Autorizarea repartizării acţiunilor dobândite este atributul exclusiv AGEA.Repartizarea acţiunilor răscumpărate constituie motiv de oportunitate. Afectarea rezultatelor întreprinderii este un drept recunoscut majoritarilor şi nu constituie abuz de puter

- art.  1031 Legea Societăţilor Comerciale;

 - art. 1361 din Legea nr. 31/1990 introdus prin Legea nr. 441/2006.

Asupra apelului de faţă:

Constată că, prin sentinţa civilă nr. 242/C din 25.06.2014 pronunţată de Tribunalul Braşov s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor S.C. R.I.T. S.R.L. şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul B., invocate de aceste părţi, prin întâmpinări.

S-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi respectiv a prescripţiei dreptului la acţiune, invocate de pârâta S.C. F. S.A., prin întâmpinare.

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul R.V. în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.A.

S-a respins cererea de intervenţie principală formulată de către intervenienta C.M. în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.A.

S-a respins acţiunea formulată de acelaşi reclamant în contradictoriu cu pârâtele S.C. R.I.T. S.R.L. şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul B., ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

În motivarea hotărârii se arată că, relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O.R.C.  de pe lângă Tribunalul B., instanța a constatat că este fondată, fiind admisă.

Înregistrările în registrul comerțului a actelor şi faptelor afectate de condiţia publicității  se efectuează în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 116/2009 şi art. 6 alin. 1 din Legea nr. 26/1990. Prin urmare, astfel curm rezultă din dispozițiile art. 7 din Legea nr. 26/1990, acest pârât are doar calitatea de organ de executare a hotărârilor judecătoreşti, asigurând prin înregistrările în registrul comerţului, opozabilitatea actelor şi faptelor a căror înregistrare a fost  dispusă printr-o hotărâre judecătorească. Așadar, O.R.C. de pe lângă Tribunalul B. nu putea avea calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, respectiv, față de care se poate realiza interesul respectiv. Ori, împotriva acestui pârât nu se pot formula pretenții, efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului efectuându-se automat, în baza legii.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. R.I.T. S.R.L., instanța a constatat că este tot întemeiată. Așa cum s-a arătat anterior, pentru a avea calitatea de pârât, reclamantul trebuie să dovedească existența unui raport juridic între el și pârât, în care, acesta din urmă să fie obligat și față de care să își realizeze un interes. Împrejurarea că între pârâta S.C. F. și S.C. R.I.T. S.R.L. există un Contract de prestări servicii de registru, nu a conferit legitimitate procesuală pasivă S.C. R.I.T. S.R.L., acest pârât neaflându-se în vreun raport juridic cu reclamantul. În situația unei anulări a Hotărârilor AGEA prin care au fost repartizate acțiuni către salariații societății F., conform art. 3 pct. 3.2 din Contractul de prestări servicii, pârâtul S.C. F. transmite către S.C. R.I.T. S.R.L. noile date cu privire la registrul acționarilor, nejustificându-se astfel atragerea acestei părți în proces, în calitate de pârât.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și respectiv, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtul S.C. F. S.A. prin întâmpinare, instanța a reținut că sunt neîntemeiate, fiind respinse. Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a invocat frauda la lege și abuzul de majoritate, în susținerea cererii sale de anulare a Hotărârilor AGEA, frauda la lege fiind sancționată cu nulitate absolută, caz în care, potrivit art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.

Examinând atât cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, cât și cererea de intervenție principală, formulată de intervenienta C.M., în raport de actele şi lucrările dosarului, având în vedere dispoziţiile legale incidente, instanţa a reţinut următoarele:

Se socoteşte fraudă la lege, când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte, o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziţii legale de la sensul şi spiritul lor.

Abuzul de majoritate este o formă a abuzului de drept care există mai ales atunci când deciziile adunării generale a acționarilor sunt luate cu intenția de a-i prejudicia pe minoritari contrar interesului general. Principiul majorității creează doar o prezumție în sensul că voința majorității echivalează cu voința socială. În concret, în cadrul voinței sociale trebuie urmărit interesul social, care la rândul său trebuie să coincidă cu interesul comun al acționarilor.

Pentru a verifica incidența motivelor de nulitate anterior menționate, invocate atât de către reclamant cât și de către intervenienta principală, instanța a reținut următoarele:

Cu unanimitate de voturi, prin procesul verbal încheiat la data de 14.05.1999 cu ocazia AGA F. PAS B. au fost stabilite criteriile de repartizare a acțiunilor între membrii asociației, respectiv, pe grupe de salariați și pe procente de privatizare.

Astfel cum s-a putut reține din procesul-verbal încheiat la data de 29.06.1999 cu ocazia AGA F. PAS B. (fila 206), ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. D/Bv/24/27.05.1999 între F.P.S. și A.F. PAS B., a fost modificat criteriul de distribuire a acțiunilor cumpărate în baza acestui contract, hotărându-se cu unanimitate distribuirea acțiunilor membrilor asociației, în raport de suma cu care va participa fiecare membru la achitarea avansului, stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare a acțiunilor mai sus menționat, pentru a se evita contractarea de către PAS a unui împrumut bancar.

Potrivit Statutului S.C. F. S.A., această pârâtă are forma juridică de societate comercială pe acțiuni, de tip închis (art. 2), iar acționarul majoritar al societății este A.F.PAS B..

Conform art. 8.1. din Statut, orice acționar va putea să vândă în orice moment, numai celorlalți acționari, în tot sau în parte, acțiunile deținute în cadrul societății, orice cesiune a acțiunilor societății către persoane fizice sau juridice, altele decât acționarii societății, fiind lovită de nulitate.

Prin Hotărârea din data de 23.02.2009 a AGEA S.C. F. S.A. a fost aprobată cu majoritate de voturi, printre altele, repartizarea către salariații societății cuprinși în lista anexă, a unui număr de 54702 de acțiuni răscumpărate conform Hotărârii AGEA din 25.03.2008. Totodată, a fost aprobată răscumpărarea de către societate a unui pachet de acțiuni proprii în limita unui procent de 10% din numărul total de acțiuni, de la publicarea Hotărârii AGEA din data de 23/24.02.2009 în Monitorul Oficial, până la data de 31.12.2009, în vederea distribuirii lor către salariații societății, conform art. 103 și art. 104 din Legea nr. 31/1990, cu limita minimă de 1 leu brut/acțiune și limita maximă de 6 lei brut/acțiune.

Prin Hotărârea din data de 23.02.2010 a AGEA S.C. F. S.A. a fost aprobată cu majoritate de voturi, repartizarea către salariații societății cuprinși în lista anexă, a unui număr de 179.401 de acțiuni răscumpărate conform Hotărârii AGEA din 23.02.2009, fiind aprobată și răscumpărarea de către societate a unui pachet de acțiuni proprii în limita unui procent de 10% din numărul total de acțiuni, de la publicarea Hotărârii AGEA din data de 22/23.02.2010 în Monitorul Oficial, până la data de 31.12.2010, în vederea distribuirii lor către salariații societății, conform art. 103 și  art. 104 din Legea nr. 31/1990, cu limita minimă de 0,1 leu brut/acțiune și limita maximă de 2 lei brut/acțiune.

Prin Hotărârea din data de 24.02.2011 a AGEA S.C. F. S.A. a fost aprobată cu unanimitate de voturi, repartizarea către salariații societății cuprinși în lista anexă, a unui număr de 28925 de acțiuni răscumpărate conform Hotărârii AGEA din 23.02.2010, fiind aprobată și răscumpărarea de către societate a unui pachet de acțiuni proprii în limita unui procent de 10% din numărul total de acțiuni, de la publicarea Hotărârii AGEA din data de 24.02.2011 în Monitorul Oficial, până la data de 31.12.2011, în vederea distribuirii lor către salariații societății, conform art. 103 și art. 104 din Legea nr. 31/1990, cu limita minimă de 0,1 leu brut/acțiune și limita maximă de 2 lei brut/acțiune.

Prin Hotărârea din data de 08.03.2012 a AGEA S.C. F. S.A. a fost aprobată cu unanimitate de voturi, repartizarea către salariații societății cuprinși în lista anexă, a unui număr de 7565 de acțiuni răscumpărate conform Hotărârii AGEA din 24.02.2011, fiind aprobată și răscumpărarea de către societate a unui pachet de acțiuni proprii în limita unui procent de 10% din numărul total de acțiuni, de la publicarea Hotărârii AGEA din data de 08.03.2012 în MO, până la data de 31.12.2012, în vederea distribuirii lor către salariații societății, conform art. 103 și art. 104 din Legea nr. 31/1990, cu limita minimă de 0,1 leu brut/acțiune și limita maximă de 2 lei brut/acțiune.

Atât Hotărârile AGEA mai sus menționate cât și o parte a Anexelor privind salariații beneficiari ai acțiunilor răscumpărate au fost publicate în Monitorul Oficial al României, astfel cum s-a dovedit și cu înscrisurile depuse de pârâta S.C. F. S.A., la filele 76 – 88 din dosar.

Potrivit art. 1031 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, unei societăţi i se permite să dobândească propriile acţiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar pe seama societăţii în cauză, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) autorizarea dobândirii propriilor acţiuni este acordată de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor, care va stabili condiţiile acestei dobândiri, în special numărul maxim de acţiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru care este acordată autorizaţia şi care nu poate depăşi 18 luni de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi, în cazul unei dobândiri cu titlu oneros, contravaloarea lor minimă şi maximă;

b) valoarea nominală a acţiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor aflate deja în portofoliul său, nu poate depăşi 10% din capitalul social subscris;

c) tranzacţia poate avea ca obiect doar acţiuni integral liberate;

d) plata acţiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societăţii, înscrise în ultima situaţie financiară anuală aprobată, cu excepţia rezervelor legale.

Alineatul 2 al aceluiași articol, prevede că, în cazul în care acţiunile proprii sunt dobândite pentru a fi distribuite angajaţilor societăţii, acţiunile astfel dobândite trebuie distribuite în termen de 12 luni de la data dobândirii.

Având în vedere conținutul Hotărârilor AGEA a căror anulare se solicită, înscrisurile ce au stat la baza emiterii acestora, situația contului de profit și pierdere aferentă anilor 2008 – 2012 (filele 98 – 108), din care rezultă că societatea pârâtă a avut profit (cel mai mare profit înregistrându-se pentru anul 2008), instanța a reținut ca fiind îndeplinite condițiile art. 1031  din Legea nr. 31/1990.

Susținerea reclamantului cât și a intervenientei, în sensul că aceste acțiuni ar fi fost atribuite discriminatoriu salariaților pârâtei și cu titlu gratuit au fost nefondate, din ansamblul probator, rezultând că, pe de o parte, au fost acordate numai salariaților -  acționari ai societății, fiind astfel respectată dispoziția art. 8.1 din Statut, iar pe de altă parte, distribuirea a fost realizată conform hotărârii AGA F. PAS B. din data de 29.06.1999, în raport de suma cu care a participat fiecare membru al A. PAS la achitarea avansului, stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare a acțiunilor nr. D/Bv/24/27.05.1999.

În ceea ce privește susținerile acestora relativ la distribuirea nelegală a acțiunilor către doi membri ai Consiliului de Administrație – F.C.R. și M.I., care nu aveau calitatea de salariați pe durata îndeplinirii mandatului de administratori, instanța le-a respins tot ca neîntemeiate.

Este adevărat că, potrivit deciziilor nr. 111/12.08.2009 și nr. 112/12.08.2009, contractele individuale de muncă ale celor doi manageri/administratori ai societății au fost suspendate pe o perioadă de 2 ani, începând cu data de 01.08.2009 însă, spre deosebire de încetarea contractului individual de muncă, conform art. 49 alin. 3 din Codul muncii, pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi, dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.

În acest sens, s-au reținut dispozițiile art. 4.1 lit. g din Contractele de management nr. 4982/05.08.2009 (F.C.R.) și respectiv, nr. 4943/04.08.2009 (M.I.), conform cărora, aceștia au dreptul să beneficieze de acțiuni repartizate, urmare a răscumpărării acestora de către societate, conform dispozițiilor Legii nr.  31/1990, fiind asimilat cu un salariat al societății.

Mai mult, aceștia au calitatea de acționari ai societății și prin urmare, pot beneficia de acțiuni, conform art. 8.1. din Statut.

Relativ la acest aspect, instanța a reținut că intervenienta nu poate invoca discriminarea față de neatribuirea unor acțiuni în favoarea sa, întrucât în cauză nu a făcut dovada că a participat cu vreo sumă de bani la achitarea avansului, stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare a acțiunilor nr. D/Bv/24/27.05.1999, nefiind întrunit astfel criteriul de repartizare a acțiunilor.

De altfel, la momentul adoptării hotărârilor a căror anulare se solicită, nici reclamantul și nici intervenienta nu aveau calitatea de acționari ai S.C. F. S.A., reclamantul R.V. dobândind calitatea de acționar în ianuarie 2013, iar prin acțiunea de chemare în judecată, acesta nu a justificat în niciun mod, cum au fost afectate interesele sale de acționar minoritar, începând cu anul 2013, prin hotărâri adoptate de AGEA S.C. F. S.A. în perioada 2009 - 2012.

Față de considerentele anterior reținute, constatând că prin adoptarea hotărârilor AGEA privind repartizarea către salariații societății nu au fost eludate dispozițiile legale și nici nu s-a dovedit de către reclamant și intervenienta în nume propriu că prin aceste hotărâri au fost prejudiciați acționarii minoritari, contrar interesului general, instanța a respins ca nefondate atât cererea de chemare în judecată cât și cererea de intervenție principală.

Împotriva acestei soluţii au declarat apeluri  reclamantul R.V. şi intervenienta C.M. aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelurilor şi schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii principale şi a cererii de intervenţie.

În expunerea motivelor de apel, reclamantul R.V. arată că  hotărârea instanţei de fond este nemotivată, întrucât instanţa s-a aflat într-o gravă eroare atunci când a administrat probatoriul raportat la obiectul cererii deduse judecăţii, rezumându-se doar la apărările pârâtei S.C. F. S.A. Astfel, F. PAS nu are calitate procesuală în speţa dedusă judecaţii, astfel încât toate înscrisurile privind situaţia de fapt şi de drept a acestei societăţi cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare acţiuni din 1999 nu au legătură cu obiectul dedus judecăţii. În continuare, legat de distribuirea acţiunilor s-au interpretat greşit dispoziţiile art. 1031  alin. 2 din Legea nr. 31/1990 întrucât condiţia distribuirii privea a exclusiv deţinerea calităţii de salariat şi nu de acţionar, astfel că greşit s-a reţinut că acţiunile au fost acordate temeinic şi legal salariaţilor acţionari ai societăţii.

Din interpretarea art. 1031  şi art. 104 din Legea nr. 31/1990 şi din conţinutul hotărârilor AGEA nu rezultă că distribuirea se face doar către salariaţii acţionari ai societăţii, fiind respectată dispoziţia art. 8 din Statut. Oricum, prevederile art. 8.1 din Statutul F. reglementează transferul acţiunilor şi nu condiţiile de repartizare a acţiunilor răscumpărate de societate în temeiul art. 1031 din Legea nr. 31/1990. Ori, obiectul dedus judecăţii îl constituie răscumpărarea propriilor acţiuni ale societăţii de la acţionari şi distribuirea lor către salariaţi. Per a contrario, dacă speţei i-ar fi aplicabile art. 8.1 atunci societatea nu avea voie sa tranzacţioneze acţiuni de la proprii săi acţionari. Concluzia care se desprinde din interpretarea dispoziţiilor statutare este că acestea nu vizează condiţia imperativă potrivit cu care acţiunile răscumpărate de societate în temeiul art. 1031  din Legea societăţilor comerciale, trebuie distribuite doar salariaţilor care au şi calitatea de acţionari.

În continuare se arată că instanţa de fond a omis să reţină apărările potrivit cu care, prin toate hotărârile AGEA invocate în cauză, acţiunile răscumpărate în baza art. 1031 din Legea nr. 31/1990 urmau să fie repartizate salariaţilor societăţii şi nu administratorilor societăţii ori salariaţilor acţionari ai societăţii. Totodată, se învederează că acţiunile au fost răscumpărate de către F. S.A. şi nu de către F. PAS B., astfel cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, ele fiind discreţionar distribuite către anumiţi salariaţi ai F. S.A.

În ceea ce priveşte nelegala distribuire a acţiunilor către membrii Consiliului de administraţie, F.C.R. şi M.I., instanţa de fond a nu a raţionat corect întrucât administratorii societăţii nu sunt asimilaţi unui salariat, iar calitatea de salariat este suspendată pe perioada deţinerii calităţii de administrator.

În continuare se arată că nu există nicio legătură de cauzalitate între criteriile de distribuire a acţiunilor între membrii A.F. PAS în baza contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. D/BV/24/27.05.1999 şi criteriile de repartizare către salariaţii pârâtei a acţiunilor răscumpărate. Criteriile sunt aplicabile F. PAS şi nu pârâtei S.C. F. S.A. Chiar prin răspunsul la interogatoriu, pârâta recunoaşte indirect că îndreptăţiţi la distribuirea acţiunilor răscumpărate de societate în temeiul art. 1031 din Legea societăţilor comerciale  sunt membrii A. PAS, întrucât aceştia au achiziţionat în anul 1999 pachetul de acţiuni deţinut de către F.P.S., acestea fiind contrare art. 1031 din Legea societăţilor comerciale cât şi hotărârii AGA. Astfel, rezultă indubitabil ca în niciuna din hotărârile AGEA, ce fac obiectul cauzei nu s-a probat ca la distribuirea acţiunilor răscumpărate să se ţină cont de  „contribuţia la realizarea profitului şi de sumele plătite efectiv către F.P.S. pentru răscumpararea acţiunilor“, S.C. F. S.A. şi F. PAS fiind două entităţi juridice distincte.

Instanţa de fond nu a analizat, de asemenea, dacă s-au respectat condiţiile de răscumpărare a acţiunilor, respectiv condiţiile de repartizare a acţiunilor răscumpărate către salariaţii societăţii. În plus, în listele anexă la hotărârile AGEA prin care s-au repartizat acţiunile răscumpărate figurează persoane care nu aveau calitatea de salariaţi la S.C. F. S.A.. În plus, în au fost repartizate acţiuni cu titlu gratuit, în condiţiile în care nu există nicio hotărâre a AGEA care să aprobe repartizarea cu titlu gratuit către salariaţii societăţii a acţiunilor răscumpărate în perioada 2008 -2012.

În acest mod în speţă dedusă judecăţii a fost legitimată frauda la lege, respectivul abuzul de majoritate, membrii A.F. PAS care au şi calitatea de salariaţi ai S.C. F. S.A., aprobând an de an repartizare acţiunilor răscumpărate doar către membrii A.F. PAS, care deţin şi calitatea de salariaţi.

În drept, art. 6 alin. 1, art. 7 alin. 2, art. 22 alin. 2, art. 425 alin. 1 lit. b, art. 466, art. 483, art. 485, art. 486, art. 488 alin. 6 din Noul Cod de procedură civilă.

În expunerea propriilor motive de apel, intervenienta C.M. arată că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, întrucât instanţa s-a aflat într-o gravă eroare atunci când a administrat probatoriul raportat la obiectul cererii deduse judecaţii, rezumându-se doar la apărările pârâtei S.C. F. S.A.

Astfel, F. PAS nu are calitate procesuală în speţă dedusă judecăţii, astfel încât toate înscrisurile privind situaţia de fapt şi de drept a acestei societăţi cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 1999 nu au legătura cu obiectul dedus judecaţii. În continuare, legat de distribuirea acţiunilor s-au interpretat greşit dispoziţiile art. 1031 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 întrucât condiţia distribuirii privea exclusiv deţinerea calităţii de salariat şi nu de acţionar, astfel ca greşit s-a reţinut că acţiunile au fost acordate temeinic şi legal salariaţilor acţionari ai societăţii.

Din interpretarea art. 1031  şi art. 104 din Legea nr. 31/1990 şi din conţinutul hotărârilor AGEA nu rezultă că distribuirea se face doar către salariaţii acţionari ai societăţii, fiind respectata dispoziţia art. 8 din Statut. Oricum, prevederile art. 8.1 din Statutul F. reglementează transferul acţiunilor şi nu condiţiile de repartizare a acţiunilor răscumpărate de societate în temeiul art. 1031  din Legea nr. 31/1990. Or, obiectul dedus judecăţii îl constituie răscumpărarea propriilor acţiuni ale societăţii de la acţionari şi distribuirea lor către salariaţi. Per a contrario, daca speţei i-ar fi aplicabile art. 8.1 atunci societatea nu avea voie să tranzacţioneze acţiuni de la proprii săi acţionari. Concluzia care se desprinde din interpretarea dispoziţiilor statutare este ca, acestea nu vizează condiţia imperativă potrivit cu care acţiunile răscumpărate de societate în temeiul art. 1031  din Legea societăţilor comerciale, trebuie distribuite doar salariaţilor care au şi calitatea de acţionar.

În continuare se arată că instanţa de fond, a omis să reţină apărările potrivit cu care, prin toate hotărârile AGEA invocate în cauză, acţiunile răscumpărate în baza art. 1031  din Legea nr.  31/1990 urmau să fie repartizate salariaţilor societăţii şi nu administratorilor societăţii, or salariaţilor acţionari ai societăţii. Totodată, se învederează că acţiunile au fost răscumpărate de către F. S.A. şi nu de către F. PAS B., astfel cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, ele fiind discreţionar distribuite către anumiţi salariaţi ai F. S.A.

În ceea ce priveşte nelegala distribuire a acţiunilor către membrii Consiliului de administraţie, F.C.R. şi M.I., instanţa de fond nu a raţionat corect întrucât administratorii societăţii nu sunt asimilaţi unui salariat, iar calitatea de salariat este suspendată pe perioada deţinerii calităţii de administrator.

În continuare se arată că nu există nicio legătură de cauzalitate între criteriile de distribuire acţiunilor între membrii A. F. PAS în baza contractului de vânzare cumpărare acţiuni nr. D/BV/24/27.05.1999 şi criteriile de repartizare de către salariaţii pârâtei a acţiunilor răscumpărate. Criteriile sunt aplicabile F. PAS şi nu pârâtei S.C. F. S.A. Chiar prin răspunsul la interogatoriu, pârâta recunoaşte indirect că îndreptăţiţi la distribuirea acţiunilor răscumpărate de societate în temeiul art. 1031  din Legea societăţilor comerciale  sunt membrii A. PAS, întrucât aceştia au achiziţionat în anul 1999 pachetul de acţiuni deţinut de către F.P.S., acestea fiind contrare art. 1031 din Legea societăţilor comerciale cât şi hotărârii AGA. Astfel, rezultă indubitabil ca în niciuna din hotărârile AGEA, ce fac obiectul cauzei nu s-a probat că la distribuirea acţiunilor răscumpărate să se ţină cont de „contribuţia la realizarea profitului şi de sumele plătite efectiv către FPS pentru răscumpărarea acţiunilor”  S.C. F. S.A. şi F. PAS  fiind două entităţi juridice distincte.

Instanţa de fond nu a analizat, de asemenea, dacă s-au respectat condiţiile de răscumpărare a acţiunilor, respectiv condiţiile de repartizare a acţiunilor răscumpărate de către salariaţii societăţii. În plus, în listele anexă la hotărârile AGEA prin care s-au repartizat acţiunile răscumpărate figurează persoane care nu aveau calitatea de salariaţi la S.C. F. S.A.

În plus,  au fost repartizate acţiuni cu titlu gratuit, în condiţiile în care nu există nicio hotărâre a AGEA care să aprobe repartizarea cu titlu gratuit către salariaţii societăţii a acţiunilor răscumpărate în perioada 2008 -2012.

În acest mod în speţa dedusă judecăţii, a fost legitimată frauda la lege, respectivul abuzul de majoritate, membrii A. F. PAS care au şi calitatea de salariaţi ai S.C. F. S.A. aprobând an de an repartizarea acţiunilor răscumpărate doar către membrii A.F. PAS, care deţin şi calitatea de salariaţi.

În ceea ce priveşte repartizarea acţiunilor, se arată că era suficient să facă dovada faptului că era salariată a pârâtei S.C. F. S.A. pentru a beneficia de acţiuni repartizate către salariaţi şi nicidecum nu trebuia să facă dovada participării cu vreo sumă de bani la achitarea avansului stabilit prin contractul de vânzare cumpărare acţiuni nr. D/BV/24/27.05.1999. Aceasta, întrucât legea permite societăţilor pe acţiuni răscumpărarea propriilor acţiuni doar în vederea repartizării acestora către salariaţii societăţii şi nicidecum către salariaţii acţionari ai societăţii.

În drept, art. 6 alin. 1, art. 7 alin. 2, art. 22 alin. 2, art. 425 alin. 1 lit. b, art. 466, art. 483, art. 485, art. 486, art. 488 alin. 6 din Noul Cod de procedură civilă.

Apelurile sunt nefondate.

Interpretarea dipoziţiilor art. 1031 din Legea societăţilor comerciale, în sensul că acţiunile dobândite pot fi distribuite angajaţilor societăţii, fără ca legea să facă distincţie între salariaţii care sunt şi acţionari ori administratori ai societăţii, potrivit adagiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, este în sensul că textul Legii societăţilor comerciale nu exclude posibilitatea ca aceste acţiuni să fie distribuite salariaţilor acţionari, salariaţilor administratori ori simplilor salariaţi, autorizarea repartizării fiind însă atributul exclusiv al AGEA.

Împrejurarea că prin AGEA, pârâta a decis repartizarea acţiunilor  către o categorie de salariaţi, respectiv către membrii F. PAS nu constituie încălcare a art. 1031  din Legea societăţilor comerciale întrucât hotărârile conţin toate elementele prevăzute de textul legii: condiţiile dobândirii, în special numărul maxim de acţiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru care este acordată autorizaţia, respectiv contravaloarea lor.

Repartizarea acţiunilor răscumpărate către salariaţii acţionari, membrii ai A. F. PAS constituie un motiv de oportunitate care se sustrage controlului judecătoresc, nefiind încălcată vreo normă legală imperativă de ordine publică care să impună criteriile de distribuire a acţiunilor răscumpărate către salariaţi. Un argument care pledează însă, în favoarea acestei opţiuni a AGEA, rezidă din împrejurarea că plata preţului pentru acţiunile care au fost răscumpărate de societate, s-a făcut din fondul de rezervă, rezerve constituite din anii anteriori, ponderea acestor rezerve la beneficiu fiind semnificativă în ceea ce priveşte A.F. PAS. Or, acesta rezervă a fost constituită pe seama profitului hotărât de adunarea generală, în virtutea dreptului său de a stabili repartizarea beneficiului.

Din această perspectivă nu se susţin criticile apelantelor privitoare la inexistenţa vreunei legături de cauzalitate între criteriile de distribuire a acţiunilor între membrii A. F. PAS în baza contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. D/BV/24/27.05.1999 şi criteriile de repartizare  către salariaţii pârâtei a acţiunilor răscumpărate. Aceasta, întrucât repartizarea s-a făcut cu respectarea voinţei societare exprimate în Adunările generale, proporţional cu contribuţia salariaţilor la realizarea beneficiilor şi cu sumele cu care salariaţii, constituiţi în A. F. PAS au contribuit efectiv la plata preţului acţiunilor cumpărate de la F.P.S..

Dispoziţiile art. 8, pct. 8.1 şi pct. 8.2 alin. 1, 2 şi 3 din Statutul Societăţii F. stabilesc că societatea este o societate comercială de tip închis, astfel încât poate hotărî cu privire la transferul acţiunilor societăţii. Intr-adevăr vânzarea acţiunilor societăţii este distinctă de distribuirea acţiunilor răscumpărate de societate în temeiul art. 1031 din Legea societăţilor comerciale, însă nu constituie motiv de nulitate absolută ori de nulitate relativă, stabilirea ca şi criteriu de oportunitate distribuirea de acţiuni doar către acei salariaţi care au contribuit la plata avansului şi la executarea celorlalte obligaţii de plată asumate în baza contractului de vânzare cumpărare acţiuni nr. D/BV/24/27.05.1999, aspect care nu contravine niciunei dispoziţii legale, statutare a S.C. F. S.A. ori a A. F. PAS, ori vreunei hotărâri adoptate de organele supreme de conducere sau de gestiune a acestor persoane juridice.

Astfel, criticile apelantelor  relativ la interpretare dată de către prima instanţă dispoziţiilor art. 8 din Statut nu se susţin, întrucât fiind societate de tip închis, acţiunile emise nu sunt destinate publicului, în această sferă intrând orice persoana care nu are calitatea de acţionar, inclusiv salariaţii care nu sunt acţionari, societatea S.C. F. S.A. fiind retrasă de la tranzacţionare.

Nu se susţine critica privitoare la nelegala distribuire a acţiunilor răscumpărate şi către salariaţii administratori-acţionari F.C.R. şi M.I.. Prin Decizia nr. 83/Ap/27.01.2015, Curtea de Apel Braşov, cu putere de lucru judecat, a statuat “că în cazul în care administratorii au fost desemnaţi dintre salariaţii societăţii, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului, neavând relevanţă dacă aceştia au prestat sau nu activităţile specifice contractului de muncă, întrucât prevalează contractul de administrare.”

Suspendarea contractului individual de muncă, intervenit în privinţa acestor doi membri ai consiliului de administraţie, în temeiul art. 1371  alin. 3 teza a II - a din Legea nr. 31/1990 presupune o suspendare temporară distinctă de încetare a contractului de muncă, calitatea de salariat neîncetând, pe durata suspendării putând să existe alte drepturi şi obligaţii, dacă acestea sunt prevăzute în legi speciale, în contractul colectiv de muncă sau în cel individual, în acord cu art. 49 alin. 3 Codul muncii. Astfel, întrucât în contractele de management ale lui F.C.R. şi M.I. este prevăzut la art. 4.1 lit. g că „beneficiază de acţiuni repartizate ca urmare a răscumpărării acestora de către societate” distribuirea acţiunilor către aceşti salariaţi acţionari administratori este la adăpost de critici.

Critica privitoare la repartizarea acţiunilor răscumpărate către persoane care nu aveau calitatea de salariaţi ai S.C. F. S.A., respectiv numiţii C.A., C.V. şi H.V. nu poate fi primită în prezenta cale de atac, întrucât acesta constituie motiv nou în apel iar caracterul devolutiv al apelului presupune o nouă judecată asupra fondului, fiind însă readuse în faţa instanţei de control judiciar doar problemele de fapt şi de drept ce au făcut obiectul dezbaterilor la prima instanţă.

A.F. PAS nu are calitate procesuală pasivă în cauza, însă este acţionarul majoritar al S.C. F. S.A., prin votul căreia se formează în mod decisiv voinţa socială, iar în considerarea art. 264 alin. 2 Cod procedură civilă, judecătorul poate administra probe relevante speţei, astfel ca înscrisurile constând în hotărârile pe care le adopta asociaţia, prin raportare la calitatea sa, au relevanţă în speţă. Nu ne aflam în speţă în situaţia în care legea a stabilit forţa probantă a unor mijloace de probă, înscrisurile provenind de la A.F. PAS fiind relevante speţei, acesta critică fiind nefondată.

În ceea ce priveşte criticile relativ la abuzul de putere, Curtea arată că ceea ce art. 136¹ al Legii nr. 31/1990, introdus prin Legea nr. 441/2006 sancţionează, este (a) avantajarea directă sau indirectă a majorităţii prin violarea interesului comun, prin îndepărtarea unilaterală şi subiectivă a asociaţilor minoritari de la perspectivele care i-au condus înspre asociere, respectiv (b) blocarea de către minoritate a unei hotărâri esenţiale pentru activitatea societăţii, care dăunează în mod nejustificat intereselor legitime ale tuturor celorlalţi asociaţi.

Or, în speţă, se reclamă de către reclamatul R. şi intervenienta C. abuzul de majoritate înfăptuit prin hotărârile AGEA din 2009, 2010, 2011 şi 2012 atacate, de repartizare a acţiunilor răscumpărate către membrii A.F. PAS, asociaţie care este acţionar majoritar, în detrimentul interesului social al celorlalţi acţionari. Or, apelanţii nu pot reclama abuzul de majoritate înfăptuit prin adoptarea hotărârilor sus amintite, întrucât, raportat la momentul adoptării acestora, nu aveau calitatea de acţionari. Reclamantul R. a dobândit calitatea de acţionar prin contractul de împrumut cu garanţie reală nr. 44/07 01 2013 iar intervenienta avea doar calitatea de salariat.

Pe această linie a raţionamentului, Curtea reţine că acţiunile răscumpărate au fost achitate din profitul net distribuibil al S.C. F. S.A., în lipsa respectivei achiziţii, profitul net revenind acţionarilor salariaţi şi nu salariaţilor care nu sunt acţionari. Acţionarii au consimţit în AGEA ca o parte din rezerve să fie destinate răscumpărării propriilor acţiuni în vederea distribuirii lor către angajaţi, astfel că alocarea acestor acţiuni, conform voinţei acţionarilor, formată şi manifestată pe baza principiului majorităţii, este justificată din punct de vedere economic şi juridic, fără existenţa unor motive de nulitate care să fi afectat voinţa societară.

Nu ne aflam în speţă în situaţia unei deturnări a resurselor financiare ala pârâtei S.C. F. S.A., a fraudei la lege ori a abuzului de majoritate, rezervele disponibile prevăzute în situaţiile financiare fiind aprobate pentru fiecare exerciţiu financiar, conform principiului majorităţii, situaţiile financiare fiind certificate de auditorul financiar. Jurisprudenţa a condus doctrina să constate că nedistribuirea dividendelor şi încorporarea profitului în rezerve poate caracteriza numai în mod excepţional abuzul de majoritate. Afectarea rezultatelor întreprinderii este un drept recunoscut majoritarilor în cadru legal, nefiind de natură a afecta interesele minoritarilor decât dacă măsura este nejustificată din punct de vedere economic şi juridic.

Nu se susţine critica referitoare la nemotivarea sentinţei apelate, întrucât aceasta cuprinde toate elementele structurale prevăzute de art. 425 Cod procedură civilă, care condiţionează valabilitatea sa, iar acestea la rândul lor cuprind toate menţiunile prevăzute de lege, respectiv considerentele care expun raţiunile de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii, acestea coroborându-se între ele, şi cu dispozitivul sentinţei. Starea de fapt a fost judicios şi corect calificată juridic, pe baza probelor administrate, a explicaţiilor părţilor.

Pentru aceste raţiuni de fapt şi de drept Curtea, conform art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, va respinge apelurile declarate de reclamantul R.V. şi intervenienta C.M. împotriva sentinţei civile nr. 242/C/25.06.2014 pronunţată de Tribunalul Braşov - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. 2578/62/2013 pe care o va păstra ca temeinică şi legală.

În baza art. 453 Cod procedură civilă, dată fiind culpa procesuală a apelanţilor, va obliga pe apelantul reclamant R.V. în solidar cu intervenienta C.M. să plătească intimatei S.C. F. S.A. suma de 5000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Domenii speta

Spete similare