Infracţiunea de omor. Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Distincţii. Procedura în cazul recunoaşterii învinuirii. Acţiunea civilă.

Sentinţă penală 21 din 29.04.2015


A.1. Prin rechizitoriul nr. 42/P/2014 din 05.02.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a dispus: 1.Trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului plt.maj. B.C. pentru infracţiunea de omor prev. de art.188 alin.1 C.pen.; 2. Clasarea cauzei faţă de suspectul civil S.D., sub aspectul comiterii infracţiunii de omor, prev. de art. 188 alin. l C.pen.; 3. Clasarea cauzei faţă de suspectul civil B.L.I. sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.

2. În actul de sesizare a instanţei procurorul militar a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 13.07.2014, în jurul orei 17°°, inc. plt. maj. B.C. a fost anunţat de tatăl său B.V. despre faptul că i s-a furat tractorul, aflat pe o tarla de pepeni situată în zona localităţii Căldărăşti, jud. Buzău, către localitatea Padina. În acel moment, inculpatul se afla la domiciliu, unde lucra cu o batoză pentru porumb împreună cu fiul său, suspectul civil B.L.I.

După ce s-a convins de faptul că acest lucru este real, inculpatul plt. maj. B.C. a apelat Serviciul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă -112 şi a sesizat furtul tractorului.

La rândul său, B.V., tatăl inculpatului, s-a deplasat la sediul Poliţiei oraş Pogoanele, unde a sesizat agentului de poliţie S.F.C.M. sustragerea tractorului.

În acelaşi timp, inculpatul plt. maj. B.C. a luat propriile măsuri de căutare a tractorului şi, întrucât autoturismul său nu era în stare de funcţionare, l-a sunat pe suspectul civil S.D., care se afla în oraşul Pogoanele, şi l-a rugat să îl ajute la căutarea tractorului. Acesta a fost de acord şi, în jurul orei 18°°, s-a dus la domiciliul inculpatului, cu autoturismul marca Daewoo Espero, cu nr. de înmatriculare BZ....

Inculpatul plt. maj. B.C., suspectul civil B.L.I. şi suspectul civil S.D. s-au deplasat, cu autoturismul Daewoo, pe drumul către localitatea Padina încercând să identifice urme de pneuri de tractor pe drumurile secundare agricole. La un moment dat, pe un drum în partea stângă a direcţiei de deplasare, au observat astfel de urme de pneuri, cei trei au intrat pe acel drum şi s-au deplasat aproximativ 2-3 km. Deplasarea s-a realizat sinuos cu devieri stânga - dreapta încercând să evite zonele greu accesibile datorită limitelor tehnice ale autoturismului în care se aflau.

Pe timpul deplasării au trecut pe lângă o fermă de creştere a animalelor (stână) unde au întrebat persoanele aflate în incintă dacă au văzut un tractor în deplasare şi aceştia i-au confirmat arătându-i direcţia de deplasare. S-au mai deplasat încă aproximativ l km până ce accesul a fost blocat de un şanţ, motiv pentru care au continuat deplasarea pe jos, iar după aproximativ 100 m au ajuns într-o zonă în care pe partea dreaptă se afla un lan cultivat cu floarea soarelui, iar pe stânga o pădure.

În spaţiul respectiv exista o zonă cu iarbă culcată pe care se observau urme de pneuri de tractor. Continuând căutarea au găsit tractorul în liziera pădurii, cu partea din faţă orientată către pădure. În acel moment, inculpatul plt.maj. B.C. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie S.F.C.M. de la Poliţia oraşului Pogoanele, căruia i-a comunicat faptul că a găsit tractorul.

În aceste condiţii, agentul de poliţie a cerut date suplimentare legate de zona în care se află, dar, cu toate explicaţiile oferite de către inculpat, nu a reuşit localizarea acestuia. De asemenea, agentul de poliţie S.F.C.M. l-a atenţionat să nu atingă tractorul şi să rămână în zona respectivă.

Pentru a facilita organelor de poliţie deplasarea cât mai rapidă la faţa locului au stabilit ca echipajul de poliţie să fie aşteptat de suspecţii civili B.L.I. şi S.D., pe drumul judeţean 203E. Astfel, cei doi suspecţi au plecat cu autoturismul Daewoo Espero, către drumul judeţean 203E, încercând să găsească un drum practicabil către locul de întâlnire.

Din cauza stării drumurilor din zonă şi caracteristicilor tehnice ale autoturismului, cei doi suspecţi civili au revenit de mai multe ori în locul în care l-au lăsat pe inculpatul plt. maj. B.C., cu intenţia de a găsi, de fiecare dată un alt traseu accesibil către DJ203E.

În intervalul de timp în care cei doi suspecţi civili încercau să ajungă la DJ203E, inculpatul plt. maj. B.C. a observat, la o distanţă de aproximativ 40 m, o persoană de sex masculin pe care nu o cunoştea și despre care a bănuit că este cea care a sustras tractorul.

Inculpatul a alergat spre această persoană, identificată ulterior ca fiind victima M.A.. Ajungând-o din urmă, pentru a o imobiliza, inculpatul a aplicat victimei o lovitură în cap, folosindu-se de un băţ din salcâm. Totodată, inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnul şi picioarele, după care a imobilizat-o, prin legarea mâinilor cu un şiret de culoare neagră, pe care îl avea asupra sa şi pe care îl folosea pentru pornirea motorului de la batoza de porumb deţinută în gospodărie. După imobilizare, a lovit victima în mai multe rânduri peste braţe şi peste coapse, folosindu-se de acelaşi băţ din salcâm.

Ultima parte a agresiunii exercitate de către inculpat asupra victimei a fost observată de suspecţii civili S.D. şi B.L.I., care reveniseră în acel loc, cu intenţia de a găsi un alt drum către DJ203E.

Cei doi suspecţi civili şi-au continuat deplasarea către DJ 203E, reuşind să ajungă la punctul de întâlnire stabilit cu echipajul de poliţie. Suspectul civil B.L.I. a rămas la locul de întâlnire în autoturismul Daewoo Espero, iar suspectul civil S.D. a urcat în autospeciala poliţiei şi, împreună cu agentul de poliţie S.F.C.M., agentul de poliţie D.C.F, agentul principal de poliţie D.A. şi cu B.V., tatăl inculpatului, au plecat către locul unde a fost găsit tractorul, fiind orientaţi pe traseu de suspectul civil S.D..

După ce au ajuns la locul în care se afla tractorul, organele de poliţie l-au încătuşat pe M.A. şi au efectuat fotografii judiciare. Ulterior, victima a fost urcată în autospeciala poliţiei, pe bancheta din spate, pentru a fi condusă la sediul Poliţiei oraşului Pogoanele.

La faţa locului au rămas inculpatul plt. maj. B.C., B.V., tatăl inculpatului, şi suspectul civil S.D. care au plecat cu tractorul către DJ203E, unde erau aşteptaţi de suspectul civil B.L.I.. La drumul judeţean, suspectul civil S.D. s-a urcat la volanul autoturismului său, intenţionând să de deplaseze toţi către localitatea de domiciliu.

În acelaşi timp, pe durata deplasării către sediul Poliţiei oraşului Pogoanele, starea victimei M.A. s-a agravat, fapt care a determinat organele de poliţie să se deplaseze cu semnalele acustice şi luminoase în funcţiune către Centrul Medical de Permanenţă Pogoanele, pentru a i se acorda îngrijiri medicale.

După ce au ajuns la unitatea medicală, medicul de gardă a constatat că victima se afla în comă de gradul IV şi a început manevrele de resuscitare, fiind ajutată şi de un echipaj de pe ambulanţă, însă, după 47 de minute, s-a declarat decesul.

Din cele ce preced rezultă că, în ziua de 13.07.2014, în timp ce se afla în zona pădurii de lângă localitatea Ruşeţu, jud. Buzău, inc. plt. maj. B.C. a aplicat victimei M.A. multiple lovituri cu un obiect contondent (băţ din salcâm), cu pumnii şi picioarele în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni care au condus la decesul victimei.

Din raportul medico-legal de necropsie nr. 204 din data de 14.07.2014, întocmit de Serviciul medico-legal judeţean Buzău, rezultă următoarele:

- la examenul extern au fost constatate leziuni traumatice în zona frontală mediană, sprâncenos, latero-orbital dreapta, frontal stânga, palpebral superior stânga, piramidă nazală, pavilion auricular, buza superioară tumefiată, braţ stâng latero-postero-intern, axilar stânga, cot stâng posterior, antebraţ stâng postero-intern, mâna stângă, faţă dorsală, braţ drept postero-intern cu extensie deltoidian posterior, antebraţ drept antero-intern, flanc abdominal stâng inferior, hemitorace stâng postero-lateral, inter-scapulo-vertebral stânga, hemitorace drept posterior, coapsă dreaptă lateral stângă şi dreaptă, regiunea ombilicală stânga, genunchi drept anterior, coapsă stânga intern, gambă stânga lateral, regiune polplitee dreaptă, mâna dreaptă, faţa dorsală, pumn drept latero-antero-intern, pumn stâng latero-postero-intern.

- la examenul intern au fost constatate, la extremitatea cefalică, frontal  paramedian  dreapta,  infiltrat  sanguin  epicranian,  oasele  craniului prezintă, frontal anterior, linie de fractură cu traiect sinuos pe o lungime de 10 cm orientată oblic cranio-caudal, de la stânga la dreapta, continuând cu un traiect sinuos la nivelul planşeului orbitar drept, oprindu-se la nivelul aripei mari a osului sfenoid. în peretele abdominal s-a depistat infiltrat sanguin, în ţesutul adipos abdominal.

De asemenea, diagnosticul macroscopic a relevat multiple excoriaţii, plăgi contuze, hematoame interstiţiale masive la nivelul braţelor, antebraţelor, coapselor şi feselor, fractură deschisă de boltă craniană prin plagă contuză epicraniană, excoriaţii la nivelul mâinii drepte faţa dorsală şi pumn bilateral, infiltrate sanguine epicraniene, hemoragie meningee subiacentă focarului de fractură, edem cerebral.

 În concluziile raportului medico-legal se reţine că: Moartea numitului M.A. a fost violentă. Ea s-a datorat șocului traumatic şi hemoragic, consecinţa unui politraumatism recent, cu fractura deschisă craniană si hematoame interstiţiale masive.

După aspect si localizare, leziunile de violenţă s-au produs în ziua decesului, cel mai probabil prin lovire repetată cu corpuri dure, posibil şi contondente şi au legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul.

Inculpatul plt. maj. B.C. a recunoscut că a aplicat victimei multiple lovituri cu un obiect contondent (băţ din salcâm), cu pumnii şi picioarele, recunoaştere care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi cu concluziile raportului medico-legal şi ale raportului de expertiză criminalistică nr. 73912/16.12.2014, întocmit de specialişti din cadrul Institutului Naţional de Criminalistică din Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin care s-a stabilit că pe două din fragmentele obiectului contondent folosit de către inculpat, genotiparea a pus în evidenţă un amestec de profiluri genetice ce provine de la minimum două persoane, în care este inclus profilul genetic al inc. plt. maj. B.C., alături de profilul genetic al victimei M.A..

În raport de numărul loviturilor, intensitatea acestora, modul de producere al leziunilor şi zonele vitale în care au fost aplicate loviturile, procurorul militar a concluzionat că fapta inculpatului plt. maj. B.C. corespunde normei legale incriminatoare, fiind caracterizată de tipicitate, de natură să conducă la angajarea răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 188 alin. C.pen.

Situaţia de fapt prezentată a reţinută în baza următoarelor mijloace de probă: procese verbale privind cercetarea la faţa locului (vol. I ds.u.p., f. 6-7, 26, 41-42); planşe fotografice (vol. I ds.u.p., f. 10-39, 46-72, 79-111); declaraţii martori (vol. I ds.u.p., f. 127-128,130-152, vol.II f.94-135); declaraţii parte civilă (vol. II ds.u.p., f. 89-93); declaraţii inculpat (vol. II ds.u.p., f.257- 266); declaraţii suspecţi (vol. I ds.u.p., f.158, vol.II, f. 13-17, 19-39, 143-144); procesul verbal privind prezentarea pentru recunoaştere din grup (vol. II ds.u.p., f. 236-243); concluziile cuprinse în fişa de constatări preliminare privind autopsia victimei M.A. (vol. I ds.u.p., f. 112); raportul de necropsie (vol. II ds.u.p., f.292-295); raportul de expertiză genetică judiciară (vol. II ds.u.p., f.169-176); adresa Administraţiei Naţionale de Meteorologie (vol. II ds.u.p., f. 209-214);

3. Cauza s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr.14/753/2015 din 05.02.2015.

B.1. Copia certificată a rechizitoriului nr.42/P/2014 din 05.02.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare s-a comunicat inculpatului plt. maj. B.C., prin administraţia locului de arestare preventivă,  la data de 05.02.2015.

2. Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 06.02.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului plt. maj. B.C. - dispusă prin încheierea din camera de consiliu pronunţată în data de 16.01.2015 în dosarul nr.1236/3/2015 de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti – Secţia 1 Penală - şi a menţinut măsura arestării preventive a acestuia; încheierea a rămas definitivă prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 10.02.2015  pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea Militară de Apel.

3. Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 05.03.2015 judecătorul de cameră preliminară: în baza art. 346 alin.1 şi 2 C.pr.pen. a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 42/P/2014 din 05.02.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare, privind pe inculpatul plt. maj. B.C. trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru infracţiunea de omor prev. de art.188 alin.1 C.pen., precum şi a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.; a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul plt. maj. B.C.; în baza art.348 C.pr.pen. rap.la art.207 alin.4 şi 6 C.pr.pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului plt. maj. B.C. şi a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.

C. I. 1. Prin încheierea de şedinţă din 31.03.2015 Tribunalul Militar București, în baza art.362 alin.2 C.pr.pen. rap.la art.208 alin.2, 3 și 4 C.pr.pen.,  a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului plt. maj. B.C. şi a menţinut măsura arestării preventive a acestuia; a stabilit termen pentru judecată la data de 14.04.2015.

2. La termenul de judecată din data de 14.04.2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, s-a luat act de constituirea de parte civilă a rudelor victimei M.A., respectiv M.N., în calitate de mamă (care se constituie parte civilă cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale şi suma de 50.000 lei reprezentând daune morale), M.Ş., în calitate de tată (care se constituie parte civilă cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale şi suma de 50.000 lei reprezentând daune morale), M.V., în calitate de frate (care se constituie parte civilă cu suma de 30.000 lei reprezentând daune morale), M.C., în calitate de frate (care se constituie parte civilă cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale şi suma de 30.000 lei reprezentând daune morale) şi I.N., în calitate de soră (care se constituie parte civilă cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale şi suma de 30.000 lei reprezentând daune morale).

3. Având în vedere că la termenul de judecată din data de 14.04.2015 asistenţa juridică a inculpatului a fost asigurată de apărătorul ales al acestuia şi cauza s-a aflat în stare de judecată, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă, în baza art. 374 C.pr.pen. a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin.10 C.pr.pen., respectiv posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege cu o treime în cazul pedepsei închisorii, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.

Întrucât inculpatul a declarat că solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art.374 alin.4 C.pr.pen. – procedura în cazul recunoaşterii învinuirii -  s-a procedat la ascultarea sa, conform art.375 alin.1 C.pr.pen., inculpatul recunoscând în totalitate fapte reţinută în sarcina sa, după care, luând concluziile procurorului şi ale apărătorului inculpatului, instanţa a admis cererea inculpatului.

Fiind pertinentă concludentă și utilă cauzei, a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru inculpatul plt.maj. B.C. și proba cu înscrisuri pentru părțile civile M.N., M.Ş., M.C., M.V. şi I.N.; pentru a da posibilitatea apărătorului părţilor civile să prezinte înscrisurile pe latură civilă, probă încuviinţată de instanţă, s-a acordat un singur termen în acest sens - conform art.377 alin.2 C.pr.pen. – cauza amânându-se la data de 22.04.2015.

4. La termenul din 22.04.2015 apărătorul ales al părţilor civile a depus la dosar acte pe latură civilă, respectiv o adeverinţă, două chitanţe şi două declaraţii de martori autentificate la notariat - precizând că în raport de aceste înscrisuri înţelege să nu mai insiste în audierea în faţa instanţei a doi martori; de asemenea și o chitanță reprezentând onorariul de avocat, apărătorul inculpatului a depus la dosar acte în circumstanţiere, în completarea celor depuse la termenul anterior.

Instanța a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru părţile civile M.N., M.Ş., M.C., M.V. şi I.N. cât şi cele depuse suplimentar pentru inculpatul plt.maj. B.C. şi în temeiul art. 377 alin. 1 C.pr.pen., în cadrul cercetării judecătoreşti în cazul recunoaşterii învinuirii, a  procedat la administrarea probei cu înscrisurile încuviinţate.

II. 1. Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, reţine situaţia de fapt descrisă anterior, astfel:

La data de 13.07.2014, în jurul orei 17°°, inculpatul plt.maj. B.C., subofiţer în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dealu Spirii” Bucureşti-Ilfov, afla la domiciliul său din satul Căldărăşti, oraşul Pogoanele , județul Buzău, unde lucra cu o batoză pentru porumb împreună cu fiul său, martorul B.L.I., a fost anunţat de tatăl său - B.V. - despre faptul că i s-a furat tractorul, aflat pe o tarla de pepeni situată în zona localităţii Căldărăşti, jud. Buzău, către localitatea Padina.

Inculpatul plt. maj. B.C. a apelat Serviciul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă -112 şi a sesizat furtul tractorului, iar B.V., tatăl inculpatului, s-a deplasat la sediul Poliţiei oraş Pogoanele, unde a sesizat agentului de poliţie S.F.C.M. sustragerea tractorului.

În acelaşi timp, inculpatul plt. maj. B.C. a luat propriile măsuri de căutare a tractorului şi, întrucât autoturismul său nu era în stare de funcţionare, l-a sunat pe martorul S.D., care se afla în oraşul Pogoanele, şi l-a rugat să îl ajute la căutarea tractorului. Acesta a fost de acord şi, în jurul orei 18°°, s-a dus la domiciliul inculpatului, cu autoturismul marca Daewoo Espero, cu nr. de înmatriculare BZ....

Inculpatul plt. maj. B.C., împreună cu martorii B.L.I. şi S.D. s-au deplasat, cu autoturismul Daewoo, apoi pe jos, pe drumul către localitatea Padina, încercând să identifice urme de pneuri de tractor pe drumurile secundare agricole. Într-o zonă în care pe partea dreaptă se afla un lan cultivat cu floarea soarelui, iar pe stânga o pădure, exista o zonă cu iarbă culcată pe care se observau urme de pneuri de tractor. Continuând căutarea au găsit tractorul în liziera pădurii, cu partea din faţă orientată către pădure. În acel moment, inculpatul plt.maj. B.C. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie S.F.C.M. de la Poliţia oraşului Pogoanele, căruia i-a comunicat faptul că a găsit tractorul.

În intervalul de timp în care martorii B.L.I. şi S.D. încercau să găsească un traseu accesibil către DJ203E, pentru a aștepta echipajul de poliție, inculpatul plt. maj. B.C. a observat, la o distanţă de aproximativ 40 m, o persoană de sex masculin pe care nu o cunoştea și despre care a bănuit că este cea care a sustras tractorul.

Inculpatul a alergat spre această persoană, identificată ulterior ca fiind victima M.A.. Ajungând-o din urmă, pentru a o imobiliza, inculpatul a aplicat victimei o lovitură în cap, folosindu-se de un băţ din salcâm cu o lungime de 184 cm și cu un diametru de 4,2-4,9 cm. Totodată, inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri și cu pumnul şi picioarele, după care a imobilizat-o, prin legarea mâinilor cu un şiret de culoare neagră, pe care îl avea asupra sa şi pe care îl folosea pentru pornirea motorului de la batoza de porumb deţinută în gospodărie. După imobilizare, a lovit victima în mai multe rânduri peste braţe şi peste coapse, folosindu-se de acelaşi băţ din salcâm.

Ultima parte a agresiunii exercitate de către inculpat asupra victimei a fost observată de martorii S.D. şi B.L.I., care reveniseră în acel loc, cu intenţia de a găsi un alt drum către DJ203E.

Cei doi martori şi-au continuat deplasarea către DJ 203E, reuşind să ajungă la punctul de întâlnire stabilit cu echipajul de poliţie. Martorul B.L.I. a rămas la locul de întâlnire în autoturismul Daewoo Espero, iar martorul S.D. a urcat în autospeciala poliţiei şi, împreună cu agentul de poliţie S.F.C.M., agentul de poliţie D.C.F, agentul principal de poliţie D.A. şi cu B.V., tatăl inculpatului, au plecat către locul unde a fost găsit tractorul, fiind orientaţi pe traseu de către martorul S.D..

După ce au ajuns la locul în care se afla tractorul, organele de poliţie l-au încătuşat pe M.A. şi au efectuat fotografii judiciare. Ulterior, victima a fost urcată în autospeciala poliţiei, pe bancheta din spate, pentru a fi condusă la sediul Poliţiei oraşului Pogoanele.

La faţa locului au rămas inculpatul plt. maj. B.C., B.V., tatăl inculpatului şi martorul S.D., care au plecat cu tractorul către DJ203E, unde erau aşteptaţi de martorul B.L.I.. La drumul judeţean, martorul S.D. s-a urcat la volanul autoturismului său, intenţionând să de deplaseze toţi către localitatea de domiciliu.

În acelaşi timp, pe durata deplasării către sediul Poliţiei oraşului Pogoanele, starea victimei M.A. s-a agravat, fapt care a determinat organele de poliţie să se deplaseze cu semnalele acustice şi luminoase în funcţiune către Centrul Medical de Permanenţă Pogoanele, pentru a i se acorda îngrijiri medicale.

După ce au ajuns la unitatea medicală, medicul de gardă a constatat că victima se afla în comă de gradul IV şi a început manevrele de resuscitare, fiind ajutată şi de un echipaj de pe ambulanţă, însă, după 47 de minute, s-a declarat decesul.

Din raportul medico-legal de necropsie nr. 204 din data de 14.07.2014, întocmit de Serviciul medico-legal judeţean Buzău, rezultă următoarele:

- la examenul extern au fost constatate leziuni traumatice în zona frontală mediană, sprâncenos, latero-orbital dreapta, frontal stânga, palpebral superior stânga, piramidă nazală, pavilion auricular, buza superioară tumefiată, braţ stâng latero-postero-intern, axilar stânga, cot stâng posterior, antebraţ stâng postero-intern, mâna stângă, faţă dorsală, braţ drept postero-intern cu extensie deltoidian posterior, antebraţ drept antero-intern, flanc abdominal stâng inferior, hemitorace stâng postero-lateral, inter-scapulo-vertebral stânga, hemitorace drept posterior, coapsă dreaptă lateral stângă şi dreaptă, regiunea ombilicală stânga, genunchi drept anterior, coapsă stânga intern, gambă stânga lateral, regiune polplitee dreaptă, mâna dreaptă, faţa dorsală, pumn drept latero-antero-intern, pumn stâng latero-postero-intern.

- la examenul intern au fost constatate, la extremitatea cefalică, frontal  paramedian  dreapta,  infiltrat  sanguin  epicranian,  oasele  craniului prezintă, frontal anterior, linie de fractură cu traiect sinuos pe o lungime de 10 cm orientată oblic cranio-caudal, de la stânga la dreapta, continuând cu un traiect sinuos la nivelul planşeului orbitar drept, oprindu-se la nivelul aripei mari a osului sfenoid. În peretele abdominal s-a depistat infiltrat sanguin, în ţesutul adipos abdominal.

De asemenea, diagnosticul macroscopic a relevat multiple excoriaţii, plăgi contuze, hematoame interstiţiale masive la nivelul braţelor, antebraţelor, coapselor şi feselor, fractură deschisă de boltă craniană prin plagă contuză epicraniană, excoriaţii la nivelul mâinii drepte faţa dorsală şi pumn bilateral, infiltrate sanguine epicraniene, hemoragie meningee subiacentă focarului de fractură, edem cerebral.

 În concluziile raportului medico-legal se reţine că: Moartea numitului M.A. a fost violentă. Ea s-a datorat șocului traumatic şi hemoragic, consecinţa unui politraumatism recent, cu fractura deschisă craniană si hematoame interstiţiale masive.

După aspect si localizare, leziunile de violenţă s-au produs în ziua decesului, cel mai probabil prin lovire repetată cu corpuri dure, posibil şi contondente şi au legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul.

Inculpatul plt. maj. B.C. a recunoscut că a aplicat victimei multiple lovituri cu un obiect contondent (băţ din salcâm), cu pumnii şi picioarele, recunoaştere care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi cu concluziile raportului medico-legal şi ale raportului de expertiză criminalistică nr. 73912/16.12.2014, întocmit de specialişti din cadrul Institutului Naţional de Criminalistică din Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin care s-a stabilit că pe două din fragmentele obiectului contondent folosit de către inculpat, genotiparea a pus în evidenţă un amestec de profiluri genetice ce provine de la minimum două persoane, în care este inclus profilul genetic al inc. plt. maj. B.C., alături de profilul genetic al victimei M.A.

2. Obiectul juridic al infracţiunii omor constă în relaţiile sociale referitoare la dreptul la viață, drept recunoscut și ocrotit prin norma penală oricărei persoane. Dreptul la viață este protejat indiferent de titular, indiferent de vârsta ori starea sănătății sale și indiferent de acțiunile sau inacțiunile acestuia.

Elementul material al laturii obiective se realizează, în cele mai frecvente cazuri, printr-o acțiune de suprimare a vieții victimei. Urmarea imediată constă în moartea victimei, rezultat care se poate produce imediat  sau după trecerea unui interval de timp, iar raportul de cauzalitate trebuie să existe.

Acţiunea inculpatului, care la data de 13.07.2014, în timp ce se afla în zona pădurii de lângă localitatea Ruşeţu, jud. Buzău, a aplicat numitului M.A. multiple lovituri cu un obiect contondent (băţ din salcâm), cu pumnii şi picioarele în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni care au condus, în scurt timp, la decesul victimei, realizează elementul material al infracţiunii de omor, urmarea imediată constând în moartea victimei.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din faptul că moartea numitului M.A. a fost violentă, cu fractură deschisă craniană si hematoame interstiţiale masive, datorându-se șocului traumatic şi hemoragic produs prin lovire repetată cu corpuri dure şi contondente de către inculpat, în zone vitale ale corpului.

Latura subiectivă a infracţiunii presupune vinovăţia inculpatului sub formă de intenţiei, care poate fi directă sau indirectă.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin.3 lit. b) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui prin săvârşirea faptei. Aceste aspecte sunt demonstrate în cauză de următoarele: 1. inculpatul a rămas singur cu victima, într-o zonă izolată și a pornit în urmărirea acesteia cu un obiect contondent - băţ din salcâm cu o lungime de 184 cm și cu un diametru de 4,2-4,9 cm; 2. inculpatul a folosit obiecte apte de a produce moartea, respectiv bățul de salcâm menționat,  iar acesta, după forma și dimensiunile sale, să conducă la rezultatul urmărit, dar neacceptat de acesta; 3. zona vizată și lezată prin acţiunea sa de către inculpat a fost în primul rând una vitală, respectiv zona craniană, apoi după imobilizare, prin legarea mâinilor, zona vizată a fost cea a coastelor, respectiv a brațelor; 4. inculpatul a acţionat prin mai multe lovituri cu obiectul contondent menționat, respectiv cu pumnii și picioarele, inclusiv după imobilizarea acesteia și legarea mâinilor.

3. În drept, fapta inculpatului plt. maj. B.C., din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Dealu Spirii" Bucureşti-Ilfov, constând în aceea că, în ziua de 13.07.2014, în timp ce se afla în zona pădurii de lângă localitatea Ruşeţu, jud. Buzău, a aplicat numitului M.A. multiple lovituri cu un obiect contondent (băţ din salcâm), cu pumnii şi picioarele în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni care au condus la decesul victimei, constituie infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 C.pen.

III. 1.Constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta menţionată în capitolul anterior (C.II.1) există, constituie infracţiunea de omor prev. de art.188 alin.1 C.pen. şi a fost săvârşită de inculpatul plt. maj. B.C., va dispune condamnarea sa pentru infracţiunea menţionată, faţă de recunoaşterea învinuirii, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art.188 alin.1 C.pen. fiind reduse conform art. 396 alin.10 C.pr.pen.

2. La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, potrivit principiului individualizării pedepsei, aceasta trebuie stabilită în raport cu împrejurările, pericolul social concret pentru valoarea ocrotită al faptei săvârşite, gravitatea rezultatului produs şi în raport cu individualitatea infractorului. Se are în vedere gravitatea atingerii adusă valorii sociale ocrotite prin incriminarea infracţiunii, care reclamă nevoia unei reacţii ferme din partea statului. În concret, sub aspectul stării de pericol creată pentru valoarea ocrotită, instanţa constată că infracţiunea săvârşită de inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, relevat de împrejurările comiterii infracţiunii, respectiv aplicarea de multiple lovituri cu un obiect contondent (băţ din salcâm), cu pumnii şi picioarele în zone vitale ale corpului victimei, cauzându-i leziuni care au condus la decesul acesteia, relaţiile sociale referitoare la dreptul la viață fiind incompatibile cu acțiunea inculpatului. Memoria unei astfel de fapte nu se estompează cu trecerea timpului, iar reacţia din partea comunităţii constituie atât o datorie de conştiinţă, cât şi o dovadă de respect faţă de soarta victimei.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la viaţă, statuat în art.2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezintă „regele drepturilor”, un drept ce consacră una dintre valorile fundamentale ale statelor democratice care alcătuiesc Consiliul Europei, numărându-se printre prevederile primordiale ale Convenţiei. Mai mult, Curtea de la Strasbourg acordă preeminenţă, în jurisprudenţa sa, articolului 2, având în vedere faptul că dreptul la viață se bucură de un statut special printre dispoziţiile Convenţiei pe care aceasta le consideră primordiale.

Prin urmare, instanța reţine că dreptul la viaţă, consacrat de art.22 alin.1 din Constituţia României, constituie un atribut inalienabil al persoanei şi reprezintă valoarea supremă în ierarhia drepturilor omului, întrucât este un drept fără de care exercitarea celorlalte drepturi şi libertăţi garantate de Constituţie şi de instrumentele internaţionale de protecţie a drepturilor fundamentale ar fi iluzorie, fapt ce determină caracterul axiologic al acestui drept, care cuprinde atât un drept subiectiv, cât şi o funcţie obiectivă, aceea de principiu călăuzitor al activităţii statului, acesta din urmă având obligaţia de a proteja dreptul fundamental la viaţă al persoanei.

Având de ales între restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale inculpatului, respectiv a dreptului la libertate individuală, pe de o parte şi dreptul la viaţă al victimei, respectiv principiul echităţii juridice, pe de altă parte, instanța acordă prevalenţă acestuia din urmă.

Preeminenţa dreptului la viaţă este, astfel, cea care justifică necesitatea privării de libertate a inculpatului, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Însă, va ţine cont şi de situaţia familială a inculpatului, de statutul său social, de caracterizările favorabile depuse la dosar şi de evoluţia în cariera militară, de faptul că nu a mai săvârşit infracţiuni şi de conduita corectă după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, dar nu va reţine împrejurări ori circumstanţe care atenuează răspunderea penală, întrucât recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât atunci când împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana făptuitorului într-o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen.1969, nu a mai fost preluată de către noul Cod penal în categoria circumstanțelor atenuante; pe de altă parte, aceasta nu se reducea, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale ori la caracterizări favorabile, iar datele privind persoana infractorului constituie un criteriu distinct de împrejurările care atenuează răspunderea penală, fiind valorificate ca atare în procesul de individualizare.

Pe de altă parte, nici comportarea sinceră în cursul procesului penal nu a mai fost preluată de către noul Cod penal în categoria circumstanțelor atenuante; în orice caz, aceasta nu poate fi reţinută pentru inculpatul care beneficiază de cauza de reducere a pedepsei prev. de art.396 alin.10. C.pr.pen. , în cazul recunoașterii învinuirii, întrucât acestei atitudini i s-ar da o dublă semnificaţie juridică.

În speță nu pot fi reținute în favoarea inculpatului, așa cum a cerut acesta, nefiind incidente, circumstanțele atenuante  prev. de art.75 alin.1 lit. b), c) și d) C.pen. (depăşirea limitelor legitimei apărări; depăşirea limitelor stării de necesitate; acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, nici cele prev. la alin. 2 lit. a) și b) al aceluiași articol (eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii; împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea inculpatului care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art.75 alin 1 lit a) C.pen. - săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă – deoarece din împrejurările comiterii faptei şi din modul de a acţiona al inculpatului nu se poate desprinde concluzia că, în momentul săvârşirii faptei, acesta se afla într-o puternică stare de tulburare sau emoție, victima neexercitând asupra sa niciuna din acţiunile arătate în textul de lege citat. Dimpotrivă, probele administrate în cauză relevă că după descoperirea bunului și a persoanei despre care a bănuit că este cea care a sustras tractorul, faptă anunțată deja autorităților, inculpatul a urmărit-o şi, prin surprindere, după ce a ajuns-o din urmă, a atacat-o şi lovit-o în cap cu un obiect contondent (băţ din salcâm cu o lungime de 184 cm și cu un diametru de 4,2-4,9 cm.), din spate, continuând agresiunea inclusiv după imobilizarea acesteia.

Fapta victimei, de a sustrage un bun aparținând familiei inculpatului, nu reprezintă o atingere gravă adusă demnității sau altor drepturi conferite de lege inculpatului, care să justifice reacția agresivă a acestuia. În doctrină s-a subliniat că existența stării de tulburare sau emoție se analizează prin raportare la făptuitorul concret, nu prin raportare la omul mijlociu. Or, inculpatul este subofițer în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dealu Spirii” Bucureşti-Ilfov, iar începând cu data de 15.05.2008  și-a desfășurat activitatea în cadrul Grupului Special de Salvatori, astfel că - și din acest punct de vedere – sustragerea unui bun de către victimă nu putea în nici un caz să-i producă o tulburare sau o emoţie într-o asemenea măsură încât să justifice  acțiunea sa.

Pentru aceste considerente, va aplica inculpatului plt.maj. B.C. o pedeapsă orientată spre maximul treimii inferioare a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea de omor prev. de art.188 alin.1 C.pen, reduse cu o treime, conform art.396 alin.10 C.pen., urmare recunoașterii învinuirii (limite cuprinse între 6 ani și 6 luni la 13 ani și 4 luni), respectiv o pedeapsă de 8(opt) ani și 8(opt) luni închisoare (corespunzătoare unei pedepse de 13 ani închisoare dacă inculpatul nu ar fi solicitat ca judecata să se desfășoare în condițiile art.374 alin.4 C.pr.pen.)

3. În ceea ce priveşte pedeapsa complementară, având în vedere că pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani, faţă de criteriile prevăzute la art.67 alin.1  C.pen  și la art.69 alin.3 C.pen. și față de dispoziția imperativă a art.188 alin 1 teza a II-a C.pr.pen., instanţa constată că aceasta este necesară pentru inculpatul plt.maj. B.C.. fiind proporţională şi justificată numai aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a), b), d) și f) C.pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, în acord cu decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv aplicarea pedepsei complementare a degradării militare,

Exerciţiul drepturilor prevăzute de art.66 alin. (1) lit. a), b), d) şi f) C.pen., respectiv acelea: 1.de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; 2. de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; 3. de a alege; și 4. de a fi tutore sau curator;  va fi interzis inculpatului pe durata de 5 ani, după  executarea pedepsei principale ori după considerarea acesteia ca executată, având in vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, care este o infracțiune contra vieții, reprimată cu severitate de către legiuitor. Drepturile cetăţeneşti nu sunt absolute, existând loc pentru limitări, iar gravitatea faptei relevă că inculpatul nu a capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este dreptul la viață, aducând atingere relaţiilor sociale referitoare la dreptul la viață, drept recunoscut și ocrotit prin norma penală oricărei persoane, indiferent de vârsta ori starea sănătății sale și indiferent de acțiunile sau inacțiunile acestuia. Or, din moment ce inculpatul nu a avut maturitatea de a respecta aceste relaţii sociale, acesta fiind unul din motivele pentru care vor fi lipsiţi de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că trebuie să-i fie interzise exercitarea acestor drepturi. Având de ales între restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale inculpatului, respectiv a dreptului la vot sau a dreptului de a fi ales, pe de o parte şi dreptul la viaţă al victimei, respectiv principiul echităţii juridice, pe de altă parte, instanța acordă prevalenţă acestuia din urmă. Preeminenţa dreptului la viaţă este, astfel, cea care justifică necesitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a), b), d) și f) C.pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Pentru aceleași considerente, instanța apreciază că este justificată și pedeapsa complementară a degradării militare, care constă în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă militară de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

4. În baza art. 65 C.pen. va interzice inculpatului plt.maj. B.C. exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a), b), d) și f) C.pen., a căror exercitare va fi interzisă ca pedeapsă complementară, cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

5. Potrivit art.399 alin.1 C.pr.pen., instanţa are obligaţia ca, prin hotărâre, să se pronunţe asupra menţinerii, revocării, înlocuirii ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.

Instanța apreciază că - şi la acest moment procesual - temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului se menţin, nu s-au modificat şi nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive.

Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească  rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta inculpatului plt. maj. B.C., constând în aceea că, în ziua de 13.07.2014, în timp ce se afla în zona pădurii de lângă localitatea Ruşeţu, jud. Buzău, a aplicat numitului M.A. multiple lovituri cu un obiect contondent (băţ din salcâm), cu pumnii şi picioarele în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni care au condus la decesul victimei, există, constituie infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 C.pen., iar pentru înlăturarea pericolului social concret pentru ordinea publică - apreciat la luarea măsurii şi la datele la care s-a menţinut măsura arestării în baza criteriilor legale prevăzute la art.223 alin.2 C.pr.pen., respectiv evaluarea gravităţii faptei, a modului şi circumstanţelor de comitere a acesteia - este necesară privarea de libertate a inculpatului şi în continuare.

De asemenea, instanța apreciază, la acest moment procesual, că menţinerea măsurii  arestării preventive a inculpatului este necesară în vederea bunei desfăşurări a procesului penal în faza de judecată a apelului până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Pe de altă parte, apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporţională cu gravitatea acuzaţiei - în sensul că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art.188 alin.1 C.pen. constând în aceea că, în ziua de 13.07.2014, în timp ce se afla în zona pădurii de lângă localitatea Ruşeţu, jud. Buzău, ar fi aplicat numitului M.A. multiple lovituri cu un obiect contondent (băţ din salcâm), cu pumnii şi picioarele în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni care au condus la decesul victimei - faptă care se caracterizează, în concret, printr-o periculozitate semnificativă.

Astfel, sunt îndeplinite, în continuare, condiţiile prevăzute de art. 202 alin.3 C.pr.pen.

Pentru aceste motive, în baza art.399 alin.1 C.pr.pen. va menţine măsura arestării preventive faţă de inculpatul plt.maj. B.C..

6. În baza art.72 alin.1 C.pen. va compută din durata pedepsei închisorii pronunțate perioada reținerii începând cu data de 15.01.2015 până la data de 16.01.2015, dispusă prin ordonanța nr.42/P/2014 din 15.01.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare și perioada arestării preventive de la 16.01.2015 la zi.

7. Potrivit art.107 C.pen., măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală și se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.

Potrivit art.108 lit.d) C.pen. rap. la art.112 alin.1 lit. b) C.pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

În vederea îndeplinirii scopului prevăzut de art.107 alin.1 C.pen., în baza art.108 lit.d) C.pen. rap. la art.112 alin.1 lit. b) C.pen. va dispune confiscarea specială de la inculpatul plt.maj. B.C. a următoarelor bunuri (corpuri delicte) aflate în coletul sigilat cu sigiliul M.I. nr. 29873, aplicat pe ceară roşie, care au fost folosite la săvârşirea infracțiunii, astfel: - trei fragmente de lemn, esenţă salcâm: un fragment în lungime de 28 cm, un fragment în lungime de 78 cm şi diametru de 4,9 cm având la unul din capete urme de tăiere cu un obiect tăietor despicător şi un fragment în lungime de 78 cm şi diametrul de 4,2 cm (colet nr. 2 sigilat cu sigiliul M.I. nr. 36741); - patru fragmente şiret de culoare neagră, ce prezintă urme de tăiere (ambalate în plicul nr. 1, sigilat cu sigiliul M.I. nr. 17552, aplicat cu ceară roşie)

8. În baza art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional de date genetice judiciare va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul plt.maj. B.C., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

IV. Latura civilă

1. Regimul juridic al acţiunii civile în procesul penal este delimitat de Capitolul II din Titlul II al Părţii generale a Codului de procedură penală, dispoziţii completate de regulile procedurale înscrise în art.84 C.pr.pen., privind drepturile părții civile, art.112 C.pr.pen., privind procedura declaraţiei părţii civile în procesul penal, art. 374 alin.3 C.pr.pen., privind obligaţia preşedintelui instanţei de a pune în vedere părţii vătămate că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătorești, art. 380 C.pr.pen., privind ascultarea părţii civile în cursul cercetării judecătoreşti şi art. 397 C.pr.pen., privind rezolvarea acţiunii civile în procesul penal.

Din economia reglementării se desprinde concluzia că acţiunea civilă este mijlocul legal cel mai important de proteguire prin constrângere judiciară a drepturilor civile sau a intereselor ocrotite de lege.

Acţiunea civilă exercitată în procesul penal este supusă dispoziţiilor de fond ale răspunderii civile, cu unele particularităţi ce derivă din săvârşirea unei fapte ilicite, având caracter accesoriu faţă de acţiunea penală.

Pentru ca acţiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) infracţiunea să producă un prejudiciu material sau moral; b) între infracţiunea săvârşită şi prejudiciu există o legătură de cauzalitate; c) prejudiciul trebuie să fie cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat; e) să existe o manifestare de voinţă în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.

În procesul penal, acţiunea civilă se pune în mişcare prin constituirea de parte civilă.

Potrivit art. 20 alin. (2) C.pr.pen., constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești.

Subiect activ al acţiunii civile este persoana în dauna căreia s-a produs prejudiciul material sau moral, care exercită acţiunea civilă în procesul penal şi capătă calitatea de parte civilă.

Cele de mai sus duc la concluzia că pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, persoana vătămată trebuie să se constituie parte civilă, act procedural ce trebuie îndeplinit, cel mai târziu, până la începerea cercetării judecătorești.

2. În speţă, înainte de începerea cercetării judecătorești, rudele victimei M.A. s-au constituit părţi civile, în contradictoriu cu inculpatul, astfel: M.N.,  mama victimei, cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale şi suma de 50.000 lei reprezentând daune morale; M.Ş., tatăl victimei, cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale şi suma de 50.000 lei reprezentând daune morale; M.V., fratele victimei, cu suma de 30.000 lei reprezentând daune morale;  M.C., fratele victimei, cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale şi suma de 30.000 lei reprezentând daune morale; şi I.N., sora victimei, cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale şi suma de 30.000 lei reprezentând daune morale.

În susținerea pretențiilor, au depus la dosar înscrisuri.

3.Din probele administrate în cauză rezultă că la înmormântarea victimei M.A., la care au participat peste 100 persoane, au fost făcute cheltuieli specifice, aceasta fiind organizată după obiceiul locului, împărțindu-se prosoape și pachete cu alimente, batiste și lumânări, alte cheltuieli reprezentând contravaloarea crucii, a coșciugului, respectiv a hainelor și a lumânărilor, plata groparilor, a preotului și a dascălului; la masa de pomenire de după înmormântare au participat peste 100 de persoane, ulterior făcându-se pomenile de 6 săptămâni, la care au participat peste 50 de persoane, fiind împărțite paturi, farfurii și căni, apoi cele de 3 luni și 6 luni, pentru care s-au organizat mese după același ritual. Săptămânal, în postul Paștelui, părțile civile au făcut colivă pentru biserică, au ținut sărindarul, făcându-se pachete cu fructe, cornuri, alimente și dulciuri. Toate aceste cheltuieli au fost susținute de părțile civile M.Ş., M.N., M.C. şi I.N., care au cumpărat și animale de la alți săteni și s-au împrumutat cu diferite sume de bani de la Banica Nicolae și Crețu Smaranda.

 Cu privire la pretenţiile referitoare la daunele materiale, este de remarcat că tribunalul nu poate face nicio speculaţie cu privire la cheltuielile pe care părțile civile le vor efectua pentru pomenile ulterioare constituirii ca părți civile. Ca atare, sub acest aspect, prejudiciul material produs părţilor civile nu este cert.  În orice caz, potrivit art. 27 alin.6 C.pr.pen., părțile civile pot introduce acțiune la instanța civilă pentru repararea prejudiciului născut după constituirea ca parte civilă

 În ceea ce priveşte prejudiciul material rezultat din cheltuielile făcute de către părţile civile pentru înmormântarea victimei și pentru pomenile tradiționale până la constituirea ca părți civile, instanța constată existența legăturii de cauzalitate între infracţiunea săvârşită şi acest prejudiciu, care nu a fost reparat încă.

Dat fiind contextul special în care au fost făcute, aceste cheltuieli nu au putut fi probate în întregime de către părțile civile, fiind însă cert că înmormântarea victimei și pomenile tradiționale până la constituirea ca părți civile au generat o serie de cheltuieli. Statuând în echitate, instanța acordă părților civile o sumă totală de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, respectiv câte 2.500 lei pentru părțile civile M.Ş., M.N., M.C. şi I.N.

4. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, cele pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată.

În cazul infracţiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei - trebuie să ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, relevate de probe administrate.

De asemenea, răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită şi, prin urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu posibilităţile de plată ale inculpatului.

În lumina circumstanţelor cauzei, este indiscutabil că părţile civile au suferit o traumă psihică ca urmare a infracţiunii săvârşite de către inculpat, prin pierderea fiului, respectiv a fratelui lor, cu care gospodăreau împreună, iar însăşi constatarea săvârşirii infracţiunii și condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8(opt) ani și 8(opt) luni închisoare nu reprezintă, în sine, o satisfacţie echitabilă suficientă pentru părţile civile.

Prin urmare, luând în considerare aspectele posibil de cuantificat implicate în evaluarea pierderii părţilor civile (trauma psihică și șocul emoțional produse prin pierderea fiului, respectiv a fratelui, cu care gospodăreau împreună, modalitatea în care s-a produs uciderea acestuia), tribunalul va acorda părţilor civile sumele de bani solicitate pentru prejudiciul moral, respectiv câte 50.000 lei pentru părțile civile M.Ş. și M.N., respectiv câte 30.000 lei pentru părțile civile M.V., M.C. şi I.N., sume de bani care reprezintă o justă și echitabilă despăgubire, aptă atât să dea satisfacţie morală părților civile, cât și să nu constituie o îmbogăţire fără justă cauză a acestora.

5. Pentru aceste considerente, în baza art.397 alin.1 corob. cu art.19 şi art.25 C.pr.pen, va admite în parte acţiunile civile formulate de părțile civile M.Ş., M.N., M.V., M.C. şi I.N., în contradictoriu cu inculpatul plt.maj. B.C..

Va obligă pe inculpatul plt.maj. B.C.:

- la plata sumei de 2.500 lei, despăgubiri civile pentru daune materiale și a sumei de 50.000 lei, despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă M.Ş.;

-la plata sumei de 2.500 lei, despăgubiri civile pentru daune materiale și a sumei de 50.000 lei, despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă M.N.;

-la plata sumei de 30.000 lei, despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă M.V.;

- la plata sumei de 2.500 lei, despăgubiri civile pentru daune materiale și a sumei de 30.000 lei, despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă M.C.;  şi

- la plata sumei de 2.500 lei, despăgubiri civile pentru daune materiale și a sumei de 30.000 lei, despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă I.N..

Va respinge, ca nefondate, restul pretenţiilor civile.

V. 1.Potrivit art.274 alin.1 C.pr.pen, în caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului, iar potrivit art. 276 alin.1 C.pr.pen., în caz de condamnare, renunţare la urmărirea penală, renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate, precum şi părţii civile căreia i s-a admis acţiunea civilă cheltuielile judiciare făcute de acestea. Pe de altă parte, în ceea ce privește cheltuielile judiciare făcute de părțile civile, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, partea nu poate obţine rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care a dovedit realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al acestora (de ex. Cauza Păun v. România, Cauza Atanasiu v. România).

 Potrivit actului desesizare a instanţei, pentru faza de urmărire penală s-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă totală de 6.000 lei.

În procedura de cameră preliminară și de judecată în primă instanță se stabilesc cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei, la care se adaugă sumele reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, sume care s-au avansat fondurile Ministerului Justiţiei.

Potrivit înscrisurilor depuse de părțile civile M.Ş. și M.N., acestea au achitat apărătorului ales suma de 2.000 lei, cu titlu de onorariu de avocat, fiind dovedită realitatea cheltuielilor judiciare. Pe de altă parte, instanța constată că acestea au fost necesare și, față de obiectul cauzei și activitatea desfășurată de apărătorul ales, sunt rezonabile.

2. Pentru aceste motive, în baza art. 398  rap. la art. 274 alin. (1) C.pr.pen. va obliga pe inculpatul plt.maj. B.C. la plata sumei de 7.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 398  rap. la art. 276 alin. (1) C.pr.pen. va obliga pe inculpatul plt.maj. B.C. la plata sumei de 2.000 lei către părțile civile M.Ş. și M.N., cu titlu de cheltuieli judiciare.

3. Potrivit art. 408 alin.1 și art.410 alin.1 C.pr.pen, hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C.pr.pen. condamnă pe inculpatul plt.maj. B.C. (…), la pedeapsa de 8(opt) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art.188 alin.1 C.pen.

În baza art.67 și art.69 alin.1 și 3 C.pen. aplică inculpatului plt.maj. B.C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a), b), d) și f) C.pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale și pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 65 C.pen. interzice inculpatului plt.maj. B.C. drepturile prev. de art.66 alin.1 lit.a), b), d) și f) C.pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art.399 alin.1 C.pr.pen. menţine măsura arestării preventive faţă de inculpatul plt.maj. B.C..

În baza art.72 alin.1 C.pen. compută din durata pedepsei închisorii pronunțate perioada reținerii începând cu data de 15.01.2015 până la data de 16.01.2015 și perioada arestării preventive de la 16.01.2015 la zi.

În baza art.108 lit.d) C.pen. rap. la art.112 alin.1 lit. b) C.pen. dispune confiscarea specială de la inculpatul plt.maj. B.C. a următoarelor bunuri (corpuri delicte) aflate în coletul sigilat cu sigiliul M.I. nr. 29873, aplicat pe ceară roşie, astfel:

- trei fragmente de lemn, esenţă salcâm: un fragment în lungime de 28 cm, un fragment în lungime de 78 cm şi diametru de 4,9 cm având la unul din capete urme de tăiere cu un obiect tăietor despicător şi un fragment în lungime de 78 cm şi diametrul de 4,2 cm (colet nr. 2 sigilat cu sigiliul M.I. nr. 36741).

- patru fragmente şiret de culoare neagră, ce prezintă urme de tăiere (ambalate în plicul nr. 1, sigilat cu sigiliul M.I. nr. 17552, aplicat cu ceară roşie)

În baza art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional de date genetice judiciare dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul plt.maj. B.C., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art.397 alin.1 corob. cu art.19 şi art.25 C.pr.pen, admite în parte acţiunile civile formulate de părțile civile M.Ş. (…), M.N. (…), M.V. (…), M.C. (…)  şi I.N. (…), în contradictoriu cu inculpatul plt.maj. B.C.

Obligă pe inculpatul plt.maj. B.C.:

- la plata sumei de 2.500 lei, despăgubiri civile pentru daune materiale și a sumei de 50.000 lei, despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă M.Ş.;

-la plata sumei de 2.500 lei, despăgubiri civile pentru daune materiale și a sumei de 50.000 lei, despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă M.N.;

-la plata sumei de 30.000 lei, despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă M.V.;

- la plata sumei de 2.500 lei, despăgubiri civile pentru daune materiale și a sumei de 30.000 lei, despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă M.C.;  şi

- la plata sumei de 2.500 lei, despăgubiri civile pentru daune materiale și a sumei de 30.000 lei, despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă I.N..

Respinge, ca nefondate, restul pretenţiilor civile.

În baza art. 398  rap. la art. 274 alin. (1) C.pr.pen. obligă pe inculpatul plt.maj. B.C. la plata sumei de 7.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 398  rap. la art. 276 alin. (1) C.pr.pen. obligă pe inculpatul plt.maj. B.C. la plata sumei de 2.000 lei către părțile civile M.Ş. și M.N., cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29.04.2015

NOTĂ : Prin decizia penală nr.82/24.09.2015 Curtea Militară de Appel a admis apelul declarat de inculpatul plt.maj. B.C. împotriva sentinței nr.21 pronunțată la 29 aprilie 2015 de Tribunalul Militar București.

A desființat în parte sentința primei instanțe și în consecință:

A schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de omor, prev. de art.188 alin.(1) C.pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art.195 C.pen. și, în baza acestui text de lege raportat la art.396 alin.(1), (2) și (10) C.pr.pen. a condamnat pe inculpatul plt.maj. B.C.la pedeapsa închisorii de 4 ani.

A înlăturat aplicarea pedepsei complementare a degradării militare.

A computat din durata pedepsei închisorii aplicate perioada reținerii începând cu 15 ianuarie 2015 până la 16 ianuarie 2015 și perioada arestării preventive de la 16 ianuarie 2015 la zi.

A menținut măsura arestării preventive.

A redus despăgubirile civile pentru daunele morale după cum urmează:

-de la 50.000 lei la 20.000 lei către partea civilă M.Ş.;

-de la 50.000 lei la 20.000 lei către partea civilă M.N.;

-de la 30.000 lei la 10.000 lei către partea civilă M.V.;

-de la 30.000 lei la 10.000 lei către partea civilă M.C.;

-de la 30.000 lei la 10.000 lei către partea civilă I.N.

 A menţnține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a pronunţa aceasă decizie, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele :

Curtea în temeiul art.420 alin.(8) C.pr.pen. verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei precum și a probelor administrate în fața instanței de apel constată:

Instanța de fond pe baza probelor administrate a stabilit situația de fapt a cărui  rezultat este necontestat de părțile din prezenta cauză.

În fața instanței de apel inculpatul a precizat în declarația sa din data de 23 septembrie 2015 printre alte aspecte, următoarele: „Discuțiile cu victima asupra tractorului au degenerat, mi-a adresat injurii și a încercat să fugă; încercând să îl rețin am fugit după el și el s-a întors spre mine încercând să mă lovească cu obiectul pe care îl avea în mână. Și eu aveam în mână un băț și l-am lovit să îl imobilizez, am încercat să îl lovesc în mână dar lovitura a ricoșat în cap. Ne-am bătut, am reușit să îl imobilizez și l-am legat cu un șiret pe care îl aveam la mine pentru că cu el porneam motorul la batoză. Am văzut că îi curge sânge de la cap și am încercat să îl bandajez cu tricoul. A venit poliția, l-am predat și după ce am ajuns acasă am aflat că fusese dus la spital.

Arăt instanței că nu am vrut să îl omor ci doar să îl imobilizez și să îl predau poliției.

Arăt că bățul cu care l-am lovit l-am luat de jos când am alergat după el. Nu m-am pregătit în nici un fel cu vreun baston sau altceva. Nu m-am gândit că aș putea să îl omor cu acel băț. Arăt că nu îmi prea dau seama cum l-am lovit, l-am lovit în umăr, a ridicat mâna și lovitura a ricoșat la cap.”

Din concluziile raportului medico-legal nr.204 din 14 iulie 2014 întocmit de Serviciul medico-legal județean Buzău rezultă că moartea numitului Manea Adrian a fost violentă, s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, consecința unui politraumatism recent, cu fractură deschisă craniană și hematoame interstițiale masive care au legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul.

Latura subiectivă a infracțiunii de omor constă în intenția de a ucide un om. Aceasta se manifestă atât sub forma intenției directe cât și a intenției indirecte după cum infractorul prevede că fapta sa (comisivă sau omisivă) va produce ca rezultat moartea unei persoane și dorește sau voiește producerea acesteia ori deși nu o dorește o acceptă în mod conștient.

Intenția de a ucide se poate stabili fie în mod direct din recunoașterea făptuitorului sau din alte probe directe, fie din complexul împrejurărilor de fapt privitoare la modul de săvârșire a faptei.

Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte prev. de art.195 C.pen. constituie sub aspect subiectiv o infracțiune praeterintențională. Ea se săvârșește cu praeterintenție (intenție depășită) caracterizată prin aceea că lovirea sau vătămările corporale sunt săvârșite cu intenția de a lovi sau vătăma, dar rezultatul mortal (care a depășit această previziune) se impută cu titlu de culpă.

În tot cursul procesului inculpatul a susținut că a săvârșit o infracțiune praeterintențională întrucât, așa cum rezultă din ansamblul materialului probator, nu a intenționat uciderea vreunei persoane în general și nici a victimei în mod concret.

Inculpatul a arătat că doar în dorința de a găsi autorul furtului tractorului a depistat, identificat și urmărit pe victimă într-o zonă izolată unde aceasta din urmă spera să nu fie descoperită. La un moment dat cei doi au fost față în față, între ei au avut loc discuții care au degerat, victima adresându-i injurii și încercând să fugă.

Victima avea asupra sa un obiect cu care a intenționat și chiar a încercat practic să îl lovească pe inculpat.

La rândul său inculpatul avea asupra sa un băț din salcâm pe care l-a ridicat de pe jos în timp ce alerga după victimă.

Inculpatul a susținut că a folosit acel băț pentru a imobiliza victima și a o preda organelor de poliție; cu acel prilej inculpatul a lovit victima în mână, dar această lovitură a ricoșat la umărul și la capul victimei întrucât aceasta a ridicat mâna pentru a se apăra. Inculpatul nu a vizat zona craniană și nici o altă zonă vitală ci lovitura a deviat într-o asemenea zonă prin acțiunea victimei.

Declarațiile inculpatului se coroborează cu ansamblul faptelor și împrejurărilor ce rezultă din probele aflate în cauză.

Dimensiunile bățului folosit din întâmplare de inculpat, de 184 cm lungime și  4- 4,9 cm diametru demonstrează că acel obiect nu a fost special ales și nici nu avea destinația suprimării vieții unei persoane.

Șiretul pe care inculpatul îl avea asupra sa, folosit pentru pornirea motorului batoze,i nu s-a aflat asupra lui în scopul suprimării vieții victimei, ci acesta a fost folosit în mod concret atunci pentru imobilizarea victimei și predarea către organele de poliție.

De precizat faptul că anterior agresiunii și altercației reciproce, inculpatul anunțase deja organele de poliție despre găsirea celui ce îi furase tractorul (în speță victima) ceea ce exclude intenția inculpatului de a suprima viața victimei, arată intenția lui doar de a-l preda pe hoț celor în drept să facă cercetările penale.

în logica lucrurilor, cine dorește să ucidă o persoană, nu o imobilizează pentru a o preda organelor de poliție moartă, dar legată cu șireturi la mâini.

Solicitarea inculpatului adresată polițiștilor și martorilor ,,predării” victimei „de a-l bate” pe hoț și nu „de a-l omorî”, arată experiența involuntar dorința lui de a-i provoca victimei o oarecare suferință și nu de a-i curma viața.

Tot timpul inculpatul a ținut legătura telefonică cu organele de poliție dându-le acestora detalii despre locul unde se află împreună cu victima exprimând acestora teama de puterea fizică a victimei întrucât aceasta „ are o pregătire specială în acest sens” (declarația martorului S.F.C.M., agent de poliție, pag.139 dosar de u.p.).

Faptul găsirii tractorului de către inculpat a fost anunțat telefonic de către acesta agenților de poliție prin agentul de poliție S.F.C.M. anterior momentelor de agresiune (declarația martorului D.A., fila 102 și următoarele , dosar de u.p.).

Raportul medico-legal de necropsie nr.204 din 14 iulie 2014 emis de I.M.L. Buzău evidențiază în concluziile sale că leziunile traumatice (de violență) s-au produs în ziua decesului, 13 iulie 2014, asupra cadavrului M.A., cel mai probabil prin lovire repetată cu corpuri dure, posibil și contondente, iar în sângele cadavrului s-a pus în evidență o alcoolemie de o,80 %0, iar în urină o alcoolemie de 1,70 g %0.

Față de cele arătate se poate reține, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul nu a avut intenția de a ucide victima din prezenta speță.

Toate aceste probe și mențiuni justifică atitudinea inculpatului în sensul unei încadrări juridice corecte deosebite de aceea a instanței de fond așa cum s-a arătat mai sus.

Așa fiind, Curtea în temeiul art.421 alin.(2) lit.a) C.pr.pen. va admite apelul declarat de inculpatul plt.maj. B.C. împotriva sentinței nr.21 pronunțată la 29 aprilie 2015 de Tribunalul Militar București.

Va desființa în parte sentința primei instanțe și în consecință:

Va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de omor, prev. de art.188 alin.(1) C.pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art.195 C.pen. și, în baza acestui text de lege raportat la art.396 alin.(1) , (2) și (10) C.pr.pen. va condamna pe inculpatul plt.maj. B.C. la pedeapsa închisorii de 4 ani, ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev.de art.74 C.pen. și apreciind că nu există împrejurări de circumstanțe atenuante legale.

Va înlătură aplicarea pedepsei complementare a degradării militare.

 Va computa din durata pedepsei închisorii aplicate perioada reținerii începând cu 15 ianuarie 2015 până la 16 ianuarie 2015 și perioada arestării preventive de la 16 ianuarie 2015 la zi.

Va fi menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

Cu privire la latura civilă a cauzei instanța de apel apreciind că despăgubirile civile acordate părților civile cu titlu de daune morale sunt într-un cuantum nejustificat, acestea vor fi reduse după cum urmează:

-de la 50.000 lei la 20.000 lei către partea civilă M.Ș.

-de la 50.000 lei la 20.000 lei către partea civilă M.N.;

-de la 30.000 lei la 10.000 lei către partea civilă M.V.;

-de la 30.000 lei la 10.000 lei către partea civilă M.C.;

-de la 30.000 lei la 10.000 lei către partea civilă I.N.

Această apreciere are în vedere faptul că despăgubirea bănească acordată trebuie să constituie un mijloc moral, o satisfacție sau o ușurare pe căi indirecte oarecum pentru suferințele îndurate de către urmașii victimei, iar nu amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite.

Acordarea daunelor morale în modul arătat mai sus este proporțională cu situația concretă de familie, zona din care provin, atât a celor care au suferit prin moartea victimei cât și cu acelea ale inculpatului.

 Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.