Civil - pretenţii

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.04.2009 sub nr. 16012/320/2010 reclamanta SC BCR Asigurări  Vienna Insurance Group SA a chemat în judecată pe pârâtul PCI, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 488,90 lei reprezentând despăgubiri, 113,41 lei dobânzii legale calculată conform OG 9/2000, în cuantum de 113,41 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, la data de 22.08.2007, numitul PCI, care manevra un cărucior în parcarea magazinului SPAR din Târgu-Mureş a avariat aripa stângă faţă a auto cu nr.B-49296/10/2006 proprietatea BCR Leasing IFN SA.

La data evenimentului autoturismul cu nr.B-49296/10/2006, era asigurată, în temeiul contractului de asigurare facultativă de avarii AVA 01955377, astfel că, proprietarul său a avizat-o despre producerea riscului asigurat, sens în care s-a constituit şi dosarul de daune AVA/ MS/1083/2007.

În urma analizei actelor depuse la dosarul de daună cât şi ale contractului de asigurare, a fost calculată şi acordată persoanei îndreptăţite  o indemnizaţie reparatorie în cuantum de 488,90 lei, respectiv 472,77 lei cu OP 1621/16.11.2007 şi 16,13 lei prin compensare, sumă care reprezintă prima pentru reintegrarea sumei asigurate, existând în acest sens acceptul asiguratului pe documentul de accept de plată.

De asemenea, reclamanta a mai arătat că în conformitate cu prev.art.22 din Legea nr.136/1995, care stipulează că asiguratul se subrogă în toate drepturile asiguratului, în limita indemnizaţiei plătite, împotriva celui răspunzător de producerea prejudiciului, astfel că este îndreptăţită să solicite de la pârât plata sumelor pe care le-a achitat cu titlu de despăgubire.

Reclamanta a mai arătat că a încercat concilierea pe cale amiabilă conform prev.art.720 ind.1 Cod procedură civilă, însă demersul acesteia a rămas fără răspuns.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 43 Cod comercial, din legea 136/1995, OG 9/2000, Ordin 113133/2005 emis de CSA.

Pârâtul nu a depus întâmpinare, şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei, pentru a depune apărări.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: declaraţie de daună (f 3), adresă (f 4, 25), convocare la conciliere (f 5, 6, 10), dosar de daună (f 7), ordin de plată (f 8), cerere de despăgubire (f 12), planşe foto (f 13), accept de plată (f 14), factură (f 15), deviz lucrări (f 16, 18), evaluare reparaţii (f 19-21), copii CI (f 22, 23), poliţa de asigurare (f 26,32-33), nota de calcul (f 27), contract de leasing (f 28), factură (f 29), anexă la dosar daună (f 31).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 22.08.2007, potrivit declaraţiei dată de Orban Rozalia, autoturismul marca Chevrolet cu nr. B49296, proprietatea BCR Leasing IFN SA, a fost avariat în zona aripei stângi faţă.

Potrivit acestei declaraţii, persoana care a determinat avaria a fost Puskas Csaba.

Pentru acest incident a fost întocmit dosarul de daune  AVA/ MS/1083/2007, iar prin OP nr. 1621 / 16.11.2007 asigurătorul BCR Asigurări SA Mureş a achitat suma de 472.77 lei şi prin Chitanţa nr. 1097545 / 28.09.2007 suma de 16.13 lei, în total fiind achitată cu titlul de despăgubire suma de 488.9 lei, sumă solicitată şi prin acţiunea introductivă.

Potrivit art 22 din Legea nr. 136/1995, În limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, conform art. 54.

Faţă de textul legal invocat, este necesar ca asigurătorul – reclamant în prezenta cauză  - să facă dovada faptului că pârâtul chemat în judecată este persoana răspunzătoare de producerea pagubei, fiind întrunite toate condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Pentru a exista răspunderea civilă delictuala trebuiesc îndeplinite următoarele condiţii generale ale răspunderii :

-existenta unei fapte ilicite;

-existenta unui prejudiciu;

-raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu;

-culpa, greseala sau vinovatia autorului.

Fapta ilicita ca o conditie a raspunderii civile delictuale o constituie oricefapta prin care, încalcându-se o norma juridica, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al unei persoane sau se aduce atingere intereselor sale legitime.

În cauză, fapta ilicită decurge din acţiunea de lovire a autoturismului asigurat, fapt care a condus la deteriorarea acestuia.

De îndata ce printr-o fapta ilicita s-au adus prejudicii dreptului subiectiv al unei persoane, este angajata raspunderea autorului prejudiciului ; în acest sens, răspunderea civilă contribuie la apararea dreptului subiectiv încalcat.

Însă, este necesar a se face dovada persoanei care a săvârşit fapta ilicită.

În cauză, în afară de declaraţia conducătorului auto, persoană interesată în dosarul de daune, nu există nicio altă dovadă din care să reiasă faptul că pârâtul chemat în judecată este cel care a săvârşit nemijlocit fapta ilicită.

În condiţiile în care, din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile existente, nu se poate reţine fără nici un dubiu faptul că persoana chemată în judecată este şi persoana responsabilă de producerea prejudiciului, fiind cel care a săvârşit fapta ilicită, instanţa nu poate stabili dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie în sarcina pârâtului, astfel încât acesta să fie persoană responsabilă pentru producerea prejudiciului în înţelesul art 22 din Legea nr. 136/1995.

Pentru aceste considerente, instanţa reţine faptul că acţiunea introductivă este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare