Plasamentul minorului

Legea nr. 272/2004: art. 60 lit. b, art. 2 alin. 2 şi 6, art. 29, 35, 36 alin. 2, art. 47 , art. 94 alin. 2.

Art. 94 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 nu este aplicabil în cauza dedusă judecăţii. În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 60 lit. b din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora „de măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor in motive neimputabile acestora”.

Prima instanţă a făcut o corectă aplicare a principiului prevalenţei interesului superior al copilului în luarea unor astfel de măsuri de protecţie specială, conform cu prevederile art. 2 alin. 1  din Legea nr. 272/2004 şi a avut în vedere toate criteriile prevăzute la alin. 6 al aceluiaşi articol, criterii care determină interesul superior al copilului, şi a aplicat măsura de protecţie corespunzătoare, conform cu prevederile art. 62 alin. 1 lit. a din lege.

Prin sentinţa civilă nr. 692 din 11 iunie 2015 Tribunalul Mureş a admis cererea formulată de petenta D. G. A. S. P. C. în contradictoriu cu intimaţii B. E. C., B. L. C., V. G. şi V. I. şi în consecinţă a stabilit măsura de protecţie specială a plasamentului, în favoarea minorei B. E. B., născută la data de 25.08.1998, fiica intimaţilor B. E. C. şi B. L. C., la bunicii materni, V. G. şi V. I., a dispus exercitarea/îndeplinirea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana şi bunurile minorei către DGASPC Mureş şi a obligat intimaţii B. E. C. şi B. L. C. să presteze câte 20 ore/fiecare, lunar, activităţi sau lucrări de interes local pe raza administrativ teritorială a comunei Ernei.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în considerentele sentinţei că minora E. B. este fiica intimaţilor B. E. C. şi B. L. C. şi nepoata intimaţilor V. G. şi V. I.. La finalul anului 2012, datorită unor conflicte în familie, intimata B. E. C. împreună cu copiii săi a părăsit domiciliul conjugal, fiind primită în casa părinţilor săi, intimaţii V.. După puţin timp soţii B. s-au împăcat, d-na B. a decis să revină la domiciliul conjugal împreună cu copiii, însă minora E. B. a refuzat să se întoarcă împreună cu mama sa, manifestându-şi dorinţa de a locui în continuare împreună cu bunicii săi. Această alegere a generat un conflict care s-a perpetuat şi amplificat între cele două familii, părinţii minorei lansând mai multe acuzaţii la adresa bunicilor materni, cum că minora este ţinută cu forţa de bunici, este influenţată negativ, că minora a fost agresată sexual de bunicul matern. Probele administrate în cauză nu au confirmat însă aceste acuzaţii.

Alegerea minorei a fost justificată în principal de climatul tensionat din familia părinţilor săi, determinat de faptul că aceştia nu lucrează şi nu realizează venituri, că situaţia materială a bunicilor săi este mai bună decât a părinţilor, iar condiţiile de trai sunt mai potrivite cu nevoile minorei, aflată la vârsta adolescenţei.

Din probele administrate a reieşit că minora merge în casa părinţilor săi la sfârşit de săptămână, pentru a petrece timp împreună cu fraţii săi.

A apreciat prima instanţă că acest conflict în familie nu a fot gestionat în mod adecvat de către părinţii  minorei, cărora le revenea responsabilitatea de a-i oferi acesteia condiţii optime de trai, atât la nivel material cât şi psihic, afectiv, pentru a o determina să revină în familie.

Din referatul întocmit de petentă la familia părinţilor minorei se reţine că minorii nu beneficiază de o îngrijire adecvată în familie, nu erau hrăniţi corespunzător şi nu aveau bani pentru a se deplasa zilnic la şcoală.

A reţinut prima instanţă prevederile art. 2 alin. 2 şi 6, art. 29, 35, 36 alin. 2, 47 din Legea nr. 272/2004 şi opinia minorei, apreciind că aceasta este într-o situaţie de risc, fiind lipsită de ocrotire părintească, astfel încât interesul său superior impune stabilirea unei din măsurile de protecţie specială prevăzute de lege. S-a avut în vedere faptul că părinţii minorei nu sunt capabili, la acest moment, să îi asigure minorei o dezvoltare fizică, mentală, spirituală, socială adecvată, conform cu condiţiile prevăzute de art. 47 alin. 2 din lege.

S-a apreciat că minora se găseşte în situaţia reglementată de art. 60 lit. b din Legea nr. 272/2004 iar interesul superior al acesteia reclamă stabilirea măsurii de plasament conform solicitării petentei, la bunicii materni, în temeiul art. 62 alin. 1 lit. a din lege. Prima instanţă a mai făcut şi aplicarea art. 66 alin. 2 teza ultimă şi art. 67 din lege.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel intimaţii B. L. C. şi B. E. C., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în tot a sentinţei apelate şi în rejudecare să se respingă cererea pentru stabilirea măsurii plasamentului pentru minora B. E.-B., ca nefondată.

În motivarea apelului au arătat că susţinerea instanţei de fond, cum că nu sunt capabili să îi asigure minorei condiţii optime de trai este greşită, pentru că deşi starea materială a lor este precară, întotdeauna i-au oferit minorei şi celorlalţi copii ai lor toate cele necesare pentru creşterea şi educarea lor. Minora timp de peste 14 ani a fost crescută şi educată în mod corespunzător de ei, a avut performanţe şcolare şi extraşcolare foarte bune, participând la concursuri sportive organizate la nivel naţional, activităţi pe care în prezent nu le mai frecventează.

Arată că nu e adevărat că în familia lor există un climat tensionat şi nici faptul că minora se află de bunăvoie la bunicii materni. În ultimele 4 luni minora nu a mai venit la domiciliul lor deoarece aceasta nu e lăsată de bunici.

E nelegal faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra consumului de alcool al bunicului matern, care este un impediment, conform art. 35, 36 şi 38 din Legea nr. 272/2004, pentru instituirea măsurii plasamentului.

Au mai menţionat faptul că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că au făcut mai multe demersuri în vederea reîntregirii familiei. În anul 2014 au înaintat şi o plângere penală împotriva bunicilor materni, cauză care a fost clasată.

Raportat la probele existente la dosar, reiese că nu există nici un pericol iminent în care s-ar afla minora dacă ar locui cu ei, aşa cum prevede art. 94 alin. 2 din Legea nr. 272/2004.

În drept, au invocat prevederile art. 466 şi urm. Codul de Procedură Civilă.

Intimata DGASPC Mureş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, pe considerentul că sentinţa atacată a fost legal pronunţată, deoarece propunerea de stabilire a plasamentului a avut la bază prevederile art. 60 lit. b din Legea nr. 272/2004, Raportul şi Ancheta socială realizate de Primăria com. Ernei, bunicul matern nu este consumator de băuturi alcoolice, minora locuieşte în fapt la bunicii materni din luna decembrie 2012 şi a refuzat categoric să se întoarcă în familia naturală din cauza comportamentului agresiv al tatălui, minora îşi vizitează frecvent părinţii.

Examinând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate şi ţinând seama de efectul devolutiv al apelului, conferit de art. 472-476 Codul de Procedură Civilă, Curtea a constatat că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a făcut o corectă apreciere a probatoriului vast administrat în cauză, care a dus la starea de fapt corect reţinută de către instanţă, la care a aplicat temeinic şi legal normele de drept. Apelanţii nu pot combate cu succes considerentele primei instanţe iar textul de lege care susţin aceştia că ar fi aplicabil în cauză, respectiv art. 94 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 nu este aplicabil în cauza dedusă judecăţii. În cauză sunt aplicabile, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, dispoziţiile art. 60 lit. b din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora „de măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor in motive neimputabile acestora”.

Apelanţii susţin că, deşi starea materială a lor este precară, au oferit întotdeauna copiilor lor toate cele necesare pentru creşterea şi educarea lor. Susţinerile lor sunt combătute de Raportul nr. 4140/MCC/26.05.2015 şi de Ancheta socială nr. 160/03.02.2015, realizate de Primăria comunei Ernei, din care rezultă că apelanţii se gospodăresc din munci ocazionale, fără a avea un venit stabil şi din alocaţia de stat a copiilor iar casa în care locuiesc fără forme legale nu este proprietatea lor, este o construcţie degradată, cu spaţiu aferent neglijat.

Au mai susţinut apelanţii că bunicul matern este consumator de băuturi alcoolice, că acest fapt a fost probat iar prima instanţă nu a ţinut seama de acest aspect important. Prin declaraţiile martorilor existente la dosarul de fond s-a probat faptul că bunicul matern, V. G., nu este consumator de băuturi alcoolice, nu are un comportament violent şi se ocupă corespunzător de minoră. Acest ultim aspect a fost probat şi prin declaraţia luată minorei de către prima instanţă în camera de consiliu, din care a mai rezultat şi faptul că minora a hotărât de bună-voie să rămână la bunicii materni, că refuză categoric să revină la domiciliul părinţilor săi, datorită comportamentului violent al tatălui său, al certurilor dintre părinţii săi şi a neajunsurilor materiale. Relaţia afectivă dintre minoră şi bunicii materni a fost de asemenea probată corespunzător. Tot prin declaraţiile aflate la dosarul de fond s-a probat că minora nu este împiedicată să îşi viziteze familia şi chiar o vizitează de câte ori doreşte.

Prima instanţă a făcut o corectă aplicare a principiului prevalenţei interesului superior al copilului în luarea unor astfel de măsuri de protecţie specială, conform cu prevederile art. 2 alin. 1  din Legea nr. 272/2004 şi a avut în vedere toate criteriile prevăzute la alin. 6 al aceluiaşi articol, criterii care determină interesul superior al copilului, şi a aplicat măsura de protecţie corespunzătoare, conform cu prevederile art. 62 alin. 1 lit. a din lege.

Faţă de toate cele reţinute mai sus, constatând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică şi ferită de orice critici, Curtea, în baza art. 480 Codul de Procedură Civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de intimaţi.

Domenii speta

Spete similare