Vătămarea corporală gravă (art. 182) art. 180 al.2 C.p

Dosar nr. 2146/214/2012

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 32/2013

PREŞEDINTE Dumitru Cristian Bogdan

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat M şi pe parte civilă C A, parte vătămată D D, parte vătămată SPITALUL  CLINIC DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACILĂ" PROF. DR.  DAN  THEODORESCU", având ca obiect vătămarea corporală gravă (art. 182) art. 180 al.2 C.p.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:

Prin rechizitoriul nr. 922/P/2010 din data de 19.09.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti inculpatul M F a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 C. pen. şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen., în condiţiile art. 33 lit. a C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti la data de 24.09.2012 sub nr. unic 2146/214/2012.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că la data de 12.07.2010 inculpatul a lovit-o pe partea vătămată C A, provocându-i o dublă fractură mandibulară paramediană stângă cu deplasare şi subcondiliană dreaptă, necesitând pentru leziunile suferite un număr de 70-75 zile de îngrijire medicală, dar şi pe partea vătămată Drăguşin Dumitru, care pentru leziunile suferite a avut nevoie de un număr de 8-9 zile de îngrijire medicală.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţii de părţi vătămate, certificat medico-legal nr. 772/02.08.2010, raport de expertiză medico-legală nr. 178/A7 din data de 29.04.2011, certificat medico-legal nr. 681/12.07.2010, declaraţii martori Chiriţă Florin şi Coman Dan, buletin de analize medicale al părţii vătămate C A, declaraţii inculpat.

La dosarul instanţei a fost ataşată fişa de cazier a inculpatului, din care reiese că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Cu prilejul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea inculpatului, a părţilor vătămate şi a martorilor CD, VP şi C F.

La termenul de judecată din data de 31.01.2013 partea civilă D D a arătat că renunţă la pretenţiile sale băneşti faţă de inculpat, împrejurare de care instanţa a luat act prin încheierea de şedinţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 12.07.2010, în jurul orei 01,00, părţile vătămate Cîrjaliu Alexandru şi D D, împreună cu numiţii C F şi PC au mers la un local aflat pe raza Comunei Slobozia, Judeţul Argeş. La intrarea în bar s-au întâlnit cu inculpatul M F, care era însoţit de alte două persoane.

Partea vătămată C A s-a aşezat la o masă, iar ceilalţi trei au mers la bar să cumpere câte o bere. La un moment dat, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată C A a lovit-o cu pumnul în obrazul drept, după care s-a scuzat, spunându-i că a confundat-o. În urma loviturii primite, aceasta a căzut pe banca pe care stătea, iar apoi, pentru a-şi reveni, a mers afară, pe marginea drumului şi s-a aşezat în poziţia şezut, fiind însoţită de cealaltă parte vătămată, D D.

Inculpatul s-a deplasat după părţile vătămate şi, observându-l pe C A că încerca să folosească telefonul mobil, bănuind că vrea să sune la serviciul de ambulanţă sau la poliţie, l-a lovit puternic cu pumnul în zona feţei, în partea stângă. Apoi, i-a luat telefonul mobil şi l-a spart de asfalt.

După aceea, inculpatul a lovit-o şi pe partea vătămată D D cu pumnul în faţă, moment în care aceasta a încercat să se salveze prin fugă. A fost prinsă din urmă şi lovită din nou de inculpat cu pumnul, însă în cele din urmă a ajuns la Postul de Poliţie Slobozia şi a luat legătura cu adjunctul şefului de post, relatându-i cele întâmplate.

Cu ocazia audierii, partea vătămată C A a declarat că la data de 12.07.2010, în jurul orelor 03,00, a mers împreună cu cealaltă parte vătămată, D D şi cu numiţii CF şi PCl la localul aparţinând lui B P, situat în Comuna Slobozia. În acest loc se mai aflau inculpatul, numitul C D şi vânzătoarea.

Partea vătămată a adăugat că s-a aşezat la o masă, iar ceilalţi au mers la bar, pentru a comanda de băut. La un moment dat, inculpatul s-a apropiat în viteză şi a lovit-o cu pumnul în faţă, fără niciun motiv. Imediat după aceea, inculpatul s-a scuzat, spunându-i că a confundat-o. Partea vătămată a mai precizat că întrucât era plină de sânge, a mers împreună cu numitul D D la pompa de apă din faţa barului pentru a se spăla, cerându-i acestuia să anunţe serviciul de ambulanţă de pe telefonul său mobil. În acel moment a venit lângă ei inculpatul, care i-a luat telefonul mobil şi l-a spart de asfalt, întrebând dacă vrea să sune la poliţie. Apoi, inculpatul a lovit-o din nou puternic cu pumnul în faţă, procedând în acelaşi mod şi cu D D, care imediat a fugit spre postul de poliţie, fiind urmărită de inculpat.

Şi partea vătămată D Du, fiind audiată, a prezentat o situaţie de fapt similară celei de mai sus.

Declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor C F şi C D, ambii confirmând că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată C A în local, fără niciun motiv. De asemenea, martorii au arătat că după ce părţile vătămate s-au îndreptat spre pompa de apă din faţa localului, inculpatul a mers după ele şi, în plus, martorul C F a precizat că l-a văzut pe acesta când i-a luat telefonul mobil din mână lui C A şi a dat cu el de asfalt.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 178/A7/29.04.2011 al S.M.L. Argeş (filele 12-13 d.u.p.), în urma loviturilor primite partea vătămată C A a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare cca. 70 zile de îngrijire medicală. De asemenea, potrivit certificatului medico-legal nr. 681/12.07.2010 al S.M.L. Argeş, părţii vătămate D D i-au fost cauzate leziuni care au necesitat pentru vindecare cca. 8-9 zile de îngrijire medicală (fila 15 d.u.p.).

Pe parcursul procesului penal, inculpatul a manifestat o atitudine oscilantă. Astfel, în cursul urmăririi penale a declarat că a agresat părţile vătămate întrucât acestea, la rândul lor, au intenţionat să-l lovească pentru că a refuzat să le mai cumpere băutură (fila 22 verso d.u.p.). Cu ocazia audierii în cursul judecăţii, inculpatul şi-a nuanţat declaraţia, încercând să acrediteze ideea că partea vătămată D D l-a ţinut intenţionat de vorbă, consumând împreună băuturi alcoolice, pentru ca cealaltă parte vătămată să îi sustragă din buzunarul de la geacă două telefoane mobile şi suma de 60-70 lei. Inculpatul a adăugat că în momentul în care a fost atenţionat asupra acestui fapt de către numitul R D (care nu a putut fi audiat ca martor în cauză, fiind plecat în străinătate), i-a cerut părţii vătămate C A să-i restituie bunurile, ulterior conflictul degenerând.

Instanţa subliniază că niciuna dintre versiunile prezentate de inculpat nu este susţinută de materialul probator administrat în cauză. Martorii audiaţi nu au afirmat că părţile vătămate l-ar fi constrâns pe inculpat să le cumpere băutură şi nici că acestea ar fi încercat să-i sustragă bunurile personale.

Ca atare, instanţa apreciază ca nesincere declaraţiile inculpatului, urmând a ţine seama de această împrejurare la individualizarea judiciară a pedepsei.

În drept, faptele inculpatului M F, care la data de 12.07.2010 a lovit-o pe partea vătămată C A cu pumnul în zona feţei, provocându-i o dublă fractură mandibulară paramediană stângă cu deplasare şi subcondiliană dreaptă, necesitând pentru leziunile suferite un număr de 70-75 zile de îngrijire medicală, dar şi pe partea vătămată D D, care pentru leziunile suferite a avut nevoie de un număr de 8-9 zile de îngrijire medicală, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 C. pen. şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1 C. pen. şi va ţine seama, în acest sens, de limitele de pedeapsă fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social al infracţiunilor, având în vedere circumstanţele săvârşirii acestora, de modalitatea lor de comitere, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului.

În acest sens, instanţa va ţine seama, în primul rând, de importanţa valorii sociale lezate prin săvârşirea faptelor (integritatea corporală a persoanei). Instanţa apreciază că împrejurările în care acestea s-au produs, modalitatea în care inculpatul a acţionat, dar şi gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată C A, concretizată în numărul mare de zile de îngrijire medicală, imprimă faptelor un caracter deosebit de grav.

Astfel, lovirea pentru a doua oară a părţii vătămate C A şi distrugerea telefonului său mobil, în scopul de a o împiedica să anunţe poliţia sau serviciul de ambulanţă (anihilându-i, în acest fel, orice posibilitate de a beneficia urgent de asistenţă medicală), urmărirea şi lovirea şi a celeilalte părţi vătămate pentru a o împiedica să ajungă la postul de poliţie, sunt împrejurări care denotă din partea inculpatului o periculozitate deosebită.

La aceeaşi concluzie conduce şi încercarea de a induce în eroare instanţa de judecată, prin prezentarea unei situaţii de fapt neconformă cu realitatea, dar favorabilă lui.

Pe de altă parte, potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul a fost sancţionat anterior cu amendă administrativă pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C. pen., faptă care a fost săvârşită, la fel ca şi cele din prezenta cauză, în public, ceea ce dovedeşte o îndrăzneală extrem de mare.

Având în vedere elementele arătate mai sus, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 C. pen. şi a unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen., este necesară şi suficientă pentru atingerea scopurilor acesteia, prev. de art. 52 C. pen.

În consecinţă, în temeiul art. 182 alin. 1 C. pen. va condamna pe inculpatul Miu Florin pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar în temeiul art. 180 alin. 2 C. pen. va condamna acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Având în vedere că inculpatul a săvârşit infracţiunile mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză fiind aplicabile prevederile legale referitoare la concursul real de infracţiuni, conform art. 33 lit. a C. pen., instanţa va face aplicarea art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. şi va contopi pedepsele anterior menţionate, de 3 ani închisoare şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.

Inculpatul urmează să execute această pedeapsă în regim privativ de libertate, instanţa apreciind că este necesar ca acestuia să i se asigure un cadru instituţionalizat pentru a se încerca reeducarea sa în condiţii optime.

Potrivit art. 71 alin. 2 C. pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b şi c C. pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuşi, potrivit deciziei nr. 74/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea recursului în interesul legii, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza I) – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

În acest sens, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite, instanţa va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa reţine, în primul rând, că partea vătămată C A s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 lei, din care 20.000 lei daune materiale, iar 80.000 lei daune morale (fila 21 dosar instanţă).

Referitor la despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, în absenţa unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze pentru aceasta ceea ce îi lipseşte ca urmare a faptei săvârşite de inculpat.

În mod evident, prejudiciul este de necontestat, el constând în trauma fizică şi psihică, de o intensitate deosebită, cauzată părţii vătămate prin săvârşirea faptei. Gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată, concretizată în numărul ridicat de zile de îngrijire medicală necesare pentru vindecare, la care se adaugă cele două intervenţii chirurgicale efectuate şi serioasele probleme de masticaţie pe care aceasta le întâmpină în prezent, sunt împrejurări de natură să o marcheze profund.

Pe de altă parte, situaţia existentă nu trebuie să constituie pentru partea vătămată un prilej de îmbogăţire fără just temei. În acest sens, instanţa consideră ca fiind ridicată suma solicitată cu titlu de daune morale, raportat la consecinţele cauzate prin săvârşirea faptei.

 Instanţa apreciază ca fiind întemeiată în parte această solicitare, doar pentru suma de 50.000 lei, astfel că va obliga inculpatul să plătească părţii civile doar această sumă, cu titlu de daune morale.

În privinţa daunelor materiale, se constată că partea vătămată C A a probat prin înscrisurile depuse la dosar (filele 49, 50, 52, 53, 54, 57) doar plata sumei de 2.102,89 lei, astfel că doar această sumă de bani urmează a-i fi acordată cu titlu de despăgubiri materiale. Instanţa nu poate avea în vedere la stabilirea întinderii acestui drept buletinele de schimb valutar existente la filele 42-47, deoarece din materialul probator nu rezultă destinaţia pe care au avut-o sumele de bani indicate în cuprinsul lor şi nici dacă au fost integral cheltuite în scopul tratării leziunilor cauzate părţii vătămate.

Referitor la cealaltă parte vătămată, D D, se reţine că deşi s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei, daune morale (fila 22), totuşi la termenul de judecată din data de 31.01.2013 a precizat că înţelege să renunţe la pretenţiile sale civile faţă de inculpat, împrejurare de care instanţa a luat act prin încheierea de şedinţă.

Referitor la Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială „Prof. Dr. Dan Theodorescu”, se reţine că nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel cum rezultă din adresa nr. 127/10.01.2013 (fila 78), astfel că se va lua act de acest aspect. 

În baza art. 193 alin. 1 şi 2 C.p.p. va obliga inculpatul să plătească părţii vătămate C A suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv onorariu avocat.

În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art. 182 alin. 1 C. pen., condamnă pe inculpatul M F,  pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 180 alin. 2 C. pen., condamnă pe inculpatul M F, cetăţean român, fără antecedente penale, , pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Instanţa constată că inculpatul a săvârşit cele două infracţiuni în stare de concurs real, conform art. 33 lit. a C. pen.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, de 3 ani închisoare şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. 1 şi 2 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. 1 C.p.p. admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă C A şi obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 2.102,89 lei, cu titlu de daune materiale şi suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.

Ia act că Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială „Prof. Dr. Dan Theodorescu” nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 193 alin. 1 şi 2 C.p.p. obligă inculpatul să plătească părţii vătămate C A suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv onorariu avocat.

În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru părţile lipsă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 27 Februarie 2013.

Domenii speta

Spete similare