Contestatie la executare – Dreptul de retentie este un mijloc specific de garantare a obligatiilor, reprezentând uneori si o forma de manifestare a exceptiei de neexecutare – constând în dreptul creditorului de a refuza sa restituie un bun al debit...

Decizie 209 din 10.03.2005


Contestaţie la executare – Dreptul de retenţie este un mijloc specific  de garantare a obligaţiilor, reprezentând uneori şi o formă de manifestare a excepţiei de neexecutare – constând în dreptul creditorului  de a refuza să restituie un bun al debitorului său aflat în detenţia sa, până ce debitorul nu-i plăteşte tot ceea ce îi datorează în legătură cu acel bun.

Debitul trebuie să fie recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată sub nr.2755 din 25.10.2004 contestatoarea SC O SA Balş a formulat contestaţie împotriva executării silite începută în dosarul de executare nr.161/E/2004 la cererea intimatului B.M.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea arată că pe terenul ce face obiectul executării silite există executat un pavaj cu dale de beton cu fundaţie, terenul fiind folosit ca pistă pentru autobuzele pe care le foloseşte societatea, contravaloarea acestor îmbunătăţiri fiind de circa cincisutemilioane lei, situaţie în care solicită de asemenea şi un drept de retenţie asupra terenului până la data plătirii de către intimat a contravalorii acestei investiţii.

În temeiul art.403 c.p.c., contestatoarea a solicitat şi suspendarea executării până la soluţionarea pe fond a contestaţiei la executare.

Prin sentinţa civilă 2196 din 15.12.2004 pronunţată de Judecătoria Balş, în dosar 2755/2004, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia şi a fost obligată contestatoarea la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că nu este posibilă instituirea unui drept de retenţie asupra terenului câtă vreme pentru pretenţiile emise nu există o hotărâre judecătorească care să le confirme.

Împotriva sentinţei a declarat recurs contestatoarea criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii privind plata contravalorii investiţiei şi s-a pronunţat exclusiv cu privire la dreptul de retenţie care însă este o consecinţă a primului capăt de cerere privind acordarea despăgubirilor.

Se susţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.399 al.1 c.p.c., deoarece se tinde la eliminarea unei vătămări ce se aduce contestatoarei prin executare silită şi care urmează să fie deposedată de o investiţie făcută cu bună credinţă şi cu fonduri proprii.

Examinând actele dosarului se constată că recursul este nefondat urmând a fi respins.

Astfel, titlul executor îl reprezintă decizia nr. 2373 din 9 iulie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia civilă în dosar 3095/2002, investită cu formulă executorie.

Potrivit dispozitivului acestei decizii s-a admis acţiunea reclamantului B.M. împotriva pârâtei SC O.SA Balş pentru Lg.10/2001, reţinută în fond pentru rejudecare în urma anulării sentinţei civile nr. 46/2002 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 164/2002 prin decizia civilă 164/2002 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în contradictoriu cu SC O.SA Balş, AVAS Bucureşti şi Statul Român prin M.F.P.

S-a dispus restituirea terenului în suprafaţă de 1575 m.p. teren situat în Balş, str.Depozitelor nr. 4 cu vecinii precizaţi în schiţa întocmită de expert fila 72 dosar de apel.

Prin dispoz. art.399 şi 400 c.p.c. se dă posibilitatea participanţilor la executarea silită de a sesiza instanţa prin contestaţie la executare ori de câte ori se ivesc incidente sau contestaţii care s-ar ridica asupra urmăririi, putându-se cere anularea totală sau parţială a actelor de exeuctare nefiind însă permis instanţei de executare să examineze pe această cale aspectele de fond ale cauzei întrucât s-ar repune în discuţie o hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă, apărările de fond trebuind să fie invocate în cursul judecăţii în fond sau în exercitarea căilor legale de atac.

Aşadar, cererea prin care recurenta contestatoare solicită obligarea intimatului pârât la plata unei despăgubiri este o cerere care trebuia să fie formulată în cursul soluţionării în fond a cauzei sau în exercitarea căilor de atac, în caz contrar, prin punerea în discuţie a acestei cereri în faţa instanţei de executare, se aduce atingere titlului executor care a stabilit cu puterea lucrului judecat raporturile între părţi.

De altfel, în materia Lg.10/2001 prin articolul 9 se instituie regula ca bunurile imobile preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.

În raport de aceste considerente se constată că în mod corect instanţa de fond a respins contestaţia la executare, în cauză nefiind incidente dispoz. art.399 – 400 c.p.c., motiv pentru care, pe cale de consecinţă, în temeiul art.312 c.p.c. recursul declarat va fi respins ca nefondat.

Văzând şi dispoz.art.274 c.p.c.