Litigiu de asigurări sociale având ca obiect acţiune în recalculare drepturi de pensie.

Domeniul: asigurări sociale

 Litigiu de asigurări sociale având ca obiect acţiune în recalculare drepturi de pensie. Netemeinicia pretenţiilor privind valorificarea menţiunilor adeverinţei emisă de fostul angajator cu încălcarea normelor juridice care reglementează conţinutul pe care trebuie să-l aibă un asemenea document. Apel admis.

- Legea nr. 263/2010, art. 165; HGR nr. 257/2011, art. 124 şi 127.

Adeverinţa în cauză menţionează veniturile lunare realizate de intimată în perioada 15 august 1973 – 01 iulie 1996, emitentul adeverinţei nespecificând dacă aceste venituri sunt brute sau nete, respectiv ce reprezintă aceste sume, titlul cu care s-au plătit, din ce sunt compuse, nefiind indicate distinct şi defalcat sporurile cuprinse, pentru a se putea analiza dacă au fost deja valorificate. De asemenea, nu se explică de unde provine diferenţa dintre salariile consemnate în carnetul de muncă şi veniturile cuprinse în adeverinţă.

Astfel, se constată că adeverinţa nr. 154/07.06.2013 ce atestă veniturile realizate de reclamantă în perioada 15 august 1973 – 01 iulie 1996 nu respectă condiţiile de fond şi formă prevăzute de HG nr. 257/2011, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 124 alin. 1, precum şi cele ale art. 127 alin. 2 din HG nr. 257/2011 prevăd că adeverinţa trebuie să conţină în mod obligatoriu salariul tarifar de încadrare, denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată, perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat, cerințe pe care actul supus valorificării nu le îndeplinește. Adeverința în cauză atestă doar veniturile realizate în perioada indicată, în mod global, nedefalcat, fără a se preciza dacă acestea sunt brute sau nete.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALĂ, DECIZIA NR. 2984 DIN 10 SEPTEMBRIE 2015)

Reclamanta V.V. prin cererea înregistrată la data de 06.01.2014 a chemat în judecată pe pârâta CPMB pentru a fi obligată să emită o nouă decizie prin care la recalcularea drepturilor de pensie sa valorifice veniturile menţionate in adeverinţa nr. 154/07.06.2013 emisa de SC E. SA, precum şi să plătească diferenţele de drepturi de pensie rezultate  şi cheltuielile de judecata.

Prin sentinţa civilă nr. 2797 din data  de 25.03.2015, pronunţată de Tribunalul București Secţia a VIII-a, a fost admisă cererea de chemare in judecata completata formulată.

A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei, începând cu data de 01.07.2013, sa valorifice veniturile lunare menţionate in adeverinţa nr. 154/07.06.2013 emisa de SC E. SA si să plătească diferenţele de drepturi de pensie rezultate începând cu data de 01.07.2013 pana la zi .

A fost obligată parata sa plătească 500 de lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamantei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă, în raport de conţinutul înscrisurilor depuse la dosar prin prisma prevederilor art.2 lit. c, art.  art. 107  din Legea nr. 263/2010, a reţinut următoarele:

Reclamanta, potrivit adeverinţei nr. 154/2013, în perioada 1973-1996 a realizat  venituri  lunare pentru care s-au achitat toate obligaţiile financiare conform legislaţiei în vigoare.

Prin art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 a fost consacrat principiul contributivităţii conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor  datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public.

Drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. Dreptul de pensie al reclamantului s-a deschis sub imperiul prevederilor Legii nr.  263/2010.

Contribuţia de asigurări sociale era datorată de angajator la venitul brut realizat de salariat.Prin decizia nr. 19/2011  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statut  că  formele de retribuire în acord global vor fi luate în considerare la stabilirea şi calcul pensiei dacă au fost incluse în salariul brut  şi s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 19/2012  a statut  că sumele încasate sub formă sporuri şi alte venituri suplimentare  realizate anterior datei de 01.04.2001se iau  în calcul  la stabilirea pensiei dacă au fost incluse în  baza de calcul conform legislaţiei anterioare  sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţe  eliberate de unităţi  conform legislaţiei în vigoare şi pentru  care  s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

În conţinutul adeverinţei se precizează în mod expres că angajatorul a achitat  contribuţia de asigurări  sociale.

Având în vedere prevederile art. 2 lit. c  din Legea nr. 263/2010 şi ale raţionamentului  din decizia nr. 19/2012 şi nr. 19/2011  pronunţate de  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, (obligatorii conform art. 517 alin. 4 cod procedură civilă) în ceea ce priveşte principiul contributivităţii, se va dispune admiterea cererii obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia  începând cu data de 01.07.2013  stabilită  faţă de data depunerii cererii la casa de pensii, prevederile art. 107 alin. 4 din legea nr. 263/2010 prin valorificarea veniturilor din adeverinţa nr. 154/07.06.2013.

Faţă de prevederile art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, a fost dispusă obligarea pârâtei să o despăgubească pe reclamantă cu diferenţa dintre pensia recalculată începând cu data de 01.07.2013 şi cea încasată până la zi.

Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, a fost dispusă obligarea  paratei la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecata faţă de reclamant reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal şi motivat, pârâta CPMB.

În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art.466 C.pr.civ., apelanta pârâtă a solicitat admiterea apelului, criticând sentinţa civilă pentru netemeinicie şi nelegalitate, pentru următoarele motive:

Prin sentinţa civilă apelata, instanţă de fond a obligat apelanta pârâtă la valorificarea veniturilor lunare atestate de adeverinţa nr. 154/07.06.2013 emisă de E. SA.

Instanţă de fond a încălcat dispoziţiile în temeiul art.165 al. 1 şi 2 din legea nr.263/2010, care dispun ca la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 01.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite c adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Solicită să se aibă în vedere că Legea 263/2010 stabileşte modalitatea de calcul a drepturilor de pensie cuvenite fiecărui beneficiar, procedura de calcul a punctajului mediu anual este descrisă în dispoziţiile art. 95 şi 96 din Legea n.263/2010.

Prima instanţă nu a analizat în mod judicios conţinutul adeverinţei nr. 154/07.06.2013, prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a concluzionat că veniturile pot fi valorificate întrucât este respectat principiul contributivităţii.

Însă, forma în care adeverinţa a fost redactata nu permite nici Casei de Pensii şi nici instanţei să stabilească dacă veniturile suplimentare pe care le atesta pot fi avute în vedere la recalcularea pensiei.

Dispoziţiile art.165 nu sunt respectate întrucât nu sunt precizate sporurile şi adaosurile şi nici veniturile brute de cele nete.

Principiul contributivităţii nu este contrazis de faptul că în programul de calcul al pensiilor se introduce pentru anumite perioade, nivelul salariului brut, iar pentru altele, valoarea netă, căci aceasta măsura se aplică unitar pentru toţi destinatarii legii şi numai dacă pentru respectivele venituri se dovedeşte deducerea contribuţiilor de asigurări sociale.

Prin urmare, solicită să se dea eficienta legii care fixează anume ce formă a venitului respectiv se utilizează în algoritmul de calcul, lege de la care nu se poate deroga, înlăturând-o în procesul aplicării, spre a crea în locul acesteia, alte norme, care, într-o opţiune subiectivă, ar reflecta mai bine cerinţele echitaţii ori alte principii de drept, deja consacrate, cum este în cauză cel al contributivităţii.

În situaţia admiterii apelului, solicită obligarea intimatei reclamante la restituirea cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei la care apelanta pârâtă a fost obligată de către instanţă de fond.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând apelul declarat, potrivit dispoziţiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale incidente în speţă, admițând cererea de valorificare a veniturilor evidenţiate în adeverinţa nr. 154/07.06.2013 emisă de SC E. SA.

Adeverinţa în cauză menţionează veniturile lunare realizate de intimată în perioada 15 august 1973 – 01 iulie 1996, emitentul adeverinţei nespecificând dacă aceste venituri sunt brute sau nete, respectiv ce reprezintă aceste sume, titlul cu care s-au plătit, din ce sunt compuse, nefiind indicate distinct şi defalcat sporurile cuprinse, pentru a se putea analiza dacă au fost deja valorificate. De asemenea, nu se explică de unde provine diferenţa dintre salariile consemnate în carnetul de muncă şi veniturile cuprinse în adeverinţă.

Astfel, se constată că adeverinţa nr. 154/07.06.2013 ce atestă veniturile realizate de reclamantă în perioada 15 august 1973 – 01 iulie 1996 nu respectă condiţiile de fond şi formă prevăzute de HG nr. 257/2011, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 124 alin. 1, precum şi cele ale art. 127 alin. 2 din HG nr. 257/2011 prevăd că adeverinţa trebuie să conţină în mod obligatoriu salariul tarifar de încadrare, denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată, perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat, cerințe pe care actul supus valorificării nu le îndeplinește. Adeverința în cauză atestă doar veniturile realizate în perioada indicată, în mod global, nedefalcat, fără a se preciza dacă acestea sunt brute sau nete.

Legea nr. 263/2010 stabileşte modalitatea de calcul a drepturilor de pensie cuvenite fiecărui beneficiar. Potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Art. 2 lit. c din acelaşi act normativ reglementează principiul contributivităţii care presupune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie efectuată în raport de toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuţia de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidenţiate în adeverinţele eliberate de unităţile la care asiguratul şi-a desfăşurat activitatea.

Cu toate acestea, aplicarea principiului enunţat anterior nu poate fi făcută fără a se avea în vedere şi dispoziţiile art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 care arată cum se determină punctajul mediu anual pe baza căruia se calculează cuantumul pensiei cuvenite, anume prin raportarea salariului brut lunar individual, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale la câştigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Aşadar, evidenţierea distinctă în cazul fiecărui salariat a categoriilor salariale menţionate de legiuitor (salariu brut, sporuri, adaosuri) nu este întâmplătoare şi nici inutilă deoarece, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevede în mod expres modalitatea în care se utilizează la determinarea punctajelor lunare salariile brute sau nete, respectiv salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991.

Mai mult decât atât, adeverinţa nu cuprinde menţiunea conform căreia pentru aceste venituri s-ar fi achitat contribuţii de asigurări sociale, ci doar o menţiune generică potrivit căreia pentru perioada de activitate atestată de adeverinţă societatea a reţinut şi virat achitat CAS, potrivit legislaţiei în vigoare la acea dată.

Cum o serie de venituri au fost exceptate de la plata contribuţiilor de asigurări sociale, o astfel de menţiune este irelevantă şi fără eficienţă din punct de vedere juridic. Emitentul adeverinţei trebuia să-şi asume răspunderea de a declara că angajatorul a virat contribuţia la toate sumele menţionate în adeverinţă şi pentru care legislaţia de la acea dată nu prevedea reţinerea contribuţiei si sa confirme in acest fel faptul că s-a plătit contribuţia de asigurări sociale în raport şi de veniturile suplimentare realizate de salariat.

Practica atât a asiguraţilor cât şi a angajatorilor de a solicita şi a elibera adeverinţe neconforme care nu menţionează salariaţilor şi temeiul legal al acordării acestor drepturi, după cum nu menţionează nici care este baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale şi dacă aceasta a fost achitată la data realizării veniturilor, este incorectă şi nu poate fi validată de instanţă prin obligarea casei de pensii la valorificarea unor adeverinţe care nu respectă cerinţele legale nici măcar sub aspectul elementelor minime care să le asigure validitatea.

Valorificarea unor venituri suplimentare fata de cele consemnate în carnetul de muncă este posibilă doar dacă sunt îndeplinite aceleaşi condiţii ca şi cele expuse în considerentele Deciziei nr. 19/2011 din 17/10/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 824 din 22/11/2011 şi anume să rezulte că angajatorul a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuţia de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obţinute.

Astfel, Curtea notează că în mod corect apelanta pârâtă a refuzat valorificarea acestor venituri, pentru faptul ca nu se poate verifica dacă acestea fac parte din categoria veniturilor pentru care s-au achitat contribuţiile de asigurări sociale sau din categoria veniturilor exceptate de la plata contribuţiei  şi care nu sunt avute în vedere. De asemenea, veniturile fiind menţionate în mod global, nefiind defalcate, nu se poate verifica nici care parte dintre sporurile incluse în venitul brut au fost deja luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie, existând şi riscul ca o parte din aceste venituri să fie valorificate de doua ori, în raport de veniturile rezultate din carnetul de munca al reclamantei intimate şi adeverinţa depusă de acesta.

Intimata a depus în calea de atac adeverinţa nr.243/22.07.2015 eliberată de SC E. SA, referitoare la veniturile realizate de acesta în calitate de salariat în perioada august 1973 – iunie 1996. Însă, adeverinţa a fost eliberată ulterior pronunţării sentinţei de fond, motiv pentru care prima instanţă nu o putea avea în vedere. În plus, în apel nu s-a făcut dovada faptului că intimata reclamantă s-ar fi adresat Casei de pensii, depunând respectiva adeverinţă la instituţia apelantă. Or, potrivit art.107 alin.3 şi 5 din Legea nr.263/2010, intimata trebuia să se adrese Casei de pensii, în speţă neexistând un refuz al acesteia în sensul recalculării pensiei cu luarea în considerare a adeverinţei anexate în apel.

Susţinerea intimatei reclamante în sensul rămânerii fără obiect a apelului declarat de apelanta-pârâtă CPMB este nefondată. Decizia nr. 251821/21.08.2015 privind acordarea pensiei anticipate parţiale, în raport de care intimata susţine rămânerea fără obiect a prezentului apel, a fost emisă pentru punerea în executare a sentinţei civile nr.2797/25.03.2015, apelată în cauză. Această sentinţă civilă are caracter executoriu de drept, potrivit dispoziţiilor art.448 pct.4 C.pr.civ., conform cărora hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale, astfel că apelanta era obligată a o pune în executare, în virtutea legii. Prin urmare, cum apelanta a emis decizia nr.251821/21.08.2015 de revizuire a pensiei intimatei în baza hotărârii judecătoreşti executorii de drept, Curtea va înlătura susţinerile intimatei privind rămânerea fără obiect a apelului declarat.

Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, în baza art. 480 alin. 2 C.pr.civ., Curtea va admite apelul, va schimba sentinţa şi va respinge contestaţia completată, ca neîntemeiată. Faţă de soluţia ce va fi pronunţată şi raportat la culpa procesuală reţinută, va respinge cererea intimatei reclamante privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare