Recurs. Anulare proces verbal de control întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă

Recurs. Anulare proces verbal de control întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă

- art. 31 din Codul muncii

În data de 23.09.2014, inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. B. au efectuat un control la intimată, ocazie cu care s-a verificat prin sondaj perioada martie 2014 - la zi şi s-au luat declaraţii persoanelor găsite prestând activitate.

În baza acestor declaraţii şi a celor constatate cu ocazia controlului, s-a întocmit procesul verbal de control seria YY nr.xxxxxxx din 24.09.2014 (f. 8-11 dosar fond), prin care s-au stabilit în sarcina intimatei o serie de măsuri, individualizate în planul de măsuri din Anexa nr.1, şi anume:

1-6 - Se va încheia contract individual de muncă pe durată determinată 14.05.2014 – 01.06.2014 pentru numita M. E. ?i se va prezenta la I.T.M. B., cu toate consecinţele legale care decurg din aceasta;

2-1 - Se va face la I.T.M. B. dovada transmiterii în REVISAL a contractului individual de muncă încheiat pentru M. E., pe durată determinată 14.05.2014 – 01.06.2014.

Împotriva acestor măsuri, intimata a formulat plângere prealabilă (fila 6 dosar fond) care a fost respinsă prin adresa nr. xxxxx/LCA/04.11.2014 (fila 7 dosar fond).

Curtea a constatat că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că pentru perioada cât doamna M. E. s-a prezentat la punctul de lucru al intimatei pentru a observa cum se desfăşoară activitatea, a întocmit monetare şi „a adunat sume de bani”, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond precum şi din susţinerile intimatei însăşi făcute prin plângerea contravenţională şi prin întâmpinarea depusă la prezentul dosar, nu există obligaţia încheierii unui contract individual de muncă.

Sub acest aspect, instanţa de recurs a reţinut că o corectă calificare juridică a perioadei în care doamna M. E. a desfăşurat aceste activităţi ar fi impus încadrarea acestei perioade în categoria perioadei de probă.

Instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit art. 31 alin. 1 din Codul muncii „pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.”

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că inclusiv pentru perioada de probă trebuie încheiat un contract individual de muncă neputând fi primite persoane la muncă, chiar şi pentru a da o probă de lucru, fără a avea încheiat contract individual de muncă chiar şi pe perioada strict necesară probei de lucru. Aceiaşi concluzie se impune şi în cazul în perioadei în care angajatului i se face instructajul la locul de muncă un astfel de instructaj neputând fi efectuat în afara contractului individual de muncă ci doar ulterior încheierii unui astfel de acord contractual.

Prin urmare, chiar dacă la terminarea perioadei de probă i s-a încheiat angajatului contract individual de muncă, faţă de dispoziţiile art. 31 alin. 1 din Codul muncii, angajatorului, respectiv intimatei, îi revenea obligaţia încheierii contractului de muncă cu angajatul din prima zi când acesta s-a prezentat la punctul de lucru şi a desfăşurat activităţi pentru intimată, respectiv 14.05.2014, indiferent de importanţa concretă a activităţilor desfăşurate.

Pe cale de consecinţă, reţinând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, instanţa a admis recursul formulat de recurenta pârâtă şi a casat în totalitate sentinţa recurată, astfel că a respins ca nefondată acţiunea.

Decizia nr. 713 din 08.04.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 5222/111/CA/2014*

Prin sentinţa nr. 1830/16.06.2015 pronunţată în dosar nr. 5222/111/2014*, Tribunalul B. a admis acţiunea formulată de reclamanta K. M. – ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ AL JUDEŢULUI B., ca întemeiată.

A anulat adresa nr.xxxxx/04.11.2014 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă B.

A anulat procesul verbal de control seria YY nr.xxxxxxx încheiat în 24.09.2014 de Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului B. cu privire la măsurile dispuse la pct.1-6 şi 2-1 din Anexa 1 a procesului verbal.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1550 lei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul-pârât INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ B., solicitând admiterea recursului şi menţinerea ca legale a măsurilor dispuse prin procesul verbal de control seria YY nr. xxxx/24.09.2014.

 În motivare, recurentul susţine că sentinţa Tribunalului B. este nelegată şi netemeinică, deoarece instanţa, deşi a analizat probele deduse judecăţii propuse de I.T.M. B., a tras o concluzie greşită, respectiv că M. E. a lucrat doar din 01.06.2014, de când avea contract de muncă.

Arată recurentul că soluţia instanţei a nesocotit toate probele propuse de I.T.M. B. şi care duceau la o singură concluzie şi anume aceea că M. E. a prestat activitate lucrativă în perioada 14.05.2014 - 31.05.2014.

Apreciază recurentul, în esenţă, este clar şi fără echivoc că M. E. a desfăşurat activitate lucrativă la I.I. K. M., fără a avea încheiat contract de muncă pentru perioada 14.05.2014-31.05.2014 şi se impune ca legală şi temeinică măsura încheierii contractului de muncă pentru aceasta.

Învederează instanţei recurenta, în esenţă, că în data de 23.09.2014 reprezentanţii săi au efectuat un control la magazinul intimatei iar din fişa de identificare completată de către numita M. E. rezultă faptul că aceasta prestează activitate la intimată din 02.06.2014 în funcţia de vânzătoare, cu contract de muncă, 8 ore pe zi, salariu lunar net de 670 lei.

Susţine recurentul, în esenţă, că prin neîncheierea contractului individual de muncă pentru numita M. E. pe durată determinată 14.05.2014-01.06.2014 intimata a încălcat prevederile art.16 din Legea nr.53/2003.

În drept, recurentul invocă Legea nr. 53/2003, Legea nr. 108/1999 şi H.G. nr. 500/2011.

Intimata-reclamantă K. M. – ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de către I.T.M. B., ca fiind nefondat şi menţinerea în totalitate a hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, intimata susţine, în esenţă, că faptul ca doamna M. a fost instruită o perioada de 2 săptămâni înainte de a fi angajată nu poate echivala sub nicio formă cu muncă la negru şi cu nicio sustragere de la plata impozitelor.

Arată intimata, în esenţă, că inspectorii I.T.M. au cunoscut din declaraţia soţului administratorului intimatei faptul ca în cele două săptămâni din luna mai 2014, magazinul funcţiona doar câteva ore pe zi, întrucât la data de 14.05.2014 încetase contractul de muncă al fostei angajate F. M. C.. Precizează intimata că K. M. în calitate de administrator al I.I. K. M. a suplinit lipsa vânzătorului în perioada 15.05.2014 - 01.06.2014 şi nu din 14.05.2014, cum eronat au menţionat inspectorii.

În drept, intimata invocă art.205 Cod procedura civilă.

Analizând recursul, instanţa a constatat următoarele:

În data de 23.09.2014, inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. B. au efectuat un control la intimată, ocazie cu care s-a verificat prin sondaj perioada martie 2014 - la zi şi s-au luat declaraţii persoanelor găsite prestând activitate.

În baza acestor declaraţii şi a celor constatate cu ocazia controlului, s-a întocmit procesul verbal de control seria YY nr.xxxxxxx din 24.09.2014 (f. 8-11 dosar fond), prin care s-au stabilit în sarcina intimatei o serie de măsuri, individualizate în planul de măsuri din Anexa nr.1, şi anume:

1-6 - Se va încheia contract individual de muncă pe durată determinată 14.05.2014 – 01.06.2014 pentru numita M. E. ?i se va prezenta la I.T.M. B., cu toate consecinţele legale care decurg din aceasta;

2-1 - Se va face la I.T.M. B. dovada transmiterii în REVISAL a contractului individual de muncă încheiat pentru M. E., pe durată determinată 14.05.2014 – 01.06.2014.

Împotriva acestor măsuri, intimata a formulat plângere prealabilă (fila 6 dosar fond) care a fost respinsă prin adresa nr. xxxxx/LCA/04.11.2014 (fila 7 dosar fond).

Curtea a constatat că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că pentru perioada cât doamna M. E. s-a prezentat la punctul de lucru al intimatei pentru a observa cum se desfăşoară activitatea, a întocmit monetare şi „a adunat sume de bani”, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond precum şi din susţinerile intimatei însăşi făcute prin plângerea contravenţională şi prin întâmpinarea depusă la prezentul dosar, nu există obligaţia încheierii unui contract individual de muncă.

Sub acest aspect, instanţa de recurs a reţinut că o corectă calificare juridică a perioadei în care doamna M. E. a desfăşurat aceste activităţi ar fi impus încadrarea acestei perioade în categoria perioadei de probă.

Instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit art. 31 alin. 1 din Codul muncii „pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.”

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că inclusiv pentru perioada de probă trebuie încheiat un contract individual de muncă neputând fi primite persoane la muncă, chiar şi pentru a da o probă de lucru, fără a avea încheiat contract individual de muncă chiar şi pe perioada strict necesară probei de lucru. Aceiaşi concluzie se impune şi în cazul în perioadei în care angajatului i se face instructajul la locul de muncă un astfel de instructaj neputând fi efectuat în afara contractului individual de muncă ci doar ulterior încheierii unui astfel de acord contractual.

Prin urmare, chiar dacă la terminarea perioadei de probă i s-a încheiat angajatului contract individual de muncă, faţă de dispoziţiile art. 31 alin. 1 din Codul muncii, angajatorului, respectiv intimatei, îi revenea obligaţia încheierii contractului de muncă cu angajatul din prima zi când acesta s-a prezentat la punctul de lucru şi a desfăşurat activităţi pentru intimată, respectiv 14.05.2014, indiferent de importanţa concretă a activităţilor desfăşurate.

Pe cale de consecinţă, reţinând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, instanţa a admis recursul formulat de recurenta pârâtă şi a casat în totalitate sentinţa recurată, astfel că a respins ca nefondată acţiunea.

Având în vedere că intimata este cea care a pierdut procesul şi că recurenta a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în temeiul art. 453 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanţa a admis această cerere a recurentei şi a obligat-o pe intimată la plata în favoarea recurentei a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs constând în taxă judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare