Drept procesual penal. Participarea procurorului militar la soluţionarea unei cauze în faza judecăţii.

Participarea procurorului militar la soluţionarea unei cauze, în care sesizarea instanţei a fost dispusă de parchetele militare, este obligatorie până la începerea judecăţii, iar de la acea dată este facultativă, fiind lăsată la aprecierea procurorului militar.

Prin încheierea nr. 336 din 08.10.2015 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr.2503/104/2015/a3, în baza art.362 C.p.p. rap. la art. 208 alin.2 C.p.p., s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor:  N.I.R., F.M.A., I.F.C. şi I.V.I.

În baza art.208 alin. 3 şi 207 alin 4 C.p.p., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.

S-au respins cererile de revocare şi de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţii N.I.R. , F.M.A. , I.F.C. şi I.V.I., ca nefondate.

În baza art.275 alin. 2 C.p.p., au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţii inculpaţii N.I.R., I.V.I., I.F.C. şi F.M.A.

Prin decizia penală nr. 483/15 Octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2503/104/2015/a3, s-au respins contestaţiile formulate de contestatorii N.I.R., F.M.A. , I.F.C. şi I.V.I. , împotriva  încheierii nr. 336 din 08.10.2015 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 2503/104/2015/a3, ca nefondate.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut următoarele:

Cu privire la excepţia nulităţii, pe considerentul că la şedinţa, în care s-a pronunţat încheierea atacată, a participat procurorul militar deşi acesta nu poate participa într-o cauză decât cel mai târziu până la finalizarea procedurii camerei preliminare, se constată că este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 6 din Ordinul 342/13.11.2014, modificat şi completat prin Ordinul 3/19.01.2015 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorii din secţia judiciară a parchetului de pe lângă instanţa competentă vor participa la judecarea cauzei în fond şi în căile de atac în cauzele în care sesizarea instanţei a fost dispusă de parchetul militar.

Potrivit art. 7  lit. a din acelaşi ordin, procurorii militari participă la judecarea cauzelor prevăzute la art. 6, numai atunci când necesită cunoştinţe cu specific militar, precum şi ori de câte ori apreciază necesar.

Potrivit art. 7  lit. b din acelaşi ordin, procurorii militari participă la soluţionarea plângerii împotriva soluţiilor procurorului din cadrul parchetelor militare şi al secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi la procedura camerei preliminare şi la soluţionarea contestaţiei în cadrul procedurii în toate cauzele în care sesizarea instanţei a fost dispusă de acestea.

În atare situaţie, se constată că participarea procurorului militar la soluţionarea unei cauze, în care sesizarea instanţei a fost dispusă de parchetele militare, este obligatorie până la începerea judecăţii, iar de la acea dată este facultativă, fiind lăsată la aprecierea procurorului militar, nefiind interzisă, aşa cum au susţinut contestatorii.

Referitor la excepţia nulităţii încheierii pe considerentul că şedinţa ar fi avut loc în camera de consiliu, nu în şedinţă publică, se constată că  nici aceasta nu este întemeiată.

Astfel, din observarea încheierii, rezultă că şedinţa a avut loc şi soluţia a fost pronunţată în şedinţă publică.

Împrejurarea că într-un aliniat din partea introductivă, s-a trecut că apelul nominal s-ar fi făcut în şedinţă nepublică, este considerată de instanţa de control judiciar o eroare materială, atât timp cât, în antet, dar şi în dispozitiv s-a menţionat ca fiind şedinţă publică.

Nici excepţia nulităţii întemeiată pe considerentul că inculpaţilor nu li s-au luat declaraţii cu privire la cererea de revocare, ci numai cu privire la cererea de înlocuire, nu poate fi primită.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că art. 281 din Codul de procedură penală nu prevede un asemenea caz ca fiind un caz de nulitate absolută, iar faţă de dispoziţiile art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. b Cod procedură penală prin care s-a precizat expres că nu se poate dispune rejudecarea cauzei decât dacă nu au fost respectate dispoziţiile legale privind citarea, normele de procedură penală fiind de strictă interpretare, nu se poate dispune rejudecarea cauzei sub acest aspect, cu atât mai mult cu cât inculpaţii au fost audiaţi de instanţă în prezenţa apărătorilor, iar ulterior, odată cu acordarea cuvântului asupra cererilor, apărătorii au pus concluzii în legătură cu această cerere de revocare, iar inculpaţii au susţinut concluziile apărătorilor lor.

Trecând la verificarea  legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţi, Curtea constată următoarele:

 La dispunerea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi s-au respectat dispoziţiile legale în materie,  avându-se în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.

Totodată, Curtea constată că în speţă continuă să fie incidente aceste dispoziţii.

Astfel, din probatoriul administrat până în acest moment la urmărirea penală (declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, conţinutul mesajelor scrise expediate de partea vătămată în ziua comiterii faptei şi concluziile raportului de expertiză criminalistică şi răspunsul IML), rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârşirii faptelor de către inculpaţi.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpaţii sunt trimişi în judecată  este închisoarea mai mare de 5 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor continuă să prezinte  pericol pentru ordinea publică.

Starea de pericol pentru ordinea publică în sensul art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, aşa cum corect a menţionat şi instanţa de fond, presupune o rezonanţă a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o reacţie colectivă faţă de aceste stări de fapt negative.

În speţă, în concret, pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura şi gravitatea faptei de care sunt acuzaţi inculpaţii (viol în formă agravată), faptă care creează în mod cert o stare de insecuritate socială în comunitate, având în vedere şi împrejurările reale, modul şi mijloacele concrete de săvârşire a faptei, urmările produse, precum şi numărul relativ mare de participanţi la săvârşirea faptei, ceea ce demonstrează şi o periculozitate sporită a inculpaţilor.

Toate aceste aspecte reţinute, nu s-au modificat şi nu au încetat, neexistând nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpaţilor în stare de libertate şi astfel, orice altă măsură preventivă, cu excepţia arestării, nu este oportună în cauză.

Împrejurările invocate de inculpaţi, că declaraţiile martorei T.D. ar fi contradictorii sau că raportul de expertiză criminalistică ar exclude existenţa faptei şi astfel se impune revocarea măsurii arestării preventive întrucât temeiurile arestării nu mai există, nu pot fi reţinute.

Astfel, pentru menţinerea arestării trebuie să existe probe cu privire la existenţa unei suspiciuni rezonabile de săvârşire a faptei, suspiciune care există în cauză în continuare, contrar opiniei inculpaţilor. Aceasta, întrucât, chiar dacă în raportul de expertiză iniţial s-a menţionat că profilul genetic al presupuşilor autori nu se regăseşte în secreţia vaginală a victimei, prin răspunsul ulterior al aceleiaşi instituţii s-au indicat care ar fi situaţiile în care acest profil nu poate fi regăsit, una din posibilităţile respective fiind relevată de declaraţiile părţii vătămate cu privire la modul în care s-a săvârşit fapta, iar martora T.D., din cauza minorităţii şi a evenimentului traumatic la care a fost nevoită să asiste, dar şi a lipsei experienţei de viaţă, este posibil să nu aibă o relatare corespunzătoare unei martor obiectiv, neimplicat în evenimentele respective. De altfel, nu numai declaraţiile acestei martore confirmă susţinerile persoanei vătămate,  ci şi celelalte probe administrate în cauză, arătate mai sus.

În altă ordine de idei, aceste aspecte nu sunt noi, mai fiind invocate şi analizate şi cu ocazia verificării legalităţii măsurii arestului preventiv din data de 24.09.2015 de către Curtea de Apel Craiova, iar de la acea dată şi până în prezent nu a intervenit nici un alt element de fapt sau de drept care ar conduce la concluzia că arestarea este nelegală ori s-ar impune înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai blândă.

Totodată, apărările inculpaţilor privind situaţia lor familială, profesională sau şcolară, nu pot fi primite deoarece se apreciază că nu constituie motive care să justifice punerea lor în libertate şi că, dimpotrivă, când au comis aceste fapte, inculpaţii şi-au asumat riscul de a fi descoperiţi, de a fi cercetaţi penal chiar cu privare de libertate şi astfel desfăşurarea unei vieţi de familie ori sociale normale să fie perturbată.

Se mai constată că inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptei pentru care sunt cercetaţi şi, astfel, Curtea consideră că măsura arestării este necesară şi pentru buna desfăşurare în continuare a procesului penal, conform art. 223 alin. 1 lit. b şi c Cod procedură penală, existând posibilitatea ca, în libertate, inculpaţii să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi sau martori, în vederea retractării declaraţiilor sau a dării unor declaraţii favorabile pentru inculpaţi.

Cu privire la durata arestării, se constată că, în raport de gravitatea faptei, complexitatea cauzei şi a probatoriilor ce s-au impus a fi administrate, aceasta este relativ scurtă (2 luni) şi astfel nu se poate considera că s-ar fi stins acea rezonanţă socială negativă a faptelor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii sau că lăsarea lor în libertate nu ar mai crea, în prezent, în opinia publică un sentiment de insecuritate.

Astfel fiind, se constată că în mod corect prima instanţă a respins cererile inculpaţilor de revocare şi de înlocuire a măsurii arestării preventive şi a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpaţi.

În consecinţă, Curtea, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod pr.penală, a respins contestaţiile formulate de inculpaţi, ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare