Anulare act administrativ – dispoziție de imputare a sumelor acordate cu titlu de spor de dispozitiv în anul 2011. Recurs împotriva considerentelor – solicitându-se eliminarea unui alineat – și împotriva soluției pronunțate cu privire la fondul cauzei.

Formularea criticilor, pe fondul cauzei, numai din perspectiva normelor speciale cuprinse în Legea nr. 124/2014, a căror invocare, de către prima instanță, nu poate fi privită ca o abordare procesuală „extra petita”. 

-  C. pr. civ., art. 461 alin. 2

- Legea nr. 188/1999, rep., art. 75, art. 84 lit. b

- Legea nr. 124/2014, art. 1, art. 2

După ce, analizând probele administrate în cauză, instanța a ajuns la concluzia că dispoziția privind stabilirea răspunderii civile materiale a persoanelor responsabile pentru prejudiciile cauzate consiliului județean în anul 2011, prin efectuarea unor operațiuni prin abatere de la legalitate și regularitate, constatate și dispuse printr-o decizie a Camerei de Conturi și imputarea acestor prejudicii - este nelegală, a inserat în hotărâre considerente subsidiare, vizând o eventuală răspundere a persoanelor care aveau obligația legală de a nu angaja, aproba și plăti sumele de bani cu titlu de spor de dispozitiv, instanța făcând referire și la necesitatea dovedirii îndatoririi sau îndatoririlor de serviciu încălcate, precum și a elementelor vinovăției.

Deși în vedere doar o răspundere civilă (materială) posibilă, probabilă („eventuală”), condiționată de probarea elementelor care să poată determina angajarea acesteia, aceste considerente nu sunt de natură să fundamenteze concluzia nelegalității dispoziției. În plus, aceste considerente țin de analizarea modalității de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, de către funcționarii publici din cadrul consiliului județean, aspect care excede cadrului procesual dedus judecății în această cauză.

Motivele de recurs ținând de argumentele reținute de prima instanță cu titlu subsidiar (vizând acțiunea normelor speciale cuprinse în Legea nr. 124/2014), nu pot duce la casarea hotărârii, cât timp argumentele principale care au determinat pronunțarea soluției de anulare a dispoziției nu au fost atacate – pârâtul achiesând, tacit, la acestea – și, prin urmare, nu fac obiectul analizei instanței de control judiciar, concluzie confirmată de regula instituită prin art. 499 teza I C. pr. civ.

Pe de altă parte, invocarea, de către instanță, a normelor speciale cuprinse în art. 1, art. 2 din Legea nr. 124/2014 nu poate fi privită ca o abordare procesuală extra petita întrucât aceste norme au caracter imperativ – „se exonerează de la plată…” -, intrând în acțiune ori de câte ori sunt îndeplinite exigențele statornicite în aceste texte de lege.

Prin Sentinţa nr. 2692/8 octombrie 2014, Tribunalul Harghita a admis acţiunea formulată de reclamanţii P.E.A., ş.a., reprezentaţi de T.I., în contradictoriu cu pârâtul PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN HARGHITA, anulând  Dispoziţia nr. 854/22 iunie 2012, emisă de pârât, cu privire la sumele imputate reclamanţilor cu titlu de spor de dispozitiv, în procentaj de 25%, acordat în anul 2011 – conform Anexelor nr. 1.1 şi nr. 2.1, parte integrantă a Dispoziţiei.

În considerentele Sentinţei, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• în preambulul Dispoziţiei nr. 854/22 iunie 2012 este indicată Expunerea de motive nr. 12439/2012 a Preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita privind stabilirea răspunderii civile materiale a persoanelor responsabile pentru prejudiciile cauzate Consiliului Judeţean Harghita în anul 2011, constatate prin Decizia nr. 12/24 mai 2012 a Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi Harghita, fiind indicate şi prevederile art. 45 alin. 1, art. 84 lit. a, b, art. 85 alin. 1, 2 din Legea nr. 188/1999;

• prima instanţă a făcut trimitere la dispoziţiile art. 75, art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999, reţinând, din interpretarea coroborată a acestora, că răspunderea civilă a funcţionarului public poate interveni numai în urma săvârşirii cu vinovăţie a unei fapte ilicite şi că, fiind o formă specială de răspundere juridică, determinată de calitatea specială, de funcţionar public, a subiectului, nu poate fi completată cu principii specifice altor forme de răspundere civilă sau dreptului comun; reclamanţii au încasat sumele (care, ulterior, le-au fost imputate) în baza unor dispoziţii de reîncadrare potrivit cărora sporul de dispozitiv a fost inclus în salariul de bază, aceste dispoziţii nefiind revocate sau anulate, iar sumele încasate de reclamanţi făcând parte din bugetul aprobat al Consiliului Judeţean Harghita; în speţă, nu a fost identificată vreo manoperă ilicită a reclamanţilor, în urma căreia să fi obţinut sumele menţionate, dimpotrivă, ei nu aveau cum să prevadă că săvârşesc vreo faptă ilicită, în condiţiile în care salariile le-au fost stabilite prin dispoziţii ale preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita, sumele fiind incluse în bugetul aprobat al instituţiei care avea obligaţia de a verifica legalitatea plăţilor; deci, pentru prejudiciu pot fi ţinute, eventual, să răspundă persoanele care aveau obligaţia legală de a nu angaja, aproba şi plăti sumele de bani, dar, în niciun caz, reclamanţii, cu privire la care nu s-a arătat şi nici nu s-a dovedit îndatorirea/îndatoririle de serviciu încălcate şi elementele vinovăţiei;

• prin Legea nr. 124/2014 s-a aprobat exonerarea salariaţilor prevăzuţi în art. 1, de la plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială pe care sunt obligaţi să le restituie drept consecinţă a constatării, de către Curtea de Conturi sau alte instituţii cu atribuţii de control, a unor prejudicii, prima instanţă reţinând că reclamanţilor le este aplicabilă această exonerare de la plată.

Împotriva Sentinţei nr. 2692/8 octombrie 2014 a declarat recurs pârâtul PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN HARGHITA, invocând art. 461 alin. 2, art. 486, art. 487, art. 488 alin. 1 pct. 8 C. pr. civ., solicitând a se dispune modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul eliminării din considerente a alineatului 5 de la pagina 6. În esenţă, recurentul a susţinut următoarele motive: prima instanţă a reţinut, în mod greşit, că „pentru prejudiciu pot fi ţinute, eventual, să răspundă persoanele care aveau obligaţia legală de a nu angaja, aproba şi plăti sumele de bani, şi în niciun caz, reclamanţii, cu privire la care nu s-a arătat şi cu atât mai puţin nu s-a dovedit îndatorirea sau îndatoririle de serviciu încălcate şi elementele vinovăţiei”; pe de altă parte, prima instanţă nu a aplicat corect normele de drept material incidente în cauză; constatările cuprinse în alineatul 5 de la pagina 6 din Sentinţă prejudiciază interesele recurentului, întrucât persoanele la care s-a referit prima instanţă au acţionat în virtutea dispoziţiilor Legii nr. 330/2009, Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, cu modificările şi completările ulterioare; prin Legea nr. 124/2014 s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării unor prejudicii, de către Curtea de Conturi sau alte instituţii cu atribuţii de control, iar, în vederea aplicării Legii nr. 124/2014, a fost emisă Dispoziţia nr. 1405/2014, prin care Preşedintele Consiliului Judeţean Harghita a constatat exonerarea de la plată, cu privire la sumele reprezentând sporul de dispozitiv în procentaj de 25%, pentru care s-a stabilit obligaţia de restituire, prin art. 1 din Dispoziţia nr. 854/2012, emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Harghita; aplicând Legea nr. 124/2014, prima instanţă nu trebuia să se pronunţe extra petita, reţinând că „pentru prejudiciu pot fi ţinute, eventual, să răspundă persoanele care aveau obligaţia legală de a nu angaja, aproba şi plăti sumele de bani”; în consecinţă, recurentul a solicitat modificarea parţială a Sentinţei nr. 2692/8 octombrie 2014 pronunţate de Tribunalul Harghita, în sensul înlăturării considerentelor criticate, precum şi în sensul constatării, în temeiul Legii nr. 124/2014, că acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect – cerând, în subsidiar, în situaţia în care se menţine soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii, să se înlăture considerentele conţinute în alineatul 5 din pagina 6.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. 1, precum și potrivit regulii instituite prin dispoziţiile art. 499 teza I C. pr. civ. -, a reţinut următoarele aspecte:

În ce privește limitele învestirii instanței, Curtea a constatat că, astfel cum rezultă, în mod clar, din cererea de recurs, pârâtul PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN HARGHITA a exercitat calea extraordinară de atac atât împotriva considerentelor Sentinței nr. 2692/8 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Harghita, invocând dispoziţiile art. 461 alin. 2 C. pr. civ. – și solicitând înlăturarea considerentelor conținute în alineatul 5 de la pagina 6 a hotărârii –, precum și împotriva dispozitivului acestei Sentințe, invocând dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. pr. civ. – și solicitând respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect, prin raportare la prevederile Legii nr. 124/2014, în temeiul căreia pârâtul a emis Dispoziţia nr. 1405/2014 prin care a constatat exonerarea de la plată, cu privire la sumele reprezentând sporul de dispozitiv în procentaj de 25%, pentru care s-a stabilit obligaţia de restituire, prin art. 1 din Dispoziţia nr. 854/2012.

Referitor la recursul pârâtului îndreptat împotriva considerentelor hotărârii, Curtea a constatat că reclamanții au învestit instanța cu analizarea legalității Dispoziției nr. 854/22 iunie 2012 privind stabilirea răspunderii civile materiale a persoanelor responsabile pentru prejudiciile cauzate Consiliului Județean Harghita în anul 2011, prin efectuarea unor operațiuni prin abatere de la legalitate și regularitate, constatate și dispuse prin Decizia nr. 12/24.05.2012 a Camerei de Conturi Harghita și imputarea acestor prejudicii. Prin art. 1 din acest act administrativ s-a făcut trimitere expresă la „pct. 1 din Decizia nr. 12/24.05.2012 a directorului Camerei de Conturi Harghita” și s-a dispus recuperarea sumelor reprezentând sporul de dispozitiv în procentaj de 25%, acordat în anul 2011 angajaților Consiliului Județean Harghita, în valoare totală de 254.583 lei – din care suma de 11.801 lei, foloase nerealizate -, sens în care s-a dispus „imputarea acestei sume conform Anexelor nr. 1.1. și 1.2.”, ce constituiau parte integrantă a Dispoziției nr. 854/22 iunie 2012.

După ce a procedat la cercetarea fondului cauzei, prin prisma motivelor invocate în cererea de chemare în judecată, precum și prin raportare la Decizia nr. 12/24 mai 2012 emisă de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Harghita, cât și la dispoziţiile art. 75, art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999, rep., Tribunalul Harghita a conchis că nu a identificat vreo manoperă ilicită a reclamanților, în urma căreia aceștia să fi obținut sumele ce li se impută, în condițiile în care salariile le-au fost stabilite prin dispoziții ale Președintelui Consiliului Județean Harghita, fiind incluse în bugetul aprobat al autorității publice. Prima instanță a stabilit, așadar, că Dispoziția nr. 854/22 iunie 2012 este nelegală.

Însă, în alineatul 5 de la pagina 6 din Sentința nr. 2692/8 octombrie 2014, Tribunalul Harghita a inserat considerente subsidiare, ca urmare a constatării nelegalității actului administrativ atacat – constatare ce rezultă din considerentele expuse în hotărârea atacată, în alineatele anterioare -, vizând o eventuală răspundere a persoanelor care aveau obligația legală de a nu angaja, aproba și plăti sumele de bani cu titlu de spor de dispozitiv, instanța făcând referire și la necesitatea dovedirii îndatoririi sau îndatoririlor de serviciu încălcate, precum și a elementelor vinovăției.

Curtea a constatat că, deși considerentele menționate au în vedere doar o răspundere civilă (materială) posibilă, probabilă („eventuală”), condiționată de probarea elementelor care să poată determina angajarea acesteia – răspunderea funcționarului public putând interveni în ipotezele prevăzute de art. 84 din Legea nr. 188/1999, rep. -, aceste considerente nu sunt de natură să fundamenteze concluzia nelegalității Dispoziției nr. 854/22 iunie 2012 emise de Președintele Consiliului Județean Harghita. Acest act administrativ a fost analizat din perspectiva motivelor invocate în cererea de chemare în judecată și redate în considerentele hotărârii, iar pe baza cărora, cât și prin aplicarea prevederilor legale la ipoteza, în speță – respectiv art. 75, art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999, rep., -, prima instanță ajunsese deja la concluzia nelegalității Dispoziției nr. 854/2012, anterior formulării considerentelor atacate (cuprinse în alineatul 5 de la pagina 6 din Sentință). În plus, aceste considerente țin de analizarea modalității de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, de către funcționarii publici din cadrul Consiliului Județean Harghita, aspect care excede cadrului procesual dedus judecății în această cauză.

În consecință, Curtea a admis recursul pârâtului îndreptat împotriva considerentelor hotărârii - art. 496 alin. 1 teza a II-a C. pr. civ. -, dispunând înlăturarea alineatului 5 de la pagina 6 din Sentința nr. 2692/8 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Harghita.

Referitor la recursul pârâtului PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN HARGHITA îndreptat împotriva dispozitivului hotărârii, Curtea a reţinut, în primul rând, că analizarea incidenței prevederilor Legii nr. 124/2014 a fost cuprinsă în alineatul 6 de la pagina 6 din Sentință, tot cu titlu subsidiar, după constatarea nelegalității Dispoziției nr. 854/22 iunie 2012, prin prisma argumentelor, de fapt și de drept, deja redate de instanța de control judiciar. Așadar, după ce Tribunalul Harghita a stabilit că actul administrativ atacat este nelegal – întemeindu-și concluzia pe motive concrete -, a reținut și că „prin Legea nr. 124/2014 s-a aprobat exonerarea de la plată a salariaților prevăzuți la art. 1 din Lege, pentru sumele reprezentând venituri de naturi salarială pe care sunt obligați să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii, reclamanților din prezenta cauză fiindu-le aplicabilă această exonerare”.

Curtea a constatat că, prin cererea de recurs, pârâtul nu a formulat critici vizând considerentele principale ce au determinat pronunțarea dispoziției de anulare a actului administrativ atacat – prin cererea de recurs solicitându-se casarea hotărârii, cu privire la care se afirmă că este „parțial nelegală”, cu consecința respingerii cererii reclamanților, ca rămasă fără obiect, numai din perspectiva motivelor ținând de aplicarea Legii nr. 124/2014 (în legătură cu care a pârâtul-recurent a menționat emiterea Dispoziției nr. 1405/2014, prin care s-a constatat exonerarea de la plată, prin efectul legii, a personalului Consiliului Județean Harghita, pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, primite cu titlu de spor de dispozitiv de 25%, pentru care s-a stabilit obligația de restituire, prin art. 1 din Dispozițiile nr. 854/2012 și nr. 830/2012, emise de Președintele Consiliului Județean Harghita).

În aceste condiții, motivele de recurs, ținând de argumentele reținute de prima instanță cu titlu subsidiar, nu pot duce la casarea hotărârii, cât timp argumentele principale care au determinat pronunțarea soluției de anulare a Dispoziției nr. 854/2012 nu au fost atacate – pârâtul achiesând, tacit, la acestea – și, prin urmare, nu fac obiectul analizei instanței de control judiciar, concluzie confirmată de regula instituită prin art. 499 teza I C. pr. civ.

În al doilea rând, Curtea a reţinut că invocarea, de către instanță, a normelor speciale cuprinse în art. 1, art. 2 din Legea nr. 124/2014 nu poate fi privită ca o abordare procesuală extra petita întrucât aceste norme au caracter imperativ – „se exonerează de la plată…” -, intrând în acțiune ori de câte ori sunt îndeplinite exigențele statornicite în aceste texte de lege și, pe de altă parte, recurentul însuși a afirmat expres să Legea nr. 124/2014 este incidentă cu privire la sumele pentru care s-a emis Dispoziția nr. 854/2012 (aducând, în acest sens, și argumentul emiterii Dispoziției nr. 1405/2014 prin care s-a constatat exonerarea de la restituirea sumelor primite cu titlu de spor de dispozitiv, pentru a căror recuperare s-au emis Dispozițiile nr. 854/2012 și nr. 830/2012).

Celelalte aspecte reținute de prima instanță nu au format obiectul motivelor de casare susținute de recurent, așa încât, conform dispoziţiilor art. 499 teza I C. pr. civ., nu vor fi analizate de Curte.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea a respins, ca nefondat, recursul pârâtului îndreptat împotriva dispozitivului Sentinței nr. 2692/8 octombrie 2014 pronunțate de Tribunalul Harghita - art. 496 alin. 1 teza a II-a C. pr. civ. -, dar a admis recursul pârâtului îndreptat împotriva considerentelor acestei hotărâri – art. 461 alin. 2 C. pr. civ. -, înlăturând din considerentele Sentinței nr. 2692/8 octombrie 2014 alineatul 5 de la pagina 6, având următorul conținut: ”Prin urmare, pentru prejudiciu pot fi ținute, eventual, să răspundă persoanele care aveau obligația legală de a nu angaja, aprobat și plăti sumele de bani, și în niciun caz reclamanții, cu privire la care nu s-a arătat, și cu atât mai puțin nu s-a dovedit, îndatorirea sau îndatoririle de serviciu încălcate și elementele vinovăției”.

Domenii speta

Spete similare