Condiţiile prevăzute de art. 86 alin 1 din Legea nr. 85/2006 pentru denunţarea contractelor în derulare. Nulitate denunţare cesiune de creanţă. Efecte.

Textul nu face distincţie între contractele cu executare succesivă şi contractele cu executare dintr-odată, legiuitorul excluzând de la aplicarea prevederilor art. 86 alin.1 din lege, contractele executate integral sau substanţial.

Cesiunea de creanţă este un contract cu executare dintr-odată care din momentul realizării acordului de voinţă produce efecte între cedent şi cesionar în sensul că creanţa se transferă în patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului.

Derularea în timp a executării plăţii creanţei cedate de către debitorul cedat nu afectează caracterul contractului de cesiune (cu executare dintr-odată sau succesivă), fiind ulterioară executării contractului  de cesiune de creanţă, prestaţiile contractului de cesiune de creanţă fiind executate integral, aşa cum am arătat prin cedarea creanţei şi plata preţului creanţei.

Plata creanţei ce face obiectul contractului de cesiune de creanţă ţine de efectele acestui contract, şi nu de efectele nulităţii denunţării contractului de cesiune.

Raporturile dintre cedent şi cesionar, precum şi dintre aceştia şi debitorul cedat sunt guvernate de regulile privind contractul de cesiune de creanţă şi de contractul de cesiune de creanţă nr. 365/19.07.2010, iar  eventualele pretenţii ale cesionarului împotriva cedentului nu pot fi formulate decât în cadrul procedurii insolvenţei potrivit regulilor care reglementează această procedură ( înscrierea la masa credală în condiţiile legii insolvenţei).

Prin sentinţa nr. 286 din data de 25.05.2015, Tribunalul Mehedinţi – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins excepţia tardivităţii invocată de administratorul judiciar şi administratorul special.

A admis în parte acţiunea formulată de contestatoarea S.C.UVS.R.L. prin administrator judiciar ICSPRL în contradictoriu cu intimatul CISPRL – administrator judiciar al debitoarei S.CCSS.R.L. şi S.C.CSS.R.L., prin administrator special CG şi comitetul creditorilor B.R.D. – GSGS.A., S.C. VR S.R.L., S.C.GRS.R.L. şi S.C.DS.R.L.

A anulat măsura denunţării contractului de cesiune creanţă nr. 365/19.07.2010.

A respins capătul de cerere privind restituirea sumei de 414.717,86 lei.

A respins cererea de intervenţie în nume propriu formulată de intervenienta S.C.ESS.R.L.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Procedura generală a insolvenţei împotriva debitoarei S.C.CSS.R.L., a fost deschisă la data de 20.02.2013, administrator judiciar fiind desemnat CI SPRL (fost CIIPE).

Prin contractul de cesiune de creanţă nr. 365/19.07.2010, intervenit între S.C.CSS.R.L., în calitate de cedent şi S.C.UVS.R.L., în calitate de cesionar, părţile au înţeles să stingă o datorie de 2.206.038,29 lei, pe care debitorul insolvent o avea faţă de contestator, debitor cedat fiind I.S.J. Mehedinţi şi care, pe baza cesiunii de creanţă a efectuat plăţi către S.C.UVS.R.L., rămânând neachitată suma de 414.717,86 lei, aşa cum rezultă din fişa client (filele 12 – 13 dosar), precum şi din adresa nr. 2684/24.02.2012 (fila 19 dosar).

Contractul de cesiune nr. 365/19.07.2010, a fost denunţat de către administratorul judiciar în temeiul art. 86 al. 1 din L. 85/2006, urmărindu-se maximizarea averii debitorului.

Potrivit art. 86 al. 1 din L. 85/2006, contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii. Administratorul/lichidatorul judiciar poate să denunţe orice contract, închirieri neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate, ori substanţial de către toate părţile implicate.

Contractul de cesiune este un contract consensual valabil încheiat la momentul realizării acordului de voinţă, având ca efect între părţi preluarea de către cesionar a tuturor drepturilor pe care le avea cedentul.

Instanţa a apreciat că, acest contract, este unul cu executate instantanee, încasarea în timp a sumelor de bani de către cesionar de la debitorul cedat, neechivalând cu existenţa unui contract în derulare în ceea ce-l priveşte pe debitorul insolvent S.C.CSS.R.L., în privinţa căruia contractul şi-a produs pe deplin efectele fiindu-i stinsă datoria de 2.206.038,29 lei, perspectivă din care măsura lichidatorului judiciar de a denunţa contractul de cesiune şi a informa debitorul cedat că orice sumă datorată în contul acestui contract să nu mai fie plătită către S.C.UVS.R.L., societatea ce nu a mai primit vreo sumă în baza acestei notificări, este nelegală.

Chiar dacă s-ar considera că, acest contract de cesiune „este în derulare” el nu îndeplineşte cealaltă condiţie şi anume să nu fi fost executat substanţial de către părţi, dat fiind că, din sumele cesionate s-au încasat aproximativ 80%, astfel că şi din acest punct de vedere măsura lichidatorului apare ca fiind nelegală.

Este adevărat că prin măsurile sale orice administrator/lichidator judiciar în procedura insolvenţei trebuie să urmărească maximizarea averii debitorului, însă, acest scop, trebuie atins cu respectarea dispoziţiilor legale.

Susţinerea că, S.C.UVS.R.L. nu a înţeles să executate contractul de cesiune de creanţă, întrucât a formulat o cerere pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva S.C.CSS.R.L. şi în acest fel contractul de cesiune creanţă nr. 365/19.07.2010 devine un contract în curs de executare, a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât pe de o parte, în cererea de insolvenţă se invocă o creanţă izvorâtă dintr-un număr de 4 bilete la ordin  care au fost refuzate la plată din „lipsă de disponibil”, cererea fiind respinsă de către instanţă, iar, pe de altă parte, denunţarea unilaterală a unui contract rezultă fie din lege (aşa cum este de exemplu cazul administratorului/lichidatorul judiciar în procedura de insolvenţă), fie din convenţia părţilor, niciuna dintre situaţii neregăsindu-se în speţă.

Inadmisibilitatea acţiunii invocată de către administratorul special prin întâmpinarea depusă la dosar, prin prisma faptului că s-ar invoca motive ce ţin de oportunitate nu a fost reţinută de către instanţă, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat mai sus, solicitarea contestatoarei vizează aspecte de legalitate.

Nici tardivitatea invocată de către administratorul judiciar şi cel special, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 21 al. 3 din L. 85/2006, nu a fost  reţinută, dat fiind că, această măsură, nu a fost indicată în vreun raport de activitate aşa cum rezultă din chiar întâmpinarea depusă la dosar de administratorul judiciar, iar din înscrisurile depuse la solicitarea expresă a instanţei nu s-a făcut dovada când s-a trimis această notificare (înscrisul de la fila 6 fiind ilizibil sub acest aspect) şi ce s-a trimis pe fax-ul societăţii contestatoare (înscrisul de la fila 148 dosar).

Cât priveşte obligaţia de a restitui suma de 414.717,86 lei, pretins a fi încasată de către S.C.CSS.R.L. de la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Mehedinţi (I.S.J. Mehedinţi), ulterior denunţării unilaterale de către administratorul judiciar  a contractului de cesiune de creanţă nr. 365/19.07.2010, s-a reţinut că, prin apărările făcute administratorul judiciar (fila 59 dosar) a susţinut că această sumă nu a fost virată în contul debitoarei nici anterior şi nici ulterior denunţării.

La data de 20.05.2014, S.C.UVS.R.L., în calitate de cedent, cesionează creanţa în cuantum de 414.717,86 lei, către cesionarul S.C.ES S.R.L., la preţul de 312.251,31 lei, debitorul cedat fiind I.S.J.M.

Astfel, la momentul formulării acţiunii, S.C.UVS.R.L., nu mai era titulara creanţei în cuantum de 414.717,86 lei şi, ca urmare, nu mai putea pretinde o astfel de sumă, drepturile sale rezultate din contractul de cesiune nr. 365/19.07.2010, fiind stinse odată cu încheierea contractului de cesiune de creanţă din 20.05.2014 cu S.C.ESS.R.L., capătul de cerere privind restituirea acestei sume a fost respins.

Referitor la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.C.ESS.R.L. şi prin care se solicită anularea denunţării contractului de cesiune de creanţă nr. 365/19.07.2010, a fost respinsă, având în vedere că, nu a fost parte în contractul de cesiune creanţă denunţat de administratorul judiciar, prin motivele invocate susţinând practic apărările contestatoarei S.C.UVS.R.L.

În ceea ce priveşte plata sumei de 414.717,86 lei, al cărei titular a devenit conform  contractului de cesiune de creanţe din 20.05.2014, dacă intervenienta a apreciat că această sumă a fost încasată de către debitorul insolvent S.C.CS S.R.L., are posibilitatea să formuleze cerere de creanţă, ce va fi analizată de administratorul judiciar, eventual de judecătorul sindic în cadrul unei contestaţii şi pe baza probelor administrate să se constate dacă are sau nu calitatea de creditor faţă de S.C.CSS.R.L., în condiţiile în care prin relaţiile furnizate de I.S.J. Mehedinţi se atestă plata unor sume către S.C.CSS.R.L. (336.541 lei), în baza contractului nr. 8058/29.08.2008.

Ca urmare, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.C. ES S.R.L., a fost respinsă, iar cererea formulată de S.C.UVS.R.L, a fost admisă în parte în sensul că a fost anulată măsura administratorului judiciar constând în denunţarea contractului de cesiune nr. 365/19.07.2010 şi respins capătul de cerere privind restituirea sumei de 414.717,86 lei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs CISPRL - administrator judiciar al debitoarei S.C.CSS.R.L. şi intervenienta în nume propriu S.C.ES S.R.L.

Recurentul CISPRL - administrator judiciar al debitoarei S.C.CSS.R.L. a solicitat, într-o primă teză, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanţa de fond să se pronunţe asupra excepţiei inadmisibilităţii.

Într-o a doua teză a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii excepţiei tardivităţii contestaţiei.

Într-o a treia teză a solicitat modificarea sentinţei nr. 286/25.05.2015 a Tribunalului Mehedinţi în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei formulate de SCUGVSRL şi menţinerii dispoziţiilor privind respingerea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei.

Într-o ultimă teză a solicitat modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii contestaţiei formulate de SCUVSRL şi menţinerii dispoziţiilor privind excepţia tardivităţii şi excepţia inadmisibilităţii,  capătul de cerere referitor la obligarea debitoarei la restituirea sumei de 414.717,86 lei şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SCESSRL.

Recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 21 alin.3 din Legea nr. 85/2014 atunci când a respins ca nefondată excepţia tardivităţii contestaţiei.

În opinia recurentului, din probele administrate, rezultă că măsura denunţării contractului de cesiune de creanţe a fost comunicată prin fax la data de 17.05.2013, astfel încât contestaţia formulată de SCUVSRL la 24.09.2014 a fost tardiv formulată cu depăşirea termenului de 3 zile.

A mai susţinut recurentul că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 11 alin.2 şi art.21 alin.2 din Legea nr. 85/2014 atunci când a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în condiţiile în care obiectul contestaţiei a vizat oportunitatea contractului de cesiune şi nu legalitatea măsurii denunţării aşa cum s-a reţinut eronat de instanţa de fond.

Recurentul a susţinut, totodată, că există contradicţie între considerente şi dispozitivul hotărârii, întrucât, deşi în considerente se indică şi se analizează excepţia inadmisibilităţii în dispozitiv nu se regăseşte soluţia.

Pe fond recurentul a susţinut că instanţa de fond a reţinut greşit că din probe rezultă o cesiune de creanţă cu executare instantanee şi nu succesivă în timp, aspect ce reiese din modalitatea de derulare a contractului, acceptul implicit de plată eşalonată  şi lipsa intenţiei de executare a contractului de cesiune de creanţă prin solicitarea deschiderii procedurii pe baza celor 4 bilete la ordin emise de debitoare.

A precizat recurentul că şi susţinerea unei executări substanţiale este eronată, deoarece caracterul de executare substanţială trebuie interpretat în raport de caracterul procedurii în insolvenţă şi de importanţa sumei pentru toţi creditorii.

Recurentul a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit şi dispoziţiile art. 86 alin.1 teza finală lit. b din Legea nr. 85/2014 raportat la art. 969 şi următoarele din Vechiul Cod Civil.

Recurenta intervenientă în nume propriu S.C.ESS.R.L. a solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de intervenţie şi obligării intimatului la plata sumei de 414.717, 86 lei.

Recurenta a criticat sentinţa sub aspectul soluţiei capătului de cerere privind restituirea sumei achitate de ISJM, arătând că, deşi anulează măsura denunţării, instanţa de fond nu soluţionează aspectele privind  consecinţele anulării măsurii denunţării.

În opinia recurentei nu se poate susţine că suma de bani nu a fost virată în contul debitoarei, întrucât din înscrisurile depuse de ISJ Mehedinţi rezultă plata.

Recurenta a subliniat că, dacă iniţial s-a susţinut că nu există sume de bani plătite în cea de-a doua parte a motivării se recunoaşte existenţa sumelor de bani plătite şi se apreciază că se impune înscrierea la masa credală.

A susţinut că este îndreptăţită la restituirea sumei încasate nelegal în contextul în care lichidatorul a denunţat cesiunea nelegal neavând îndreptăţire să acţioneze în numele societăţii nefiind îndeplinite cerinţele pentru denunţarea contractului.

Nu s-a depus întâmpinare.

Analizând recursul  formulat de CISPRL - administrator judiciar al debitoarei S.C.CSS.R.L, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a reţinut următoarele:

Cu privire la motivele de recurs vizând soluţia dată excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei Curtea a reţinut că acestea sunt neîntemeiate.

Din observarea considerentelor hotărârii şi dispozitivului acesteia nu reiese o contradicţie între considerente şi dispozitiv, neexistând neconcordanţă sau lipsă de coerenţă între ideile şi faptele expuse în argumentarea soluţiei şi soluţia în sine.

Inadmisibilitatea contestaţiei ar presupune inexistenţa reglementării căii de atac a contestaţiei şi, deci, că partea nu are deschisă calea acţiunii în anularea contractului de cesiune de creanţă.

Afirmaţiile administratorului special al debitoarei în sensul că judecătorul sindic nu poate cenzura sub aspectul oportunităţii măsurile practicianului în insolvenţă, deşi corecte, nu se verifică în speţă,  astfel încât inadmisibilitatea nu poate fi reţinută  în contextul în care motivele expuse în acţiunea în anularea contractului de cesiune de creanţă, analizate de instanţă, vizează legalitatea şi nu oportunitatea.

Referitor la motivele de recurs ce privesc soluţia asupra excepţiei tardivităţii, Curtea a apreciat că şi acestea sunt neîntemeiate.

Judecătorul sindic a concluzionat corect asupra excepţiei argumentând că măsura nu a fost indicată în vreun raport de activitate al practicianului pentru a putea fi contestată în temeiul dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 85/2006 (lege incidentă raportat la data formulării cererii de deschidere a procedurii).

Nici motivele de recurs ce se referă la soluţia pe fond asupra capătului de cerere în anularea denunţării contractului de cesiune nu au fost apreciate ca  întemeiate.

Soluţia judecătorului sindic de anulare a măsurii denunţării contractului de cesiune de creanţă nr. 365/19.07.2010  este temeinică şi legală pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, care le vor înlocui pe cele ale judecătorului sindic.

Potrivit art. 86 alin.1 din Legea nr. 85/2006 contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate.

Ca urmare, administratorul/lichidatorul judiciar poate menţine sau denunţa orice contract  în derulare dacă acesta nu a fost executat în totalitate ori substanţial de către părţile contractante.

Textul nu face distincţie între contractele cu executare succesivă şi contractele cu executare dintr-odată, legiuitorul excluzând de la aplicarea prevederilor art. 86 alin.1 din lege, contractele executate integral sau substanţial.

Cesiunea de creanţă este un contract cu executare dintr-odată care din momentul realizării acordului de voinţă produce efecte între cedent şi cesionar în sensul că creanţa se transferă în patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului.

Efectele  contractului de cesiune de creanţă presupun în planul executării obligaţiilor, pe de o parte, prestaţia privind transferul creanţei, iar, pe de altă parte, prestaţia referitoare la plata preţului creanţei ( dacă cesiunea este oneroasă).

De la momentul transferului creanţei către cesionar, acesta devine creditor pentru valoarea nominală a creanţei indiferent de preţul pe care l-a plătit şi chiar dacă este vorba de o cesiune cu titlu gratuit.

În speţă, prestaţiile menţionate mai sus au fost executate integral, iar ulterior debitorul cedat a efectuat eşalonat plata creanţei efective către cedent.

Derularea în timp a executării plăţii creanţei cedate de către debitorul cedat nu afectează caracterul contractului de cesiune (cu executare dintr-odată sau succesivă), fiind ulterioară executării contractului  de cesiune de creanţă, prestaţiile contractului de cesiune de creanţă fiind executate integral, aşa cum am arătat prin cedarea creanţei şi plata preţului creanţei.

Această derulare în timp nu presupune în nici un caz o cesiune de creanţă  în derulare şi nici executarea substanţială a contractului de cesiune de creanţă în situaţia în care se execută creanţa efectivă prin plata unei părţi semnificative a acesteia.

În aceste condiţii nu are relevanţă sub aspectul executării contractului de cesiune de creanţă faptul că plata creanţei cesionate a fost făcută eşalonat şi nici faptul că a fost făcută cedentului sau cesionarului

Cum, în speţă, nu era vorba de un contract în derulare, contractul de cesiune de creanţă nr. 365/19.07.2010 fiind executat integral,  administratorul/lichidatorul a aplicat greşit dispoziţiile art. 86 privind denunţarea contractului.

În consecinţă, concluzia judecătorului sindic în sensul nelegalităţii denunţării contractului de cesiune de creanţă nr. 365/19.07.2010  este temeinică şi legală.

Aspectele invocate de recurentul CI SPRL - administrator judiciar al debitoarei S.C.CS S.R.L. privind acceptarea implicită a plăţii eşalonate şi lipsa intenţiei de executare a contractului de cesiune de creanţă prin solicitarea deschiderii procedurii pe baza celor 4 bilete la ordin emise de debitoare au fost apreciate ca irelevante sub aspectul caracterului contractului de cesiune de creanţă ca şi contract cu executare dintr-odată,  fiind legate de plata efectivă a creanţei.

Analizând recursul  formulat de intervenienta în nume propriu S.C. ES S.R.L., prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a reţinut că şi acesta este nefondat.

Nulitatea denunţării contractului de cesiune de creanţă conduce la lipsirea denunţării de efecte, retroactiv, iar repunerea părţilor în situaţia anterioară presupune valabilitatea contractului de cesiune de creanţă nr. 365/19.07.2010.

Plata creanţei ce face obiectul contractului de cesiune de creanţă ţine de efectele acestui contract, şi nu de efectele nulităţii denunţării contractului de cesiune.

Raporturile dintre cedent şi cesionar, precum şi dintre aceştia şi debitorul cedat sunt guvernate de regulile privind contractul de cesiune de creanţă şi de contractul de cesiune de creanţă nr. 365/19.07.2010, iar  eventualele pretenţii ale cesionarului împotriva cedentului nu pot fi formulate decât în cadrul procedurii insolvenţei potrivit regulilor care reglementează această procedură ( înscrierea la masa credală în condiţiile legii insolvenţei).

Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondate recursurile declarate de recurentul CISPRL - administrator judiciar al debitoarei S.C.CSS.R.L. şi intervenienta în nume propriu S.C.ESS.R.L.

Domenii speta

Spete similare