce  face obiectul dosarului nr. 6294/280/2008, deoarece  reclamanţii

revendică suprafaţa de 352 m.p teren situat pe latura de este a proprietăţii  acestora,

în  comuna B., sat. G., jud. Argeş, fără a solicita şi desfiinţarea lucrărilor de edificare

a gardului pe hotarul dintre proprietăţile lor.

In opinia  instanţei de recurs , această critică este nefondată, întrucât strânsa

legătură dintre cele două cereri de chemare în judecată nu trebuie să fie centrată pe

acelaşi obiect material - gardul.

Nu are  relevanţă faptul că reclamanţii nu au solicitat şi demolarea

construcţiilor efectuate de pârâţi, deoarece , o astfel de cerere poate fi făcută şi

ulterior, esenţială în cauză fiind împrejurarea că edificarea gardului se realizează pe

terenul revendicat.

Aşadar , conexitatea vizează orice atingere adusă dreptului de proprietate

funciară, asupra căruia există un litigiu în curs de soluţionare.

Recurenţii - pârâţi au argumentat că nu este îndeplinită cerinţa urgenţei,

impusă de textul art. 581 C.pr.civilă.

In dezvoltarea celui de-al doilea motiv de recurs, recurenţii susţin că din

actele depuse la dosar, rezultă că ar avea calitatea de proprietari asupra terenului de

5182,45 m.p ( cu vecinătăţile: N- drum comunal, S- drum comunal, E- Z. C. şi V-

D. G.), conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.

725/23.06.2000 şi înscrierii în cartea funciară din anul 2000 ( prima instanţă

reţinând în mod eronat anul 2006, ca fiind momentul dobândirii proprietăţii). Incă

din  anul 2002, recurenţii au demarat operaţiunile necesare construirii unui imobil

cu destinaţie de  locuinţă pe terenul sus indicat  , precum şi a împrejmuirii acestuia,

obţinând autorizaţia de construcţie eliberată de primăria comunei B., sub nr.

1793/20.05.2002.

Recurenţii consideră că în mod greşit instanţa de fond reţine că invocarea

autorizaţiei de construcţie nu poate conduce la concluzia că gardul este amplasat pe

hotarul despărţitor, mai ales că nu este însoţită de o schiţă aferentă.

Recurenţii afirmă că existenţa unei autorizaţii de construcţie valabile( nefiind 

desfiinţată de la data emiterii acesteia), în baza titlului de proprietate înscris în cartea

funciară însoţită de documentaţia cadastrală creează în favoarea  lor o prezumţie de

legalitate, de conformitate a situaţiei de fapt cu cea de drept, pe care reclamanţii nu

au  răsturnat-o cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 1169 C.civ, sarcina probei le

revine. În atare situaţie, aparenţa dreptului este în favoarea recurenţilor, iar nu a

intimaţilor - reclamanţi, aşa cum greşit a  stabilit instanţa de fond.

Tribunalul observă că al doilea motiv de recurs prin care se invocă absenţa

urgenţei în luarea măsurii de sistare de lucrări ( fără a se aduce şi vreun argument în

acest sens de către recurenţi , se referă de  fapt la modalitatea în care instanţa de

fond a evaluat existenţa dreptului de proprietate aparent asupra terenului

revendicat în favoarea reclamanţilor.

Tribunalul apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut că

modalitatea de stăpânire  şi de folosinţă actuală asupra terenului, creează aparenţa

dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor, neînţelegerile dintre părţi urmând

a fi tranşate prin  analiza şi compararea titlurilor de proprietate ale acestora, în

cadrul acţiunii în revendicare, iar autorizaţia de construire nu poate conduce , în

lipsa altor probe, la concluzia că acel gard, început în anul 2008, este situat pe hotar.

De altfel, stabilirea amplasamentului gardului este o  chestiune de fapt şi care

determină cercetări de  fond ce nu se pot efectua în procedura specială a ordonanţei

preşedinţiale.

Recurenţii - pârâţi au mai precizat că  intimaţii - reclamanţi nu şi-au justificat

interesul în promovarea cererii, deoarece lucrările au fost efectuate în perioada iulie

- august 2008, potrivit declaraţiilor de martori , iar de mai bine de 3 luni acestea s-

au sistat.

Tribunalul, analizând şi ultimul motiv de recurs, constată că şi acesta este

neîntemeiat , având în vedere faptul că acţiunea a fost înregistrată la data de 

02.07.2008,  moment  ce se  situează în perioada mai sus menţionată chiar de către

recurenţi ( iulie - august 2008), când se efectuau lucrările de edificare a gardului.

Deci, reclamanţii şi-au justificat interesul în promovarea acţiunii, iar sistarea

lucrărilor, care poate fi temporară nu lipseste cererea de chemare în judecată de

obiectul ei.

In consecinţă, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civilă se va respinge recursul

declarat ca nefondat, iar în baza art.274 C.pr.civilă recurenţii vor fi obligaţi la plata

cheltuielilor de judecată în valoare de 1000 lei.

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul.  formulat de pârâtii  I. F., I. M. împotriva

sentinţei civile nr. 5620/6.10.2008 pronunţată de Judecătoria Piteşti in dosar nr.

6295/280/2008,  intimati fiind reclamantii  D. G., D. G.

Obligă recurentii să plătească intimaţilor suma de 1000 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică  azi, 8.12.2008,  la Tribunalul

Argeş, secţia civilă.

 

 

 

 

1