Decizie de sancţionare. Obligaţia motivării.

Amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului administrativ adoptat sau emis şi de circumstanţele fiecărui caz, scopul obligaţiei de motivare fiind acela de a se evita abuzurile administraţiei, prin indicarea transparentă a mecanismului emiterii sau adoptării deciziei administrative. O motivare generică fără a fi însoţită de elemente concrete nu corespunde exigenţelor legale, importanţa motivării fiind decisivă, având în vedere de pe o parte efectele actului atacat asupra carierei reclamantului, cât şi pentru a face demarcaţia între actul administrativ adoptat de o autoritate publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o conferă cât şi cel adoptat prin exces de putere.

Aşadar actul succint şi generic motivat este anulabil, iar motivarea suplimentară întocmită de autoritatea publică emitentă şi transmisă instanţei după declanşarea controlului judecătoresc nu poate avea drept consecinţă acoperirea viciilor iniţiale ale actului administrativ şi evitarea anulării acestuia.

Prin sentinţa nr.1784 din 3 septembrie 2014, Tribunalul Gorj a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul X în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Gorj şi a anulat Decizia emisă de directorul Direcţiei Silvice Gorj.

S-a constatat că reclamantul a renunţat la capătul de cerere privind suspendarea efectelor actului contestat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA-DIRECŢIA SILVICĂ  care a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut faptul că Decizia este lovită de nulitatea absolută pe considerentele că aceasta nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat şi descrierea concretă a abaterilor, deoarece motivarea reprezintă o cerinţă esenţială a actului administrativ, decurgând din definiţia legala a acestuia, cuprinsă în art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, dar având fundamente şi în prevederile art. 1 alin. 3, art. 16 şi art. 31 alin 1 şi 2 din Constituţia României.

 Deşi motivarea reprezintă o cerinţă intrinsecă a actului administrativ, ea este îndeplinită, evident, şi în situaţia în care, precum în speţă, acesta din urma devenind, astfel, parte integranta din primul,  în acest sens, a arătat, pe de o parte, că actul contestat are o fundamentare legală suficientă, iar pe de altă parte, cuprinde, prin referirea la Ordinul nr.23544/AC/05.07.2013 şi referatul nr.5380/12.07.2013, menţiuni clare la chestiunile de natură faptică, la acţiunile şi inacţiunile concrete ale reclamantului, în calitate de inginer la O.S. Turceni, care au impus măsura sancţionării disciplinare.

Pe fondul cauzei a susţinut că acţiunea este netemeinică, petiţionarul făcându-se vinovat de faptele reţinute în decizia de sancţionare, respectiv, nu a respectat atribuţiile din fişa postului privind sarcinile pe linie de fond forestier, de pază şi integritate a fondului forestier, încălcându-se prevederile art. .20, 24 şi 25 din OM nr. 1540/2011.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. .20 al.2 din OM nr. 1540/2011 „Fiecare parchet trebuie controlat în mod obligatoriu cel puţin o dată la un interval de 60 de zile", controalele respective efectuându-se conform art. .20, al. 1 din acelaşi act normativ în baza unui grafic de controale stabilit la emiterea autorizaţiei, însuşit de titularul autorizaţiei, precum şi ori de câte ori este necesar.

A mai arătat că, deşi petiţionarul a fost împuternicit să efectueze controale ale exploatării, conform „Planurilor mixte de control al exploatărilor", existente la dosarul cauzei, acesta nu a efectuat controalele respective, iar faptul că petiţionarul se face vinovat de faptele reţinute în decizia de sancţionare reiese din actele întocmite cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile.

De altfel, petiţionarul prin acţiunea dedusă judecăţii a criticat decizia nr. doar pe aspecte de nelegalitate şi nu pe netemeinicie, fapt ce a determinat ca în teza principală sa solicite admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul de a respinge contestaţia petiţionarului X

În teză subsidiară, în situaţia în care se va reţine faptul că, prin acţiunea formulată, reclamantul a contestat decizia  şi pe aspecte de netemeinicie, a susţinut că se impune admiterea recursului, să casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru antamarea fondului cauzei.

În drept, şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. .488, al.1, pct.6 şi 8 Noul Cod de procedură civilă.

Examinând sentinţa sub aspectul criticilor invocate, Curtea a constatat ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerentele:

Instanţa de fond a admis în parte acţiunea, a anulat decizia de sancţiune disciplinară nr.  154/22.07.2013.S-a reţinut în esenţă că actul administrativ anulat este nemotivat şi în consecinţă s-a dispus anularea acestuia.

Curtea a apreciat că în mod corect instanţa de fond a stabilit că decizia de sancţionare disciplinară a reclamantului intimat X nu întruneşte exigenţele motivării.

Astfel, principiul motivării actelor administrative individuale de către autorităţile naţionale-alături de alte principii comune aplicabile administraţiei publice este impus de Curtea Europeană de Justiţie. Atât în jurisprudenţa comunitară cât şi în jurisprudenţa naţională s-a apreciat că motivarea îndeplineşte o funcţie de transparenţă în profitul cetăţenilor, permite instanţelor să-şi îndeplinească rolul de control jurisdicţional şi constituie o garanţie a respectării principiilor de subsidiaritate sau de proporţionalitate, pentru a face posibilă reconstituirea raţionamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia, printr-o apropiere de cerinţa dialogului în procesul administrativ, dimensiunea dialogului fiind nuanţată în funcţie de circumstanţele cauzei şi de amploarea argumentelor înaintate de părţi.

Amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis şi de circumstanţele fiecărui caz, scopul obligaţiei de motivare fiind acela de a se evita abuzurile administraţiei, prin indicarea transparentă a mecanismului emiterii sau adoptării deciziei administrative.

În cauză motivarea trebuia să vizeze atât descrierea faptelor cât şi motivele  pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile După cum în mod corect a reţinut instanţa de fond nici referatul nr.  5380/12.07.2013 la care face referire actul contestat nu cuprinde  aceste elemente. În motivarea acestuia s-a reţinut doar că, având în vedere deficienţele reţinute în sarcina salariaţilor OS Turceni, apărările formulate de aceştia şi explicaţiile scrise, împrejurările în care s-au produs aceste deficienţe, precum şi faptul că acestea s-au înregistrat prin nerespectarea în totalitate a regulamentelor specifice, a ordinelor DS Gorj sau neîndeplinirea cu stricteţe a îndatoririlor stabile prin fişa postului  s-a propus sancţionarea disciplinară a salariaţilor.

Această motivare este generică fără a fi însoţită de elemente concrete, importanţa motivării fiind decisivă, având în vedere de pe o parte efectele actului atacat asupra carierei reclamantului, cât şi pentru a face demarcaţia între actul administrativ adoptat de o autoritate publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o conferă cât şi cel adoptat prin exces de putere.

Aşadar actul este succint şi generic motivat, iar motivarea suplimentară întocmită de autoritatea publică emitentă şi transmisă instanţei după declanşarea controlului judecătoresc nu poate avea drept consecinţă acoperirea viciilor iniţiale ale actului administrativ şi evitarea anulării acestuia.

În consecinţă instanţa a interpretat şi aplicat corect normele de drept material incidente în cauză, iar hotărârea cuprinde pe larg motivele pe care se întemeiază astfel că nu sunt incidente motivele prevăzute de art.  488 pct 6 şi 8 Cod Procedură Civilă., invocate de recurentă.

Din considerentele expuse şi în raport de dispoziţiile art. .496 cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare