Sechestru asigurător. Existența unui antecontract de vânzare – cumpărare.

Sentinţă civilă 195 din 24.07.2015


Sechestru asigurător. Existența unui antecontract de vânzare – cumpărare. Preț achitat în avans.  În lipsa asumării unei obligaţii de plată a sumei de bani nu se poate reţine nici certitudinea şi nici exigibilitatea creanţei

Sentința civilă nr. 195/2015 din data de 24.07.2015

Prin Sentinţa civilă nr. 195/24.07.2015, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 13254/233/2015, instanţa  a respins cererea ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată prin care creditoarea V.A.  a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei S.C. M. S.R.L., până la concurenţa sumei de 110.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pe rolul Judecătoriei Galaţi există înregistrat dosarul nr. 13119/233/2015 având drept obiect cererea formulată de reclamanta V.A.  în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL privind rezoluţiunea antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.21/29.10.2014 de BNP Ţelicov Mihaela Elena şi restituirea preţului de 110.000 de lei achitat pârâtei.

Prin antecontractul în cauză, pârâta debitoare s-a obligat a vinde reclamantei creditoare apartamentul situat în Galaţi, Str. Molidului nr.X, bl., ap., părţile stabilind termenul limită pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare data de 30.05.2015.

Preţul vânzării a fost stabilit la suma de 110.000 lei, fiind achitat de promitenta cumpărătoare la data autentificării antecontractului de vânzare cumpărare.

În drept, instanţa a reţinut că potrivit art. 953 Cod proc.civ.,(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.

(2) Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.

(3) Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător chiar şi atunci când creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute la alin. (1) şi să depună o cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă.

 În conformitate cu dispozitiile alin.1 art. 953 NCPC, măsura asiguratorie poate fi dispusă, chiar fără plata unei cauţiuni, în cazul în care creditorul care nu are titlu executoriu are o creanţă exigibilă si constatată prin act scris şi dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată.

Instanta a constatat, însă, că înscrisurile invocate de către reclamantă ca fundament al creanţei nu corespund unei creanţe certe, lichide şi exigibile constată prin act scris.

Astfel, instanţa a reţinut că în susţinerea cererii nu a fost depus niciun înscris din care să rezulte că debitoarea şi-a asumat obligaţia de plată a sumei de 110.000 lei.

Desi legea nu prevede expres, în mod cert actul scris trebuie interpretat în sensul dispozitiilor art.265 şi urm. Cod proc.civ., referitoare la înscrisuri, fiind deci necesar ca înscrisul să emane de la debitor, ceea ce nu poate fi verificat în speţă, având în vedere faptul că antecontractul de vânzare cumpărare a dat naştere, în sarcina debitoarei, doar obligaţiei de a face – de a perfecta în formă autentică vânzarea cumpărarea apartamentului în cauză, iar nu unei obligaţii de plată a sumei de 110.000 lei.

 De asemenea, instanţa a reţinut că nu sunt întrunite în cauză nici cerinţele prevăzute de art.953 alin.2 Cod proc.civ., întrucât creanţa de 110.000 lei nu este exigibilă şi, mai mult, creditoarea nu a depus în susţinerea cererii dovada achitării cautiunii, condiţie obligatorie de admisibilitate a cererii.

Conform art. 663 alin.4 Cod proc.civ., creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Or, în lipsa asumării unei obligaţii de plată a sumei de bani nu s-a putut reţine nici certitudinea şi nici exigibilitatea creanţei.

Certitudinea şi exigibilitatea creanţei depind de soluţia ce va fi pronunţată de instanţă cu privire la rezoluţiunea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între părţi, doar ulterior pronunţării hotărârii născându-se în sarcina debitoarei obligaţia de restituire a prestaţiilor executate în temeiul actului rezolvit.

Pentru aceleaşi considerente instanţa a reţinut că în cauză nu este îndeplinită nici ipoteza reglementată de prevederile art.953 alin.3 Cod proc.civ., aceasta impunând existenţa în patrimoniul creditoarei a unei creanţe certe şi lichide, constatată în scris, dar neexigibilă.