Calificare contract, condiţii pentru intervenirea rezoluţiunii judiciare a contractului de întreţinere, transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere

Calificare contract, condiţii pentru intervenirea rezoluţiunii judiciare a contractului de întreţinere, transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere

Data publicare portal: 09.12.2011

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

La data de 15.02.2010 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe de judecată, sub. nr. 1481/311/2010 cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii LI şi LI în contradictoriu cu pârâţii TCM, TNC şi LVC, prin care a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de abitaţie şi clauză de întreţinere autentificat sub nr. 1093/09.05.2007 la BNP RR din S, jud. Olt şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, respectiv reclamanţii să redevină proprietarii apartamentului situat în S fără a restitui suma primită de 30.000 lei RON potrivit clauzei înscrise în contractul menţionat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au arătat că prin contractul sus menţionat reclamanţii au vândut în cote egale de 1 pentru pârâtul LVC şi 1 pentru pârâţii soţi TCM şi TNS apartamentul situat în S, compus din trei camere, bucătărie, baie, debara şi 3 holuri, cu o suprafaţă utilă de 64,66 m.p. şi balcon în suprafaţă de 3,38 m.p., împreună cu dreptul de coproprietate asupra părţilor din imobil care prin natura sau destinaţia lor sunt în folosinţă comună, precum şi terenul aferent locuinţei în suprafaţă de 12 m.p., în indiviziune.

Au precizat reclamanţii că, potrivit contractului, preţul vânzării a fost de 45.000 lei RON, din care vânzătorii (reclamanţii) au primit suma de 30.000 lei RON, urmând ca pentru diferenţa de 15.000 lei RON cumpărătorii (pârâţii) să acorde întreţinere şi îngrijire vânzătorilor, sub toate aspectele şi la nivelul lor de trai, până la încetarea din viaţă. Totodată, reclamanţii şi-au rezervat dreptul de a locui în apartament pentru tot timpul vieţii şi că în contract s-a stipulat clauza: „De comun acord părţile stabilesc că în situaţia rezoluţionării prezentului contract, vânzătorii nu sunt obligaţi să restituie suma primită de 30.000 lei RON”.

În continuare, au arătat reclamanţii clauzele contractuale cu privire la abitaţie, care a fost respectată de pârâţi, în sensul că au locuit şi locuiesc în apartamentul ce formează obiectul contractului şi întreţinere, care însă nu a fost respectată de către pârâţi, deoarece de la încheierea contractului şi până în prezent aceştia nu şi-au îndeplinit obligaţiile din vina lor exclusivă, deoarece pârâtul LVC are ajutor de şomaj şi un handicap (auditiv), iar pârâţii TCM şi TNS au locuit împreună în apartament în perioada 9 mai 2007 – iulie 2007 fără a îndeplini vreuna din obligaţiile asumate prin contract, după care au plecat la muncă în Grecia revenind în octombrie 2007, au plecat din nou în perioada octombrie 2007 – mai 2008, fără a trimite vreo sumă de bani reclamanţilor, locuind în continuare în apartament în perioada octombrie - 8 decembrie 2008, fără a îndeplini obligaţiile referitoare la îngrijirea locuinţei, igienizare, îngrijire medicală necesară, procurarea şi pregătirea hranei.

Au precizat reclamanţii că plata cheltuielilor referitoare la apartament (gaze, curent electric, asociaţia de locatari, abonament cablu tv, apă şi altele) au fost suportate în exclusivitate de către reclamanţi. De asemenea, reclamantul LI este diagnosticat cu hipertensiune arterială necesitând cumpărarea medicamentelor care nu sunt compensate în totalitate, şi acestea fiind suportate tot de el, în luna ianuarie 2008 a fost internat la secţia neurologie a Spitalului Judeţean  , pârâţii neacordându-i vreun ajutor. Mai mult, deşi reclamanţii procurau şi pregăteau hrana, pârâţii consumau alimentele fără vreo contribuţie.

Au mai arătat reclamanţii că la data de 08.12.2008 pârâţii TCM şi TNS au părăsit apartamentul datorită unui conflict dintre ei şi pârâtul LVC, reclamanţii fiind cei care au insistat să rămână, dar au refuzat, luându-şi lucrurile personale şi chiar adresându-le cuvinte jignitoare reclamanţilor. Întrucât deşi i-au contactat pe pârâţi telefonic aceştia au refuzat să se întoarcă, reclamanţii au scris două somaţii la 03.12.2009 şi 17.12.2009, însă nu au primit nici un răspuns, fiind nevoiţi să promoveze prezenta acţiune.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 1020 Cod civil.

În susţinerea cererii, în conformitate cu disp. art. 112 pct. 5 C.pr.civ., reclamanţii au anexat la cerere, în copie, următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de abitaţie şi întreţinere autentificat sub nr. 1093/09.05.2007 la BNP RR, 4 somaţii emise de reclamanţi către pârâţi (filele 5-10).

Cererea a fost  timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2411 lei potrivit dispoziţiilor art. 2 din legea nr. 146/1997, achitată cu chitanţa nr. 0202000056 din 02.02.2010 şi au fost aplicate timbre judiciare în valoare de 5 lei, potrivit art. 3 alin. 2 din OG 32/1995.

Pârâţii TCM şi TNS au depus la dosar întâmpinare la data de 01.04.2010, prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării s-a arătat că nici unul dintre motivele invocate de reclamanţi nu este real, deoarece după încheierea contractului au locuit împreună cu reclamanţii şi le-au prestat întreţinere, aşa cum s-au obligat prin contract, nu numai asigurarea hranei şi asistenţei medicale, ci şi din punct de vedere al confortului casnic.

Au precizat pârâţii că au procurat şi pregătit hrana, au achiziţionat aparate electrocasnice necesare, au efectuat îmbunătăţiri în apartament, suportând toate cheltuielile fără contribuţia celuilalt pârât LVC, contribuind chiar şi cu sume de bani la lucrările efectuate de reclamanţi la un imobil pe care îl construiau în mediul rural, de o valoare considerabilă. De asemenea, au achitat cheltuielile de întreţinere chiar şi anterior încheierii contractului, astfel că nu îşi puteau schimba atitudinea nejustificat după încheierea contractului.

Au mai arătat pârâţii că în luna decembrie 2008, celălalt pârât LVCa provocat un scandal, iar reclamanţii nu au mai dorit să locuiască împreună şi să le acorde întreţinere, alungându-i din apartament şi adresându-le ameninţări, astfel că pârâţii au fost nevoiţi să locuiască la mama pârâtului TCM, apoi într-un apartament cu chirie. Chiar şi după această situaţie, arată pârâţii că şi-au exprimat disponibilitatea de a continua îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract, având în vedere că reclamanţii sunt părinţii, respectiv socrii lor, le-au adresat notificări prin BEJ PG la datele de 10.12.2008, 20.01.2009, 19.10.2009 şi le-au comunicat intenţia lor, însă reclamanţii au refuzat. Mai mult, pârâţii au depus cerere de chemare în judecată pentru transformarea obligaţiei de asigurare a întreţinerii în natură, prin plata unui echivalent bănesc tocmai pentru a-şi dovedi buna credinţă, formându-se dosarul civil nr. 10705/311/2009 cu termen la 07.04.2010.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoz. art. 115 C.proc.civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 07.04.2010 instanţa a admis excepţia de conexitate şi a dispus, în temeiul art. 164 alin. 3 cod procedură civilă,  conexarea dosarului nr. 10705/311/2009 la dosarul nr. 1481/311/2010. Totodată, a încuviinţat reclamanţilor prin apărător proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâţilor şi proba testimonială cu doi martori – TD şi CF, iar pârâţilor prin apărător le-a încuviinţat aceleaşi categorii de probe.

La termenul din 21.04.2010 părţile au depus la dosar înscrisuri în copie, respectiv, carte de identitate şi certificat de absolvire a cursului de calificare în limbaj mimică – gestual pentru interpret SD, adresa nr. 5/20.04.2010 emisă de cabinet Avocat CA către Asociaţia Naţională a Surzilor din România – Filiala Jud. Olt, adeverinţa nr. 52/07.04.2010 emisă de aceeaşi instituţie, carte de identitate a pârâtului LVC, certificat de încadrare în grad de handicap nr. 2903/27.06.2009 cu privire la acelaşi pârât, notificare emisă de BIEJ PG către reclamanţi  nr. 14501/10.12.2008, 4 dovezi de comunicare emise de acelaşi birou, adresa nr. 9/9683/04.12.2009 emisă de Poliţie Mun. S către pârâtul TCM, buletin de schimb valutar din 15.10.2007 emis de BRD GSG Jud. Olt, chitanţă de depunere în numerar la Banca Transilvania SA Sucursala BT Slatina, recipisă „money transfer” Hellenic Post.

În aceeaşi şedinţă publică, instanţa a administrat proba cu interogatoriul pe rând pârâţilor la cererea reclamanţilor, apoi reclamanţilor la cererea pârâţilor, răspunsurile părţilor fiind consemnate în scris la filele 47-61.

În aceeaşi şedinţă publică, au fost audiaţi martorii ŞG, DTM, CF ale căror declaraţii luate cu respectarea dispoziţiilor legale au fost consemnate şi ataşate la dosarul cauzei (filele 62-54).

La termenul din 05.05.2010 a fost audiat martorul TD, a cărui declaraţie s-a consemnat şi s-a ataşat la dosar.

Părţile prin apărători au mai depus la dosar un set de înscrisuri în copii reprezentând chitanţe de plată întreţinere, utilităţi, impozit, facturi privind achiziţionarea de bunuri electrocasnice (centrală termică, maşină de spălat) tâmplărie PVC şi geam termopan pentru imobil din comuna P, adeverinţă de salariat pentru pârâta TSN

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1093/09.05.2007 la BNP RR din S, jud. Olt reclamanţii LI  au vândut în cote egale de 1 pentru pârâtul LV şi 1 pentru pârâţii soţi TCM şi TBS apartamentul situat în S compus din trei camere, bucătărie, baie, debara şi 3 holuri, cu o suprafaţă utilă de 64,66 m.p. şi balcon în suprafaţă de 3,38 m.p., împreună cu dreptul de coproprietate asupra părţilor din imobil care prin natura sau destinaţia lor sunt în folosinţă comună, precum şi terenul aferent locuinţei în suprafaţă de 12 m.p., în indiviziune.

Potrivit contractului, preţul vânzării a fost de 45.000 lei RON, din care vânzătorii (reclamanţii) au primit suma de 30.000 lei RON, urmând ca pentru diferenţa de 15.000 lei RON cumpărătorii (pârâţii) să acorde întreţinere şi îngrijire vânzătorilor, sub toate aspectele şi la nivelul lor de trai, până la încetarea din viaţă. Totodată, reclamanţii şi-au rezervat dreptul de a locui în apartament pentru tot timpul vieţii, iar în contract s-a stipulat clauza: „De comun acord părţile stabilesc că în situaţia rezoluţionării prezentului contract, vânzătorii nu sunt obligaţi să restituie suma primită de 30.000 lei RON”.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că pârâţii – reclamanţi TNS şi TMC, precum şi pârâtul LVC au locuit în imobilul ce a făcut obiectul contractului de la data încheierii contractului – 09.05.2007, pârâţii – reclamanţi TNS şi TCM fiind plecaţi la muncă în G în două perioade diferite, respectiv iulie – octombrie 2007 şi mai – octombrie 2008.

În această perioadă relaţiile dintre părţi au decurs în mod normal, pârâţii T au procurat alimente, îndeplinindu-şi obligaţia de a presta reclamanţilor întreţinere. În acest sens, instanţa reţine că potrivit declaraţiilor martorului ŞG şi DTM (f.62,63) coroborate cu răspunsurile la interogatoriu ale pârâţilor, aceştia din urmă obişnuiau să achiziţioneze alimente şi cele necesare traiului în comun, probe care se coroborează şi cu declaraţiile martorilor propuşi de reclamant, martorul TD declarând că în mod obişnuit reclamanta LI făcea cumpărăturile, însă acest aspect nu poate duce la concluzia că doar reclamanta făcea cumpărături pentru casă, întrucât martorul, în calitatea sa de vecin cu părţile, nu avea posibilitatea de a vedea în permanenţă cine şi ce transportă pe scara blocului.

De asemenea, martorul ŞG a declarat că pârâtul TM l-a transportat la spital pe reclamantul LI, care a avut nevoie de îngrijiri medicale.

Din aceleaşi probatoriu rezultă că în perioada în care pârâţii T au fost plecaţi la muncă în G, aceştia au participat cu diverse sume de bani la întreţinerea reclamanţilor, aspecte ce se coroborează cu înscrisurile depuse la filele 44- 46 din dosar, iar anterior plecării din imobil, aceştia au efectuat munci care exced angajamentului asumat, respectiv au efectuat diverse lucrări la locuinţa de la ţară a reclamanţilor, ceea ce nu poate fi asimilat cu îndeplinirea obligaţie de întreţinere, care trebuie executată în natură şi în mod continuu şi care în mod concret nu a mai fost executată de la data plecării pârâţilor T din imobil.

La data de 06 decembrie 2008 a avut loc un conflict între pârâta TN şi LVC conflict în care a intervenit şi pârâtul TCM şi reclamantul LI, în vederea aplanării acestuia.

Urmarea conflictului ivit între pârâta TNS şi pârâtul LVC, pârâţii TNS şi TCM au părăsit imobilul, la data de 06 decembrie 2008, revenind a doua zi şi următoarele pentru a-şi lua obiectele de îmbrăcăminte, precum şi anumite obiecte de mobilier pe care le aduseră în imobil.

După această dată relaţiile dintre părţi s-au deteriorat, pârâţii T nemairevenind în imobil şi astfel nu şi-au mai îndeplinit obligaţia de întreţinere asumată la semnarea contractului de vânzare cumpărare.

În speţă, instanţa reţine că între părţi s-a încheiat un contract de întreţinere, chiar dacă titulatura acestuia este contract de vânzare cumpărare, la calificarea acestuia instanţa având în vedere intenţia părţilor, intenţie care rezultă atât din înscrisul semnat de aceştia, cât şi din coroborarea răspunsurilor la interogatorii ale reclamanţilor cu declaraţiile martorilor, potrivit cărora părţile au încheiat un contract de întreţinere, în schimbul transmiterii de către reclamanţi a dreptului de proprietate asupra imobilului.

Contactul de întreţinere este un contract cu titlu oneros aleatoriu, sinalagmatic, translativ de proprietate şi consensual. Potrivit art. 1020 – 1021 cod civil în contractele sinalagmatice condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în cazul în care  una din părţi nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate. Însă în acest caz contractul nu este desfiinţat de drept, ci partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă parte să execute convenţia, când este posibil, sau să ceară desfiinţarea cu daune interese. Desfiinţarea trebuie să se ceară înaintea justiţiei.

Rezoluţiunea este sancţiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile de către una dintre părţi a obligaţiei ce îi revenea. Condiţiile pentru a interveni rezoluţiunea sunt reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor părţilor, neexecutarea de către una din părţi a obligaţiei ce îi revenea, neexecutare care să îi fie imputabilă.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine că pârâţii şi-au asumat obligaţia de a presta reclamanţilor întreţinere, constând în „întreţinere în natură – îngrijirea locuinţei, realizarea igienei personale, îngrijirea medicală necesară, procurarea şi pregătirea hranei”, obligaţie care, cel puţin de la data plecării acestora din imobil nu a mai fost prestată, aspecte ce rezultă atât din răspunsurile la interogatoriu ale reclamanţilor, cât şi din recunoaşterea pârâţilor, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

În cazul unui contract de întreţinere, noţiunea de întreţinere trebuie să primească un înţeles cât mai cuprinzător, în sensul că debitorul este ţinut să asigure creditorului întreţinerii alimente, medicamente, haine, etc, iar dacă este cazul să-i prepare hrana şi să-l ajute la treburile gospodăreşti. Natura specifică a prestaţie de întreţinere înseamnă asigurarea celor necesare traiului creditorului obligaţie, în mod complet şi succesiv, în toate componentele intrinseci ale noţiunii de întreţinere pe toată durata vieţii acestuia, în sensul asigurării unui nivel de trai obişnuit cu cel avut anterior al creditorului întreţinerii ori mai restrâns, circumscris doar la nevoile creditorului, care reprezintă limita dreptului său.

Obligaţia asumată într-un contract de întreţinere este o obligaţie intuitu personae, debitorul fiind ţinut să execute această obligaţie în natură, nu se poate libera prin  plata unei sume de bani sau prin prestare acestei obligaţii de către o altă persoană. Numai în mod excepţional, când debitorul obligaţiei este în imposibilitatea temporară şi obiectivă de a executa obligaţia, se poate admite ca aceasta să fie executată de o altă persoană.

Susţinerea pârâţilor T potrivit căreia au încercat să discute cu reclamanţii pentru a încerca să execute obligaţia ce le revenea, sens în care au fost trimise acestora notificări prin intermediul executorului judecătoresc, nu poate fi reţinută ca o îndeplinire a obligaţiei de prestare a întreţinerii către reclamanţi, având în vedere că aceste notificări au rămas fără nicio finalitate, atâta timp cât părţile nu au ajuns la o finalitate.

În privinţa pârâtului L, instanţa reţine că acesta este o persoană hipoacuzică, care realizează venituri reduse ca o consecinţă a bolii de care suferă,  şi care nu şi-a executat niciodată obligaţia de întreţinere a reclamanţilor, pe care şi-a asumat-o prin semnarea contractului de întreţinere.

Totodată, instanţa constată că neexecutarea obligaţiei de întreţinere de către pârâţii T s-a datorat culpei exclusive a acestora, care, în urma conflictului ivit între pârâţii T şi pârâtul LVC, au părăsit imobilul şi nu au mai îndeplinit obligaţia ce le revenea către reclamanţi.

Executarea corespunzătoare a obligaţiei de întreţinere, când izvorul ei este un contract, implică pe lângă prestaţia materială şi o componentă psihologică, dată de caracterul „intuitu personae” al contractului de întreţinere, care se întemeiază, în realizarea conţinutului său economic, pe un raport de încredere şi apropiere.

Instanţa nu poate reţine apărările pârâţilor T în sensul că reclamanţii nu au făcut dovada neexecutării de către ei a obligaţiei de întreţinere, având în vedere că reclamanţii au făcut dovada existenţei contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere, împrejurare în care debitorului îi revine obligaţia de a dovedi executarea, culpa lui fiind prezumată, atâta timp cât nu face dovada contrară sau cauza străină exoneratoare de răspundere, potrivit art. 1082 cod civil. 

Potrivit răspunsurilor la interogatoriu ale reclamanţilor, aceştia au primit notificările emise de executorul judecătoresc la solicitarea pârâţilor T, însă nu au reuşit să ia legătura cu aceştia, întrucât „nu răspundeau la telefon”, pârâţii T susţinând la rândul lor că reclamanţii nu le răspundeau la telefon.

Instanţa reţine, de asemenea, că şi reclamanţii i-au somat pârâţii T să îşi execute obligaţiile ce le revine, somaţii care au rămas fără efect.

Transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere este posibilă fie prin voinţa comună a părţilor, fie la cererea creditorului întreţinerii, datorită atitudinii culpabile a debitorului, plătibilă la epocile stabilite de părţi sau de instanţă în caz de neînţelegere şi numai în mod excepţional la cererea debitorului, numai în măsura în care se face dovada refuzului nejustificat al creditorului de a primi întreţinerea sau dacă din motive independente de voinţa debitorului acesta nu mai poate presta întreţinerea.

În speţă, instanţa nu poate reţine existenţa vreuneia din aceste situaţii, lipsind atât intenţia comună a părţilor de a stinge obligaţia de întreţinere cu una noua care să constea în plata de către debitori a unei sume de bani, neregăsindu-se nici celelalte două situaţii expuse.

Mai mult, instanţa reţine că pârâţii aveau posibilitatea de a presta întreţinerea chiar şi în situaţia în care aceştia au înţeles să plece din imobilul ce a făcut obiectul contractului, atâta timp cât reclamanţii şi-au rezervat şi dreptul de abitaţie asupra imobilului, nefiind de esenţa contractului de întreţinere folosinţa exclusivă de către debitori a imobilului obiect al contractului.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite cererea formulată de reclamanţii - pârâţi LI şi LI în contradictoriu cu pârâţii – reclamanţi TNS, TCM şi LVC şi va dispune rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de habitaţie şi de întreţinere, autentificat sub nr. 1093/09.05.2007 la BNP RR – S. Olt şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv revenirea dreptului de proprietate asupra imobilului către reclamanţi, fără restituirea preţului plătit, conform clauzei contractuale şi va respinge cererea formulată de pârâţii – reclamanţi TNS şi TCM împotriva pârâţilor LI şi LI, având ca obiect transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere, ca neîntemeiată.

Având în vedere că reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 cod procedură civilă, precum şi faptul că aceştia au căzut în pretenţii, va dispune obligarea pârâţilor la plata sumei de 2916 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbrul judiciar şi onorariu avocat.

Sentinţa a rămas irevocabilă prin neexercitarea căii de atac în termenul legal.

Întocmit,

Jud.  Florentina  Stana

Domenii speta

Spete similare