Nulitate acte

Sentinţă civilă 431 din 10.02.2012


Dosar nr. 1256/317/2011  Cod operator 3924

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa civilă Nr. 431/2012

Şedinţa publică de la 10 Februarie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE M.R.

Grefier F.D.

Pe rol judecata cauzei civile privind pe reclamanta B.M., domiciliată în …., şi pe pârâtele B.M., domiciliată în … şi P.L.E.I., domiciliată în …, având ca obiect nulitate absolută act.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamanta, prin avocat N.M., lipsă fiind pârâtele.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că judecata a fost suspendată la termenul din 26.10.2011 în temeiul art.242 alin.1, p. 2, C.pr.civ., cauza fiind repusă pe rol la cererea reclamantei care a fost citată cu menţiunea a de a achita 1 din taxa judiciară de timbru.

Avocatul reclamantei precizează că a achitat taxa judiciară de timbru şi depune dovezile la dosar, depunând, totodată, copia declaraţiei a cărei nulitate se invocă, autentificată prin Incheierea nr. 592/19.03.1990, după care arată că nu mai are alte cereri de formulat şi nici probe de administrat .

Instanţa ia act de achitarea taxei judiciare de timbru aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei şi de depunerea declaraţiei a cărei nulitate se invocă şi, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond.

Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acţiunii , constatarea nulităţii absolute a declaraţiei de renunţare la succesiune nr. 592/1990 şi a nulităţii parţiale a certificatului de moştenitor nr.293/18.06.1990, fără cheltuieli de judecată.

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30.03.2011, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtele B.M. şi P.L.E.I., solicitând constatarea nulităţii absolute a declaraţiei de renunţare la succesiunea soţului său, B.I., înregistrată la nr. …/1990, la fostul Notariat de stat …., precum şi constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor nr. …/1990, cu privire la înscrierea sa în categoria de moştenitori care au renunţat la succesiune.

In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că soţul său a decedat la data de 01.03.1989, iar succesiunea acestuia a fost acceptată tacit de aceasta împreună cu fiul său B.I. care, în prezent, este decedat, pârâtele fiind soţia şi fiica acestuia, că actele de acceptare tacită constau în folosirea şi însuşirea bunurilor din masa succesorală în termenul de opţiune succesorală, iar după mai mult de un an de la data decesului soţului a fost emis certificatul de moştenitor, fiind înscrisă la renunţători, deşi a acceptat tacit succesiunea şi nici nu-şi aminteşte să fi dat declaraţia de renunţare..

A mai arătat reclamanta că renunţarea la succesiune este valabilă şi produce efecte numai în situaţia în care, anterior, succesibilul nu şi-a exercitat anterior dreptul de opţiune prin acceptare, fie şi tacită sau forţată, ori sub beneficiu de inventar a moştenirii, că cel care a acceptat succesiunea nu mai poate reveni asupra acceptării, ea fiind irevocabilă, astfel că declaraţia de renunţare este lipsită de orice efect juridic.

La data de 23.05.2011, numiţii B.C. şi B.F. au depus cerere de intervenţie în interes propriu prin care, în contradictoriu cu reclamanta şi pârâtele au solicitat constatarea în patrimoniul lor a unui drept de superficie asupra imobilului din comuna A., judeţul G., compus din dreptul de proprietate asupra unor construcţii realizate de ei şi din dreptul de folosinţă asupra terenului aferent, cererea fiind completată la data de 21.06.2011, prin chemarea în judecată şi a comunei A., judeţul G..

La cererea de intervenţie s-a depus Intâmpinare atât de către reclamantă cât şi de către pârâte.

La termenul din 08.06.2011, reclamanta a depus o „notă de şedinţă” prin care a solicitat citarea în calitate de pârâţi a celorlaţi fii ai săi, respectiv B.A, B.M, B.D, B.A, A.A. şi moştenitorii lui B.I.

La acelaşi termen, cererea de intervenţie a fost admisă în principiu.

La data de 21.06.2011, pârâtele au depus Intâmpinare prin care au solicitat admiterea cererii principale, motivat de faptul că reclamanta a acceptat tacit succesiunea defunctului B.I. . Cu privire la cererea de intervenţie, prin aceeaşi Intâmpinare, pârâtele au solicitat respingerea acesteia.

La termenul din 22.06.2011, s-a dispus disjungerea judecăţii cererii de intervenţie şi formarea unui nou dosar, dispunându-se, totodată, respingerea cererii de citare în calitate de pârâţi a persoanelor nominalizate în nota de şedinţă din  08.06.2011.

In dovedirea acţiunii sale, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri şi martori.

In cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus copii de pe: certificatul de moştenitor nr.293/18.06.1990, Sentinţa Civilă nr. 432/16.02.2011, pronunţată de Judecătoria …. în Dosarul nr. 4635/317/2010, cererea de chemare în judecată care a stat la baza pronunţării acestei hotărâri, cererea de chemare în judecată formulată de B.C, având acelaşi obiect, respectiv constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis pe numele B.M., reclamanta din cauza de faţă, declaraţia nr.592/1990. Aşa cum a arătat reclamanta, împotriva Sentinţei Civile nr. 432/16.02.2011, a formulat recurs, judecata acestuia fiind suspendată până la judecata cauzei de faţă.

In cadrul probei cu martori, având în vedere lipsa de opoziţie a pârâtelor, au fost audiaţi fiii reclamantei A.M, B.D, aceştia declarând că atât ei cât şi mama reclamantă au dat declaraţii de renunţare la succesiunea tatălui lor, respectiv soţului, singurul acceptant fiind fratele B.I, dar că, anterior declaraţiei, mama a acceptat tacit succesiunea prin coordonarea şi folosirea bunurilor din masa succesorală, mama fiind şi coproprietară a casei de locuit.

Examinând cererea de chemare în judecată şi probele administrate, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 01.03.1989 a decedat autorul B.I., în masa succesorală reţinându-se ca existând 250 mp teren şi jumătate dintr-o casă de locuit şi dintr-o anexă gospodărească, restul de jumătate aparţinând soţiei reclamante.

Ca urmare a dezbaterii notariale a succesiunii a fost emis certificatul de moştenitor nr. …/18.06.1990 de către Notariatul de stat ….

Prin acest certificat de moştenitor s-a reţinut ca şi moştenitor acceptant doar B.I, fiul defunctului B.I., decedat la rândul său şi având ca moştenitori pe pârâtele din cauza de faţă, reclamanta şi ceilalţi fii fiind înscrişi ca şi renunţători la succesiune, conform unor declaraţii autentice, toate date în anul 1990, deci după termenul de şase luni de la deschiderea succesiunii.

Din declaraţia autentificată sub nr. …/19.03.1990 a cărei nulitate absolută se solicită a fi constatată, rezultă că aceasta nu este una de renunţare la succesiunea defunctului ci doar una prin care reclamanta B.M. a declarat că nu a făcut nici un act de acceptare tacită, forţată sau expresă a succesiunii în termenul legal de opţiune şi că a înţeles să rămână străină.

Deşi străină de succesiunea defunctului, reclamantei B.M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului care a aparţinut acestuia, fiind emis titlul de proprietate nr. …/21.11.2002 pentru terenul de 3,0680 ha din comuna A., judeţul G..

Având în vedere că reclamanta era străină de succesiunea defunctului, prin Sentinţa Civilă nr. …/16.02.2011, pronunţată de Judecătoria …. în Dosarul nr. …/317/2010, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate, împotriva sentinţei reclamanta formulând recurs.

După pronunţarea acestei hotărâri, la data de 30.03.2011 reclamanta a formulat acţiunea de faţă, situaţie în care Tribunalul G., Secţia Civilă, în Dosarul nr. …/317/2010, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., prin Incheierea din 38.04.2011, a dispus suspendarea judecăţii  până la soluţionarea irevocabilă a dosarului …/317/2011, adică a dosarului de faţă .

Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus, instanţa apreciază că acţiunea este neîntemeiată, motivat de următoarele considerente:

Prin declaraţia nr. …/1990, reclamanta nu a renunţat la succesiunea defunctului său soţ ci a confirmat tocmai lipsa acceptării tacite, forţate sau exprese a succesiunii lui B.I., fapt pe care îl infirmă prin acţiunea de faţă, arătând că a acceptat succesiunea în mod tacit.

Deosebirea dintre o declaraţie de renunţare la succesiune şi o declaraţie de neacceptare a succesiunii este una esenţială şi, în consecinţă, cele două declaraţii nu pot avea acelaşi regim juridic, mai ales sub aspectul termenului în care pot fi date dar şi sub aspectul motivelor de nulitate, chiar dacă efectele celor două declaraţii sunt, în principiu, aceleaşi, constând, în esenţă, că persoana este străină de succesiune.

Declaraţia de renunţare la succesiune este un act solemn, supus unui termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, termen care, în condiţiile legii, poate fi suspendat sau întrerupt, renunţătorul având chiar şi posibilitatea retractării opţiunii înainte de împlinirea celor 6 luni de la deschiderea succesiunii, evident cu condiţia ca, înainte de retractare, succesiunea să nu fi fost acceptată de alt succesibil.

Renunţarea la succesiune poate fi nulă sau anulabilă, nulă pentru vicii de formă şi anulabilă în cazul în care a fost dată de un incapabil sau este rodul unei voinţe amăgite prin dol sau constrânsă prin violenţă. Nulitatea absolută poate fi invocată oricând de orice persoană care justifică un interes legitim. Cererea pentru nulitatea relativă (anulabilitatea actului) este supusă termenului de prescripţie de 3 ani.

Spre deosebire, însă, de declaraţia de renunţare, cea de neacceptare poate fi făcută oricând, în cazul în care nu este contrazisă printr-o declaraţie expresă de acceptare  făcută în termenul legal, sau de o acceptare forţată aşa cum este reglementată de art. 703 C.civ., aceasta nu poate fi nulă pentru vicii de formă, întrucât legea nu prevede vreo formă obligatorie în care trebuie dată, fiind suficientă a simplă recunoaştere a lipsei oricărui act de acceptare a succesiunii. Lipsa acceptării înscrisă într-o declaraţie autentică are, însă, o forţă probatorie mult mai mare decât consemnarea de către notar, în certificatul de moştenitor, a unei simple declaraţii orale pe care ar fi dat-o persoana în cauză.

Pentru vicii de consimţământ, declaraţia de neacceptare este anulabilă, acţiunea fiind supusă, însă, termenului general de prescripţie.

In speţă, chiar şi după depunerea declaraţiei nr. 592/1990 din care rezultă cert că este una de neacceptare şi nu de renunţare, nu s-a făcut vreo altă precizare, avocatul reclamantei solicitând expres, chiar şi în concluziile orale, constatarea nulităţii declaraţiei de renunţare la succesiune, motivele fiind cele din acţiune.

In condiţiile în care motivele de nulitate ale acestei declaraţii, invocate de reclamantă, se raportează strict la constatarea că aceasta a acceptat tacit succesiunea, anterior declaraţiei de renunţare şi că, în consecinţă, declaraţia ar fi fără eficienţă juridică, instanţa nu are temei a analiza alte motive de nulitate ale declaraţiei concrete.

Raportat stric la declaraţia a cărei nulitate se invocă, acest motiv nu-şi găseşte aplicabilitate, întrucât se solicită a se constata o situaţie de fapt contrară celei declarate de reclamantă printr-un act autentic. In condiţiile în care reclamanta a declarat în anul 1990 că nu a făcut nici un act de acceptare tacită, forţată sau expresă a succesiunii, solicitarea făcută după două decenii este lipsită de orice temei juridic.

De altfel, prin nici o probă administrată, reclamanta nu a dovedit vreo eventuală acceptare tacită a succesiunii în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, folosinţa şi coordonarea bunurilor din masa succesorală, aşa cum arată reclamanta şi martorii, sau suportarea cheltuielilor de înmormântare şi pomenire pentru defunct, aşa cum susţine reclamanta în acţiune, neputând fi încadrate în rândul actelor de acceptare tacită aşa cum sunt definite prin art. 689 C.civ., adică acele acte care nu pot fi făcute decât de un moştenitor acceptant. De îndată ce actul poate  primi şi o altă interpretare, el nu valorează acceptare tacită. Dintr-o nevoie de certitudine, legiuitorul a voit ca actele echivoce să nu poată constitui o acceptare tacită.

In speţă, folosinţa locuinţei de către reclamantă s-a făcut în calitatea sa de coproprietară, cu cota de 1, în speţă nefiind făcută vreo partajare de nici o natură, cota de 1 fiind una ideală, deci stăpânirea, în această situaţie concretă, nu echivalează cu o acceptare tacită a succesiunii .

Mai mult, după emiterea  certificatului de moştenitor din anul 1990, singurul moştenitor acceptant, B.I, a devenit coproprietar cu reclamanta pe casa de locuit, aceştia folosind casa în calitate de coproprietari, doar nulitatea titlului de proprietate emis pe numele reclamantei determinând-o pe aceasta să formuleze acţiunea de faţă după 21 ani de la data declaraţiei.

Acordul pârâtelor, nora şi nepoata reclamantei, în sensul  admiterii acţiunii, ca şi declaraţiile martorilor, fii ai reclamantei, sunt rezultatul unei înţelegeri subiective dintre părţi şi martori, această înţelegere neputând înlătura dispoziţiile legale în materie, cu atât mai mult în condiţiile în care declaraţia a cărei nulitate se solicită nu este una de renunţare la succesiune.

Faptul că în certificatul de moştenitor, contrar declaraţiei reclamantei nr. 592/1990, aceasta a fost înscrisă la rubrica renunţătorilor şi nu la rubrica „sunt străini de succesiune prin neacceptare”, nu schimbă caracterul declaraţiei şi nici nu constituie vreun motiv de nulitate absolută a certificatului de moştenitor.

Faţă de aceste considerente de fapt şi drept, instanţa va dispune respingerea acţiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta B.M., domiciliată în … în contradictoriu cu pârâtele B.M., domiciliată în ….şi P.L.E.I., domiciliată în … având ca obiect nulitate absolută a declaraţiei nr. …/19.03.1990 şi a certificatului de moştenitor nr. …./18.06.1990.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 10 Februarie 2012.

Preşedinte,

M.R.

Grefier,

F.D.

M.R. 14 Februarie 2012- 5 ex.