Tulburare de posesie, art. 220 C.p., art. 193 C.p.

Obiect: Tulburare de posesie, art. 220 C.p., art. 193 C.p.

SENTINŢA PENALĂ Nr. 231/9.09.2010

Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă, Parchetul de pe lângă Judecătorie a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului E.H., cu datele de stare civilă din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal şi ameninţare, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că a ocupat în mod abuziv o suprafaţă de teren aparţinând părţii vătămate X.C., pe care a ameninţat-o cu acte de violenţă.

Prin sentinţa penală nr. xxx/13 august 2009, Judecătoria a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii administrative pentru cele două infracţiuni, a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii şi a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală nr. xxxx/AP/18.12.2009, Tribunalul Neamţ a admis în parte apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii instanţei de fond, şi în consecinţă a achitat pe inculpat, pentru săvârşirea infracţiunilor de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal şi ameninţare, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, înlăturând totodată dispoziţiile privind restabilirea situaţiei anterioare, prevăzută de art. 170 Cod procedură penală şi obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Tribunalul a reţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a înlăturat declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, declaraţii care se coroborează cu raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar Y.; că în mod greşit au fost menţinute concluziile expertizei tehnice întocmite în cursul urmăririi penale de expert tehnic , care nu l-a convocat pe inculpat la efectuarea expertizei şi din această cauză nu a putut fi prezent la măsurători, măsurători care au fost făcute în lipsa sa. A concluzionat tribunalul că acest raport de expertiză, întocmit în condiţiile arătate, este nul.

Prin decizia penală nr. xxx/18.xx.2010, Curtea de Apel Bacău a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ împotriva deciziei penale nr. xxxx/AP/18.12.2009, au fost casate în totalitate decizia penală recurată şi sentinţa instanţei de fond, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Prin aceeaşi hotărâre, au fost menţinute actele procedurale efectuate în cauză de instanţa de fond, mai puţin cele de la termenul de judecată din data de 17.04.2008, respectiv depoziţiile martorilor I.S. şi C.D., şi desemnarea expertului tehnic judiciar Y. şi a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de acesta.

Curtea a reţinut în esenţă că audierea martorilor din lucrări I.S. şi C.D., precum şi desemnarea expertului tehnic judiciar Y.  s-au făcut în lipsa apărătorului ales al inculpatului, încălcări care sunt prevăzute cu sancţiunea nulităţii absolute, potrivit art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, efectele acestora atrăgând ineficienţa juridică a actelor întocmite cu încălcarea legii, acestea urmând a fi refăcute de prima instanţă.

În rejudecarea cauzei după casare, instanţa a dispus audierea martorilor I.S. şi C.D., depoziţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

De asemenea, instanţa a pus în discuţia părţilor efectuarea unei expertize tehnice topocadastrale, atât inculpatul cât şi partea vătămată s-au opus acestei probe.

Examinând probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi nemijlocit în instanţă, se reţine următoarea situaţie de fapt :

Partea vătămată X.C. şi soţul său X.M. sunt proprietarii suprafeţei de 1074 mp teren curţi-construcţii, arabil şi cale de acces, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. xxxxx/10.11.1981, în partea de nord învecinându-se cu inculpatul E.H..

La data de 22.05.2009, inculpatul a edificat pe latura de nord a terenului său, care se învecinează cu terenul părţii vătămate, un gard din stâlpi metalici, ajutat fiind de martorii I.S. şi C.D.. Martorul I.S. a declarat că, la cererea inculpatului, a deschis porţile din fier care delimitează calea de acces a părţii vătămate, au intrat pe acest teren al părţii vătămate, au scos stâlpii vechi din lemn de la gardul limitrof şi au amplasat alţi stâlpi din ţeavă metalică.

Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale de expert tehnic judiciar M (filele 26, 27 d.u.p.), rezultă că prin construcţia de către inculpat a gardului din tablă pe o lungime de 19,39 m, respectiv aliniamentul CDEFGHJ din schiţa anexă la raport, s-a modificat conturul căii de acces a părţii vătămate, care anterior edificării gardului avea un alt aliniament.

În urma modificării conturului căii de acces, inculpatul a ocupat din terenul părţii vătămate suprafaţa de 9 mp.

Această situaţie de fapt rezultă cu claritate din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar , lucrare care nu a fost contestată de niciuna din părţi în cursul urmăririi penale, deci excepţia nulităţii acestui raport de expertiză nu a fost invocată în termenul prevăzut de lege.

Martorii audiaţi în cauză, atât la prima judecată în fond a cauzei cât şi la rejudecarea cauzei în fond după casare, au declarat că gardul refăcut respectă vechiul amplasament, acestea sunt însă aprecieri generice, presupuneri ale martorilor, în condiţiile în care s-a stabilit de către o persoană autorizată (expertul tehnic numit în cauză) că, prin fapta culpabilă a inculpatului, s-a modificat conturul căii de acces proprietatea părţii vătămate.

Depoziţiile martorilor audiaţi în cauză nu pot servi cu certitudine la aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât inculpatul a refăcut gardul vechi fără a cere şi a deţine autorizaţie de construire în acest sens.

De asemenea, lucrarea întocmită de expertul tehnic judiciar Apostol Florin, prin dispoziţia primei instanţe de fond, nu poate fi reţinută, motivat de faptul că este incompletă, cu atât mai mult cu cât prin decizia curţii acest raport de expertiză nu se mai menţine în cauză.

Tulburarea de posesie – incriminată în art. 220 Cod penal – reprezintă ocuparea fără drept, prin violenţă sau printr-o intervenţie în structura semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia.

Din probele administrate, instanţa reţine că fapta inculpatului E.H. de a ocupa fără drept, prin refacerea unui gard, 9 mp din calea de acces aflată în posesia părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, circumstanţele concrete în care a fost comisă, persoana inculpatului, care a sfidat organele de cercetare penală, iar în instanţă a avut o poziţie procesuală nesinceră, de asemenea a mai fost condamnat pentru fapte cu violenţă; pe de altă parte, instanţa va avea în vedere vârsta inculpatului, ocupaţia şi gradul de cultură al acestuia, şi în raport de aceste criterii se reţine că scopul educativ şi preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, orientată sub minimul special prevăzut de legea penală.

Cum pedeapsa ce va fi aplicată nu depăşeşte 3 ani, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sens în care se va stabili termen de încercare, iar inculpatul va fi atenţionat cu privire la situaţiile care atrag revocarea acestui beneficiu.

În baza art. 170 Cod procedură penală, se va dispune restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, iar în baza art. 191, art. 193 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi partea vătămată.

Domenii speta

Spete similare