Acţiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze ale contractului de credit bancar. Pretenţii.

Decizie 943 din 06.10.2015


Semnarea  unui contract de credit într-o anumită monedă este o chestiune care ţine exclusiv de dorinţa împrumutatului, iar, odată ce s-a încheiat o convenţie de împrumut în monedă străină, atât împrumutatul cât şi banca pot suporta consecinţe negative rezultate din riscul valutar, evoluţia cursului valutar neputând fi influenţată de niciuna din părţile contractante. În consecinţă în mod corect instanţa de fond a reţinut că art. 6 (privind dobânda), art. 8 (privind moneda de rambursare a creditului) şi art. 9 nu conţin clauze abuzive.

În ceea ce priveşte cererea de stabilizare a cursului de schimb CHF – RON la data deblocării împrumutului, este incident cauzei principiulnominalismului monetar, având în vedere disp. art. 1578 Cod civil din 1864.

În consecinţă, având în vedere şi disp. art. 969 Cod civil din 1864 (principiul forţei obligatorii a contractului), instanţa nu poate modifica moneda în care a fost acordat creditul.

Decizia nr. 943/06.10.2015 - Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa, reclamantele DBR şi DDA în contradictoriu cu paratii Banca Romaneasca Sa membră a Grupului Naţional Bank of Greece – Bucureşti şi Banca Romaneasca Sa membră a Grupului Naţional Bank of Greece – Sucursala Reşiţa au solicitat instanţei ca prin hotararea ce o va pronunta să constate nulitatea absoluta a prevederilor art. 6, art. 8 şi art. 9 din contractul de credit bancar ipotecar (CCBI) nr. 11073041/17.12.2007, denumit in continuare „contract de împrumut”, precum si art. I pct. I.2 subpunct 2.2.1 şi pct. I.3 din actul aditional la CCBI nr. 11073041/17.12.2007, ca fiind abuzive;sa stabileasca pentru plata ratelor imprumutului, pe toata perioada contractului, sa se aplice la determinarea valorii in valuta a imprumutului, cursul de schimb valutar al monedei nationale leu convertita la moneda straina CHF ( franci elvetieni) valabil la data deblocării imprumutului, atat la rata principală, cat si la calculul dobanzii variabile;să dispuna restituirea tuturor sumelor de bani platite in cadrul ratelor imprumutului, reprezentand diferenta dintre  cursul de schimb a monedei naationale leu convertita la moneda straina CHF ( franci elvetieni) valabil la data acordării imprumutului (17.12.2007) si cursul de schimb existent la data efectuării platii efective, conform graficului de rambursare, sau compensarea acestora cu viitoarele rate ale creditului;sa dispuna remedierea nulităţii clauzelor respective, prin inlocuirea acestora cu o dispozitie de drept national cu caracter supletiv, in situatia in care contractul de imprumut nu ar putea continua sa existe după eliminarea clauzelor abuzive;Cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 567/24.03.2015 pronunţată de Judecătoria s-a respins excepţia necompetenţei materiale, a netimbrării şi a prescripţiei dreptului material la acţiune , invocate de pârâtă prin întâmpinare; s-a respins cererea formulată de reclamantele Dana I. Bianca Roxana şi Dana R. Daniela Aurelia în contradictoriu cu paratii Banca Romaneasca Sa membră a Grupului Naţional Bank of Greece – Bucureşti  , Banca Romaneasca Sa membră a Grupului Naţional Bank of Greece – Sucursala Reşiţa şi Banca Românească SA Membră a Grupului Naţional Bank Of Greece, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 567/24.03.2015 au formulat apel reclamantele  DBR şi DDA solicitând admiterea apelului, anularea sau schimbarea în tot sau în parte a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii sau anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, arată că Hotărârea instanţei de fond raportat la actele doveditoare depuse la dosarul de fond şi cele anexate în apel, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, este neîntemeiata şi nemotivata clar, conţinând motive contradictorii.

Arată că nu a criticat cuantumul creditului sau dobânzile incluse în contractul de credit litigios ci a criticat doar modul în care s-a determinat valoarea valutei CHF, la data calculului Libor pentru dobândă, la calcularea ratelor împrumutului fiind aplicat cursul de schimb al acestei valute, la cursul practicat de bancă, în ziua operării (art.9 din contract), clauze care nu au făcut obiectul unei negocieri individuale.

În contractul de credit litigios - deşi prima instanţă a reţinui eronat ca nu există un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor în condiţiile în care elementele faţă de care banca poate calcula dobânda variabilă după primul an sunt unele obiective şi transparente - nu există informaţii privind costurile incluse în costul total este nereală întrucât nu există în contract menţionată informaţia privind cursul de schimb, fiind menţionat doar faptul că la calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb al acestei valute, la cursul practicat de bancă, în ziua operării (art.9 din contract), ceea ce are ca efect creşterea costurilor „serviciului financiar” în sarcina consumatorului, aparent fără o limita maxima.

Prima instanţă a reţinut că împrumutul a fost acordat in valută CHF (franci elveţieni) care nu este influenţat de nicio parte, însă nu a sesizat că în contractul de credit nu este prezentat clar mecanismul de schimb al monedei străine, precum şi relaţia dintre acest mecanism şi cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului.

Mai mult, prima instanţă a aplicat greşit prevederile art.4 alin. (2) din Directiva 93/13, care, potrivit Hotărârii Kuria: Kasler (Ungaria) şi OTP Jelzalogbank Zrt, C - 26/13 din 30 aprilie 2014, care trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce priveşte o clauză contractuală, precum cea în discuţie în litigiul principal (constatarea caracterului abuziv al clauzelor, aşa cum a reţinut instanţa de fond în hotărârea atacată), cerinţa potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar şi inteligibil trebuie înţeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci şi contractul să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine (CHF, în speţă) la care se referă clauza respectivă, precum şi relaţia dintre acest mecanism şi cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl priveşte.

În situaţia în care instanţa de fond ar fi făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art.4 alin. (2) raportat la art.6 alin.(1) din Directiva 93/13/CEE, coroborate cu dispoziţiile Legii nr.193/2000, atunci ar fi dispus eliminarea clauzelor abuzive şi să remedieze nulitatea clauzelor respective prin înlocuirea acestora cu o dispoziţie de drept naţional eu caracter supletiv.

În drept, invocă dispoziţiile art. 466-482 din Codul de procedură civilă (NCPC), precum şi celelalte dispoziţii legale în materie.

Faţă de cele de mai sus, solicită admiterea apelului, pentru motivele precizate, raportat la întregul dosar, şi rejudecând cauza pe fond, cu administrarea tuturor probelor necesare, să se admită acţiunea, dacă este cazul cu cheltuieli de judecată.

Intimatul pârât Banca Românească SA Membră a Grupului Naţional Bank of Greece a formulat întâmpinare,  prin care solicită respingerea apelului ca nelegal şi neîntemeiat şi menţinerea sentinţei apelate ca temeinică şi legală.

În motivare arată că instanţa de fond în mod temeinic si legal a constatat că prevederile contractuale cuprinse la art.6, art.8 şi art.9 din convenţia de credit nr.11073041/2007 şi art.I din actul adiţional fac parte din definirea obiectului principal al contractului, reţinând incidenţa prevederilor art.4 alin.2 din Directiva 93/13/CE. Instanţa de fond a analizat toate petitele cererii de chemare in judecata formulate de către reclamantele-apelante si a motivat temeinic soluţia pronunţata, aşa cum rezulta din considerentele sentinţei apelate.

Aprecierea apelantelor ca instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 4 alin.2 din Directiva 93/13/CE prin raportare la Hotărârea Kuria Kasler şi OTP Jelzalogbank Zrt, C-26/13 din 30.04.2014 este neîntemeiata şi nesusţinută.

Clauzele contractuale din contractul de credit banca ce stabilesc obiectul contractului, respectiv acordarea unui credit in valuta, dobânzile datorate pentru creditul contractat si modalitatea de rambursare a acestuia in moneda in care a fost acordat nu pot fi analizate din perspectiva caracterului abuziv in conformitate cu prevederile Lg.193/2000.

Clauzele care reglementează tocmai obiectul principal al contractului de credit, fac parte din definirea obiectului principal al contractului, întrucât aceste clauze stabilesc obiectul contractului care consta in acordarea unui credit in valuta, preţul-dobândă datorata şi modalitatea de rambursare a acestuia.

Redactarea clauzelor din contractul de credit referitoare la dobânda datorata de către împrumutat pentru creditul contractat, la obligaţia de restituire a creditului in aceeaşi moneda în care a fost acordat, la care se adaugă graficul de rambursare care cuprinde atât costul lunar, cât şi costul total al creditului, îndeplinesc condiţiile unor clauze clar şi inteligibil exprimate.

Creditul a fost acordat împrumutatului apelant in moneda CHF, tras şi transferat în contul împrumutatului tot în moneda CHF, plata ratelor în conformitate cu dispoziţiile contractuale şi potrivit principiului nominalismului monetar reglementat de art. 1578 Cod civil, trebuie sa se facă direct în valuta creditului, respectiv CHF, împrumutatul nefiind obligat să plătească rata în lei la cursul de schimb al Băncii ca în cazul creditelor din Ungaria.

Legislaţia română nu interzice clienţilor sau Băncilor să facă tranzacţii în altă valută decât cea naţională. Apelantele sunt libere să îşi procure valuta de plată de oriunde doresc: case de schimb valutar, bănci, familie, etc., împrumutatul nefiind obligat de către Bancă să plătească rata în lei la cursul de schimb al Băncii.

Apreciază că apelantele încearcă să inducă în eroare instanţa de judecată şi să insinueze că i-a fost acordat creditul în altă monedă decât cea prevăzuta în contract şi ratele creditului sunt calculate şi stabilite prin raportare la un anumit curs de schimb, aceste aprecieri fiind nereale, neconforme cu realitatea.

Creditul a fost pus la dispoziţia împrumutatului în valuta CHF-franci elveţieni-, suma de bani a fost virata în contul împrumutatului în moneda CHF-franci elveţieni- aşa cum rezultă din extrasul de cont pe care l-a depus la dosarul cauzei, neefectuându-se nici o conversie la momentul acordării creditului, suma împrumutată nefiind schimbată şi pusă la dispoziţia apelantei împrumutate în altă monedă decât cea menţionată în contractul de credit bancar pentru a putea să se raporteze la un curs de schimb valutar leu/franc elveţian.

Rambursarea creditului de către împrumutat se va face în moneda în care a fost acordat creditul, respectiv în CHF(franci elveţieni).

Arată că Banca a respectat atât prevederile art.9 alin.l din Legea 190/1999, cât şi prevederile art.9 ind.3, lit. b din OG nr. 21/1992 stabilind prin clauza prevăzută la art.6 nivelul dobânzii contractuale şi modalitatea de calcul a acesteia, apelantele neaducând nici un argument în susţinerea cererii în constatarea caracterului abuziv a acestei clauze contractuale.

Clauza prevăzută la art.8 din contractul de credit bancar prevede modalitatea de rambursare a creditului, susţinerea reclamantelor că această clauză contractuală are caracter abuziv este neîntemeiată.

Astfel, din conţinutul clauzelor contractuale mai sus prezentate rezultă cu claritate că Banca a pus la dispoziţia împrumutatului un credit în moneda CHF-franci elveţieni-, iar împrumutatul şi-a asumat obligaţia de a restitui suma împrumutată în aceeaşi monedă-franci elveţieni.

Clauza contractuală prevăzută la art.9 împrumutatul/codebitorul a autorizat Banca să îi debiteze automat la scadenţă conturile de disponibilităţi în vederea îndeplinirii obligaţiilor de plată a ratelor de credit. Astfel, clauza este legală şi nu se poate susţine că ar fi abuzivă, reprezintă o autorizare prealabilă dată Băncii în scopul asigurării plăţii sumelor scadente datorate.

Clauzele contractuale prevăzute la art. 8 şi 9 din Contractul de credit bancar, precum şi clauza contractuală prevăzută la art. I pct. I.3 din Actul adiţional la contractul de credit sunt în concordanţă cu prevederile legale aplicabile creditului ipotecar ale Legii 190/1999-" Art. 10-(1).

Clauzele contractuale mai sus precizate reflectă regula generală aplicabilă în materia împrumutului de Consumaţie înscrisă în art.1584 Cod civil din 1864(drept comun aplicabil contractului de credit, pe lângă legislaţia specială).

Menţionează că atât Codul civil din 1864 (art.1578) cât şi noul Cod Civil (art.2164) consacră în materia împrumutului principiul nominalismului, potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variaţia valorii acesteia.

În cazul contractelor de credit, instanţa nu poate interveni în convenţia părţilor pentru a dispune modificarea contractelor în sensul de a stabili ca plata să se efectueze la cursul de schimb CHF-LEU valabil la momentul semnării contractului.

Aprecierea sau deprecierea monedei naţionale nu este influenţată de Bancă, variabilitatea ei este determinată de evoluţia monedei locale pe piaţa financiară.

Contractarea creditului în franci elveţieni a fost rezultatul unei manifestări libere de voinţă a reclamantelor apelante, care au ales să contracteze acest credit din considerente subiective, ca fiind cel mai potrivit pentru nevoile lor.

În drept invocă dispoziţiile art. 205 si urm. Cod proc. civ., Legea nr.193/2000, OG nr.50/2010 aprobată cu modificări prin Legea nr.288/2010, Codul civil.

Examinând sentinţa atacată, în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, tribunalul a constatat că apelul este nefundat, respingându-l.

Între părţi s-a încheiat convenţia de credit nr. 11073041/17.12.2007 prin care intimata pârâtă le-a acordat apelantelor reclamante un credit în valoare de 63700 CHF pentru o perioadă de 420 luni.

Apelantele reclamante au criticat prin apelul formulat hotărârea instanţei de fond, susţinând că este neîntemeiată şi nemotivată clar, iar critica lor din acţiunea formulată a privit doar modul în care s-a determinat valoarea valutei CHF, la calcularea ratelor împrumutului fiind aplicat cursul de schimb al acestei valute la cursul practicat de bancă în ziua operării (art.9), iar aceste clauze nu au făcut obiectul unei negocieri individuale.

Verificând contractul de credit nr. 11073041/17.12.2007 tribunalul constată că în prezentul caz creditul a fost acordat în CHF (art. 1 pct. 1 din contact), iar conform art. 2 pct. 1 părţile au convenit să restituie creditul în aceeaşi valută. În consecinţă această clauză a fost exprimată clar şi inteligibil în contractul încheiat de părţi, moneda în care s-a acordat creditul şi în care trebuia restituit  fiind indicată în mod expres. De asemenea şi în art. 8.1 din contract se face aceeaşi menţiune: „orice plată efectuată de împrumutat în vederea  rambursării creditului se va face în moneda în care a fost acordat creditul.”

Dispoziţiile art. 9 din contract la care fac referire reclamantele apelante se referă la situaţia în care împrumutaţii nu achită la termen ratele scadente, situaţie în care autorizează Banca să preia, din disponibilităţile pe care le au în alte conturi deschise la aceeaşi Bancă, sumele datorate în baza contractului de împrumut. Este logic că, din moment ce ratele trebuie achitate în moneda în care a fost acordat împrumutul – CHF, iar conturile împrumutaţilor din care Banca este autorizată să preia sumele datorate sunt în altă monedă, trebuie să se efectueze o operaţiune de schimb valutar la cursul practicat de Bancă în ziua operării. În consecinţă, prin introducerea acestei clauze contractuale nu este schimbată moneda în care se face plata creditului, ci Banca se asigură că va recupera banii împrumutaţi. De asemenea apelantele reclamante pot evita aplicarea art. 9 în situaţia în care achită la scadenţă ratele datorate în baza contractului de împrumut.

Tribunalul reţine şi faptul că semnarea unui contract de credit într-o anumită monedă este o chestiune care ţine exclusiv de dorinţa împrumutatului, iar, odată ce s-a încheiat o convenţie de împrumut în monedă străină, atât împrumutatul cât şi banca pot suporta consecinţe negative rezultate din riscul valutar, evoluţia cursului valutar neputând fi influenţată de niciuna din părţile contractante. În consecinţă în mod corect instanţa de fond a reţinut că art. 6 (privind dobânda), art. 8 (privind moneda de rambursare a creditului) şi art. 9 (la care ne-am referit anterior) nu conţin clauze abuzive.

În ceea ce priveşte cererea de stabilizare a cursului de schimb CHF – RON la data deblocării împrumutului, în mod corect prima instanţă a reţinut în cauză incidenţa principiului nominalismului monetar, având în vedere disp. art. 1578 Cod civil din 1864.

În consecinţă, având în vedere şi disp. art. 969 Cod civil din 1864 (principiul forţei obligatorii a contractului), instanţa nu poate modifica moneda în care a fost acordat creditul.

Faţă de cele reţinute, tribunalul, în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, a respins formulat de apelanţii reclamanţi DBR şi DDA.