Sentinţă penală 170 din 22.07.2015

Dosar nr.XXXX/40/2013* Legea nr.78/2000

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI - SECŢIA PENALĂ

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

Complet specializat

PREŞEDINTE –

GREFIER -

Ministerul Public reprezentat de

PROCUROR -

SENTINŢA PENALĂ NR.XXX

La ordine pronunţarea asupra acţiunii penale privind pe inculpatul Z. I. E., trimis în judecată prin rechizitoriul din xx.xx.xxxx, pentru săvârşirea a:

- două infracţiuni de „luare de mită” prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 - pct. 1 şi 3 din rechizitoriu;

- o infracţiune de „luare de mită” prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, 42 Cod penal (două acte materiale) - pct. 5 rechizitoriu;

- o infracţiune de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial” prev. de art. 132 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 246 Cod penal - pct. 4 din rechizitoriu;

- două infracţiuni de „luare de mită” prev. şi ped. de art. 254 alin.1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 – pct. 2 şi 8 din rechizitoriu;

- trei infracţiuni de „luare de mită” prev. şi ped. de art. 254 alin.1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal – pct.6, 7 şi 9 din rechizitoriu;

- două infracţiuni de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial” prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal - pct. 8 şi 9 din rechizitoriu;

- o infracţiune de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei” prev. de art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal.

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din xx.xx.xxxx, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru xx.xx.xxxx, apoi pentru xx.xx.xxxx, iar apoi pentru astăzi, când,

T R I B U N A L U L,

Asupra acţiunii penale de faţă;

Prin rechizitoriul din xx.xx.xxxx dat în dosarul nr.XXX/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z. I. E. pentru săvârşirea a:

- două infracţiuni de „luare de mită” prevăzute şi pedepsite de art.254 alin. 1 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr. 78/2000: aprilie 2010 – denunţător H. A. V. - pct. 1 din rechizitoriu; iulie 2010 – denunţător S. D. – pct. 3 din rechizitoriu;

- o infracţiune de „luare de mită” prevăzute şi pedepsite de art.254 alin. 1 Cod penal raportat la art.7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, 42 Cod penal (două acte materiale); septembrie 2010 - xx.xx.xxxx, din care un act material constatat în flagrant la xx.xx.xxxx, denunţător B. A. – pct. 5 rechizitoriu;

- o infracţiune de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial” prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal: mai 2010 – denunţător M. M. C., pct. 4 din rechizitoriu;

Totodată s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului Z. I. – E., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- două infracţiuni de „luare de mită” prevăzute şi pedepsite de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000; iulie – august 2010, denunţător I. F. – A. – zis “C.” – punctul 2 din rechizitoriu; septembrie 2010, denunţător I. I. – punctul 8 din rechizitoriu;

- trei infracţiuni de „luare de mită” prevăzute şi pedepsite de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal; xx.xx.xxxx – noiembrie 2010, denunţător S. D. – punctul 6 din Rechizitoriu (două acte materiale); primăvara anului 2010 – septembrie 2010, denunţător N. C. – punctul 7 din Rechizitoriu (două acte materiale); aprilie 2010 – octombrie 2010, denunţător A. M. – punctul 9 din rechizitoriu (trei acte materiale);

- două infracţiuni de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial” prevăzute şi pedepsite de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal: septembrie 2010 - denunţător I. I., pct. 8 din Rechizitoriu; octombrie 2010 - denunţător A. M., pct. 9 din rechizitoriu;

- o infracţiune de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei” prevăzute şi pedepsite de art.246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că, în cursul anului 2010, inculpatul, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a pretins şi primit bani şi bunuri, cu titlu de mită ori nu şi-a exercitat corect sarcinile de serviciu în scopul acumulării unor avantaje patrimoniale după cum urmează:

1. În luna aprilie 2010, inculpatul Z. I. E., în scopul eludării dispoziţiilor legale în materie penală prin omisiunea sesizării cu privire la comiterea de către numitul H. A. V. din sat/comuna Y, jud. Botoşani a infracţiunii de „conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere…” prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, a pretins şi a primit de la acesta, suma de 50 de euro (punctul 1 din Rechizitoriu).

2. În luna august 2010, a primit de la denunţătorul I. F. A., zis “C.” din sat/comuna Y, 2 (două) parfumuri de damă de provenienţă străină, pentru „a-i trece cu vederea” din abaterile contravenţionale pe care acesta era predispus să le săvârşească în mod repetat, mai ales pe fondul consumului de alcool şi pentru a-l „tolera” în comună, cunoscând că sus-numitul are la activ multiple sancţiuni contravenţionale, dar şi interdicţie de şedere în Italia pentru comiterea unor furturi pe teritoriul acestui stat, în contextul în care inculpatul îl “avea deja la mână” pe denunţător constituind pe numele lui, un dosar penal pentru o infracţiune prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, săvârşită împotriva lui S. D. I. zis “Ţ.”din aceeaşi localitate (punctul 2 din rechizitoriu). Ca instrument de presiune folosit de către inculpat, acesta i-a cerut denunţătorului I. F. A. să-i plătească persoanei vătămate S. D. I., suma de 300 de Euro cu titlu de despăgubiri, în dosarul mai sus amintit, iar în schimb, victima va renunţa să mai depună plângere penală împotriva sa, „ameninţându-l” că dacă nu va proceda în acest sens, “va trimite dosarul în instanţă”, în condiţiile în care persoana vătămata S. D. I. susţinuse în mod repetat că el, personal, nu a avut nici un fel de pretenţii materiale faţă de I. F. A., aspect probat în cauză.

3. În luna iulie 2010, a pretins şi a primit de la numitul S. D., zis “M.”, suma de 50 de euro precum şi 2 parfumuri de provenienţă străină, promiţându-i în schimb că nu va dispune faţă de el măsuri de cercetare penală sau sancţiuni contravenţionale şi că va mai trece cu vederea din abaterile comise (punctul 3 din rechizitoriu).

4. În luna mai 2010, inculpatul nu a îndeplinit un act de serviciu la care era obligat în virtutea atribuţiilor sale, respectiv nu s-a sesizat cu privire la faptele de „distrugere” şi „tulburare a ordinii şi liniştii publice”, săvârşite de către denunţătorul M. M. C., zis J., din sat/comuna Y, jud. Botoşani cu prilejul unui scandal petrecut la barul S.C. X S.R.L. din aceeaşi localitate, cu privire la care poliţistul a fost informat pe linie de serviciu, scandal soldat cu distrugerea mai multor bunuri din dotarea localului, iar, în schimb, a pretins şi a primit de la denunţătorul M. M. C., un telefon mobil marca Nokia 97 estimat la valoarea de 2.000 lei, obţinerea avantajului material fiind mascată de încheierea unui schimb de telefoane mobile cu denunţătorul, în condiţii avantajoase pentru poliţist, chiar în timpul cercetărilor pe care inculpatul a creat doar, aparenţa că le efectuează faţă de denunţător (punctul 4 din Rechizitoriu). Astfel, inculpatul i-a dat denunţătorului, la schimb, două telefoane mobile uzate de-ale sale, de o valoare inferioară, folosul obţinut constând în diferenţa de valoare dintre bunurile tranzacţionate, pentru atingerea acestui scop inculpatul folosindu-se de ascendentul dobândit asupra denunţătorului prin prisma funcţiei pe care o exercita în comună. Denunţătorul a fost de acord cu schimbul pentru a scăpa de răspundere penală sau contravenţională. Inculpatul a insistat, de asemenea, pentru împăcarea părţilor în afara cadrului procesual legal, promiţând părţii vătămate că va depune diligenţe pentru recuperarea pagubelor cauzate localului şi, de asemenea, nu le-a aplicat autorilor nici o sancţiune contravenţională pentru „tulburarea ordinii şi liniştii publice”, deşi a fost sesizat cu privire la aceste fapte.

5. În luna septembrie 2010, inculpatul a pretins suma de 5.000 lei de la denunţătorul B. A. din sat/comuna Y, jud. Botoşani şi a primit de la acesta suma de 100 lei ca o primă tranşă, act probat a fi săvârşit în jurul datei de xx.xx.xxxx, precum şi suma de 200 Euro şi 2 (două) parfumuri marca DOLCE GABANA şi BVLGARI OMNIA de 40 ml., în valoare de 40 Euro şi respectiv, 150 lei, în a doua tranşă, act surprins în flagrant la data de xx.xx.xxxx.

Bunurile au fost remise/primite în scopul favorizării situaţiei juridice a denunţătorului B. A., cercetat de către inculpat, într-un dosar penal înregistrat la Postul de Poliţie Y, la nr. XXXX/P/2010 nr. pentru săvârşirea unor infracţiuni de „ameninţare”, „distrugere” şi „violare de domiciliu”, pentru ca denunţătorul să nu rişte o schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în acel dosar, în infracţiunea de „tâlhărie”, stare care ar fi putut atrage condamnarea sa în condiţiile recidivei post-condamnatorii, aflându-se în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate pentru o condamnare anterioară, aspect cunoscut de inculpat prin prisma atribuţiilor de serviciu şi speculat de acesta în interesul său, pentru a putea manipula mai uşor persoana mituitorului. Dosarul a fost finalizat la data de xx.xx.xxxx, cu propunere procedurală favorabilă pentru denunţător, în sensul celor promise, cu precizarea că înţelegerea dintre părţi pentru remiterea bunurilor cu titlu de mită a avut loc în jurul datei de xx.xx.xxxx, imediat după producerea conflictului dedus cercetării, când denunţătorul i-a remis inculpatului prima tranşă de 100 lei (punctul 5 din rechizitoriu).

6. În ziua de xx.xx.xxxx, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, inculpatul a pretins de la denunţătorul S. D. - pădurar angajat la Ocolul Silvic “X” Botoşani, o cantitate de lemne pentru foc în interes personal, asigurându-l în schimb, că nu-şi va îndeplini atribuţiile de control în trafic a persoanelor din anturajul denunţătorului (rude sau prieteni) cărora pădurarul obişnuiau să le dea material lemnos fără acte justificative ori cu acte în neregulă şi implicit, va omite să constate pe numele lor săvârşirea unor contravenţii sau infracţiuni la regimul silvic şi, de asemenea, nu va sesiza conducerii Ocolului Silvic Botoşani, neregulile din activitatea pădurarului, de care agentul de poliţie avea cunoştinţă - inculpatul primind efectiv de la denunţător în perioada imediat următoare, cantitatea de 1.300 kg. material lemnos din specia stejar în valoare de cca. 150-170 lei, provenit din pădurea X aflată în gestiunea sa, iar în luna noiembrie 2010, în contextul descris mai sus, a mai pretins şi primit de la acelaşi denunţător S. D., cantitatea de 1.300 kg. lemne din specia stejar, în valoare de cca. 150-170 lei, în acelaşi scop infracţional (punctul 6 din rechizitoriu).

7. Inculpatul, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de poliţie judiciară cu atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor săvârşite pe raza sa de competenţă, a pretins şi primit în 2 (două) rânduri, material lemnos de la pădurarul N. C., cu scopul de a-l ierta de amendă contravenţională pentru o faptă prev. de Legea nr. 61/1991, pe un apropiat de-al denunţătorului, numitul T. G., în martie 2010, precum şi în scopul de a proteja un transport de lemne efectuat fără a avea bon fiscal şi documente justificative, de un alt amic de-al denunţătorului, numitul T. C., în luna octombrie 2010, promiţând că nu-l va opri în trafic, pentru control şi, în consecinţă, îl va scuti de sancţiunea amenzii aplicabilă în astfel de cazuri (punctul 7 din rechizitoriu).

8. Inculpatul Z. I. E., care în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de organ de poliţie judiciară cu atribuţii de constatare şi urmărire a faptelor penale săvârşite pe raza sa de competenţă, în primăvara anului 2010, a pretins şi primit de la denunţătorul I. I. din sat/comuna X, jud. Botoşani, pădurar în localitatea Y, cantitatea de 500 Kg. lemne de foc din speciile plop şi salcie din gestiunea sa, în scopul de a păstra cu el, o „bună relaţie de serviciu”, iar în luna septembrie 2010, pe fondul unor relaţii apropiate şi de încredere stabilite anterior, inculpatul a pretins în interes personal, de la pădurar, o cantitate de lemne pentru foc, asigurându-l în schimb, că va depune toate diligenţele în vederea descoperirii autorilor furtului unui berbec sustras din cantonul acestuia precum şi pentru a-i recupera paguba, (faptă reclamată în luna septembrie 2010 direct inculpatului), primind de la denunţător, cantitatea de 300 Kg. lemne din speciile plop şi salcie provenind din parchetul de exploatare al pădurii Y, aflată în gestiunea pădurarului.

De asemenea, inculpatul, prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu care îi reveneau, în sensul neînregistrării sesizării formulate de numitul I. I. sub aspectul săvârşirii în dauna sa, a infracţiunii de furt, a încălcat dispoziţiile art. 221 şi art. 222 alin. 4 Cod pr. penală, ţinând cont de faptul că infracţiunea face parte din categoria celor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, şi a adus astfel, atingere drepturilor şi intereselor legale ale persoanei vătămate, I. I., prin nerecuperarea prejudiciului care i-a fost cauzat, scopul urmărit de inculpat fiind acela de a obţine o serie de avantaje patrimoniale de la pădurar, prin efectuarea unor investigaţii personale, în afara cadrului procesual legal. (punctul 8 din rechizitoriu).

9. Inculpatul Z. I. E., în exerciţiul atribuţiilor de serviciu :

- în luna aprilie 2010, a pretins de la denunţătorul A. M., producător particular, caş din producţia proprie, asigurându-l în schimb că îl va ajuta în legătură cu o sesizare formulată împotriva sa de către numita T. E. L., mama unui tânăr angajat la stâna denunţătorului, pe nume M. F., depunând diligenţe pentru a se ajunge la împăcarea dintre părţi, şi a primit de la denunţător cantitatea de 5 kg. de caş în valoare de 40 lei,

- în luna octombrie 2010, efectuând verificări preliminarii în legătură cu o sesizare formulată de fraţii A. F. şi A. F., din loc. Y, jud. Botoşani împotriva numitului A. M. sub aspectul nerestituirii unei datorii băneşti şi exercitării de către denunţător, a unor acte de ameninţare la adresa acestora, l-a asigurat pe A. M. că îi va convinge pe reclamanţi să se împace cu el, astfel încât să nu mai ajungă să formuleze plângere penală scrisă la Poliţia mun. Botoşani împotriva lui, cerându-i în schimbul acestui favor, o cantitate de legume pentru iarnă, din grădina sa şi primind de la acesta, în aceeaşi zi, un sac conţinând 10 kg. de ardei, 10 kg. de varză şi pătrunjel în valoare totală de cca. 40 lei, iar

- în luna noiembrie 2010, în acelaşi scop, inculpatul a mai pretins şi primit de la denunţătorul A. M., cantitatea de 40 kg. varză ( 2 saci), în valoare de cca. 40 lei.

În luna mai 2010, fiind sesizat de către A. M. cu privire la furtul a patru roţi de la faetonul proprietate personală, în valoare de 800 lei, de către persoane necunoscute, nu a luat nici un fel de măsuri pentru identificarea autorilor şi tragerea lor la răspundere penală, nu şi-a îndeplinit obligaţia de serviciu de a înregistra în evidenţa penală, plângerea sus-numitului, încălcând dispoziţiile art. 221 şi 222 alin. 4 Cod procedură penală, cu precizarea că infracţiunea reclamată face parte din categoria celor pentru care acţiunea penală se exercită din oficiu, din contră, inculpatul a efectuat investigaţii pe cont personal, pentru a-l face pe denunţător să creadă că depune eforturi considerabile în vederea prinderii hoţilor, obţinând în final avantaje patrimoniale de la acesta dar, în acelaşi timp, neacţionând în cadrul legal şi nefinalizând cercetările, şi prejudiciind astfel drepturile şi interesele legale ale persoanei vătămate A. M. (punctul 9 din Rechizitoriu).

10. În perioada 2010, cât timp şi-a exercitat serviciul la Postul de Poliţie Y, inculpatul, în calitate de agent şef principal de poliţie judiciară, cu intenţie, şi-a încălcat în mod flagrant, îndatoririle profesionale, a aplicat defectuos dispoziţiile din Codul de procedură penală, gestionând anumite incidente petrecute pe raza sa de competenţă, prin intermediul telefonului, în afara cadrului procesual penal, abuzând, de asemenea, de funcţia sa de şef prin aceea că le-a interzis în mod expres subordonaţilor să cerceteze fapte de „violenţă”, „ultraj contra bunelor moravuri”, „distrugere” sau „tulburare a ordinii şi liniştii publice” ori să înregistreze acest gen de sesizări sau orice alt fel de corespondenţă în perioada cât el lipsea de la post, întreţinând astfel, fenomenul infracţional în comuna Y, cu consecinţa prejudicierii directe a cetăţenilor vătămaţi în urma acestor acte antisociale care nu au beneficiat de o aplicare corectă a legii.

Prin sentinţa penală nr.XXX din xx.xx.xxxxx, pronunţată în dosarul nr.xxxx/40/2013, Tribunalul Botoşani a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care inculpatul Z. I. E. a fost trimis în judecată, după cum urmează:

1. din 2 infracţiuni de „luare de mită” prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 - pct. 1 şi 3 din Rechizitoriu - în două infracţiuni prev. de art. 289 alin. 1 şi 2 Noul Cod penal, rap. la art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, toate cu aplic. art. 5 Noul Cod penal.

În consecinţă, a fost condamnat inculpatul Z. I. E. pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 289 alin. 1 şi 2 Noul Cod penal, rap. la art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, toate cu aplic. art. 5 Noul Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a, 76 alin.1 lit. c Cod penal 1969, rap. la art. 5 Noul Cod penal, la câte o pedeapsa de 2 ani închisoare şi câte o pedeapsă de 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b; g teza I şi ultimă Noul Cod penal.

2. din 1 infracţiune de „luare de mită” prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, 42 Cod penal 1969 (două acte materiale) - pct. 5 Rechizitoriu - în infracţiunea prev. de art. 289 alin. 1 şi 2 Noul Cod penal, rap. la art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic art. 35 alin. 1, 36 alin. 1 Noul Cod penal, toate cu aplic. art. 5 Noul Cod penal.

A fost condamnat inculpatul Z. I. E. pentru săvârşirea infracţiunii infracţiunea prev. de art. 289 alin. 1 şi 2 Noul Cod penal, rap. la art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic art. 35 alin. 1, 36 alin. 1 Noul Cod penal, toate cu aplic. art. 5 Noul Cod penal, 74 alin. 1 lit. a, 76 alin.1 lit. c Cod penal 1969, rap. la art. 5 Noul Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b; g teza I şi ultimă Noul Cod penal.

3. din 1 infracţiune de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial” prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal 1969 - pct. 4 din Rechizitoriu - în infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, rap. la art. 297 alin. 1 Noul Cod penal.

A fost condamnat inculpatul Z. I. E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, rap. la art. 297 alin. 1 Noul Cod penal cu aplic. 74 alin. 1 lit. a, 76 alin.1 lit. c Cod penal 1969 rap. la art.5 din Noul Cod penal la o pedeapsa de 10 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b rap. la art.66 alin.2 Noul Cod penal.

4. din 2 infracţiuni de „luare de mită” prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 - pct. 2 şi 8 din Rechizitoriu - în două infracţiuni prev. de art. 289 alin. 1 şi 2 Noul Cod penal, rap. la art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, toate cu aplic. art. 5 Noul Cod penal.

5. din 1 infracţiune de „luare de mită” prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, 42 Cod penal 1969 (două acte materiale) - pct. 5 Rechizitoriu - în infracţiunea prev. de art. 289 alin. 1 şi 2 Noul Cod penal, rap. la art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic art. 35 alin. 1, 36 alin. 1 Noul Cod penal, toate cu aplic. art. 5 Noul Cod penal.

6. din 1 infracţiune de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial” prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal 1969 - pct. 4 din Rechizitoriu - în infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, rap. la art. 297 alin. 1 Noul Cod penal, toate infracţiunile cu aplic. art. 33 lit. a, 34 Cod penal 1969.

În temeiul art. 33 lit. a şi 34 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Noul Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, g teza I şi teza ultimă Noul Cod penal.

S-a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 66 lit. a, b, g teza I şi teza ultimă Noul Cod penal, rap. la art. 65 alin. 3 Noul Cod penal.

În temeiul art. 81 şi 82 Cod penal 1969, 71 alin. 5 din Cod penal 1969, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei principale cu închisoare, cât şi a pedepselor accesorii, pe o perioadă de 4 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 din Cod penal 1969, cu aplic. art. 12 şi 15 din Legea nr. 187/2012, toate cu aplic. art. 5 Noul Cod penal.

În temeiul art.289 alin.3 din noul Cod penal, rap. la art.112 lit. d din Noul Cod penal, s-a disous confiscarea specială de la inculpat a următoarelor sume de: 100 euro (50 euro+50 euro), 770 lei (100 lei+100 lei+150 lei+150 lei+150 lei+120 lei).

În temeiul art.404 alin.4 lit. b Cod procedură penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea procurorului privind luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu a inculpatului.

7. din 1 infracţiune de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei” prev. de art. 246 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal 1969, poziţia ultimă rechizitoriu - în infracţiunea prev. de art. 297 alin. 1 Noul Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1 Noul Cod penal.

În temeiul art. 396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul Z. I. E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 297 alin.1 din Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1, art. 36 alin.1 Noul Cod penal şi art.5 din Noul Cod penal, poziţia ultimă în rechizitoriu.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.700 lei, cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare în legătură cu infracţiunea pentru care s-a dispus achitarea, rămânând în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi inculpatul Z. I. E..

Prin decizia penală nr.XXX din xx.xx.xxxxx pronunţată în dosarul nr.xxxx/40/2013, Curtea de Apel Suceava, în temeiul art.421 pct.2 lit.b Cod de procedură penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi inculpatul Z. I. E. împotriva sentinţei penale nr.XXX din xx.xx.xxxxx a Tribunalului Botoşani şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de xx.xx.xxxxx.

A desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată şi încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de xx.xx.xxxxx şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, respectiv Tribunalului Botoşani.

Pentru a se pronunţa astfel, curtea a reţinut că din analiza dispozitivului sentinţei penale apelate se poate observa că prima instanţă a omis să se pronunţe cu privire la 3 infracţiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin.1 din Codul penal din 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 din Codul penal din 1969 (fapte comise în perioada xx.xx.xxxx – noiembrie 2010, două acte materiale, denunţător S. D. – punctul 6 din Rechizitoriu, fapte comise în primăvara anului 2010 – septembrie 2010, două acte materiale, denunţător N. C. – punctul 7 din Rechizitoriu şi fapte comise în perioada aprilie 2010 – octombrie 2010, trei acte materiale, denunţător A. M. – punctul 9 din Rechizitoriu) şi 2 infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanei dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal din 1969 (fapte comise în septembrie 2010 - denunţător I. I., pct. 8 din Rechizitoriu şi octombrie 2010 - denunţător A. M., pct. 9 din Rechizitoriu), pentru care inculpatul Z. I. E. a fost trimis în judecată.

A mai reţinut curtea că prin încheierea de şedinţă din data de xx.xx.xxxxx s-a dispus îndreptarea erorii materiale din minuta sentinţei penale apelate, în sensul că la punctul 4 rândul 1, în loc de menţiunea „pct. 1 şi 3 din Rechizitoriu” se va trece în mod corect ”pct. 2 şi 8 din Rechizitoriu”.

Or, apreciază curtea, această modalitate de a proceda nu este în măsură a acoperi omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra a cinci infracţiuni (faptul că o instanţă nu se pronunţă deloc cu privire la mai multe infracţiuni cu care a fost sesizată nu poate fi considerat nicidecum o eroare materială, ci o eroare de judecată susceptibilă a fi îndreptată doar în căile de atac prevăzute de lege).

Cum prima instanţă nu s-a pronunţat asupra tuturor infracţiunilor pentru care inculpatul Z. I. E. a fost trimis în judecată, chiar dacă apelul este o cale de atac devolutivă, consideră curtea că a se proceda la pronunţarea unei soluţii cu privire la cele 5 infracţiuni mai sus amintite direct în prezentul cadru procesual ar însemna a lipsi părţile de posibilitatea formulării oricărei căi de atac împotriva deciziei aici pronunţate (şi prin care s-ar statua pentru prima dată cu privire la existenţa faptelor şi vinovăţiei inculpatului în comiterea lor, eventual prin pronunţarea unei hotărâri de condamnare), încălcându-li-se astfel dreptul la un recurs efectiv.

În plus, apelul reprezintă o cale de atac (de altfel singura cu caracter ordinar prevăzută în prezent de lege), prin intermediul căreia se apreciază legalitatea şi temeinicia unei hotărâri pronunţate de instanţa de fond, deci care presupune o reapreciere a probelor în acuzare şi în apărare şi nu o primă analiză a lor, cu referire la existenţa faptei şi a vinovăţiei persoanelor trimise în judecată.

Prin urmare, chiar dacă nu se poate reţine existenţa vreunuia dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de prevederile art.281 alin.1 Cod procedură penală (text la care face trimitere art.421 pct.2 lit.b Cod de procedură penală), curtea a apreciat se impune trimiterea cauzei primei instanţe, pentru a proceda în sensul celor mai sus arătate (mai exact la soluţionarea cauzei şi în ceea ce priveşte cele 5 infracţiuni), astfel încât să nu fie afectat dreptul la apărare al inculpatului.

În sprijinul acestei soluţii, reţine instanţa de apel şi argumentele expuse de Curtea Constituţională în decizia nr. 694/20.05.2010 dată în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.I pct.184 din Legea nr.356/2006 pentru modificarea şi completarea din Codul de procedură penală din 1968, precum şi pentru modificarea altor legi, referitoare la modificarea dispoziţiilor art.3859 alin.1 pct.12 din Codul de procedură penală din 1968.

Se reţine aici, printre altele, că „accesul la justiţie, consacrat de art.21 din Constituţia României, presupune posibilitatea concretă de a uza de toate mijloacele procesuale pentru apărarea unui drept sau interes legitim, inclusiv împotriva unei condamnări posibil incorecte, sens in care, potrivit art.2 paragraful 1 din Protocolul nr.7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale, orice persoana declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul sa ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării sale de către o jurisdicţie superioară”. Se mai arată în decizia amintită că „…imposibilitatea părţii interesate de a invoca o interpretare posibil eronată a probelor de natura a stabili incorect dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni afectează dreptul la apărare, prin inexistenta unui proces echitabil care să asigure, între altele, accesul în faţa unei jurisdicţii superioare pentru a dispune cu privire la redresarea situaţiei litigioase, adică la existenţa unei încălcări denunţate, la înlăturarea ei şi a consecinţelor sale pentru titular; aceasta întrucât caracterul efectiv al unei căi de atac impune ca aceasta să fie de natură a împiedica executarea unor măsuri contrare dispoziţiilor Convenţiei si ale căror consecinţe apar ca potenţial de reparaţie a urmărilor pe care le-ar putea produce o condamnare posibil eronată”.

La primul termen de judecată din rejudecare, inculpatul a arătat că a dat declaraţie în faţa instanţei la prima judecată, că îşi menţine această declaraţie, aflată la fila 62 vol. I dosar şi că nu mai are nimic de adăugat. De asemenea, inculpatul a arătat că nu doreşte să uzeze de procedura simplificată privind judecata în cazul recunoaşterii învinuirii, întrucât nu este vinovat.

Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, precum şi probele administrate în cursul primei judecaţi şi rejudecării, instanţa reţine ca fiind temeinic dovedită următoarea situaţie de fapt:

Prezentare generală a atribuţiilor de serviciu şi a activităţii infracţionale a inculpatului

Începând cu data de xx.xx.xxxxx, inculpatul Z. I. E., agent şef principal de poliţie, şi-a desfăşurat atribuţiile de serviciu la Postul de Poliţie Y din cadrul I.P.J. Botoşani, în calitate de şef al acestui post de poliţie, fiind mutat la cerere de la Postul de Poliţie Z, aparţinând I.PJ. Suceava.

Prin Ordinul M.A.I. nr.XXXX/xx.xx.xxxxx emis în baza avizului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. XXXX/C/2005, acesta a fost desemnat în structurile poliţiei judiciare.

Prin Dispoziţia I.G.P.R. nr. XXX/xx.xx.xxxxx, inculpatul a fost numit în structurile poliţiei rutiere, având ca sarcini de serviciu îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulaţia pe drumurile publice şi luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcarea acestora.

Potrivit fişei postului, înregistrată sub nr. XXXXXX/xx.xx.xxxxx, agentul de poliţie avea ca sarcini de serviciu, printre altele:

- să îndrume, să coordoneze şi să analizeze activităţile desfăşurate de către agenţii de poliţie din subordine;

- să soluţioneze dosarele penale cu A.C. sau cu A.N. date în competenţă;

- să efectueze cercetarea la faţa locului, în cazul faptelor penale aflate în aria sa de competenţă;

- să supravegheze, să îndrume şi să controleze traficul rutier pe teritoriul comunei, efectuând cercetarea accidentelor uşoare, să ia măsuri de respectare a normelor rutiere şi de sancţionare a abaterilor de la normele legale;

- să informeze autorităţile publice locale despre factorii favorizanţi ai criminalităţii;

- să ia măsuri legale împotriva celor care încalcă normele de convieţuire socială;

- să intervină la solicitările de intervenţie semnalate prin sistemul 112;

- să acorde sprijin pentru organizarea şi funcţionarea pazei pe teritoriul comunei şi să controleze modul de executare a pazei;

- să urmărească respectarea legislaţiei în domeniul silviculturii, vânatului şi pescuitului.

Totodată, potrivit legilor în vigoare, inculpatul în calitate de reprezentant al statului desemnat să aplice şi să respecte legea, avea următoarele îndatoriri de serviciu:

- să nu pretindă sau să primească sume de bani sau alte foloase care nu i se cuvin sau să accepte promisiunea unor astfel de lucruri, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a întârzia îndeplinirea unor acte referitoare la îndatoririle de serviciu sau pentru a interveni în sensul celor anterioare pe lângă o altă persoană;

- să sesizeze de urgenţă, şefului ierarhic superior, nemijlocit, orice act sau faptă de corupţie despre care ia cunoştinţă şi care are legătură cu îndatoririle sale de serviciu;

- în relaţiile cu cetăţenii, să facă dovada unei conduite ireproşabile printr-un dialog condescendent şi obiectiv, de natură a nu lăsa loc interpretărilor privind cinstea şi corectitudinea poliţistului.

Atribuţiile din fişa postului sunt completate cu prevederile din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului (art. 2 alin. 2, art. 3, art. 41 lit. b) şi h), art. 42 lit. d), art. 43 lit. a) şi H.G. nr. 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului (art. 12, art. 19, alin. 1 şi 2), care stabilesc că poliţistul nu îşi poate folosi autoritatea în interes personal, îşi desfăşoară activitatea profesională exclusiv pe baza şi în executarea legii, îndeplineşte cu competenţă, integritate, corectitudine şi conştiinciozitate îndatoririle specifice de serviciu prevăzute de lege, este obligat să aibă o conduită corectă şi să nu compromită prestigiul instituţiei şi profesiei.

Totodată, acestuia îi este interzis, în orice împrejurare, să primească, să solicite, să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se promită, pentru sine sau pentru alţii, în considerarea calităţii sale oficiale, daruri sau alte avantaje.

Contrar cerinţelor impuse activităţii pe care a desfăşurat-o, inculpatul Z. I. E. şi-a exercitat în mod defectuos atribuţiile de serviciu, în scopul de a obţine sume de bani şi alte foloase necuvenite, utilizând, în general, acelaşi mod de operare, care i-a asigurat succesul scontat în cele mai multe cazuri.

Astfel, inculpatul, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu la Postul de Poliţie comunal Y, folosind maşina din dotarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi purtând uniforma instituţiei, tolerează anumite persoane să conducă pe raza comunei Y, deşi nu posedă permis de conducere, în schimbul unor sume de bani sau alte bunuri.

De asemenea, s-a constatat că agentul şef principal de poliţie Z. I. E. a negociat cu persoane implicate în fapte contravenţionale sau penale pe două fronturi, în mod simultan, atât cu autorul cât şi cu persoana vătămată, creând la final aparenţa unei înţelegeri între părţi, care este posibilă în afara cadrului procesual legal.

Inculpatul a creat convingerea persoanelor care au săvârşit fapte penale pedepsibile la plângere prealabilă că, în situaţia în care nu achită despăgubirile solicitate de persoana vătămată sau nu reuşesc să se împace, sunt pasibile de trimitere în judecată şi tragere la răspundere penală şi că, totuşi, el le favorizează, în sensul că va convinge persoana vătămată să nu depună plângere împotriva lor, solicitând sau aşteptând, în schimbul acestui favor, să i se dea bani sau alte foloase cu titlu de mită.

Pe de altă parte, inculpatul îi promitea persoanei vătămate că va insista pe lângă autorii faptelor penale să-i plătească la timp daunele produse în afara cadrului procesual legal, fără a fi nevoie să se înregistreze vreo sesizare penală, reuşind în urma cooperării paralele, atât cu făptuitorul cât şi cu cel vătămat, să-şi finalizeze demersurile cu consecinţa obţinerii pentru sine a unor avantaje patrimoniale.

Inculpatul crea asupra persoanei cercetate un ascendent puternic de natură a influenţa atitudinea acesteia, în sensul punerii de acord cu orice solicitări venite din partea sa, în caz contrar existând riscul să-i întocmească dosar penal.

În anumite situaţii, inculpatul pretinde expres sume de bani sau alte foloase, iar în alte situaţii pretinde sume de bani sau foloase folosind un limbaj sugestiv – anumite expresii specifice – din care rezultă însă indubitabil intenţia de a cere bani/foloase materiale în scopul menţionat.

În urma demersurilor de pretindere, inculpatul primeşte de regulă sumele de bani/foloasele şi fie nu constată abaterile şi nu sancţionează persoanele vizate sau le aplică „avertisment”, în cazul contravenţiilor la Legea nr. 61/1991, fie nu întocmeşte dosare penale pentru fapte care constituie infracţiuni la regimul rutier sau pedepsibile la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, fie, din contră, nu îşi ţine promisiunea făcută şi se sesizează cu privire la fapta constatată.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, în cursul anului 2010, inculpatul Z. I. E., aflat în funcţia de şef al Postului de Poliţie Y, a pretins şi a primit de la cetăţeni din comuna Y certaţi cu legea, diverse sume de bani sau alte foloase materiale în special, parfumuri şi telefoane mobile, în schimbul neîndeplinirii sarcinilor de serviciu care îi revin în calitate de agent şef principal de poliţie, cu atribuţii pe linie rutieră precum şi în ceea ce priveşte constatarea şi sancţionarea contravenţiilor la regimul silvic sau prevăzute de Legea nr. 61/1991 precum şi constatarea şi urmărirea infracţiunilor, acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale distincte în cazul fiecărei persoane de la care a pretins şi a primit mită, rezoluţie adoptată în funcţie de persoană, starea sa materială, starea infracţională, cazier.

Inculpatul îndeplineşte calitatea de funcţionar public, în înţelesul art.1 din Legea nr.78/2000.

Conform art. 1 lit. a), Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie se aplică persoanelor care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice.

Persoanele care exercită funcţii publice sunt acele persoane fizice care au atribuţii şi responsabilităţi derivând din activitatea desfăşurată în cadrul unor autorităţi sau instituţii publice, în scopul transpunerii în practică a competenţelor ce le revin, conform legii.

Inculpatul era angajat al M.A.I., instituţie publică, în accepţiunea art. 145 Cod penal.

Potrivit art. 147 Cod penal, prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită temporar sau permanent, cu orice titlu, indiferent de modul cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal.

În consecinţă, activitatea infracţională a persoanei, care, în calitate de cadru MAI, poliţist judiciar, fiind în exerciţiul funcţiunii, condiţionează actul de serviciu de primirea unor sume de bani sau bunuri de la persoanele cercetate sau pasibil a fi cercetate penal sau contravenţional, se raportează la dispoziţiile Legii nr. 78/2000.

1. Infracţiunea de “luare de mită” – denunţător H. A. V. – aprilie 2010, în timpul sărbătorilor pascale (pct.1 din rechizitoriu)

În luna aprilie 2010, în timpul sărbătorilor pascale, inculpatul, şef al Postului de poliţie Y, jud. Botoşani, în calitate de agent şef principal de poliţie, cu atribuţii de poliţist rutier, a pretins şi primit de la denunţătorul H. A. V. suma de 50 euro, pentru a nu înregistra dosar penal pe numele acestuia, pentru săvârşirea infracţiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere”, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, neluând faţă de acesta nici o măsură legală, scăpându-l astfel de răspundere penală.

În fapt, în perioada menţionată, într-una din zilele de sărbătoare legală pascală, denunţătorul H. A. V. conducea autoturismul proprietate personală, cu număr de înmatriculare XX XX XXXX, pe drumurile publice de pe raza comunei Y, fără a poseda permis de conducere şi, ajuns în dreptul barului A.F. Y din Y, a provocat un accident rutier soldat cu avarierea uşoară a autoturismului XX XX XXXX, aparţinând martorului F. C.din aceeaşi localitate, parcat regulamentar în faţa barului.

Fiind anunţat de câţiva consăteni, care văzuseră impactul, că H. V., zis “B.”, i-a lovit maşina, proprietarul maşinii avariate a ieşit din bar, găsindu-l pe acesta uitându-se la stricăciuni. L-a întrebat de ce i-a stricat maşina şi H. V. i-a spus să-l scuze, că a greşit şi că o va repara.

Ulterior, cei doi s-au deplasat la sediul postului de poliţie, unde se aflau inculpatul şi denunţătoarea C. A. S., agent de poliţie la acelaşi post, colega inculpatului. Martorul F. C.a relatat cele întâmplate, aspecte confirmate de denunţător, iar inculpatul a început să-l ameninţe că-i face dosar penal şi că îl bagă în puşcărie.

Înainte de a merge la postul de poliţie, denunţătorului i-a venit ideea să susţină că nu el a condus maşina, ci C. L., discutând cu aceasta în acest sens, martora fiind de acord, astfel încât denunţătorul a susţinut acest lucru.

În aceeaşi zi, inculpatul şi colega sa C. A. S. s-au deplasat la locul accidentului, unde au făcut cercetări. Seara, inculpatul s-a deplasat cu maşina poliţiei acasă la denunţător, chemându-l a doua zi la post, spunându-mi că ştie că el a condus autoturismul şi nu C. L..

A doua zi, denunţătorul s-a deplasat la Postul de poliţie, a intrat în biroul inculpatului Z. I. E., purtând cu acesta o discuţie cu uşa închisă. Denunţătorul a declarat că din comportamentul inculpatului a înţeles că vrea o sumă de bani de la el, motiv pentru care i-a oferit suma de 50 euro, pentru a nu-i întocmi dosar penal pentru conducere fără permis. Z. E. a refuzat spunându-i: “dar ce, tu mă mituieşti?” şi a continuat să îl ameninţe, din comportamentul său înţelegând că nu este mulţumit cu suma de bani pe care i-a oferit-o. În aceeaşi zi, seara, inculpatul i-a trimis o citaţie la domiciliu pentru următoarea zi.

Prezentându-se la poliţie, H. A. V. i-a spus din nou inculpatului că poate să-i dea doar 50 de euro pentru a nu-i întocmi dosar penal, acesta acceptând propunerea sa, primind tot atunci suma de 50 euro, afirmând după primirea banilor că de data asta nu-i face dosar penal, dar, dacă îl va mai prinde altă dată conducând fără permis, nu îl va ierta.

Din verificările efectuate în baza de date privitor la persoana numitului H. A. V. (proces-verbal nr. P/X.XXX.XXXdin xx.xx.xxxx) rezultă că acesta avea în proprietate un autoturism marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare XX.XX.XXX (certificat de înmatriculare nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx) şi că nu deţinea permis de conducere auto.

Din procesul-verbal de consultare acte, întocmit la data de xx.xx.xxxx de Serviciul Judeţean Anticorupţie Botoşani, în baza delegării competenţei dispusă la data de xx.xx.xxxx de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, în urma verificării registrului de lucrări penale, a registrului de reclamaţii, a registrelor de audienţe, de contravenţii, evenimente rutiere, de evidenţă a autorizaţiilor de reparaţii – toate înregistrate la Postul de Poliţie Y, s-a constatat că, pe parcursul anului 2010, pe numele lui H. A. V. nu au fost înregistrate sesizări penale, reclamaţii, audienţe, contravenţii sau evenimente rutiere şi nu rezultă că autoturismul cu număr de înmatriculare XX.XX.XXX, proprietatea numitului H. A. V., ar fi fost implicat în perioada menţionată în evenimente rutiere.

De asemenea, din procesul-verbal de consultare acte, întocmit la data de xx.xx.xxxx de Serviciul Judeţean Anticorupţie Botoşani, în baza delegării competenţei dispusă la data de xx.xx.xxxx de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, în urma verificării registrelor de penal, contravenţii, evenimente rutiere, reclamaţii etc., aflate în evidenţa Postului de Poliţie Y, s-a constatat că, în în perioada aprilie 2010, pe numele lui F. C.nu a fost eliberată autorizaţie de reparaţie a autoturismului, nefiind găsite nici un fel de înregistrări privind o implicare a numitului F. C.în această perioadă.

Fiind audiat în calitate de martor, sub prestare de jurământ, în cursul urmăririi penale, denunţătorul H. A. V. şi-a menţinut în totalitate denunţul formulat. În plus, în declaraţia dată, a precizat că în timpul celor două invitaţii la sediul Postului de Poliţie Y, în legătură cu evenimentul rutier, inculpatul Z. I. E. nu i-a luat nici o declaraţie referitoare la accident, discuţiile dintre cei doi limitându-se la „înţelegerea” de a nu i se constitui dosar penal pe numele lui, în schimbul unei sume de bani, pe care agentul a şi primit-o de la denunţător.

În cursul judecăţii, denunţătorul H. A. V. a fost audiat în calitate de martor la data de xx.xx.xxxx, în timpul rejudecării cauzei (fila 92 dosar), acesta declarând că nu menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, în calitate de denunţător şi de martor, întrucât a fost forţat să o facă, procurorul ameninţându-l cu arestarea.

În declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, martorul a susţinut că la volanul autoturismului se afla în ziua respectivă martora C. L., că nu a condus maşina pe drumurile publice şi nu a dat inculpatului suma de 50 de euro pentru a nu i se întocmi dosar penal.

Această declaraţie dată în faţa instanţei de judecată este evident nesinceră şi urmează a fi înlăturată, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine că, în împrejurările arătate mai sus, martorul a condus autoturismul proprietatea sa pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, iar apoi, pentru a scăpa de răspundere penală, i-a oferit inculpatului suma de 50 de euro, pe care acesta a primit-o.

Astfel, martora C. A. S. a declarat că era prezentă în incinta Postului de poliţie în momentul în care martorul F. C., proprietarul autoturismului implicat în evenimentul rutier avariate, a reclamat fapta, susţinând că “Bt” (porecla lui H. A. V. cunoscută de toată lumea), i-a avariat maşina care era parcată în faţa barului AF Y.

De asemenea, martora a sesizat săvârşirea infracţiunii la regimul rutier de către H. A. V. în urma cercetărilor efectuate personal, constând în principal în ascultarea martorilor oculari şi a persoanei păgubite F. C., fiind de faţă la toate discuţiile purtate între cei implicaţi dar şi de către inculpat cu cei în cauză, susţinând că toţi cetăţenii aflaţi la faţa locului au afirmat că H. A. V. era cel care se afla la volanul maşinii în momentul în care i-a izbit maşina lui F. C. şi că era un fapt cunoscut în comună că acesta obişnuieşte să conducă fără permis de conducere pe raza comunei Y.

Martorul F. I. a declarat în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul rejudecării, că a văzut personal că H. V. se afla la volanul autoturismului proprietatea sa, fiind singur în maşină, efectuând manevra de mers înapoi şi avariind autoturismul fratelui său, că o cunoaşte pe C., fostă B., şi aceasta cu siguranţă nu se afla la faţa locului în momentul accidentului şi în nici un caz nu era la volanul maşinii.

În acest sens au declarat şi martorii F. C., A. D., A. M. şi S. A., care în cursul judecăţii şi-au menţinut în esenţă declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Martora C M. L., audiată în cursul urmăririi penale (filele 130-131 vol.I), a recunoscut că nu a condus autoturismul lui H. V. şi că a acceptat rugămintea acestuia, de a declara la poliţie că a condus când s-a produs coliziunea, pentru a-l scăpa pe acesta de răspundere penală.

În cursul judecăţii, această martoră a revenit la declaraţia dată în cursul urmăririi penale (fila 214 vol.I), arătând că se afla la volanul autoturismului proprietatea lui H. V., ea fiind cea care a produs coliziunea şi că a dat declaraţia din cursul urmăririi penale sub imperiul unor presiuni psihice exercitate de procuror asupra sa.

Această declaraţie urmează a fi înlăturată de instanţă ca fiind nesinceră, necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, fiind evidentă înţelegerea dintre aceasta şi H. V. în a declara o altă situaţie de fapt decât cea expusă iniţial, probabil şi din perspectiva posibilităţii tragerii acestuia la răspundere penală pentru faptele săvârşite.

Din probatoriile arătate rezultă în mod clar lipsa numitei C. M. L. de la locul faptei, numitul H. A. V. fiind văzut de mai mulţi martori oculari ieşind din autoturism imediat după impact, fără să fie însoţit de vreo altă persoană, faptul că inculpatul Z. I. E. a fost sesizat cu privire la acest accident şi că a cunoscut chiar de la primele verificări, identitatea autorului, în persoana numitului H. A. V., apoi a mers la faţa locului însoţit de agentul C. A. S., pentru primele cercetări, prilej cu care a perceput de la toţi martorii oculari că autorul accidentului soldat cu daune materiale este H. A. V., a acceptat „manevra” încercată de H. A. V. pentru a scăpa de răspundere penală, aducând o altă persoană care să spună că a condus în locul său, aceasta fiind de altfel unica metodă la care pot recurge şoferii pentru a nu fi depistaţi în trafic că au condus fără permis, aspect cunoscut de inculpat prin prisma multiplelor dosare penale rutiere pe care le-a instrumentat de-a lungul carierei sale.

Inculpatul Z. I. E. a realizat că poate să „ascundă” urmele producerii acestui eveniment rutier, mizând pe faptul că daunele materiale provocate au fost uşoare, că persoana păgubită s-a înţeles cu autorul cu privire la repararea pagubei, deci nimeni nu mai avea nici un fel de pretenţii, aspect foarte important pentru „liniştea” inculpatului şi garanţia că ilegalitatea comisă nu va fi descoperită şi nu în ultimul rând pe ascendentul puternic pe care îl avea în comună inclusiv asupra agenţilor de poliţie din subordine.

Relevante în acest sens sunt şi declaraţiile martorilor M. C. L. (vol. II ds., filele 25-26), care în anii 2009-2010, a deţinut funcţia de ajutor de şef de post la Postul de Poliţie Y, fiind în subordinea inculpatului şi P. L. (vol. II ds., filele 28-29), agent de poliţie judiciară, care începând cu anul 2009 a lucrat, de asemenea, în subordinea şefului de post Z. I. E..

În ce priveşte remiterea banilor de către denunţătorul H. A. V., respectiv primirea sumei de bani cu titlu de mită de către inculpat, în schimbul omisiunii înregistrării unui dosar penal pe numele acestuia, aceasta este probată cu denunţul numitului H. A. V., pe care şi l-a scris personal, cu declaraţia dată în calitate de martor în cursul urmăririi penale, cu declaraţia martorului F. C., care a auzit la uşă discuţia dintre inculpat şi H. A. V., cu privire la „negocierile” purtate imediat după eveniment, referitoare la suma de bani pe care H. era dispus să i-o remită poliţistului în schimbul acestui favor, inculpatul cerându-i suma de 300 euro, pentru a nu-i face dosar penal, iar martorul oferindu-i 100 euro, în final acesta formulând denunţul pentru 50 euro, sumă ce urmează a fi reţinută ca obiect al infracţiunii de luare de mită.

În acest sens, se reţine că primele dovezi strânse în cauză cu privire la infracţiunea de corupţie în cazul lui H. A. V. au avut la bază denunţul martorei C. A. S. şi declaraţiile martorilor F. C., F. I., A. D., A. M., S. A., declaraţii confirmate de procesele-verbale de consultare registre şi de procesele-verbale de investigaţii întocmite de lucrători delegaţi din cadrul Serviciului Judeţean Anticorupţie Botoşani.

Ulterior, după ce organele de anchetă s-au sesizat cu privire la această faptă, numitul H. A. V. s-a hotărât să formuleze autodenunţ, reclamând comiterea infracţiunii de „luare de mită” de şeful de post Z. I. E..

Prin urmare, nu sunt aplicabile disp. art.255 alin.5 Cod penal din 1969, suma ce a făcut obiectul dării/luării de mită urmând a fi confiscată în temeiul art.255 alin.4 rap. la art. 254 alin.3 Cod penal din 1969.

În sensul că inculpatul a pretins şi primit bani de la H. A. V. pentru a nu-i întocmi dosar penal pledează şi faptul că acesta nu a procedat la înregistrarea evenimentului rutier în registrul de penal, aşa cum era obligat potrivit sarcinilor de serviciu şi calităţii sale, aşadar, a omis să se sesizeze cu privire la săvârşirea unei infracţiuni la regimul rutier, constând în „conducerea unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană, fără a avea permis de conducere”, încălcând în mod flagrant, obligaţiile ce-i reveneau în calitate de poliţist judiciar cu atribuţii pe line rutieră, în condiţiile în care este dovedit în mod cert,’ că a fost la faţa locului şi a ştiut că H. A. V. a condus maşina în momentul impactului. De asemenea, inculpatul nu a eliberat autorizaţie de reparaţie pentru autoturismul numitului F. C., un asemenea act neregăsindu-se în evidenţele Postului de poliţie Y şi nu a făcut nici o menţiune despre eveniment în nici un registru al postului.

Nici declaraţiile date de F. C., H. A. V. şi C. M. L. la Postul de Poliţie Y, cu prilejul acestui eveniment rutier din aprilie 2010, la care fac referire atât cei enumeraţi, cât şi martora-denunţătoare C. A. S., nu au fost găsite printre documentele şi registrele ridicate de la Postul de Poliţie Y, de către lucrătorii S.J.A. Botoşani.

Situaţia de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: H. A. V. - filele 97-99, 124-126 vol.I ds.urm.pen., filele 92-93 ds. nr.xxxx/40/2013*, C. A. S. (actualmente M.) - denunţ filele 6-13, declaraţie filele14-16 vol.I ds.urm.pen., fila 35 vol.II ds. nr.xxxx/40/2013, F. C.- filele 127-129 vol.I ds.urm.pen., fila 32 vol II ds. nr.xxxx/40/2013, F. I. - filele 133-134 vol.I ds.urm.pen., fila 150 ds. nr.xxxx/40/2013*, A. D. - fila 135 vol.I ds. urm.pen., fila 125 dosar nr.xxxx/40/2013*, A. M. - 136 vol.I ds.urm.pen. şi fila 212 vol.I ds. nr.xxxx/40/2013, S. A. - fila 137 vol.I ds.urm.pen., fila 126 ds. nr.xxxx/40/2013*, M. C. L. filele 25-26 vol.II ds.urm.pen. şi fila 64 vol.I ds. ds. nr.xxxx/40/2013, P. L. filele 28-29 vol.II ds.urm.pen., C. M. L. - filele 130-131 vol.I ds.urm.pen., fila 214 vol.I ds. ds. nr.xxxx/40/2013.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii descrise mai sus, susţinând în declaraţiile date în cursul urmăririi penale că a luat la cunoştinţă de evenimentul rutier de la proprietarul maşinii avariate, care l-a informat că la volanul autoturismului implicat s-a aflat H. A. V., însă, ulterior, verificând la faţa locului cele întâmplate, după verificarea declaraţiilor celor prezenţi şi ale numitei C. M. L., a constatat că aceasta din urmă se afla la volanul autoturismului proprietatea lui H. A. V., astfel încât nu a mai înregistrat sesizarea la penal, dar că există o mapă în care se află declaraţii şi acte privitoare la evenimentul rutier sesizat, la sediul Postului Y.

Aceeaşi poziţie a exprimat-o inculpatul şi în cursul judecăţii (fila 62 vol.I ds. nr.xxxx/40/2013), susţinând că nu a primit bani sau alte foloase de la H. A. V., iar în concluziile scrise a arătat că H. A. V. şi C. M. şi-au retras denunţurile în cursul urmăririi penale, prin memorii care nu se regăsesc la dosar.

Aceste declaraţii sunt evident nesincere, întrucât probatoriile arătate dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că la volan se afla H. A. V., care nu poseda permis de conducere, aspect pe care inculpatul îl cunoştea şi că, pentru a-l exonera de răspundere penală, a pretins bani de la acesta, primind suma de 50 euro, susţinerea că H. A. V. şi C. M.şi-ar fi retras denunţurile fiind fără relevanţă atâta timp cât pentru infracţiunea de luare de mită acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu şi la dosar există probe certe din care rezultă situaţia de fapt reţinută mai sus.

Şi susţinerea că la sediul Postului de poliţie Y există o mapă în care se află declaraţii şi acte privitoare la evenimentul rutier sesizat este infirmată de verificările efectuate de organele de anchetă cu prilejul ridicării tuturor registrelor şi a evidenţelor din vremea când inculpatul şi-a exercitat funcţia de şef al postului, în care nu s-a regăsit nici o menţiune privitoare la acest eveniment rutier, care însă, s-a petrecut în realitate, fapt probat fără putinţă de tăgadă.

Prin urmare, se va reţine că fapta de luare de mită descrisă mai sus există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, care, în calitate de agent şef principal de poliţie, şef al Postului de poliţie Y, jud. Botoşani, cu atribuţii de poliţist rutier, în luna aprilie 2010, în timpul sărbătorilor pascale, a pretins şi primit de la denunţătorul H. A. V. suma de 50 euro, pentru a nu înregistra dosar penal pe numele acestuia, pentru săvârşirea infracţiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere”, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, neluând faţă de acesta nici o măsură legală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „luare de mită” prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

2. Infracţiunea de “luare de mită” – denunţător I. F. A. – iulie-august 2010 (pct.2 din rechizitoriu)

La data de xx.xx.xxxx a fost consemnat denunţul oral al numitului I. F. A., zis “C.”, în vârstă de 26 de ani, din sat/comuna Y, jud. Botoşani, în care acesta sesizează faptul că în vara anului 2010, ca urmare a implicării şi participării sale la nişte scandaluri care au avut loc pe raza localităţii Y, i-a dat agentului de poliţie Z. I. E., cu titlu de mită, 2 sau 3 parfumuri de diferite mărci, pentru ca acesta să nu dispună împotriva sa măsuri de cercetare penală şi sancţiuni contravenţionale. Acesta i-a pretins parfumurile respective motivând faptul că şi aşa le-a furat din Italia, având cunoştinţă că în ianuarie 2010 fusese expulzat din Italia şi primise interdicţie de a circula pe teritoriul Italiei timp de 3 ani.

În aceeaşi perioadă, fiind cercetat într-un dosar penal pentru infracţiunea de lovire, numitul Z. I. E. i-a solicitat 300 de euro, pentru a-l împăca cu partea vătămată S. D., zis “Ţ.” şi pentru a nu înainta dosar penal la instanţa de judecată, deşi numitul S. D. nu avea nici un fel de pretenţii materiale faţă de el.

Audiat în calitate de martor, sub prestare de jurământ, la data de xx.xx.xxxx (filele166-168 vol.I ds.urm.pen.), denunţătorul I. F. A. şi-a menţinut denunţul formulat împotriva agentului şef principal de poliţie Z. I. E., precizând că, în vara anului 2010, S. D. l-a lovit cu un patent la nivelul capului, la tâmplă, după care s-a trezit la spital, însă nu a formulat plângere împotriva sa şi că, după cca. 2-3 săptămâni, la acelaşi bar, văzând că S. D. vine spre el şi crezând că vrea să îl lovească, l-a lovit el cu pumnul, iar acesta a formulat plângere împotriva sa, adresând plângerea lui Z. I. E..

A fost chemat la post să dea declaraţie şi, faţă de S. D., poliţistul Z. I. E. i-a cerut suma de 300 euro, pentru a-i da aceşti bani lui S., iar în schimb el să-şi retragă plângerea, deşi, personal, S. D. nu a spus nimic despre aceste pretenţii, nu i-a cerut el personal nici un ban, ci Z. I. E., care a precizat că altfel dosarul va ajunge în instanţă. Ulterior, a avut o discuţie particulară cu S., care i-a spus că nu are nici un fel de pretenţii faţă de el şi că este de acord să se împace.

A mai precizat martorul că poliţistul venea des la el la poartă şi îi spunea să mai treacă pe la el să-i mai dea ceva, în schimb va avea grijă de el când va fi implicat în scandaluri, îl va proteja, că i-a dat lui acestuia câte 2 parfumuri de provenienţă Italia pe care le aveam prin casă, aceasta întâmplându-se cam de 2-3 ori şi că acesta i-a spus că ştie că oricum le-a furat din Italia şi, dacă îi dă şi lui, va trece cu vederea unele abateri de-ale sale şi că mama sa ştia de aceste aspecte. După cca. 2 săptămâni de la plângerea pe care a formulat-o S. D. împotriva sa pentru lovire, la jumătatea lunii august 2010, a mers la Postul de poliţie Y şi l-a căutat pe agentul şef Z. I. E., având la el 2 parfumuri pe care i le-a dat, acesta arătându-se mulţumit. A susţinut martorul că i-a dat aceste parfumuri pentru a avea grijă să nu îl sancţioneze şi întrucât avea acel dosar cu S. D., gândindu-se că poliţistul îl va proteja.

Audierea în calitate de martor a denunţătorului I. F. A. a fost înregistrată audio-video, suporturile optice conţinând înregistrarea fiind ataşate la dosarul cauzei (vol. I, f.169).

Acest martor nu a putut fi audiat în cursul judecăţii, din procesele-verbale întocmite în executarea mandatelor de aducere emise în cauză rezultând că este plecat în străinătate, fără a i se cunoaşte adresa, astfel încât instanţa a făcut aplicarea 381 alin.7 Cod procedură penală, dispunând citirea declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, urmând a se ţine seama de acestea la judecarea cauzei.

Inculpatul, asistat de apărător, a renunţat la dreptul de a se citi aceste declaraţii, arătând că are cunoştinţă de conţinutul acestora.

Denunţul şi declaraţia numitului I. F. A. sunt confirmate şi cu denunţul formulat la data de xx.xx.xxxx de martora C. A. S. (actualmente, M.), care arată că, la data de xx.xx.xxxx, numitul Z. I. E. a venit la Postul de Poliţie Y având asupra sa un parfum, ea fiind la post împreună cu agent P. L.. Acesta a afirmat faţă de P. L. că l-a primit de la numitul I. F. A. şi şi-a exprimat nemulţumirea că parfumul respectiv era pentru femei, întrucât cu o zi înainte mai primise de la I. F. A. încă trei parfumuri de acelaşi fel, însă el ar fi vrut unul bărbătesc. Cu ocazia dialogului purtat, agentul P. a afirmat „lasă, şeful, că şi aşa sunt degeaba”, afirmaţie la care şsful de post nu a avut nici o reacţie. Martora a susţinut că I. F. A. şi fratele său săvârşesc infracţiuni pe teritoriul Italiei, iar bunurile provenite din infracţiuni sunt valorificate ulterior pe raza comunei Y, aspect pe care Z. îl cunoaşte şi tolerează, acesta fiind şi motivul pentru care a primit de la I. F. A. parfumurile.

Declaraţia denunţătoarei C. A. S. este confirmată de martorul P. L. audiat la data de xx.xx.xxxx, care a precizat că, în vara anului 2010, se afla împreună cu agentul şef principal Z. I. E. şi fosta colegă C. A. S., când a venit la d-nul Z. un tânăr din satul Y, care a intrat în biroul acestuia.

Între timp, a mers la chioşc în imediata apropiere, iar când a revenit în faţa postului de poliţie, agentul Z. I. E. avea în mână 2 parfumuri şi i-a spus „uite, acesta a adus nişte parfumuri cadou şi sunt ambele de damă”, exprimându-şi nemulţumirea că erau de damă, la care el a replicat „lasă şeful că şi aşa sunt degeaba”. În ceea ce priveşte persoana la care se referea că i-a adus parfumurile, martorul a arătat că era vorba de acel tânăr care intrase în birou, înainte de a merge el la chioşc, despre care a aflat ulterior că se numeşte I. F. A..

Declaraţia şi denunţul martorului I. F. A. sunt confirmate şi cu declaraţia martorului S. D. I. poreclit “Ţ.”, parte vătămată în dosarul nr. XXXX/P/2010 instrumentat de inculpatul Z. I. E., în care I. F. A. a fost trimis în judecată pentru infr. prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969.

Martorul S. D. I. a declarat că în luna august 2010 a avut un conflict violent cu numitul I. F. A. zis “C.”, sesizându-l pe inculpat, că, după două zile, acesta i-a chemat pe amândoi la postul de poliţie din Y, unde au dat declaraţii, iar el s-a împăcat cu I. în faţa lui Z., declarând verbal că nu are pretenţii şi vrea să-şi retragă plângerea, întrucât au crescut de mici împreună şi s-a gândit că nu e bine să meargă prin tribunale. Martorul a precizat că a semnat declaraţia scrisă de Z., că nu a citit înainte de a semna, gândindu-se că ceea ce a spus a fost consemnat de şeful de post şi că nici nu înţelege de ce a ajuns dosarul cu el şi I. în instanţă dacă ei s-au împăcat şi că I. a venit ulterior la el şi l-a întrebat dacă are pretenţii faţă de el, vroia să se asigure că a fost de acord să se împace şi el i-a spus că nu vrea să-l dea în judecată.

Martora I. M., mama denunţătorului I. F. A. a arătat că are o relaţie apropiată cu fiul său, care îi povesteşte tot, aşa că ştia prin ce necazuri a trecut cu fostul şef al postului de poliţie din Y, Z. I. E., care îl ameninţa mereu că poate să-l înfunde, să-i facă dosar penal, chiar pentru fapte pe care nu le comitea, avându-l la mână cu faptul că, în trecut, băiatul său a primit interdicţie de şedere în Italia.

În legătură cu conflictul dintre fiul său şi S. D., martora a susţinut că Z. I. E. venea permanent la ei acasă cu maşina poliţiei şi îi spunea fiului său că, dacă vrea să ajungă la o împăcare cu S. D., trebuie să-i dea acestuia suma de 300 de euro, că nu înţelegea de ce şeful de post cere aceşti bani, atâta timp cât S. D. le-a spus clar că nu vrea să se judece. Ulterior S. D. le-a povestit că Z. i-a spus că îi cere fiului său cei 300 de euro, promiţându-i că va insista ca ei să se împace, iar din aceşti bani urma ca o parte să-i revină poliţistului, nu a precizat cât anume, o jumătate din sumă sau un sfert.

A mai precizat martora că, la un moment dat, inculpatul venea atât de des la poarta casei sale, încât i-a spus că i-e ruşine de vecini, care vor întreba ce a făcut fiul său de vine poliţia şi îl caută mereu, că fiul său i-a spus acestuia că nu-i dă aceşti bani întrucât s-au împăcat şi că acesta nu vrea nici un ban de la el. Inculpatul i-a replicat că, dacă nu-i dă aceşti bani, dosarul va ajunge în instanţă, ceea ce s-a şi întâmplat.

Din situaţia de fapt relevată de martori rezultă cu certitudine că la data de xx.xx.xxxx, a avut loc o altercaţie între denunţătorul I. F. A. şi martorul S. D. I., la barul SC X din localitatea Y, în cadrul căreia I. F. A. l-a lovit pe S. D., cauzându-i leziuni care au necesitat îngrijiri medicale,

La nivelul Postului de poliţie Y, inculpatul a înregistrat fapta în registrul de lucrări penale, abia după 5 zile de la comitere, la data de xx.xx.xxxx, deşi a fost sesizat telefonic imediat după eveniment, cunoscând cine este autorul şi detalii cu privire la agresiune (zona unde a fost lovită victima – zona capului, instrumentul folosit – corp dur, starea victimei ) – aspecte rezultate din interceptările telefonice efectuate în cauză şi din declaraţiile martorilor.

Dosarul nr. XXXX/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani, vizând infracţiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în ziua de xx.xx.xxxx, I. F. A. l-a lovit pe S. D. I. cu un corp alungit în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale, a fost instrumentat de inculpatul Z. I. E., fiind finalizat cu rechizitoriu la data de xx.xx.xxxx.

Dosarul penal invocat mai sus a fost folosit de inculpat ca un instrument eficace pentru manipularea părţilor, uzând de instituţia plângerii prealabile într-un scop contrar celui prevăzut de lege. Inculpatul a acţionat cu abilitate, la adăpostul instituţiilor reglementate de legea penală, fiind sigur de faptul că nu avea cum să fie descoperit de organele în drept. Prin modul în care a acţionat, actele dosarului dădeau aparenţă de legalitate – o faptă simplă de lovire înregistrată la plângerea prealabilă a părţii vătămate, care nu a declarat în scris că doreşte să se împace cu făptuitorul, însă, în spatele dosarului, tranzacţionează cu părţile în afara cadrului procesual legal, în sensul unei „împăcări contra cost”, dincolo de voinţa lor,.

Inculpatul a mizat pe faptul că nu este contrar legii ca poliţistul să pună în vedere părţii vătămate că are posibilitatea legală de a–şi retrage plângerea sau de a se împăca cu autorul şi că are dreptul de a solicita despăgubiri, însă inculpatul a insistat, în particular, pe lângă autorul faptei penale, pentru a încerca să-l determine să-i plătească victimei, o sumă de bani stabilită de agentul de poliţie, cu titlul de despăgubiri, în condiţiile în care, în cauză, s-a dovedit că persoana vătămată intenţiona să se împace cu făptuitorul fără a-i cere bani cu titlu de daune morale sau materiale, aspect pe care i l-a adus la cunoştinţa poliţistului, acesta neţinând cont de manifestarea de voinţă a persoanei vătămate. Inculpatul ar fi trebuit să consemneze această manifestare de voinţă într-o declaraţie şi, în consecinţă, să aplice dispoziţiile art. 10 lit. h Cod procedură penală din 1968.

Inculpatul a creat convingerea denunţătorului I. F. A., care a săvârşit o faptă penală pedepsibilă la plângere prealabilă că, în situaţia în care nu achită despăgubirile aparent solicitate de persoana vătămată, este pasibil de trimiterea în judecată şi că el, în calitate de organ al legii, va convinge persoana vătămată să nu depună plângere împotriva sa, aşteptând în schimbul acestui favor, să i se dea banii cu titlu de mită.

Ca mod de operare, a rezultat că inculpatul promitea persoanei vătămate că va insista pe lângă autorul faptei penale să-i plătească la timp daunele produse, în afara cadrului procesual legal, fără a fi nevoie să se înregistreze vreo sesizare penală, în urma cooperării paralele, atât cu făptuitorul cât şi cu cel vătămat, reuşind să-şi finalizeze demersurile, cu consecinţa obţinerii pentru sine a unor avantaje patrimoniale.

Inculpatul creează asupra persoanei cercetate un ascendent puternic de natură a influenţa atitudinea acestuia, în sensul punerii de acord cu orice solicitări venite din partea sa, în caz contrar existând riscul ca poliţistul să-i întocmească dosar penal.

Remiterea parfumurilor de către denunţătorul I. F. A. şi primirea lor de către Z. I. E., cu titlu de mită, în scopul de „a-i mi ierta” acestuia din abaterile pe care era predispus să le comită pe fondul consumului de alcool, sunt probate de: declaraţiile martorilor C. A. S., P. L., I. F. A. şi I. M..

De asemenea, probele testimoniale administrate în cauză se coroborează şi cu procesele-verbale de consultare a bazelor de date, întocmit de lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul S.J.A. Botoşani, la data de xx.xx.xxxx, în baza delegării competenţei dispusă la data de xx.xx.xxxx de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, din care rezultă în mod cert că inculpatul a profitat de firea de „scandalagiu” a martorului I. F. A., care obişnuia să încalce normele de convieţuire socială şi, folosindu-se de aceste circumstanţe, şi-a creat un ascendent puternic asupra acestuia, ca reprezentant al autorităţii din comună care aplică legea, motiv pentru care I. F. A. a devenit un subiect uşor de manipulat, în special din punct de vedere psihic, pentru inculpatul Z. I. E., care avea mereu la îndemână instrumentul legal pentru a putea să obţină avantaje materiale de la acesta, creându-i impresia că este vorba de fapt, despre cadouri, atenţii care i se cuvin şefului de post, pentru „a mai trece cu vederea” din abaterile comise şi aşa numeroase şi pentru „a-l tolera în comună”.

Astfel, din investigaţii a mai rezultat că fratele denunţătorului, numitul I. I. D., a săvârşit mai multe fapte de „furt” pe teritoriul Italiei, motiv pentru care a fost expulzat şi obişnuia să valorifice împreună cu denunţătorul bunuri provenite din fapte ilicite pe teritoriul comunei Y, aspect cunoscut şi tolerat de inculpat, care, profitând de situaţia fraţilor I., a pretins şi a primit în schimbul „tolerării lor” parfumuri de provenienţă Italia.

De asemenea, din procesele-verbale de consultare a bazelor de date întocmit de lucrătorii de poliţie judiciară rezultă că numitul I. F. A. este posesor al paşaportului nr. XXXXXXX eliberat la data de xx.xx.xxxx, iar la rubrica „observaţii” este menţionat faptul că potrivit sentinţei civile nr. XXX/xx.xx.xxxx i s-a restrâns acestuia dreptul la circulaţie pe teritoriul Italiei pe o perioadă de 3 ani, fiind înregistrat cu nr. XXXXX/xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx („XX XXXXXXXX”), la data de xx.xx.xxxx fiind returnat din Italia, pe motiv de şedere ilegală (nr. de înregistrare decizie de returnare Poliţia din Palermo, XX.XXX/xx.xx.xxxx). De asemenea, în urma verificării bazelor de date, s-a stabilit că I. F. A. nu deţine permis de conducere auto. Pe numele fratelui denunţătorului, numitul I. I. D., figurează de asemenea menţiuni privind o dispoziţie emisă de IJ.P. Botoşani, în anii 2003 şi 2005 de urmărit local pentru comiterea unor fapte de furt, arestat de autorităţile italiene la data de xx.xx.xxxx. Nici acesta nu figurează în evidenţe ca posesor de permis de conducere.

Au fost depuse un număr de 17 procese-verbale de contravenţie încheiate pe numele lui I. F. A., în perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx, toate întocmite de către agentul şef de poliţie Z. I. E..

Atrag atenţia, prin modul defectuos de întocmire, rezultând şi indicii de netemeinicie şi nelegalitate, următoarele procese-verbale de contravenţie întocmite pe numele lui I. F. A., ceea ce confirmă modul de operare uzitat de inculpat:

Astfel, la poziţia XXX din registru de contravenţii, apare proces-verbal de contravenţie seria AP nr. XXXXXXX din xx.xx.xxxx întocmit de agent şef principal Z. I. E., pentru contravenţia prev. de art. 2 pct. 33 din Legea nr. 61/1991, constând în aceea că în ziua de xx.xx.xxxx, ora 0830, I. F. A., fiind chemat la sediul Postului de Poliţie, nu s-a prezentat cu toate că a fost citat procedural în acest sens, contravenientul fiind sancţionat cu 200 lei amendă, sumă dată în debit la Primăria Y, la data de xx.xx.xxxx.

În continuare, la poziţia XXX, s-a identificat un alt proces-verbal de contravenţie seria AP nr. XXXXXXX, din aceeaşi dată ca cel menţionat mai sus, xx.xx.xxxx, întocmit de agent şef principal Z. I. E., pentru săvârşirea de către I. F. A. a aceleiaşi contravenţii, prev. de art. 2 pct. 33 din Legea nr. 61/1991, la aceeaşi dată, constând în aceea că, în ziua de xx.xx.xxxx , ora 0930, I. F. A., fiind invitat în nenumărate rânduri la sediul Postului de Poliţie, a refuzat să se prezinte, cu toate că a fost citat procedural în acest sens, contravenientul fiind sancţionat de data aceasta, cu 500 lei amendă, sumă dată în debit la Primăria Y, la data de xx.xx.xxxx.

Este evident că inculpatul a abuzat de funcţia sa, sancţionând o persoană de două ori pentru aceeaşi abatere săvârşită în aceleaşi împrejurări, în aceeaşi zi, la interval de 1 oră, scopul fiind acela de a-şi crea un ascendent asupra acestei persoane.

În ceea ce priveşte numărul şi valoarea parfumurilor date cu titlu de mită inculpatului Z. I. E., în cauză s-a probat numai remiterea-primirea celor 2 (două) parfumuri pe care denunţătorul le adusese din Italia, referindu-se la mărci cum ar fi: Dolce Gabana, Coco Chanel, Dior, cu valori cuprinse între 25-100 de Euro, pentru un parfum.

Denunţătorul nu reţine exact ce marcă purtau parfumurile remise inculpatului în august 2010, cu privire la care există probe la dosar, dar afirmă că este vorba de una din mărcile mai sus-enumerate, instanţa urmând a reţine valoarea medie a sumelor invocate de denunţător.

În cauză, primele dovezi strânse cu privire la acest caz de corupţie au avut la bază denunţul martorei C. A. S., care a denunţat fapta la data de xx.xx.xxxx.

Ulterior, după ce organele de anchetă s-au sesizat cu privire la această faptă, la data de xx.xx.xxxx, numitul I. F. A. s-a hotărât să formuleze denunţ oral, reclamând comiterea infracţiunii de „luare de mită” de şeful de post Z. I. E..

Situaţia de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunţurile formulate de denunţătorii C. (actualmente M.) A. S. (fila 11 dosar urmarire penală vol.I) şi I. F. A. (fila 155 dosar urmărire penală vol.I) declaraţiile date în calitate de martori de denunţători, respectiv C. (actualmente M.) A. S. (filele 14-16 dosar urm. penală vol.I, fila 35 vol.II ds. nr.xxxx/40/2013), I. F. A. (înregistrare audio-video – fila 169 vol.I ds. urm. pen., filele 166-168 vol.I ds. urm. pen.), precum şi cu declaraţiile martorilor I. M. – filele 170-172 vol.I ds. urm. pen., S. D. I. – filele 213-214 vol.II, fila 69 vol.II ds. nr.xxxx/40/2013, fila 94 ds. nr.xxxx/40/2013*, P. L. – fila 27 vol.I ds. urm. pen., fila 208 vol.I ds. nr.xxxx/40/2013, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză, în urma punerii în aplicare a autorizaţiei nr. XXX/xx.xx.xxxx emisă de Tribunalul Botoşani (filele 253-278 vol.I dosar urmărire penală), registrul de lucrări penale, postul comunal Y, privind plângerile înregistrate pe numele lui I. F. A. ( vol. I - f. 199-200, ds.urm.pen.), proces – verbal de ridicare a unor înscrisuri de la Secţia de poliţie rurală Y, înscrisuri privind pe numitul S. D. I., înregistrate în cursul anului 2010 ( vol. I - f. 215-226 ds. urm.pen.), registrul de lucrări penale Y, privind plângerile înregistrate pe numele lui S. D. I. ( vol. I - f. 230-233, ds. urm.pen.), fotocopii ale unor acte de procedură penală din dosarul nr. XXXX/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani, privind pe S. D. – parte vătămată şi I. F. A. – inculpat ( vol. I - f. 235-246, ds. urm.pen.).

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii descrise mai sus, susţinând în declaraţiile date în cursul urmăririi penale că a primit de la I. F. A. 2 parfumuri, pentru care i-a plătit acestuia suma de 200 lei, că a fost, într-adevăr, nemulţumit că acesta nu i-a adus parfumuri bărbăteşti, aşa cum solicitase.

Aceeaşi poziţie a exprimat-o inculpatul şi în cursul judecăţii (fila 62 vol.I ds. nr.xxxx/40/2013), susţinând că a plătit suma de 200 lei pentru cele două parfumuri primite de la I. F. A..

Aceste declaraţii sunt evident nesincere, întrucât probatoriile arătate dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a primit de la denunţătorul I. F. A. zis “C.” din sat/comuna Y, cel puţin 2 (două) parfumuri de damă de provenienţă străină, pentru a nu dispune faţă de acesta, măsuri de sancţionare cu amendă contravenţională pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice şi pentru a nu efectua acte de cercetare penală pentru săvârşirea unor infracţiuni de „lovire”, respectiv „distrugere”, în contextul unui scandal provocat la un bar din comuna Y în care a fost implicat şi numitul S. D. I. zis “Ţ.”.

Prin urmare, se va reţine că fapta de luare de mită descrisă mai sus există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, care, în calitate de agent şef principal de poliţie, şef al Postului de poliţie Y, jud. Botoşani, cu atribuţii de organ de cercetare judiciară şi de constatare şi sancţionare a contravenţiilor săvârşite pe raza sa de competenţă, în vara anului 2010, a primit de la denunţătorul I. F. A. zis “C.” din sat/comuna Y, 2 (două) parfumuri de damă de provenienţă străină, în valoare de aproximativ 100 euro, pentru a nu dispune împotriva sa măsuri de cercetare penală şi sancţiuni contravenţionale, în condiţiile arătate mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „luare de mită”, prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, în baza acestor texte de lege urmând a fi pedepsit.

3. Infracţiunea de “luare de mită” – denunţător S. D., zis “M.” - iulie 2010 (pct.3 prima parte din rechizitoriu)

Infracţiunea de abuz în serviciu - anul 2010 (pct.3 ultima parte rechizitoriu şi pct.10 din dispozitivul rechizitoriului)

La data de xx.xx.xxxx, este înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, denunţul numitului S. D., zis “M.”, ns. xx.xx.xxxx, din localitatea Y, jud. Botoşani (în comuna Y există 2 persoane cu numele de S. D., respectiv S. D. I., ns. xx.xx.xxxx, poreclit “Ţ.” şi S. D., ns. xx.xx.xxxx, poreclit „M.”).

Martorul–denunţător arată în denunţ faptul că, în vara anului 2010, a fost implicat în nişte scandaluri care au avut loc pe raza comunei Y, împrejurare în care a fost cercetat de către agentul şef de poliţie Z. I. E., care i-a pretins suma de 50 euro şi parfumuri pe care denunţătorul le adusese din Italia, pentru „a-i trece cu vederea” din abaterile săvârşite, iar el i-a remis poliţistului suma de 50 euro şi 2 parfumuri de provenienţă străină. În schimbul acestor foloase, denunţătorul afirmă că, în plus, agentul şef de poliţie l-a scutit şi de serviciul de pază comunal la care fusese planificat împreună cu ceilalţi cetăţeni din comună.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., rezultă că numitul S. D. posedă paşaportul nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx şi nu figurează cu permis de conducere auto.

Fiind audiat în calitate de martor, sub prestare de jurământ, denunţătorul S. D. a menţinut cele arătate în denunţul formulat împotriva inculpatului, care a pretins şi primit de la el bani şi parfumuri, în schimbul cărora l-a asigurat că va avea grijă de el, că îl va scuti de sancţiuni contravenţionale sau nu îi va întocmi dosare penale, în cazul scandalurilor în care era implicat destul de des, în baruri din comuna Y.

A relatat martorul că, în anii 2009-2010, obişnuia să merg la muncă în Italia şi îşi cumpăra de acolo multe parfumuri pe care le ţineam acasă, iar în vara anului 2010 a fost antrenat într-o serie de scandaluri alături de alţi băieţi din sat, M., zis J., SH. D., zis M. şi alţii, mai ales la barul SC X, fiind cercetat de inculpat, care, în vara anului 2010, întâlnindu-se pe stradă, i-a cerut direct suma de 50 de euro şi unul sau 2 parfumuri dintre cele aduse de el din Italia, în schimbul cărora l-a asigurat că va trece cu vederea din abaterile sale, nu îl va sancţiona sau nu îi va face dosar penal. Martorul a relatat că i-a dat inculpatului banii şi parfumurile cerute şi din atitudinea sa şi-a dat seama că era mulţumit, fiind sigur că va avea grijă de el. Ulterior, i s-a adus la cunoştinţă că totuşi a primit sancţiuni contravenţionale de la agentul Z. I. E., însă el nu ştia de aceste amenzi, nu a primit nimic acasă.

În cazul unor scandaluri, martorul a susţinut că inculpatul îi chema la post pe participanţi şi le dădea de înţeles că trebuie să-i dea ceva pentru a scăpa, după ce îi dădeau poliţistului bani sau alte bunuri, nu îi mai chema pentru audieri, îi lăsa liniştiţi acasă, aşa procedând şi cu el.

A mai relevat martorul că, în comuna Y, părinţii unora dintre noi erau înscrişi să facă paza, că într-o seară l-a sunat pe inculpat şi l-am rugat să îl scutească de la pază şi acesta l-a scutit.

De asemenea, în vara anului 2010, a avut o altercaţie cu “C.” (I. F. A.), lovindu-se reciproc, el s-a dus să reclame conflictul, iar în perioada următoare Z. a venit acasă cu citaţie, să se prezinte la post. “C.” (I. F. A.) nu era de faţă, iar agentul i-a spus să se cuminţească, altfel îi face dosar, iar după acest incident i-a dat, la solicitarea lui, suma de 50 de Euro, pentru a trece cu vederea ce a făcut.

Audierea martorului-denunţător S. D. a fost înregistrată audio-video, suportul optic conţinând înregistrarea fiind ataşat la dosarul cauzei (vol. II, fila 8 ds).

Inculpatul, asistat de apărător, a renunţat la dreptul de a se citi aceste declaraţii, arătând că are cunoştinţă de conţinutul acestora.

Instanţa reţine că şi denunţătorul S. D. face parte din aceeaşi categorie de persoane pe care inculpatul prefera să le manipuleze, având cazier judiciar, cunoscut în comuna Y că se ocupa cu comercializarea de bunuri furate din Italia, în special parfumuri, implicat în multiple scandaluri în diverse baruri din localitate, pentru care a fost sancţionat contravenţional de către agentul Z. I. E., cu avertisment sau amendă contravenţională.

Potrivit rapoartelor de investigaţii efectuate în cauză, aceste aspecte erau cunoscute de către inculpatul Z. I. E., care a profitat de situaţia personală a sus-numitului, tolerându-l în comună şi promiţându-i că, în schimbul banilor şi bunurilor primite de la el, îl va ierta de sancţiuni. Cu alte cuvinte, inculpatul l-a asigurat pe denunţător că va mai trece cu vederea din abaterile comise, dându-i de înţeles că, fiind predispus tot timpul la astfel de fapte antisociale (distrugeri, loviri, tulburarea ordinii şi liniştii publice), „îl avea la mână” mereu, existând permanent riscul să i se întocmească dosar penal sau să fie sancţionat contravenţional.

Aceste elemente rezultă din actele dosarului, potrivit cărora S. D. a fost sancţionat de nenumărate ori de inculpat, pentru abateri la Legea nr. 61/1991, însă nu au fost identificate sesizări penale sau reclamaţii pe numele lui S. D., în perioada cât inculpatul a fost şef la Postul de poliţie Y.

Denunţul şi declaraţia lui S. D. sunt confirmate de denunţul martorei C. A. S. (actualmente M., dobândit prin căsătorie), interceptările şi înregistrările telefonice efectuate în cauză, procese-verbale de consultare acte, documente ridicate de la sediul Postului de Poliţie Y, procese-verbale de investigaţii, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză: C. A. S., H. V. C., M. C. L., P. L., O. I., B. V. D..

Astfel, martorul H. V. C. aminteşte despre împrejurările altercaţiei dintre I. F. A. şi S. D., zis M., care a avut loc în vara anului 2010, descriind incidentul ca pe o faptă gravă. Din consultarea registrelor aflate în evidenţa Postului de Poliţie Y, a rezultat că nu există nici un dosar penal înregistrat pe numele lui S. D., în perioada mai sus menţionată, sub aspectul infracţiunii de violenţă descrise.

Împrejurarea că inculpatul a luat cunoştinţă de eveniment este dovedită atât de martori, cât şi de înregistrările discuţiilor telefonice purtate de acesta de pe numărul de telefon interceptat în cauză.

S-a evidenţiat practica inculpatului de a gestiona fenomenul infracţional din comună după bunul plac, de a instrumenta un incident cu care este sesizat prin intermediul telefonului, în afara cadrului procesual, deşi fapta îmbracă haina unei infracţiuni, precum şi faptul că avea anumite persoane în comună, predispuse la încălcări repetate ale legii penale şi contravenţionale, pe care le tolera şi le proteja într-o manieră specifică, creând un ascendent asupra lor prin aceea că sancţionându-i din când în când, le demonstrează că deţine puterea şi poate oricând să-i sancţioneze mai des, dar le şi aproprie prin faptul că dă dovadă uneori de clemenţă, toate acestea în schimbul unor avantaje materiale, situaţia de mai sus este relevată şi în convorbirile telefonice fila 27 – 30 din Rechizitoriu.

În legătură cu desele scandaluri care aveau loc în comuna Y, provocate de „clienţii” inculpatului, evenimente pe care le gestiona numai inculpatul, într-o manieră personală, relevante sunt declaraţiile martorilor: M. C. L. şi P. L. –ambii agenţi de poliţie în subordinea inculpatului, care au arătat că numai inculpatul se ocupa de astfel de cazuri şi că, în perioadele în care lipsea, le-a spus clar să nu înregistreze nimic, nici sesizări, nici corespondenţă ori alt gen de acte, să i le lase pe birou cu un bileţel ataşat că le înregistrează el când se întoarce. De asemenea, anumite persoane, cum ar fi S. D. zis M., S. D. zis T., I. F. A., M. M. C., SH. D. şi alţii, nu vorbeau cu ei când veneau la post, întrebau numai unde este şeful şi mergeau şi discutau numai cu acesta tot timpul, acesta fiind cel care rezolva exclusiv dosarele sau sesizările care aveau ca obiect loviri sau alte vătămări în care erau implicate persoanele mai sus menţionate.

Martorii O. I. – viceprimarul comunei Y (căruia inculpatul i se adresează cu apelative precum „G.” sau „V.”), soţul administratorei firmei SC “T” SRL din Y, având în proprietate inclusiv barul SC X, închiriat lui B. V., arată în declaraţia sa că în bar aveau loc scandaluri curente provocate de tineri aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice, fiind nevoit să ia legătura cu agentul şef de poliţie Z. I. E. pentru a reclama verbal distrugerile. Arată că nu a formulat niciodată plângere scrisă la postul de poliţie din Y pentru distrugerile cauzate, sesizând verbal pe şeful de post, iar acesta îi dădea asigurări că va lua măsuri pentru a preîntâmpina faptele antisociale.

Relatează martorul că, în august 2010, a fost anunţat că SH. D., zis M., a provocat multiple stricăciuni la barul „X”, că a distrus jaluzelele, nişte scaune şi pahare, astfel încât i-a spus lui Z. că are pretenţia să fie despăgubit cu suma de 1.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor distruse. Z. i-a dat telefon, spunându-i că S. este de acord să mă despăgubească cu suma cerută. Acesta a venit la bar şi i-a dat personal suma de 1.000 lei şi nu a formulat plângere scrisă faţă de M..

În ceea ce priveşte asigurarea pazei din comună, martorul arătă că, până în luna septembrie 2011, paza a fost asigurată de cetăţenii din comuna Y prin rotaţie, tabelele fiind întocmite de secretarul primăriei şi distribuite la postul de poliţie. Era o datorie civică, nu erau plătiţi şi nu trebuiau să plătească vreo taxă.

Rezultă din aceste declaraţii că inculpatul întreţinea fenomenul infracţional din comuna Y, în loc să acţioneze în sensul prevenirii, pedepsirii şi combaterii faptelor antisociale, motivul fiind acela că obţinea avantaje patrimoniale de la persoanele predispuse mereu la astfel de acte infracţionale sau contravenţionale, relevantă în acest sens fiind afirmaţia martorului B. V. D., care a apreciat că poliţia din Y nu şi-a făcut treaba, din moment ce erau câteva persoane în sat şi care nu se linişteau. Aceste persoane obişnuiau să facă deplasări în Italia şi am auzit că furau bunuri de acolo, acumulând venituri din infracţiuni.

Martorul S. D. D., zis M., a declarat că, în vara anului 2010, a provocat un scandal la SC „X” din Y, că a fost chemat la post, unde a dat o declaraţie despre ceea ce a făcut, iar inculpatul i-a spus că-i face dosar penal pentru distrugere, l-a întrebat dacă este de acord să-l despăgubească cu suma de 1.000 lei pe proprietar. Suma i s-a părut excesivă, întrucât provocase stricăciuni de cca. 300-400 lei. Z. l-a avertizat verbal să nu intre în bar până nu plăteşte despăgubirile cerute, însă el am intrat în local. Inculpatul l-a chemat la post şi l-a pus să scrie pe un proces-verbal că are interdicţie de a intra în barul SC X. După 3-4 zile a făcut rost de bani, suma de 1.000 lei, cerută de patron, l-a sunat pe Z. I. E., i-a spus că are banii pentru despăgubiri şi i-a dat banii în mână viceprimarului, de faţă fiind şi agentul Z. I. E., iar viceprimarul a scris că-şi retrage plângerea.

A mai arătat martorul că, imediat după scandal, era cu prietena sa CT. la o masă şi a intrat agentul Z. I. E., pe care l-a invitat la masă cu ei, i-a plătit cafeaua, că Z, l-a mirosit şi l-a întrebat cu ce parfum s-a dat, după care l-a întrebat dacă nu are să-i dea şi lui unul la fel, că îi dă bani pe el. I-a răspuns că nu mai are, l-a întrebat de unde l-a luat, i-a spus că l-a cumpărat din oraş, însă agentul şef i-a spus că nu îl crede.

Discuţiile telefonice interceptate în cauză, purtate de inculpat cu numitul SH. D., zis M., confirmă cele declarate de martor.

Rezultă din probele descrise mai sus că, pentru a câştiga încrederea celui care a dat „mită”, implicat în diverse scandaluri petrecute pe raza comunei Y, poliţistul a uzitat de acelaşi mod de operare, „negociind pe două fronturi” în mod simultan, atât cu autorul, cât şi cu persoana vătămată, creând la final aparenţa unei înţelegeri între părţi, care a avut loc în afara cadrului procesual legal.

Situaţia de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunţurile formulate de S. D. - fila 2 vol.II ds. urm. pen., denunţul formulat de C. (actualmente M.) A. Si., declaraţiile date de denunţători în calitate de martori (filele 6-7 vol.II, respectiv vol. I - f. 14-16, ds urm.pen.), procese – verbale de transcriere a convorbirilor telefonice rezultate în urma punerii în aplicare a autorizaţiilor emise de Tribunalul Botoşani ( vol. I - f. 251-278, ds.); ( vol. II - f. 36-49, 51-74,150-162, ds.); ( vol. III - f. 30-35, 185-186, ds.); ( vol. IV - f. 93-147, 188-191, 295-309, 385-410 ds.); ( vol. VI - f. 1-174, ds.); proces – verbal de ridicare a unor înscrisuri de la Secţia de Poliţie Rurală Y, înscrisuri privind pe numitul S. D., înregistrate în cursul anului 2010 (vol. II - f. 11-19 ds.); proces – verbal de ridicare a unor înscrisuri de la Secţia de Poliţie Rurală Y, înscrisuri privind pe numitul S. D. D., înregistrate în cursul anului 2010 (vol. II - f. 80-87, ds.), precum şi declaraţiile martorilor H. V. C. (vol. II - f. 23-24, ds urm.pen.), M. C. L. (vol.II - f.25-26, ds.urm.pen., fila 64 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), P. L. (vol. II - f. 27-29, ds.urm.pen., fila 208 dosar nr.xxxx/40/2013), O. I. (vol. II - f. 30-31, ds.), B. V. – D. vol. II - f. 32-33, ds.) şi S. D. D. (vol. II - f. 75-78, ds.urm. pen.).

Declaraţia martorului-denunţător S. D. a fost înregistrată audio-video (suport optic fila 8 vol. II urm.pen).

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, arătând că nu a primit de la S. D., zis “M.” bani sau parfumuri, că l-a sancţionat de mai multe ori pe acesta pentru diverse scandaluri provocate în comună, şi că a procedat conform prevederilor legale, aceste susţineri fiind evident nesincere şi infirmate de probatoriile administrate în cauză.

Prin urmare, se va reţine că faptele de luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor persoanei , descrise mai sus există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, care, în calitate de agent şef principal de poliţie, şef al Postului de poliţie Y, jud. Botoşani, cu atribuţii de organ de cercetare judiciară şi de constatare şi sancţionare a contravenţiilor săvârşite pe raza sa de competenţă, în luna iulie 2010, a pretins şi a primit de la numitul S. D. zis “M.”, (ns.: xx.xx.xxxx) suma de 50 de euro precum şi 2 parfumuri de provenienţă străină, în valoare de 50 euro, pentru a nu dispune faţă de el măsuri de cercetare penală sau sancţiuni contravenţionale, în condiţiile arătate mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „luare de mită”, prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, în baza acestor texte de lege urmând a fi pedepsit.

De asemenea, fapta inculpatului, care, în perioada 2010, cât timp şi-a exercitat serviciul la Postul de poliţie Y, în calitate de agent şef principal, şeful Postului de poliţie Y, cu atribuţii de poliţie judiciară şi de constatare şi sancţionare a contravenţiilor săvârşite pe raza sa de competenţă, cu intenţie, şi-a încălcat în mod repetat, îndatoririle profesionale, a aplicat defectuos dispoziţiile din Codul de procedură penală, gestionând anumite incidente petrecute pe raza sa de competenţă, prin intermediul telefonului, în afara cadrului procesual penal, abuzând, de asemenea, de funcţia sa de şef de post, prin aceea că le-a interzis în mod expres subordonaţilor să cerceteze fapte de „violenţă”, „ultraj contra bunelor moravuri”, „distrugere” sau „tulburare a ordinii şi liniştii publice” ori să înregistreze acest gen de sesizări sau orice alt fel de corespondenţă în perioada cât el lipsea de la post, întreţinând astfel fenomenul infracţional în comuna Y, cu consecinţa prejudicierii directe a cetăţenilor vătămaţi în urma acestor acte antisociale, care nu au beneficiat de o aplicare corectă a legii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei”, prev. şi ped. de art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic. art.41 alin.2, 42 Cod penal din 1969.

Cu privire la sumele şi bunurile ce au făcut obiectul dării/luării de mită se reţine că, în cauză, primele dovezi strânse cu privire la acest caz de corupţie au avut la bază denunţul martorei C. A. S., care a denunţat fapta la data de xx.xx.xxxx.

Ulterior, după ce organele de anchetă s-au sesizat cu privire la această faptă, la data de xx.xx.xxxx, numitul S. D. s-a hotărât să formuleze denunţ scris (fila 2 vol.II), reclamând comiterea infracţiunii de „luare de mită” de şeful de post Z. I. E..

4. Infracţiunea de “abuz în serviciu contra intereselor persoanei”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal din 1969 – denunţător M. M. C., zis „J.” – mai 2010 (pct.4 din rechizitoriu);

La data de xx.xx.xxxx, a fost înregistrat la Serviciul Judeţean Anticorupţie Botosani, denunţul numitului M. M. C. din localitatea Y, jud. Botosani, din cuprinsul căruia rezultă că, în luna aprilie 2010, într-una din seri, aflându-se în barul S.C. X din comuna Y, a consumat băuturi alcoolice împreună cu prietenul său, S. D. I., împrejurare in care a spart mai multe pahare, iar amicul său, un geam tip termopan de la una din uşile barului. A doua zi, denunţătorul a fost vizitat de inculpatul Z. I. E., care i-a spus să-l însoţească până la barul X pentru a discuta cu patronul barului, martorul B. V. D., sugerându-i că ar fi bine să-i plătească daunele provocate, în caz contrar, acesta va formula plângere la parchet. Denunţătorul arată că s-a deplasat împreună cu şeful de post la barul respectiv, unde s-a întâlnit şi a discutat cu patronul despre posibilitatea recuperării prejudiciului cauzat, precum si despre riscul formulării plângerii penale pentru distrugere, în cazul în care nu se achită pagubele.

În acest context, denunţătorul a scos din buzunar telefonul mobil, marca Nokia N97, pentru a-l apela pe S. D. I.. Văzând telefonul mobil, inculpatul şi-a exprimat admiraţia şi l-a întrebat de unde l-a procurat.

A doua zi, M. M. C. a fost chemat de inculpat la post, a intrat în biroul acestuia, iar agentul i-a spus că pentru fapta comisă, riscă să primească amendă şi interdicţie de a mai intra în barul S.C. X. După prezentarea situaţiei, Z. I. E. i-a spus denunţătorului că îi place telefonul său mobil, sugerându-i că ar putea să i-l dea lui. M. M. C. a refuzat iniţial, motivat de faptul că telefonul mobil în cauză era unul scump, cumpărat dintr-un magazin din Italia, pe care plătise suma de 400 Euro, aspect pe care i l-a adus la cunoştinţă inculpatului. Văzând atitudinea denunţătorului, inculpatul i-a propus acestuia un troc, adică să-i dea la schimb alte 2 telefoane mobile de-ale sale, unul marca Nokia 70 şi altul Nokia Expres Music, ambele uzate şi de o valoare apreciată ca fiind mult inferioară faţă de valoarea telefonului denunţătorului, context în care i-a dat de înţeles că-i poate da avertisment pentru fapta săvârşită şi, deci, îl poate scuti de amendă.

Denunţătorul a acceptat schimbul de telefoane, care a avut loc în contextul discuţiei purtate cu şeful de post despre scandalul provocat, după care inculpatul l-a pus pe denunţător să semneze în alb un proces-verbal de contravenţie. Acesta a declarat că nu cunoaşte conţinutul procesului-verbal, completat ulterior de către inculpat, actul fiind semnat în alb, precizând că nu a primit la domiciliu un exemplar al acestuia.

De asemenea, a arătat că a vândut cele 2 telefoane primite la schimb de la inculpat, la preţul total de 500 lei, precizând că telefonul remis inculpatului l-a cumpărat dintr-un magazin din Italia plătind echivalentul a 1.200 lei şi solicită obligarea inculpatului să-i restituie diferenţa de valoare de 700 lei cu care a fost păgubit.

Fiind audiat la data de xx.xx.xxxx, în calitate de martor, sub prestare de jurământ, persoana vătămată M. M. C. şi-a menţinut denunţul formulat, precizând că în urma scandalului provocat la bar, în condiţiile arătate, agentul l-a chemat să discute, de faţă era şi patronul, spunându-le la amândoi că e bine să nu se ajungă mai departe, în sensul întocmirii unui dosar penal cu privire la fapta sa de distrugere, cu condiţia ca el să accepte să-i plătească patronului contravaloarea bunurilor distruse. A fost de acord, semnând atunci un proces-verbal în alb, adică necompletat şi nu a primit nici până în prezent acasă vreun exemplar al acestui proces-verbal, cu vreo măsură dispusă faţă de el, că a apreciat ce a făcut inculpatul pentru el, ştiind că fapta pe care a comis-o este faptă penală, el îndrumându-l să se împace cu patronul, fără a întocmi dosar penal pe numele său pentru distrugere.

Relevă martorul că, în timp ce vorbea cu poliţistul Z. I. E., a scos din buzunar telefonul său mobil marca Nokia N 97 de culoare albă, pentru a discuta cu o persoană implicată în acel scandal. Văzând telefonul, inculpatul şi-a exprimat admiraţia cu privire la calităţile acestuia, întrebându-l de unde îl are si spunându-i să treacă pe la el când are timp. Ulterior, s-a prezentat la el la birou. Z. i-a spus că va fi sancţionat contravenţional pentru fapta de distrugere şi că va avea interdicţie de a intra in bar. În acelaşi timp, i-a spus să-i dea telefonul său mobil, Nokia N97, pe care îl văzuse în mâna sa. Martorul i-a răspuns că nu poate, că este scump, că a plătit pe el 400 de Euro. Poliţistul a insistat şi i-a spus că îi dă la schimb 2 telefoane mobile de-ale sale. A acceptat să facă acest schimb, iar după ce a terminat discuţia, a semnat o foaie albă necompletată, acesta spunându-i că e în legătură cu interdicţia de a intra în bar. A precizat martorul că ştia că este o diferenţă mare de valoare între telefonul său mobil, pe care i l-a dat poliţistului şi cele 2 mobile pe care acesta i le-a dat în schimb, însă a acceptat, pentru a scăpa cu sancţiune.

La data audierii, martorului-denunţător, i-au fost prezentate spre recunoaştere mai multe telefoane mobile găsite la locuinţa de serviciu a inculpatului şi ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de xx.xx.xxxx, context în care martorul a indicat telefonul mobil de la poziţia nr. 2 din şirul de aparate cu numerotare de la stânga la dreapta, ca fiind cel pe care i l-a dat la schimb inculpatului, pentru a scăpa de amendă contravenţională.

În imaginile filmate cu prilejul audierii denunţătorului, fixate prin fotografii judiciare, se poate observa că este vorba despre un telefon mobil funcţional, marca Nokia N97, de culoare albă (filele 118-120 vol. II ds.).

Audierea martorului-denunţător din data de xx.xx.xxxx a fost filmată audio-video, înregistrarea fiind ataşată la dosarul cauzei, fila 112, vol. II ds., iar la audiere a participat la cerere şi avocatul ales al inculpatului.

Audiat în faţa instanţei de judecată, în calitate de martor (filele 127-128 dosar rejudecare), M. M. C. şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale declarativ, însă a nuanţat aceste declaraţii în favoarea inculpatului, arătând că a fost mulţumit de schimbul făcut, că nu consideră că poliţistul i-a făcut vreo favoare, că ar fi făcut acest schimb de telefoane şi cu altă persoană. A mai precizat martorul că, deşi în cursul urmăririi penale a solicitat a fi despăgubit de inculpat, renunţă la pretenţiile formulate.

Această declaraţie dată de martor urmează a fi apreciată în contextul celorlalte declaraţii date de acesta, precum şi al celorlalte probe administrate în cauză, respectiv denunţul si declaraţia denunţătoarei C. A. S. şi declaraţiile martorilor S. D. I., B. V. D. Şi M. C. L., acesta din urmă precizând că, în primăvara anului 2010, fiind la serviciu, l-a văzut pe Z. I. E. ţinând în mână un telefon marca Nokia N 97 Mini, cu tastatura querty, de culoare albă, care i-a plăcut. L-a întrebat dacă nu-l vinde, iar acesta i-a spus că îl are de la cineva cu care a făcut un schimb de telefoane, precizând expres că a dat la schimb unul sau 2 telefoane de-ale sale mai slabe, apreciind că valoarea telefonului era de 1.100 lei, întrucât era folosit.

Din procesul-verbal de investigaţii întocmit la data de xx.xx.xxxxde către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Serviciului Judeţean Anticorupţie Botoşani, pe baza datelor primite pe linie informativă, rezultă că în perioada aprilie-mai 2010, la barul SC X din loc. Y, a avut loc un scandal provocat de numiţii M. M. C., zis J. şi S. D., soldat cu pagube materiale, constând în distrugerea unui geam de la o uşă tip termopan, faptă pe care patronul barului, B. V. D., a adus-o la cunoştinţa şefului de post Z. I. E., care a convins părţile să se împace, făptuitorii achitând contravaloarea distrugerilor. În aceste împrejurări, s-a constatat ca inculpatul nu a înregistrat dosar penal având ca obiect fapta de distrugere sesizată şi nici nu a înregistrat in evidenţele postului de poliţie reclamaţia persoanei păgubite. De asemenea, nu i-a sancţionat contravenţional pe cei doi făptuitori, M. M. C. si S. D. I., favor în schimbul căruia a primit de la cel dintâi, un telefon mobil marca Nokia N 97, care ar valora circa 2.000 lei.

De asemenea, din procese-verbale de consultare în bazele de date ale M.A.I., privind persoana numitului M. M. C., precum şi de consultare a evidenţelor şi registrelor de penal, reclamaţii, contravenţii etc. din cadrul Postului de Poliţie Y, rezultă că M. M. C. nu a fost sancţionat contravenţional pentru scandalul provocat la barul S.C. „X”, de care este legat schimbul de telefoane mobile propus de inculpat în avantajul său şi nici nu i s-a întocmit dosar penal, pentru infr. prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal ori pentru infracţiunea prev. de art. 321 Cod penal. Astfel, în luna mai 2010, acesta figurează cu trei sancţiuni contravenţionale pentru alte abateri, în nici unul dintre procesele-verbale întocmite de agentul constatator Z. I. E. neregăsindu-se fapta de „distrugere”.

Aceste probatorii dovedesc, fără nici o îndoială, că, în luna mai 2010, inculpatul nu a îndeplinit un act de serviciu la care era obligat în virtutea atribuţiilor sale, respectiv nu s-a sesizat cu privire la faptele de „distrugere” şi „tulburare a ordinii şi liniştii publice”, săvârşite de către denunţătorul M. M. C., zis J., din sat/comuna Y, jud. Botoşani, cu prilejul unui scandal petrecut la barul S.C. X S.R.L. din aceeaşi localitate, cu privire la care poliţistul a fost informat pe linie de serviciu, scandal soldat cu distrugerea mai multor bunuri din dotarea localului, iar, în schimb, a pretins şi a primit de la denunţătorul M. M. C., un telefon mobil marca Nokia 97 estimat la valoarea de 400 euro, obţinerea avantajului material fiind mascată de încheierea unui schimb de telefoane mobile cu denunţătorul, în condiţii avantajoase pentru poliţist, chiar în timpul cercetărilor pe care inculpatul a creat doar aparenţa că le efectuează faţă de denunţător.

Astfel, inculpatul i-a dat denunţătorului, la schimb, două telefoane mobile uzate de-ale sale, de o valoare inferioară, folosul obţinut constând în diferenţa de valoare dintre bunurile tranzacţionate, pentru atingerea acestui scop inculpatul folosindu-se de ascendentul dobândit asupra denunţătorului prin prisma funcţiei pe care o exercita în comună. Denunţătorul a fost de acord cu schimbul, pentru a scăpa de răspundere penală sau contravenţională. Inculpatul a insistat, de asemenea, pentru împăcarea părţilor în afara cadrului procesual legal, promiţând părţii vătămate că va depune diligenţe pentru recuperarea pagubelor cauzate localului şi, de asemenea, nu le-a aplicat autorilor nici o sancţiune contravenţională pentru „tulburarea ordinii şi liniştii publice”, deşi a fost sesizat cu privire la aceste fapte.

Faptul că M. M. C. nu a fost sancţionat în nici un mod şi nici nu s-a înregistrat vreo sesizare pe numele său deşi a săvârşit fapte antisociale, o dovedesc rezultatele consultărilor registrelor din evidenţa Postului de Poliţie Y, potrivit cărora nu există reclamaţii sau sesizări penale înregistrate pe numele lui M. M. C. şi nici sancţiuni contravenţionale aplicate acestuia în luna mai 2010, pentru faptele mai sus arătate. A fost identificat procesul-verbal de contravenţie nr. XXXXXXX din data de xx.xx.xxxx, de altfel, singurul din luna mai 2010 încheiat pe numele lui M. M. C., care se referă la producerea unui scandal în incinta barului SC X din Y, în care se arată că, pe fondul consumului de alcool, contravenientul a tulburat ordinea si liniştea publică, fără a se face menţiune despre distrugerea vreunui geam termopan şi a paharelor din dotarea barului şi nici despre participarea la scandal a numitului S. D. I..

S. D. I. confirmă că el împreună cu M. M. C. au provocat pagube în incinta barului SC X din Y şi deşi, la momentul audierii martorul nu-şi aduce aminte exact data săvârşirii faptei, arătând că s-a petrecut în perioada aprilie-mai 2010, totuşi descrie modul cum s-au derulat evenimentele, pagubele cauzate si modul de soluţionare a cauzei, declaraţia sa coroborându-se în totalitate cu cea a lui M. M. C., rezultând că este vorba despre acelaşi scandal provocat de cei doi. S-a impus această precizare întrucât în localitatea Y, şi mai ales în incinta barului X, scandalurile erau la ordinea zilei, iar participanţii erau în mare parte cam aceleaşi persoane, „toleraţi” de-ai inculpatului.

Însuşi modul de operare adoptat de inculpat, similar ca şi în celelalte cazuri, demonstrează veridicitatea declaraţiilor denunţătorului si ale martorului sus-menţionat.

Remiterea telefonului mobil de către denunţătorul M. M. C. inculpatului în contextul mai sus arătat şi în scopul susţinut de denunţător, este confirmată de declaraţiile martorilor S. D. I. şi P. V. A.. Astfel, S. D. I. declară că a auzit de la prieteni că inculpatul Z. I. E. i-a pretins şi a primit de la M. M. C. telefonul său mobil, despre care martorul cunoştea că este foarte scump.

Martorul P. V. A. arată că l-a auzit pe M. M. C. la o masă în bar discutând cu o altă persoană despre vânzarea unor telefoane mobile pe care le avea asupra lui, printre care si un Nokia N 97, despre care martorul ştie ca este un model nou scos pe piaţă, fiind mai scump. Ulterior, a auzit de la oamenii din sat că M. M. C. i-a dat inculpatului telefonul său mobil marca Nokia N97.

Situaţia de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunţul şi declaraţiile date în calitate de martor de M. M. C. – filele 110-111 vol.II ds. urm. pen., fila 127 ds. nr.xxxx/40/2013* şi C. (actualmente M.) A. Si., procesul – verbal de ridicare a unor înscrisuri de la Secţia de poliţie rurală Y, privind pe numitul M. M. - C., înregistrate în cursul anului 2010 (vol. II - f. 125-133 ds.); declaraţiile martorilor S. D. I. şi P. V. A. (vol. II - f. 146-147 ds.).

Declaraţia dată în calitate de martor de M. M. C. din data de xx.xx.xxxx a fost înregistrată audio-video, suportul optic fiind depus la dosar (vol. II - f. 112, ds.).

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, arătând că a făcut, într-adevăr un schimb de telefoane cu numitul M. M. C., acesta cerând două telefoane în schimb, având în vedere că al său era mai valoros, fiind un model mai nou şi că nu-şi mai aminteşte dacă în perioada respectivă acesta era cercetat în vreun dosar penal sau a fost sancţionat contravenţional.

Instanţa apreciază că, în cauză, esenţial este contextul în care inculpatul a cerut telefonul la schimb, de la o persoană pe care o cerceta pentru provocarea unor distrugeri şi pentru tulburarea liniştii si ordinii publice într-un local, fapte pentru care era pasibil de răspundere penală şi/sau contravenţională, în cadrul aceleiaşi discuţii în care i-a spus persoanei, în calitate de poliţist, că este mai bine să plătească pagubele pentru a nu-i întocmi dosar penal şi că, mai mult decât atât, îl poate scuti chiar de amendă şi să-i dea „avertisment”.

Astfel, inculpatul i-a sugerat persoanei certate cu legea că ar fi bine să accepte orice i-ar propune pentru a scăpa cu bine din situaţie, prezentându-i toate versiunile posibile, creând un ascendent puternic asupra acestuia, de natură să-l convingă că singura cale de a-l mulţumi este să-i dea bunul solicitat, în schimbul altor 2 telefoane mai puţin valoroase.

Izbindu-se iniţial de refuzul denunţătorului, inculpatul a folosit aceasta metodă şi pentru a-l induce în eroare, că ar fi vorba de un simplu schimb de bunuri între două persoane, care sunt de acord cu termenii tranzacţiei, punându-se astfel şi la adăpost de orice repercusiuni de natură penală.

În realitate, inculpatul, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, neîndeplinind un act la care era obligat, în calitatea pe care o avea, a obţinut pentru sine un folos patrimonial, a cărui valoare nu prezintă o importanţă deosebită pentru existenţa infracţiunii.

Prin urmare, se va reţine că fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, descrisă mai sus există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, agent şef principal de poliţie, şef al Postului de poliţie Y, jud. Botoşani, cu atribuţii de organ de cercetare judiciară, care, în această calitate, în toamna anului 2010, nu a îndeplinit un act la care era obligat în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, respectiv nu s-a sesizat cu privire la faptele de „distrugere” şi „tulburare a ordinii şi liniştii publice”, săvârşite de către denunţătorul M. M. C., zis J., din sat/comuna Y, jud. Botoşani, cu prilejul unui scandal petrecut la barul S.C. X S.R.L. din aceeaşi localitate, cu privire la care a fost sesizat, scandal provocat de sus-numit şi de către S. D. I. şi soldat cu distrugerea mai multor bunuri din dotarea localului, pretinzând şi primind de la denunţătorul M. M. C., un telefon mobil marca Nokia 97, estimat la valoarea de aproximativ 400 euro, obţinând un avantaj material, prin încheierea unui schimb de telefoane mobile cu denunţătorul, în condiţii avantajoase, chiar în timpul cercetărilor pe care inculpatul a creat aparenţa că le efectuează faţă de denunţător, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal din 1969.

Se va constata că persoana vătămată M. M. C. nu a solicitat să fie despăgubită, astfel încât, în temeiul art.118 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, se va dispune confiscarea de la inculpat a telefonului mobil marca Nokia 97, aflat în coletul nr.3 înregistrat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoşani sub nr.XX/2013.

5. Infracţiunea de “luare de mită” – denunţător B. A.- flagrant organizat la data de xx.xx.xxxx (pct.5 din rechizitoriu)

La data de xx.xx.xxxx, este înregistrat la Serviciul Judeţean Anticorupţie Botoşani, denunţul numitului B. S., tatăl numitului B. A. din localitatea Y, jud. Botoşani, cu nr. unic de dosar penal XXXX/P/2010, din care rezultă că agentul şef principal de poliţie Z. I. E. i-a solicitat de mai multe ori, periodic, fiului său, cu titlu de mită, diverse sume de bani cuprinse între 1 şi 3 milioane lei (ROL) sau parfumuri, sub pretextul că acesta se ocupă cu sustragerea de bunuri în Italia. În cuprinsul denunţului se arată că, la data de xx.xx.xxxx, fiul denunţătorului a avut un conflict cu numitul C. E. din comuna Y, acesta sesizând organele de poliţie cu privire la faptele de „violare de domiciliu” şi „distrugere”. După 2 zile, trecând cu maşina prin faţa casei denunţătorului, poliţistul Z. I. E. i-a transmis fiului său că, în timpul altercaţiei, persoana vătămată C. E. şi-a pierdut lănţişorul din aur şi un telefon mobil. În perioada xx.xx - xx.xx.xxxx, inculpatul venea aproape în fiecare zi cu maşina poliţiei până în faţa casei denunţătorului şi discuta cu acesta despre conflictul în care a fost implicat fiul lui, pe motiv că B. A. plecase în Italia, după cca. 1 săptămână de la comiterea faptelor, la discuţii asistând în general, soţia denunţătorului, B. S.a, fiica lui, A. V. şi ginerele A. C. sau chiar o vecină pe nume F. V., care pot confirma prezenţa inculpatului aproape zilnic, la locuinţa denunţătorului. În cadrul discuţiilor purtate, inculpatul îi spunea mereu că ar fi bine ca fiul său să facă tot posibilul să se împace cu persoana vătămată C. E., întrebându-l dacă nu deţine bunuri (aparate electrocasnice, păsări, ş.a.) sau sume de bani în casă, pentru a i le da persoanei vătămate, cu precizarea că este bine să se rezolve „problema” pe plan local, pentru a nu ajunge dosarul în instanţă. Primind de fiecare dată răspuns negativ din partea denunţătorului, agentul şef principal Z. I. E. insista totuşi pentru împăcarea părţilor. În luna septembrie 2010, persoana vătămată şi-a făcut cunoscute pretenţiile civile, iniţial estimate la suma de 4.000 lei, ulterior scăzând la suma de 3.000 lei, potrivit denunţului.

B. S. menţionează în denunţ că, în luna octombrie 2010, s-a întâlnit cu C. E., căruia i-a dat suma de 3.000 lei în prezenţa a 3 (trei) martori, de faţă fiind şi agentul şef de poliţie Z. I. E., care ar fi afirmat către persoana vătămată că dacă se împacă cu suma de 3.000 lei este un prost”. dar acesta a răspuns: „lasă, şeful, că este necăjit”. De asemenea, inculpatul a fost văzut de denunţător venind de mai multe ori, în acea perioadă, la locuinţa numitului C. E., ducând cu ambele părţi tratative de împăcare.

Denunţătorul B. S. arată că în ziua de xx.xx.xxxx, fiul său s-a întors din Italia iar, în aceeaşi zi, s-a întâlnit cu şeful de post Z. I. E., care îi transmisese că îl aşteaptă la post, pentru a discuta.

La data de xx.xx.xxxx, a fost înregistrat şi denunţul numitului B. A., care a confirmat denunţul numitului B. S., arătând că în ziua de xx.xx.xxxx, a avut o altercaţie cu numitul C. E. din loc. Y, întocmindu-i-se, după câte cunoaşte, dosar penal pentru „violare de domiciliu” şi „lovire” sau „ameninţare”, iar după trei zile a fost chemat la Postul de Poliţie Y de către şeful de post Z. I. E., care i-a spus că C. E. şi-ar putea modifica declaraţia, în sensul că i s-ar fi sustras în timpul conflictului un lănţişor din aur şi un telefon mobil, bunuri pe care nu le-a mai găsit ulterior evenimentelor, ceea ce ar putea duce la o schimbare de încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina sa, în infracţiunea de „tâlhărie”. La scurt timp, inculpatul i-a spus lui B. A. că este convins că declaraţia lui C. E. este neadevărată precizând: „Mai bine dă-mi mie banii pe care ţi-i cere C., că aşa nu are ce să-ţi facă”, referindu-se la faptul că va avea grijă să nu se ajungă la schimbarea încadrării juridice a faptelor sesizate de C. E., favor pentru care inculpatul i-a cerut denunţătorului suma de 5.000 lei sau 4.000 lei, adică aceeaşi sumă cât ar fi trebuit să-i plătească despăgubiri numitului C. E..

Referitor la propunerea inculpatului, denunţătorul B. A. arată că el fost de acord, ştiind că are cazier judiciar şi fiind convins că acesta poate influenţa soarta sa într-un dosar penal, , aspect cunoscut de toţi locuitorii din comuna Y, el lăudându-se peste tot că are puterea să manevreze cum doreşte dosarele penale înregistrate la Postul de poliţie Y.

În continuare, denunţătorul arată că i-a remis inculpatului suma de 100 lei, urmând ca la revenirea în ţară să-i dea acestuia şi restul sumei de bani solicitate. În perioada şederii sale în Italia, a aflat că tatăl său, B. S., i-a dat lui C. E. suma de 3.000 lei, cu titlu de despăgubiri, în prezenţa unor martori, pentru ca acesta să fie de acord să-şi retragă plângerea prealabilă formulată faţă de el.

Denunţătorul B. A. afirmă că, în ziua de xx.xx.xxxx, s-a întâlnit cu inculpatul, prezentându-se la Postul de poliţie Y, pentru a-şi retrage plângerea prealabilă pe care el o formulase faţă de numitul R. A. C., în cadrul unui alt dosar penal, instrumentat de inculpat. Cu acest prilej, cei doi au discutat şi despre dosarul în care denunţătorul B. A. era cercetat, ca urmare a plângerii formulate de numitul C. E., rămânând să se întâlnească în ziua următoare, pentru ca denunţătorul să-i dea inculpatului o parte din banii promişi sau alte produse pe care acesta din urmă i le ceruse în legătură cu acest dosar, în scopul arătat mai sus.

Având în vedere denunţul numitului B. A., la data de xx.xx.xxxx, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani împreună cu ofiţeri delegaţi din cadrul Serviciului Judeţean Anticorupţie Botoşani au pregătit organizarea unei operaţiuni de prindere în flagrant a inculpatului Z. I. E., rezultând indicii că inculpatul luase deja o parte din banii ceruţi cu titlu de mită de la denunţător şi că urma să se întâlnească cu acesta pe raza comunei Y în cursul zilei de xx.xx.xxxx, pentru a primi cea de-a doua tranşă în bani şi/sau produse, potrivit înţelegerii dintre părţi.

Potrivit actelor de la dosar, denunţătorul a pus la dispoziţia organelor de anchetă suma de 200 euro formată din 4 bancnote a câte 50 euro fiecare precum şi 2 (două) parfumuri, mărcile BVLGARI OMNIA în valoare de 150 lei şi DOLCE GABANA, în valoare de 40 euro, bunuri personale ale acestuia.

La data de xx.xx.xxxx, s-a procedat la înserierea şi marcarea criminalistică a sumei de 200 euro constând în 4 bancnote în valoare de 50 euro, fiecare având seriile: X, S, S3 precum şi S2 şi, respectiv, a unuia dintre cele 2 parfumui puse la dispoziţie de către denunţător, anume, parfumul marca BVLGARI OMNIA Green Jade seria F, de 40 ml., bunuri pe care au fost înscrise cu creionul criminalistic, menţiunile „MITĂ, xx.xx.xxxx”, menţiuni vizibile numai la lumina razelor UV, parfumul marca Dolce Gabana nefiind marcat.

Marcarea criminalistică s-a realizat în prezenţa denunţătorului şi a unui martor asistent, fiind întocmit un proces-verbal de marcare chimică şi criminalistică. Pe parcursul activităţii, principalele momente au fost fixate prin fotografii judiciare, ce au fost ataşate la dosarul cauzei.

La aceeaşi dată, au fost emise de către procuror, ordonanţe de efectuare a percheziţiei corporale pentru inculpatul Z. I. E. şi Z. L., soţia acestuia, precum şi de efectuare a percheziţiei auto, pentru cele 2 autoturisme folosite în mod curent de către inculpat, respectiv autoturismul de serviciu, marca Dacia Logan, inscripţionat cu menţiunea „Poliţia”, cu nr. de înmatriculare MAI XXXX, aflat în dotarea Postului de Poliţie Y şi autoturismul proprietate personală, marca Skoda de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare XX XX XXX.

De asemenea, prin referatul nr. XXXX/P/2010 din data de xx.xx.xxxx, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani a solicitat instanţei competente emiterea unei autorizaţii de percheziţie domiciliară la locuinţa de serviciu a inculpatului de pe raza localităţii Y, jud. Botoşani, propunere admisă de Tribunalul Botoşani prin încheierea nr. XX2/xx.xx.xxxx, fiind emisă autorizaţia de percheziţie nr. XX/2010 din data de xx.xx.xxxx de autorizare a efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa de serviciu a numitului Z. I. E., din incinta Postului de Poliţie Y, jud. Botoşani, utilizată de sus-numit şi de familia acestuia, pentru o perioadă de 2 zile, începând cu data de xx.xx.xxxx, ora 17,30.

Paralel cu aceste activităţi, prin ordonanţa procurorului nr. XXXX/P/2010 din data de xx.xx.xxxx, s-a dispus autorizarea provizorie a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de Z. I. E. prin intermediul postului său telefonic, cu nr.tel. XXXXXXXXXX precum şi înregistrarea audio-video a discuţiilor purtate de acesta în mediul ambiental, care prezintă relevanţă în cauză, începând cu data de xx.xx.xxxx, ora 10:00, până la data de XX XX XXX, ora 10:00, inclusiv.

Ordonanţa provizorie nr. XXXX/P/2010 din data de xx.xx.xxxx a fost confirmată prin încheierea nr. XXX/XX XX XXX a Tribunalului Botoşani.

Convorbirile telefonice purtate de inculpat în perioada autorizată şi interceptate în cauză confirmă denunţurile înaintate Serviciului Judeţean Anticorupţie, convorbiri care sunt relevate la fila 41 – 42 din rechizitoriu.

Se observă cum denunţătorul îi întinde „ceva” inculpatului, iar acesta primeşte, după care introduce mâna dreaptă în buzunarul hainei uniformei de serviciu.

După ce are loc tranzacţia, denunţătorul pleacă de la locul faptei, iar inculpatul urcă la volanul autoturismului personal, îndreptându-se către locuinţa de serviciu din cadrul Postului de Poliţie Y, intră în curtea locuinţei, parchează maşina, apoi intră împreună cu familia în casă.

Având în vedere cele rezultate din înregistrările audio-video efectuate în mod ambiental, potrivit cărora inculpatul a primit bunurile marcate criminalistic de la denunţătorul B. A., a intrat în acţiune echipa operativă formată din ofiţeri delegaţi din cadrul D.G.A.- Serviciul Judeţean Anticorupţie Botoşani, sub coordonarea unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.

Rezultând indicii că inculpatul, având asupra sa bunurile primite de la denunţător, se află în locuinţa de serviciu, în baza autorizaţiei de percheziţie domiciliară nr. XX/2010 din data de xx.xx.xxxx emisă de Tribunalul Botoşani, organele de urmărire penală au pătruns în locuinţă pentru efectuarea percheziţiei domiciliare, în vederea găsirii bunurilor care au format obiectul infracţiunii de „luare de mită”.

În prezenţa martorului asistent, s-a procedat la legitimarea inculpatului, după care i s-a cerut să precizeze dacă deţine sume de bani în euro şi parfumuri asupra sa, iar în caz afirmativ să le prezinte anchetatorilor.

Inculpatul Z. I. E. a negat deţinerea unor astfel de bunuri, procedându-se la percheziţionarea sa corporală, în baza ordonanţei de efectuare a percheziţiei corporale emise de procuror, prilej cu care nu s-au găsit bani sau bunuri asupra lui.

În continuare, s-a procedat, la percheziţionarea autoturismului proprietatea inculpatului, cu nr. de înmatriculare XX XX XXX, precum şi la efectuarea percheziţiei în incinta locuinţei de serviciu, în baza autorizaţiei de percheziţie nr. XX/2010, din data de xx.xx.xxxx emise de Tribunalul Botoşani, prilej cu care, în primă fază, nu au fost găsite bunurile remise de denunţător inculpatului.

Pe parcursul efectuării percheziţiei domiciliare, fiind întrebată fiica inculpatului, numita Z. A. M., în vârstă de 12 ani, dacă nu cunoaşte despre existenţa a 2 parfumuri şi a sumei de 200 euro în incinta locuinţei, minora a răspuns că bunurile respective au fost arse în sobă, înainte de sosirea echipei operative.

În consecinţă, s-a procedat la ascultarea minorei, pentru a preciza detalii în legătură cu aspectul menţionat, în scopul identificării exacte a locaţiei unde au fost arse bunurile respective, sens în care s-a întocmit un proces-verbal de ascultare.

Se reţine că s-a procedat în acest fel, întrucât minora, fiind în vârstă de 12 ani, nu putea fi audiată procedural ca martor, decât în prezenţa unui dintre părinţi, însă tatăl acesteia avea calitatea de învinuit în cauză, iar cu privire la mama sa, numita Z. L., existau la acel moment, suspiciuni de săvârşire a unei complicităţi la infracţiunea de luare de mită. De asemenea, fiind în desfăşurare o operaţiune de flagrant, toate activităţile reclamau urgenţă.

Acest aspect a fost consemnat atât în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, în cadrul căruia a fost inserat şi procesul-verbal de percheziţie domiciliară, activităţile desfăşurându-se concomitent, precum şi în cuprinsul procesului-verbal de investigaţii întocmit de procuror, ca urmare a ascultării minorei.

Potrivit acestui proces-verbal întocmit în cursul percheziţiei domiciliare din data de xx.xx.xxxx, numita Z. A. M., fiica inculpatului, a declarat anchetatorilor, în cursul desfăşurării percheziţiei, că are cunoştinţă despre locul unde se află bunurile pe care tatăl ei le-a primit de la un bărbat cu câteva minute înainte de sosirea anchetatorilor şi şi-a exprimat disponibilitatea de a furniza organelor de urmărire penală date despre locaţia unde se află aruncate bunurile respective, sus-numita indicând soba din a doua încăpere a locuinţei de serviciu ca fiind locul unde mama sa, Z. L., a aruncat bunurile respective, în momentul în care a constatat prezenţa anchetatorilor în curtea locuinţei.

Cu prilejul audierii sale în cauză, inculpatul Z. I. E. a considerat că minora Z. A. M. ar fi fost forţată de anchetatori să relateze aspectele mai sus-menţionate, susţinere infirmată de declaraţia martorului B. D., lucrător de poliţie care a făcut parte din echipa operativă cu prilejul desfăşurării flagrantului din data de xx.xx.xxxx - potrivit procesului-verbal de constatare a infracţiunii - şi care a asistat la ascultarea minorei.

Sub prestare de jurământ, martorul B. D. declară că a fost de faţă la discuţia purtată între procurorul de caz şi fiica inculpatului, care a avut loc în camera din sediul Postului de Poliţie Y – care face corp comun cu locuinţa de serviciu a inculpatului – şi confirmă că discuţia s-a purtat în limitele normalului, într-un climat calm, fără a fi exercitate nici un fel de presiuni asupra minorei. Numita Z. A. M. a fost de acord să vorbească liber despre aspectele mai sus-arătate, spunând că anterior, în cursul serii, bunurile au fost aruncate în soba din a doua încăpere a locuinţei, înainte de sosirea organelor de anchetă, fiind vorba despre bani şi parfumuri primite de tatăl ei în aceeaşi zi, iar la final a fost de acord să conducă procurorul la locul unde au fost aruncate bunurile.

Declaraţia martorului este confirmată şi de cea a martorului asistent P. D., care declară că a fost prezent la toate activităţile de flagrant din data de xx.xx.xxxx, a fost prezent inclusiv în curtea sediului Postului de Poliţie Y, asistând la percheziţia domiciliară efectuată în locuinţa de serviciu situată în spatele postului de poliţie. Arată că, la un moment dat, a văzut şi a auzit personal cum fetiţa inculpatului a spus că ştie locul unde se află bunurile căutate de anchetatori, respectiv suma de 200 euro şi două sticle cu parfum, ambalate în cutii de carton, că a văzut-o pe aceasta indicând locul, respectiv soba din a doua încăpere, spunând că acolo au fost aruncate toate obiectele. Martorul a asistat la momentul în care criminaliştii au controlat şi au ridicat din soba respectivă o bucată dintr-o sticlă arsă, care părea a fi de parfum, precum şi resturi de cenuşă şi la momentul în care aceste resturi au fost ambalate în pungi din plastic.

Nu s-a procedat la audierea minorei Z. A. M. nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecăţii, dată fiind calitatea procesuală a tatălui său, considerând că o audiere a minorei ar produce un impact negativ major asupra psihicului său în formare, cu consecinţe nefaste pentru dezvoltarea sa morală viitoare, iar, pe de altă parte, o eventuală declaraţie luată acesteia în cadrul procesual ar fi marcată de un puternic subiectivism, în considerarea ataşamentului pe care îl are faţă de părintele său.

Astfel, în urma strângerii acestor informaţii, existând indicii temeinice că suma de 200 euro şi cele 2 parfumuri pe care denunţătorul B. A. afirmă că i le-a remis inculpatului cu titlu de mită, au fost aruncate în soba din a doua cameră a locuinţei de serviciu a inculpatului, s-a procedat la deschiderea portiţei sobei din teracotă, ocazie cu care în cenuşă, a fost identificată o bucată de sticlă, probabil plastifiată, de dimensiuni de cca. 8 cm. şi care, la o primă vizualizare din partea specialiştilor criminalişti prezenţi la faţa locului, putea proveni din topirea unui recipient conţinând parfum.

S-a procedat aşadar, la ridicarea de către criminalişti, a unei cantităţi de cenuşă aflată în locul de deschidere a uşii mici a sobei de teracotă, cenuşă care a fost introdusă într-o pungă din material plastic, cu seria de identificare B-XXXXXXX, în vederea efectuării unei expertize de specialitate.

Din imagini rezultă că, la momentul ridicării cenuşii şi a bucăţii de sticlă plastifiate, focul încă ardea mocnit în sobă, ceea ce a îngreunat operaţiunea de ridicare a resturilor arse, care a fost efectuată cu ajutorul unei bare metalice.

Potrivit procesului-verbal din xx.xx.xxxx, în cadrul percheziţiei domiciliare, au mai fost găsite şi ridicate de la locuinţa de serviciu a inculpatului mai multe parfumuri de provenienţă românească sau străină, consumate parţial precum şi 7 telefoane mobile.

Telefoanele găsite la percheziţiile efectuate în dosarul nr. XXXX/P/2010 au fost ridicate în cursul urmăririi penale, existând suspiciuni că provin din săvârşirea unor fapte de natură penală, fiind puse la dispoziţia instanţei de judecată, cu excepţia telefonului marca Samsung model GTB3410 FCCID A3, cu seria de identificare X/5, care i-a fost restituit martorei Z. L. la data de xx.xx.xxxx, potrivit celor consemnate la finalul procesului-verbal de percheziţie, fiind un bun personal al acesteia.

Activitatea de prindere în flagrant s-a desfăşurat în ziua de xx.xx.xxxx, începând cu orele 16,15, iar percheziţia domiciliară a fost efectuată începând cu ora 17,30, conform autorizaţiei emisă de Tribunalul Botoşani şi a durat până la ora 18,40, în condiţii de lumină naturală şi artificială, acţiunile operative care prezintă interes în cauză fiind filmate audio-video, iar principalele momente fiind fixate prin fotografii judiciare, ce au fost depuse la dosarul cauzei.

Astfel, în fotografiile nr. 11 şi 12 de la fila 50 vol. III dosar urmărire penală, sunt capturate momentele în care inculpatul a introdus un lemn în soba unde s-a descoperit, ulterior, în cadrul anchetei, că au fost aruncate bunurile infracţionale, cu intenţia vădită de a fi arse şi de a împiedica descoperirea lor de către organele de urmărire penală.

În fotografiile nr. 15-16 de la fila 52 vol. III dosar urmărire penală, este surprins momentul în care criminaliştii scot din soba din a doua încăpere a locuinţei un material topit, după care sunt fixate prin fotografiere momentele ridicării probei de cenuşă din respectiva sobă.

Având în vedere că suma de 200 euro şi cele două parfumuri care au fost marcate criminalistic şi folosite la flagrant, au fost puse la dispoziţia organelor de anchetă, de către denunţătorul B. A., fiind bunuri personale ale acestuia, iar cu prilejul operaţiunii au rezultat indicii temeinice că bunurile au ars în soba unde au fost aruncate de inculpat, impunându-se restituirea contravalorii acestor bunuri către denunţător, în baza ordonanţei nr. XXX/P/2010 din data de xx.xx.xxxx, s-a procedat la instituirea măsurii popririi asupra drepturilor salariale şi altor drepturi băneşti, până la concurenţa sumei de 1178,376 lei – constând în valoarea în lei la cursul valutar al zilei, a sumei de 200 euro, precum şi a sumei de 40 euro cât valora pe piaţă, un parfum marca Dolce Gabbana şi respectiv, 150 lei, valoarea unui parfum marca BVLGARI de 40 ml.

Potrivit dovezilor anexate la dosar, măsura a fost pusă în aplicare de I.P.J. Botoşani, iar la data de P. D., în baza ordonanţei procurorului, s-a procedat la restituirea către denunţătorul B. A., a sumei de 1.112 lei reprezentând contravaloarea banilor şi a parfumurilor remise cu titlu de mită, cu prilejul flagrantului organizat de parchet la data de xx.xx.xxxx şi care nu au mai putut fi recuperate la finalul operaţiunii, fiind întrunite condiţiile art. 255 alin. 5 Cod penal, art. 20 din Legea nr. 78/2000.

După finalizarea flagrantului, inculpatul Z. I. E. a fost condus la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani în vederea audierii, fiind însoţit de soţia sa, Z. L., care a fost audiată în calitate de martor.

În urma anchetei, s-a probat că inculpatul sau unul din membrii familiei sale, în înţelegere cu inculpatul, la momentul când s-a observat pătrunderea organelor de urmărire penală în curtea locuinţei de serviciu a inculpatului, au aruncat într-una din sobele locuinţei bunurile primite cu titlu de mită de la denunţătorul B. A., respectiv 4 (patru) bancnote a câte 50 euro fiecare, cu seriile X, S2, S3 şi S29 precum şi două parfumuri ambalate în cutii de carton, marca Bvlgari Omnia Green Jade, seria F10923BE2, de 40 ml şi marca Dolce Gabbana, cu intenţia vădită de a împiedica descoperirea lor, bunurile fiind găsite arse într-una din sobe.

Astfel, declaraţia martorului-denunţător B. A. dată imediat după flagrant, în ziua de xx.xx.xxxx, confirmă că i-a remis inculpatului cele 2 parfumuri cu mărcile menţionate, în timp ce se afla în autoturismul acestuia, iar după discuţia purtată în autoturism, cei doi au coborât lângă maşină, la solicitarea tacită a inculpatului, care i-a dat de înţeles martorului că ar dori să primească banii în particular şi nu în prezenţa soţiei şi a copiilor, moment în care a scos din buzunar suma de 200 euro, marcată criminalistic şi i-a dat banii inculpatului, la vedere, adică fără a fi împachetaţi în vreun mod, bani pe care inculpatul i-a primit, punându-i în buzunarul drept al pantalonilor, după care cei doi s-au despărţit.

Martorei Z. L. a precizat în declaraţia sa că, în ziua respectivă, în jurul orei 16.00-16,30, a plecat din mun. Botoşani, împreună cu soţul meu şi cei doi copii spre comuna Y, urmând să rămână seara la locuinţa de serviciu a soţului. La un moment dat, a văzut un bărbat în stradă, iar soţul meu a oprit, bărbatul urcând pe bancheta din spate, iar soţul a pornit maşina, fata cea mare fiind pe locul din dreapta. Bărbatul a scos 2 cutii care conţineau parfumuri, după aspectul ambalajului exterior, din care unul i l-a înmânat ei, spunând că este de damă, iar celălalt i l-a înmânat soţului, spunând că este bărbătesc.

A mai relevat martora că, la un moment dat, soţul a oprit şi a coborât împreună cu bărbatul, cei doi stând de vorbă maxim un minut, însă nu a văzut dacă bărbatul i-a dat soţului său vreo sumă de bani şi nici soţul nu i-a spus despre aceasta.

Imediat după ce au intrat în casă, au auzit câinii lătrând şi a constatat că la uşă era o doamnă procuror şi un poliţist de la D.G.A., care şi-au declinat identitatea. L-a chemat pe soţul meu şi a auzit când acesta a fost întrebat dacă deţine parfumuri şi a făcut legătura cu întâlnirea avută anterior cu acel bărbat.

A precizat martora că poşeta sa a stat la fata cea mare în faţă, iar când a coborât i-a dat parfumurile fetei, care le-a pus în poşetă şi că nu ştie dacă soţul său a pus în poşetă şi suma de 200 euro, despre care s-a făcut vorbire.

În acel moment, ea şi fiica sa au golit tot conţinutul poşetei în soba din ultima încăpere, în care era făcut focul şi până când şi-au dat seama poliţiştii înscrisurile şi parfumurile au ars. Din sobă au fost ridicate nişte resturi, probabil de la recipientele arse. A menţionat martora că în poşetă nu a avut alte recipiente din sticlă şi că, datorită stresului mare în care se afla, nu a conştientizat că printre înscrisuri s-au aflat şi 4 bancnote a câte 50 euro şi că a aflat de la soţul său ulterior că a primit de la numitul B. A., pe lângă cele 2 parfumuri şi suma de 200 Euro, spunându-mi că nu i-a pretins el banii.

Audiat în prezenţa avocatului ales la data de xx.xx.xxxx, cu privire la această faptă, inculpatul recunoaşte că în ziua de xx.xx.xxxx, s-a întâlnit cu denunţătorul B. A. la sediul Postului de Poliţie Y, pentru ca acesta să-şi retragă plângerea prealabilă pe care o formulase împotriva lui R. A., pentru o infracţiune de „lovire sau alte violenţe”, ce forma obiectul unui alt dosar penal.

Inculpatul arată că, în acest dosar, i-a sugerat lui B. A. că este bine să se împace cu făptuitorul R. A., rezultând din primele declaraţii ale făptuitorului că şi el ar fi purtat un cuţit în locurile publice, fiind pasibil de sancţiune penală sau administrativă pentru această faptă.

În încercarea de a lega actul primirii bunurilor de un alt dosar, decât cel invocat de denunţător, inculpatul a declarat că B. A. s-a arătat mulţumit de soarta dosarului, rămânând să se întâlnească cu el, în ziua următoare, xx.xx.xxxx, pentru a-i da drept mulţumire 2 (două) parfumuri cadou, propunere pe care inculpatul afirmă că a acceptat-o. A doua zi, xx.xx.xxxx, a fost sunat de către B. A., stabilind că se vor întâlni în comuna Y, venind cu maşina personală, însoţit de soţie şi cei doi copii ai săi la biserica din comună, unde era punctul de întâlnire.

Inculpatul a recunoscut că denunţătorul B. A. i-a dat în ziua de xx.xx.xxxx, 2 parfumuri şi suma de 200 euro, însă precizează că aceste bunuri i-au fost remise ca mulţumire că l-a sfătuit pe denunţător, în sensul împăcării cu partea adversă în cadrul dosarului penal în care ar fi fost pasibil de răspundere penală pentru port ilegal de cuţit şi astfel acesta a fost pus la adăpost de o eventuală sancţiune, bani şi bunuri pe care le-a acceptat considerând că „B. A. mi-a făcut un cadou de Crăciun”.

Inculpatul a declarat că denunţătorul B. A. a urcat pe bancheta din spate, a lăsat 2 parfumuri, unul de damă, unul bărbătesc, după care din gesturi a înţeles că acesta vrea să discute cu el. A oprit autoturismul, a coborât în partea lateral stângă, acesta i-a dat suma de 200 euro, bani pe care i-a acceptat. După ce a intrat în autoturism, a constatat că erau 4 bancnote a câte 50 euro, pe care le-a dat fiicei sale Z. Ana M., în vârstă de 12 ani, care stătea pe scaunul din dreapta faţă şi aceasta a pus banii în poşetă, parfumurile rămânând la soţie.

Apărările invocate de inculpat în atenuarea răspunderii sale ori în încercarea de a susţine varianta primirii bunurilor după finalizarea unui alt dosar penal, decât cel specificat de denunţător, drept mulţumire ori ca şi cadou, sunt infirmate categoric de probele de la dosar.

Inculpatul recunoaşte primirea bunurilor, confirmă contextul în care i-a primit, acelaşi descris de denunţător şi rezultat în urma punerii în aplicare a tehnicilor speciale de investigare, legând actul de remitere/primire de atribuţiile exercitate de către el în instrumentarea unui dosar penal în care B. A. figura ca parte, însă denaturează adevărul cu privire la anumite împrejurări în speranţa că în acest mod, va arunca un dubiu asupra intenţiilor sale. Dar, aceste versiuni sunt infirmate de celelalte probe din care rezultă în mod indubitabil, că a primit banii şi bunurile, în scopul de a-l favoriza pe B. A., în cadrul unui dosar în care era cercetat de inculpat ca şi făptuitor, în baza unei înţelegeri anterioare, pe care a avut-o cu acesta, înainte de finalizarea instrumentării dosarului cu propunere favorabilă, de netrimitere în judecată.

În cuprinsul declaraţiei, inculpatul face vorbire, de altfel, despre acest dosar, constituit la plângerea numitului C. E., pentru fapte de violare de domiciliu şi ameninţare, comise în septembrie 2010, arătând că la un moment dat persoana vătămată a susţinut că, în timpul altercaţiei, B. A. i-ar fi sustras un lanţ din aur şi un telefon mobil, situaţie în care l-a avertizat pe acesta să aibă grijă ce spune, întrucât fapta poate fi încadrată la tâlhărie, aspecte pe care i le-a comunicat lui B. A., însă neagă că i-a cerut bani lui B. A. legat de acest dosar, pentru a evita stabilirea unei încadrări juridice mai grave. Inculpatul confirmă, pe de altă parte, că ştia bine în ce situaţie juridică se află numitul B. A..

Inculpatul mai afirmă că nu a consemnat varianta sustragerii bunurilor prin violenţă în cuprinsul declaraţiei lui C. E., întrucât înainte de a consemna declaraţia, i-a atras atenţia acestuia să aibă grijă ce declară, pentru că poate fi încadrat şi la denunţ calomnios dacă nu este adevărat ce susţine, astfel în final s-a consemnat în declaraţie că şi-a pierdut bunurile în altercaţie.

Inculpatul Z. I. E. a mai arătat că avea cunoştinţă de faptul că C. E. a fost despăgubit de către B. A. cu suma de 3.000 lei, fapt pe care l-a consemnat în actele dosarului, cu scopul ca acesta să-şi retragă plângerea, după care a finalizat cauza cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. h Cod procedură penală.

În ceea ce priveşte momentele ce au urmat primirii bunurilor de la denunţător, inculpatul a declarat că, după ce a intrat în curtea locuinţei de serviciu cu familia, a fost anunţat de soţia sa că sunt în curte nişte persoane din partea autorităţilor care filmează, că, ulterior, soţia i-a povestit că, în timp ce era anchetat în sediul Poliţiei Y, ea împreună cu fiica lui mai mare au aruncat banii şi parfumurile primite de la B. A., în soba din a doua încăpere a locuinţei, pentru a nu fi găsite asupra sa ori a familiei sale (declaraţie filele 5-6 vol.V dosar urmărire penală).

Acesta a precizat atât în memoriul depus la dosar, cât şi în declaraţia dată în faţa instanţei (fila 62 dosar iniţial) că discutase cu o seară înainte cu B. A. să cumpere de la el 2 (două) parfumuri, deci nu a pretins bunurile în scop infracţional, iar acesta a fost de fapt scopul întâlnirii de a doua zi, când B. A. a urcat în autoturismul său personal, a lăsat pe bancheta din spate 2 parfumuri după care au coborât amândoi, iar inculpatul i-a achitat denunţătorului suma de 200 lei, reprezentând preţul celor două parfumuri, variantă infirmată de imaginile înregistrate în mediul ambiental din care rezultă clar că actul remiterii banilor vine dinspre denunţător către inculpat şi nu, invers, iar discuţiile purtate între cei doi indică caracterul ascuns al tranzacţiei. Totodată, probele din dosar arată că inculpatul este nesincer în memoriul formulat, dovedind că respectivele bunuri primite de la denunţător au reprezentat a doua tranşă din banii promişi iniţial cu titlu de mită.

În memoriul depus la dosar, inculpatul explică revenirea asupra declaraţiei iniţiale, arătând că apreciază că a fost anchetat sub presiune, atât el cât şi membrii familiei sale, cu prilejul flagrantului şi a percheziţiei domiciliare din data de xx.xx.xxxx, iar de frica consecinţelor pe planul răspunderii penale, dar şi fiind ameninţat mereu de către tatăl denunţătorului, numitul B. S., afirmaţie nedovedită, fiind bolnav şi speriat, a recunoscut învinuirea, cu prilejul primei audieri, deşi el se consideră în realitate nevinovat, bunurile fiind de fapt cumpărate şi nu primite cu titlu de mită.

Fiind reaudiată la data de xx.xx.xxxx, martora Z. L. revine şi ea asupra primei declaraţii, în urma memoriului depus de soţul său, inculpatul Z. I. E., arătând că a avut o discuţie cu soţul său, în care acesta i-a spus că trebuie să cumpere de la un individ 2 parfumuri a câte 100 lei bucata. Martora confirmă însă în continuare că individul i-a lăsat pe bancheta din spate a maşinii 2 parfumuri, unul de damă şi unul bărbătesc, pe care e posibil să le fi pus în poşeta fetei celei mari.

Z. L. arată că nu a declarat aceste aspecte cu prilejul primei audieri din seara de xx.xx.xxxx, întrucât organele de anchetă au exercitat presiuni psihice asupra sa, fiind stresată.

Întrebată fiind dacă are vreo explicaţie cu privire la găsirea în soba din a doua încăpere a locuinţei a resturilor provenind de la un recipient asemănător unui parfum, de aceeaşi marcă ca şi parfumul pe care denunţătorul i-l dăduse inculpatului cu câteva ore înainte de venirea organelor de anchetă, martora a spus că nu-şi explică acest aspect, crede că e posibil ca din grabă să fi aruncat în sobă un flacon de parfum folosit de soţul ei, care întâmplător purta aceeaşi marcă, explicaţie fără suport probator.

Pe de altă parte, deşi martora susţine că soţul ei a cumpărat 2 parfumuri de la B. A., negând la a doua audiere aruncarea parfumurilor în focul din sobă, întrebată fiind unde se află aceste parfumuri, martora declară că nu ştie, că le-a căutat, dar nu le-a mai găsit.

Analizând această declaraţie a martorei se constată că aspectele invocate nu sunt plauzibile, explicaţiile date sunt puerile, iar precizările referitoare la presiunile exercitate asupra ei de anchetatori, susţinute de altfel şi de inculpat, nu sunt fondate.

Probele administrate în cursul urmăririi penale nu au valoare probantă numai în această fază a procesului şi numai în vederea sesizării instanţei, instanţa fiind îndreptăţită să reţină acele declaraţii care exprimă adevărul şi care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În declaraţia dată ulterior acţiunii de flagrant, denunţătorul B. A. şi-a menţinut în totalitate denunţul formulat în cauză, atitudine procesuală păstrată şi cu prilejul audierii sale în cursul judecăţii (filele221-223 dosar rejudecare), explicând momentele principale din cadrul acţiunii de flagrant la care a participat.

Martorul afirmă că, în momentul în care a stabilit împreună cu inculpatul, la telefon, să se întâlnească în cursul zilei de xx.xx.xxxx, a avut în vedere înţelegerea pe care o stabilise cu acesta cu o zi înainte, la sediul Postului de Poliţie Y, când i-a promis că, în schimbul favorizării situaţiei sale în dosarul constituit la plângerea lui C. E., îi va da bani sau bunuri, cuantumul sumei fiind lăsat de inculpat la aprecierea denunţătorului. B. A. arată că nu i-a dat prea multe explicaţii la telefon, întrucât mereu inculpatul îl atenţiona să nu vorbească prea mult prin intermediul telefonului.

Martorul confirmă aspectele rezultate din înregistrarea audio-video ambientală referitor la întâlnirea cu inculpatul, discuţiile purtate în autoturismul personal al acestuia, prezenţa membrilor familiei în maşină, remiterea/primirea parfumurilor şi a sumei de 200 euro, marcate criminalistic înainte de demararea acţiunilor de flagrant, precizând că a coborât din maşină cam la 60 m distanţă de sediul Postului de poliţie Y.

Martorul B. A. arată că are la activ o condamnare la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea suspendării condiţionate pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, condamnare din decembrie 2008, pentru o faptă de vătămare corporală, aspect cunoscut şi speculat de inculpatul Z. I. E., care a început să-l contacteze periodic, ori de câte ori se întorcea din Italia, transmiţându-i că pentru a sta liniştit trebuie să cotizeze cu diverse sume de bani sau bunuri aduse din străinătate, dându-i de înţeles în mod expres că, în calitate de şef de post, are oricând puterea de a-i constitui dosar penal, ceea ce ar atrage starea de recidivă pentru denunţător, precizând că această situaţie de circa un an, timp în care i-a dat inculpatului diverse sume de bani cuprinse între 100-200 euro, precum şi parfumuri, ochelari de soare, bunuri aduse din Italia, în schimbul cărora acesta mi-a promis că mă va favoriza în dosarele penale pe care deja le aveam înregistrate la poliţie.

Se constată că B. A. indică acelaşi mod de operare folosit de inculpat şi în celelalte cazuri sesizate de lucrătorii anticorupţie, înţelegerea paralelă stabilită atât cu făptuitorul cât şi persoana vătămată, în cadrul unui dosar penal pe care inculpatul îl avea spre instrumentare, fiind vorba, de obicei, de cauze simple, având ca obiect fapte de violenţă, distrugere, violare de domiciliu, pedepsibile la plângere prealabilă, urmărind obţinerea de avantaje patrimoniale necuvenite, prin exercitarea defectuoasă, cu intenţie, a sarcinilor de serviciu ce-i reveneau în calitate agent de poliţie judiciară constatator, ori prin rămânerea în pasivitate, în situaţiile în care ar fi trebuit să ia măsuri ferme de restabilire a ordinii şi liniştii publice.

Situaţia de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunţul şi declaraţiile date în calitate de martor de B. A. – filele 74-76 şi 80 vol.III ds. urm. pen., filele 221-223 dosar nr.xxxx/40/2013*şi B. S. – filele 81-86 vol.III ds. urm. pen., filele 95-96 ds. nr.xxxx/40/2013*.

Astfel, denunţătorul B. S., tatăl denunţătorului B. A., confirmă susţinerile acestuia din declaraţiile date. Audiat în calitate de martor în cursul urmăririi penale, la data de xx.xx.xxxx, în prezenţa avocatului ales al inculpatului, B. S., cel care a denunţat primul faptele comise de inculpat, a arătat că îşi menţine declaraţiile anterioare, relevând că au fost perioade în care inculpatul îi cerea bani fiului său, pentru a-i asigura protecţie, în sensul de a nu-l urmări penal, şantajându-l pentru faptul că avea o condamnare anterioară, cu suspendare condiţionată, aflându-se în cursul termenului de încercare şi că avea o conduită cam rebelă, intrând deseori în conflicte cu alte persoane, precizând că fiul său lua diverse sume de bani în lei sau în euro din sertar, în văzul său şi le ducea inculpatului, îi spunea că iar a fost contactat de agentul Z., care îi cere bani.

În legătură cu dosarul penal în care C. E. formulase plângere împotriva fiului său, martorul a declarat că poliţistul Z. I. E. a venit la domiciliul familiei sale, însoţit fiind de persoana vătămată şi i-a povestit că fiul lui era băut şi că l-a agresat verbal pe C. E.. L-a întrebat pe inculpat cum să procedeze „ca să fie treaba bună”, referindu-se la situaţia delicată în care se afla fiul lui, în perioada termenului de încercare, când trebuia să se abţină de la săvârşirea oricărei fapte penale care ar fi putut atrage recidiva, întrebare la care inculpatul i-a răspuns că nu trebuie să-şi facă griji că va face în aşa fel încât să fie treaba bună.

Martorul a afirmat că, ulterior, inculpatul a venit la el şi i-a spus că C. E. a formulat plângere împotriva fiului lui, iar „treaba este nasoală”, în sensul că a reclamat în plus pierderea unor bunuri în timpul altercaţiei, ceea ce ar putea duce la încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de tâlhărie. Inculpatul este cel care a insistat pentru ca C. E. să fie despăgubit de fiul lui, cu suma de 3.000 lei, personal victima neexprimându-şi voinţa în acest sens. Singurele tranzacţii cu privire la despăgubiri s-au purtat de către inculpatul Z. I. E. pentru persoana vătămată C. E., cu acesta de faţă, inculpatul fiind cel care conducea discuţiile pentru ambele părţi. A precizat totodată că inculpatul l-a ameninţat că în caz contrar, fiul său va face puşcărie.

Potrivit martorului B. S., în ziua de xx.xx.xxxx, s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a transmis că aflase că a venit fiul său acasă şi că îl aşteaptă la sediul Poliţiei Y. Fiul său s-a prezentat la şeful de post şi i-a povestit că s-a împăcat cu numitul R. A. într-un dosar în care era cercetat pentru port ilegal de cuţit.

Declaraţia martorului se coroborează cu cea a denunţătorului B. A. dar şi cu declaraţiile altor martori audiaţi în cauză care confirmă o serie de elemente esenţiale în sensul vinovăţiei inculpatului.

Audierea martorului B. S. a fost înregistrată audio-video, suportul fiind ataşat la dosarul cauzei, fila 87 dosar, vol. III.

Audiat în faţa instanţei de judecată, la data xx.xx.xxxx, în cursul rejudecării cauzei, martorul denunţător a relevat că, într-una din zilele anului 2010, fiul său a luat 100 lei din sertar, spunându-i că îi va da inculpatului, fără a-i spune pentru ce motiv. L-a însoţit pe fiul său în ziua respectivă, îndreptându-se împreună spre centrul satului. Când au ajuns în dreptul căminului cultural , băiatul a cotit-o spre postul de poliţie, întâlnindu-se cu inculpatul, care a întins mâna şi a luat banii pe care fiul său îi avea pregătiţi, aspect pe care l-a văzut nemijlocit.

În legătură cu flagrantul, martorul a precizat că ştie din spusele băiatului său că inculpatul i-ar fi cerut aceste bunuri, pe care i le-a dat în maşină, fiind în legătură cu un dosar, pentru a nu-l trimite pe acesta în instanţă, inculpatul cunoscând că are o pedeapsă anterioară cu suspendare şi se afla în cursul termenului de încercare, că bunurile respective (200 euro şi două parfumuri) au fost luate de baiat din casă şi puse la dispoziţia organelor de poliţie pentru organizarea flagrantului şi ulterior nu au mai putut fi recuperate, fiind aruncate în foc, aspect despre care a luat cunoştinţă indirect.

Relevante sunt şi declaraţiile martorilor B. S.a – filele 88-91 vol.III ds. urm. pen., fila 213 vol.I. dosar nr.xxxx/40/2013, F. V. – filele 91-92 vol.III ds. urm. pen., I. L. – filele 93-94 vol.III., fila 209 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013, R. A. C. – filele 120-124 vol.III ds. urm. pen., C. M. E. filele112-117 vol.III ur. penală, Z. V. L. – filele 96-104 vol. III ds. urm. pen., declaraţiile date la data de xx.xx.xxxx (filele 100-104 vol.III urm.pen). urmând a fi înlăturate ca nesincere.

Astfel, martora B. SA., mama denunţătorului B. A. a relevat că fiul său s-a plâns de multe ori la ea şi la tatăl său că poliţistul Z. îl ameninţa că-i face dosar penal dacă nu-i dă bani sau alte bunuri, în general parfumuri, ştiind că fiul meu le aduce din străinătate.

Martora a relatat despre conflictul dintre fiul său şi C. E., din septembrie 2010, C. E. susţinând că în timpul altercaţiei şi-a pierdut un lanţ din aur şi telefonul mobil. Cu prilejul acelui conflict, acasă la ei a venit doar Z. I. E., care discuta ori cu soţul meu ori cu A., spunea că fapta este gravă şi că C. urmează să depună plângere că şi-a pierdut lanţul şi telefonul, ceea ce ar fi dus la reţinerea unei fapte de tâlhărie şi ar fi fost grav pentru fiul său, care are cazier. Inculpatul l-a determinat pe fiul său să cedeze presiunilor lui şi i-a cerut bani şi parfumuri, în schimb urmând să-l convingă pe M. E. să-şi retragă plângerea, contra unei sume de bani, ca şi despăgubiri, pentru pierderea celor 2 obiecte.

Relevă martora că, imediat după conflictul cu C., fiul său i-a spus că a împrumutat 2.000.000 lei vechi, din care 1.000.000 lei i-a dat lui Z., ca primă parte din banii pe care urma să-i dea când se întorcea de la muncă din Italia, pentru că l-a convins pe Y să se împace în schimbul unor despăgubiri de 30.000.000 lei vechi. B. A. i-a spus că în cazul în care Y a mai fost de acord să scadă din despăgubiri de la 40.000.000 lei vechi la 30.000.000 lei vechi, în contul diferenţei să ţină cont să-i dea bani şi parfumuri.

Martora confirmă situaţia în care se afla fiul ei, fiind la discreţia şefului de post . De asemenea confirmă că B. A. i-a dat în septembrie 2010, imediat după conflictul cu C. E., suma de 100 lei inculpatului, crezând în promisiunea acestuia, că va insista pentru retragerea plângerii în dosarul în care era cercetat.

Declaraţiile martorilor B. S. şi B. SA. se coroborează între ele şi confirmă denunţul fiului lor, B. A., fiind întărite totodată de ceilalţi martori.

Martora F. V. a afirmat că în perioada septembrie 2010 a observat maşina poliţiei, în care se afara inculpatul, destul de des la poarta locuinţei familiei B., vizitele fiind chiar de 2-3 ori pe săptămână, şeful de post discutând fie cu B. A., fie cu tatăl său, preţ de câteva minute, precizând că oamenii din sat cunoşteau faptul că Z. I. E. încearcă să-i împace pe C. E. cu B. A..

Martora I. L. a declarat că are cunoştinţă de conflictul petrecut în septembrie 2010 între C. E. şi B. A., întrucât s-a desfăşurat în curtea casei socrului ei, I. C., B. A. intrând în curtea acestuia fără permisiune pentru a tranşa un conflict început în stradă cu C. E..

Martora a precizat că, după acest conflict, C. E. i-a cerut să meargă la Poliţia Y şi să declare că în timpul conflictului, B. A. i-ar fi sustras un lanţ din aur şi un telefon mobil, cerere refuzată de martoră, pe motiv că aceste fapte nu erau reale, ea însăşi fiind de faţă la conflict şi neconstatând aceste aspecte, ba mai mult l-a observat pe C. E. vorbind la telefon său mobil în spatele curţii imediat după stingerea conflictului. Martora arată că s-a prezentat la postul de poliţie şi a dat o declaraţie în faţa agentului şef Z. I. E., în care a povestit lucrurile exact aşa cum s-a întâmplat şi că socrul ei ar fi fost în măsură să formuleze plângere pentru violare de domiciliu, dar acesta nu dorea să se judece cu B. A.. Ulterior, a aflat că C. E. a renunţat să mai susţină varianta sustragerii bunurilor, invocând că au fost pierdute în timpul altercaţiei cu B. A.şi cerând despăgubiri pentru bunurile pierdute, martora fiind de faţă când inculpatul îi sugera lui C. E. că „ar fi mai bine să se împace cu B. A. pentru a nu ajunge dosarul în instanţă”.

Martorul C. E. a confirmat împrejurările în care a avut conflictul cu B. A. în septembrie 2010, precum şi implicarea agentului şef de post în împăcarea celor doi, acesta erijându-se în recuperator al despăgubirilor solicitate de el. Martorul precizează că a fost ameninţat şi îmbrâncit de B. A., care se afla sub influenţa alcoolului, că a vrut să scape de acesta intrând în curtea lui I. C., dar B. A. a pătruns în curte după el. După acest conflict, a sesizat că-i lipsesc lanţul din aur de la gât şi telefonul mobil, făcându-l responsabil pe B. A., dar că nu ştie dacă acesta i le-a sustras ori pur şi simplu, le-a pierdut la locul conflictului. Fiind chemaţi împreună la şeful de post, C. E. declară că s-a arătat hotărât să formuleze plângere penală împotriva lui B. A., relatând evenimentele exact aşa cum s-au întâmplat. Cu acest prilej, B. A. i-a spus că este certat cu legea şi l-a rugat să nu depună plângere împotriva lui, la care martorul susţine că i-a răspuns că este dispus să se împace cu condiţia să-l despăgubească cu contravaloarea bunurilor pe care nu le-a mai găsit după altercaţie, precizând că B. A. arăta că se consideră vinovat de dispariţia bunurilor.

Aceste discuţii au fost purtate în faţa inculpatului Z. I. E., care a speculat situaţia şi a folosit-o în favoarea sa. Pe de o parte a mulţumit persoana vătămată din dosar, obţinând mai facil despăgubirile solicitate, fără a conta dacă erau sau nu probate ori pertinente, insistând pe lângă făptuitor, prin crearea unei presiuni imense asupra acestuia, care risca o condamnare cu executare, dacă fapta sa ar fi fost încadrată la tâlhărie, iar pe de altă parte, l-a mulţumit pe făptuitor, în schimbul unor foloase obţinute de la acesta, făcându-l să creadă că el este cel care l-a convins pe C. E. să îşi retragă plângerea.

Martorul confirmă primirea despăgubirilor de la tatăl denunţătorului, B. S., în cuantum de 3.000 lei, cu precizarea că iniţial îi ceruse acestuia, 5.000 lei pentru a-şi retrage plângerea, însă a fost de acord să scadă limita la rugăminţile tatălui lui B. A..

În cauză, a fost audiat şi martorul R. A. C., acesta arătând că a avut un conflict cu B. A., la un bar din comună şi că s-a constituit dosar penal pe numele lui, aflând că B. A. depusese plângere împotriva lui pentru lovire şi distrugere după cca. 1 săptămână de la conflict, deşi până atunci se întâlnise cu acesta şi se împăcaseră în particular, semnând la cererea şefului de post şi un proces-verbal de contravenţie prin care era confirmată această împăcare şi primea o amendă contravenţională, după spusele agentului şef Z. I. E.. Martorul arată că la rândul său a declarat şi el despre B. A. că a purtat cuţit în localul public respectiv, cu prilejul conflictului.

B. A. l-a vizitat apoi la domiciliu şi au ajuns apoi la o înţelegere, fiecare să-şi retragă cele declarate unul împotriva altuia, ceea ce s-a şi întâmplat ambii prezentându-se în zilele următoare, la şeful de post pentru retragerea plângerilor. În cuprinsul declaraţiei, martorul afirmă că a precizat că „i s-a părut că B. A. purtase în seara conflictului cuţit”. Ulterior a primit la domiciliu, soluţia dispusă în dosar de neîncepere a urmăririi penale faţă de el.

În cazul infracţiunilor cercetate din oficiu la care inculpatul nu poate manipula părţile în sensul dorit, foloseşte o altă metodă pentru obţinerea scopului ilicit şi anume reaudiază partea a cărei primă declaraţie este în defavoarea părţii adverse şi revenind asupra celor declarate iniţial aruncă dubiu asupra situaţiei de fapt astfel încât inculpatul să poată propune soluţia procedurală dorită în avantajul părţii care a cotizat sau bani sau i-a promis că-i va da bani ori alte bunuri.

Efectuându-se verificări în arhiva penală a Judecătoriei Botoşani, s-a constatat că B. A. a fost judecat şi condamnat în baza sentinţei penale nr. XXXX/xx.xx.xxxx, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare condiţionată pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, pentru infracţiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, săvârşită în xx.xx.xxxx, hotărârea fiind definitivă prin neapelare. Aşadar, termenul de încercare expirând la data de xx.xx.xxxx, comiterea unei fapte penale în acest interval de timp putea atrage starea de recidivă a acestuia, precum şi revocare suspendării condiţionate, lucru pe care însuşi inculpatul în cursul audierii a recunoscut că îl ştia prin prisma atribuţiilor de serviciu.

Situaţia premisă era astfel creată iar persoana condamnată devenea un subiect facil de manipulat pentru inculpat, mai ales că B. A. era predispus la consum de alcool şi se implica în diverse conflicte. Iar cum potrivit declaraţiilor celorlalţi agenţi de poliţie din Y, singurul care avea voie să instrumenteze faptele de violenţă şi distrugere era însuşi inculpatul Z. I. E., acesta putea ţine mereu situaţia sub control în favoarea sa, aşa cum am arătat mai sus.

La dosar au fost depus şi înscrisuri care atestă constituirea dosarului penal nr. XXXX/P/2010 pe numele lui B. A., având ca obiect infracţiune prev. de art. 192 lin. 1 Cod penal, art. 193 Cod penal şi art. 217 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în ziua de xx.xx.xxxx, C. E. a fost agresat de consăteanul său B. A., la poarta locuinţei lui I. C., după care l-a urmărit pe acesta, pătrunzând fără drept în curtea locuinţei respective, împrejurare în care victima şi-a pierdut lanţul din aur şi telefonul mobil în valoare totală de 5.000 lei.

Dosarul a fost instrumentat de inculpatul Z. I. E. care la data de xx.xx.xxxx a propus prin referat, neînceperea urmăririi penale faţă de B. A. pentru infracţiunile comise în temeiul art. 10 lit. h Cod procedură penală, pe motiv că persoana vătămată şi-a retras plângerea prealabilă formulată.

În cuprinsul referatului, inculpatul a descris situaţia de fapt în varianta pierderii bunurilor de către persoana vătămată în timpul altercaţiei şi nu, a sustragerii acestora, încadrând faptele la „ameninţare” şi „distrugere”. (n.n. infracţiunea de „distrugere” a fost greşit reţinută întrucât nu se poate pune semn de egalitate în accepţiunea textului legal între pierderea unui bun şi distrugerea acestuia, fapta prev. de art. 217 Cod penal fiind reglementată expres de legiuitor sub aspectul laturii obiective, fără a da loc unor interpretări).

Însă această metodă era unica ce putea fi aplicată de inculpat în calitate de organ de cercetare penală, pentru a justifica despăgubirile primite de persoana vătămată de la făptuitor, despre care a făcut menţiune în referat şi, în final, pentru a putea da efect retragerii plângerii prealabile.

De asemenea, pentru fapta de „violare de domiciliu”, C. E. nu putea formula plângere, ci posesorul, ori proprietarul locuinţei unde s-a pătruns fără drept, în speţă numitul I. C., însă inculpatul nu face referire la acest aspect în referat ci aplică automat dispoziţiile art. 10 lit. h Cod procedură penală.

De asemenea, a fost identificat şi dosarul penal nr. XXXX/P/2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, în care R. A. C. a fost cercetat pentru art.180 alin. 1 şi art. 217 alin. 1 Cod penal , persoană vătămată fiind B. A., la care a fost conexată şi plângerea celui dintâi pentru ameninţare împotriva lui B. A..

Probele administrate demonstrează fără echivoc că banii şi bunurile au fost remise de B. A. pentru a nu risca schimbarea încadrării juridice a faptelor sesizate de C. E. în infracţiunea de tâlhărie, dosar aflat în lucru la agentul şef de post Z. I. E.. Acesta a pretins şi primit parfumurile si suma de 200 euro de la denunţător pentru a nu îndeplini un act de serviciu la care era obligat în cazul în care din situaţia de fapt reţinută în cauză, ar fi rezultat săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

Este adevărat că soluţia finală într-un dosar, în faza de urmărire penală o dispune procurorul competent, indiferent de propunerea procedurală a poliţistului, dar acest aspect nu avea cum să fie cunoscut de cetăţenii din comuna Y, certaţi cu legea, care se aflau la discreţia inculpatului. Inculpatul convingea făptuitorul că, în calitate de şef de post el deţine puterea, are pârghiile de a manipula orice situaţie de fapt în favoarea uneia sau alteia din părţi în interesul său, astfel încât dosarul să ajungă pe masa procurorului potrivit voinţei inculpatului, în ideea atingerii scopului infracţional urmărit de acesta.

La dosar, au fost depuse în original, procesele-verbale de contravenţie întocmite de inculpatul Z. I. E. pe numele persoanelor implicate în acest caz, B. A., C. E. şi R. A. C. precum şi fotocopii ale registrelor de penal, reclamaţii etc. înregistrate la Postul de Poliţie Y, unde figurează numele acestora pentru a demonstra că inculpatul îi ţinea mereu sub control, sancţionându-i când considera necesar pentru ca apoi să-i poată influenţa mai uşor, aceste aspecte rezultând din modul său de operare reţinut în cauză.

Prin aceste metode inculpatul nu numai că obţinea foloase necuvenite ci şi întreţinea la nivelul comunei Y, un fenomen infracţional, neluând măsuri necesare şi ferme pentru combaterea şi sancţionarea tuturor faptelor de contravenţie sau penale, potrivit legii.

A rezultat că inculpatul ţinea legătura cu infractorul B. A., cât timp acesta se afla în străinătate, existând în acest sens o discuţie relevantă purtată de cei doi,la telefon, la data de xx.xx.xxxx, la scurt timp după conflictul avut cu C. E., convorbire redată la fila 54 din rechizitoriu.

Potrivit procesului-verbal de consultare întocmit de lucrătorii din cadrul S.J.A Botoşani, numărul de telefon mobil XXXX/XXXXXX aparţine denunţătorului B. A. şi a fost folosit de acesta în perioada autorizată în cauză pentru interceptări telefonice, număr înregistrat în memoria telefonului mobil aparţinând inculpatului (nr. XXXX/XXXXXX), la poziţia nr. 70 sub denumirea B. A.

De asemenea, nr. de telefon XXX.XXX.XXX.XX îi aparţine lui B. A. şi a fost folosit în perioada autorizată de acesta (fiind numărul de pe care s-a purtat convorbirea telefonică mai sus arătată, în timp ce denunţătorul se afla în străinătate).

Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx al I.G.PR.- Institutul de Criminalistică – Serviciul de Expertize Fizico-chimice Bucureşti, fragmentele din sticlă identificate în resturile de cenuşă ridicate din soba locuinţei inculpatului supuse examinării au forme rotunde, asemănătoare recipientelor pentru parfumuri, pe fragmentele de sticlă au fost identificate urme de substanţe organice (limonen, izo-mentol, galaxolidă, farnesol) cunoscute ca făcând parte din compoziţia produselor cosmetice. Pe cel mai mare fragment de sticlă a fost identificată inscripţia DOLCE & urmată de litere ce ar putea fi GA sau CA, urmate de altele ce nu au putut fi identificate cu certitudine datorită deformării prin topire a sticlei.

În proba de cenuşă au fost identificate două fragmente pe suprafaţa cărora există inscripţionate în relief pe o parte şi în adâncime pe cealaltă parte, literele R şi A, având forme asemănătoare celor de pe ambalajele de parfum BVLGARI.

Aşadar, în urma constatării fizico-chimice de specialitate, s-a confirmat că proba de cenuşă ridicată cu prilejul percheziţiei domiciliare din xx.xx.xxxx, din soba indicată de fiica cea mare a inculpatului, numita Z. A. M., conţine resturi de la ambalajele şi recipientele de parfum având aceleaşi mărci ca cele remise de denunţătorul B. A., inculpatului cu prilejul organizării operaţiunii de flagrant, ceea ce confirmă primirea bunurilor de la denunţător şi demonstrează totodată, nesinceritatea declaraţiilor inculpatului date în a doua fază a audierilor când nu a mai recunoscut că a aruncat în soba încinsă bunurile primite cu titlu de mită.

În ceea ce priveşte bancnotele de euro cu privire la care existau indicii temeinice că au fost aruncate odată cu parfumurile în sobă, întrucât din primul raport de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că nu s-au pus în evidenţă fragmente de hârtie reprezentând bancnote euro şi nici urme de substanţă fluorescentă folosită la tratarea banilor cu prilejul marcării criminalistice, s-a impus solicitarea unui supliment de constatare având în vedere timpul rapid de ardere a hârtiei în general şi de aici, imposibilitatea obiectivă de a mai identifica resturi de bancnote în cenuşa ridicată.

Astfel, s-a impus completarea raportului pentru a se stabili în ce măsură gradul de incinerare a bancnotelor „euro” şi perioada de timp cuprinsă între momentul incinerării şi cel al examinării probelor influenţează analizele utilizate pentru determinarea compoziţiei chimice a materialului (hârtie) din care sunt realizate acestea.

Din cuprinsul Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx al I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică – Serviciul de Expertize Fizico-chimice Bucureşti, în urma reexaminării primului raport, rezultă următoarele:

- conform informaţiilor emise de autorităţile europene, suportul bancnotelor euro este constituit majoritar din fibre de bumbac cu lungime foarte mică, bumbacul arde cu flacără luminoasă iar eventualii curenţi de aer pot destrăma obiectul care arde, lăsând o cenuşă fină care deşi poate păstra uneori forma hârtiei din care provine, la cea mai mică atingere se scutură, fiind friabil,

- orice elemente de siguranţă din compoziţia bancnotelor (fire de bumbac sau cerneală fluorescentă) arde la fel de repede ca hârtia. Cenuşa rezultată în urma arderilor este constituită aproape integral din săruri anorganice sau oxizi metalice. Examinând compoziţia elementară a cenuşii de culoare alb-gri, descrisă în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. XXXXXXX din xx.xx.xxxx, se constată că aceasta corespunde compoziţiei descrise anterior. Având în vedere că în cenuşă s-au găsit fragmente de sticlă topită, rezultă că temperatura la care a avut loc arderea a fost relativ ridicată.

- se apreciază că, în asemenea condiţii, orice material organic (în special celuloză, bumbac sau cerneală) ar arde complet într-un timp relativ scurt, lăsând în urmă doar eventualul material anorganic de umplutură din compoziţia acestuia şi tipul hârtiei din care eventual ar putea proveni.

- se ştie că, odată supusă procesului de ardere, hârtia se distruge rapid, timpul scurs de la încetarea arderii şi până la examinarea în laborator nu mai poate influenţa analiza de laborator. Analiza este deja puternic afectată de distrugerea prin ardere a materialului fibros al hârtiei. Presupunem că acelaşi lucru rămâne valabil şi pentru hârtiile confecţionate majoritar din bumbac cu fibre scurte din care est realizat suportul bancnotelor euro.

În concluzii, se mai arată că, avându-se în vedere modul de prezentare a probelor care au făcut obiectul Raportului de constatare nr. XXXXXXX din xx.xx.xxxx, se poate deduce că acestea au suferit arderi relativ îndelungate şi la temperaturi ridicate. Acest lucru ar putea să conducă la arderea completă a unor eventuale materiale celulozice (de ex. bancnote) prezente iniţial în probă. Chiar dacă s-ar fi identificat micro-fragmente celulozice în probe, structura lor ar fi distrusă de temperatură, astfel că ar fi fost imposibilă o analiză a compoziţiei hârtiei din care ar fi provenit.

Din procesul-verbal de flagrant din xx.xx.xxxx rezultă că, de la momentul descinderii organelor de urmărire penală în curtea locuinţei de serviciu a inculpatului şi până la momentul găsirii locului unde au fost aruncate bunurile căutate la percheziţie, respectiv momentul indicării locului de către indicat de fiica inculpatului, în cursul procedurilor de percheziţie domiciliară, a trecut o perioadă de timp relativ îndelungată, care a permis arderea completă a oricăror obiecte confecţionate din hârtie, mai ales că în tot acest timp inculpatul a avut grijă să pună în sobă un lemn pentru a întreţine focul, aspect care se poate observa pe imaginile surprinse pe parcursul percheziţiei. Potrivit opiniei de specialitate, examinând compoziţia elementară a cenuşii de culoare alb-gri, descrisă în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. XXXXXXX din xx.xx.xxxx, se constată că aceasta corespunde compoziţiei descrise anterior, specifică cenuşii rezultate în urma arderilor unor bancnote euro care este constituită aproape integral din săruri anorganice sau oxizi metalice.

Se apreciază că nu există provocare din partea organelor de anchetă, întrucât flagrantul din data de xx.xx.xxxx a fost organizat după ce s-a constituit dosarul nr. XXX/P/2010 la nivelul unităţii de parchet, având ca obiect infracţiuni de corupţie de acelaşi gen sesizate în sarcina inculpatului Z. I. E. fie din oficiu, fie ca urmare a unor denunţuri, iar în ceea ce îl priveşte pe denunţătorul B. A., au existat indicii temeinice că acesta i-a remis anterior inculpatului o primă tranşă din suma promisă cu titlu de mită, de 100 lei, înainte de a pleca la muncă în Italia, urmând ca la revenirea în ţară să-i remită şi a doua tranşă, rezultând din probe că, potrivit înţelegerii dintre cei doi, întâlnirea urma să aibă loc în ziua de xx.xx.xxxx, pe raza comunei Y, în scopul infracţional arătat mai sus.

Astfel, a rezultat necesitatea constatării săvârşirii în flagrant a infracţiunilor de corupţie cu privire la care existau la momentul respectiv date concrete că au fost săvârşite anterior de către agentul şef principal de poliţie Z. I. E., rezultând indicii temeinice şi concrete că inculpatul a săvârşit anterior, cel puţin o infracţiune de „luare de mită”, respectiv un act material din conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie şi că s-a considerat rezonabilă şi legitimă bănuiala săvârşirii în continuare a unor alte acte materiale, aceste indicii temeinice şi concrete fiind interpretate prin prisma specificului infracţiunilor ce formează obiectul cercetărilor şi a momentului procesual în care a ajuns ancheta, moment în care, pentru însăşi constatarea infracţiunii, se impunea folosirea unor mijloace probatorii eficiente, prin intermediul unor instituţii specifice, mai ales în cazul infracţiunilor de corupţie.

Ţinând seama de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, se constată că în cauză organizarea flagrantului s-a alăturat unei activităţi infracţionale în desfăşurare iniţiată de către inculpat, parchetul fiind sesizat cu privire la persoana sa, la data de xx.xx.xxxx.

Dat fiind specificul acestor infracţiuni, flagrantul este cea mai sigură modalitate de probaţiune, indiciile care trebuie să determine un astfel de procedeu de probaţiune şi care trebuie să excludă orice provocare din partea organelor competente, indicându-se în acest sens chiar practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia organizarea unui flagrant trebuie să aibă loc în condiţiile existenţei unui indiciu cu privire la săvârşirea unei infracţiuni/act material, astfel încât utilizarea unui martor denunţător, nu va echivala cu provocarea infracţiunii venită din partea organului judiciar.

Potrivit practicii judiciare, nu există provocare la săvârşirea infracţiunii de „luare de mită”, în condiţiile în care, din probatoriul administrat, denunţul, declaraţiile denunţătorului coroborate cu înregistrările audio-video autorizate ale convorbirilor ori discuţiilor dintre inculpat şi denunţător reiese cu certitudine că inculpatul a pretins denunţătorului suma de bani, pentru dosarul pe care îl avea în cercetare şi este organizat un flagrant, finalizat cu surprinderea inculpatului.

În concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul a solicitat înlăturarea denunţului lui B. A., care a manifestat o vădită duşmănie faţă de el, care însă nu a fost dovedită, rezultând din probe că, dimpotrivă, erau în relaţii foarte bune, vorbind la telefon chiar şi când denunţătorul se afla în străinătate.

De asemenea, inculpatul a invocat că la dosar nu există vreo dovadă că ar fi existat acel flagrant, nu există corpul delict şi nici autorizarea percheziţiei judiciare.

Instanţa reţine că nici aceste susţineri nu sunt întemeiate, la dosar regăsindu-se : ordonanţa de efectuare a percheziţiei corporale din xx.xx.xxxx (fila 16 vol.III), ordonanţa de efectuare a percheziţiei auto din aceeaşi dată ( fila 17 vol.III), încheierea nr.32 din xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani şi autorizaţia de percheziţie nr.XX/2010 din xx.xx.xxxx (filele20-22 vol.III), procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (filele 36-41 vol.III), alte documente întocmite cu această ocazie, la dosar existând şi filmarea judiciară efectuată cu prilejul flagrantului şi percheziţiei domiciliare din data de xx.xx.xxxx (fila 59 bis vol.III urmărire penală), probe din care rezultă că au fost respectate dispoziţiile legale privind organizarea flagrantului.

În ce priveşte susţinerea inculpatului că nu există corpul delict, instanţa reţine că s-a dovedit cu probatoriul administrat în cauză că bunurile ce au făcut obiectul infracţiunii, respectiv două parfumuri şi suma de 200 euro, au fost pretinse şi primite de inculpat, în condiţiile arătate pe larg mai sus, iar în momentul în care organele judiciare au pătruns în curtea locuinţei, soţia inculpatului, în prezenţa fiicei mai mari, a aruncat aceste bunuri în foc, aşa cum s-a arătat mai sus, pentru a-l exonera pe inculpat de răspundere pentru fapta sa.

În legătură cu susţinerea inculpatului din concluziile scrise, că fiica sa de 12 ani a fost terorizată şi pusă să dea declaraţii, se constată că, aşa cum s-a arătat pe larg mai sus, martorul B. D., lucrător de poliţie care a făcut parte din echipa operativă cu prilejul desfăşurării flagrantului din data de xx.xx.xxxx - potrivit procesului-verbal de constatare a infracţiunii - şi care a asistat la ascultarea minorei, a arătat că a fost de faţă la discuţia purtată între procurorul de caz şi fiica inculpatului şi confirmă că discuţia s-a purtat în limitele normalului, într-un climat calm, fără a fi exercitate nici un fel de presiuni asupra minorei. Numita Z. A. M. a fost de acord să vorbească liber despre aspectele mai sus-arătate, spunând că anterior, în cursul serii, bunurile au fost aruncate în soba din a doua încăpere a locuinţei, înainte de sosirea organelor de anchetă, fiind vorba despre bani şi parfumuri primite de tatăl ei în aceeaşi zi, iar la final a fost de acord să conducă procurorul la locul unde au fost aruncate bunurile, declaraţia acestui martor fiind confirmată şi de cea a martorului asistent P. D., care a fost prezent la toate activităţile de flagrant din data de xx.xx.xxxx.

Situaţia de fapt descrisă mai sus şi flagrantul organizat în ziua de xx.xx.xxxx sunt confirmate şi cu celelalte mjloace de probă, respectiv: procesul – verbal de constatare a infracţiunii flagrante din xx.xx.xxxx (vol. III - f. 36-41, ds.); planşă foto (vol. III - f. 44-59, ds.); proces – verbal de predare a sumei de 200 euro şi a 2 parfumuri marca BVLGARI OMNIA şi DOLCE GABANA – flagrant din xx.xx.xxxx , împreună cu procesul – verbal de marcare chimică şi criminalistică (vol. III - f. 14-15, ds.); proces – verbal de investigaţii întocmit în cursul percheziţiei domiciliare din data de xx.xx.xxxx, împreună cu planşele foto (vol. III - f. 42 ds.); ordonanţă de restituire a sumei de 1.112 lei către denunţătorul B. A., împreună cu procesul – verbal de predare – primire a banilor (vol. III - f. 67-69, ds.); proces – verbal de ridicare a unor înscrisuri de la Secţia de poliţie rurală Y, înscrisuri privind pe numitul B. A., înregistrate în cursul anului 2010 (vol. III - f. 139-144ds.); registrul de lucrări penale Y, privind plângerile înregistrate pe numele lui B. A. (vol. III - f. 152-155, ds.); proces – verbal de ridicare a unor înscrisuri de la Secţia de poliţie rurală Y, înscrisuri privind pe numitul C, M. E., înregistrate în cursul anului 2010 (vol. III - f. 160-162, ds.); registrul de lucrări penale Y, privind plângerile înregistrate pe numele lui C. M. E. (vol. III - f. 165-166, ds.); raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx al IGPR – Institutul de Criminalistică – Serviciul de Expertize fizico-chimice şi suplimentul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. XXXXXX / xx.xx.xxxx al aceleiaşi instituţii (vol. III - f. 191-203, 207-209, ds.); interceptările şi înregistrările telefonice şi ambientale efectuate în perioada autorizată în cauză; procese-verbale de percheziţie informatică întocmite de B.C.C.O.A. Botoşani, în baza autorizaţiei de percheziţie nr. 01/06.01.2011, emisă potrivit încheierii nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani ( vol. III - f. 221-237, ds.).

Prin urmare, se va reţine că fapta de luare de mită descrisă mai sus există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, agent şef principal de poliţie, şef al Postului de poliţie Y, jud. Botoşani, cu atribuţii de poliţie judiciară, care, în această calitate, a pretins suma de 5.000 lei şi a primit de la denunţătorul B. A. din sat/comuna Y, jud. Botoşani, în jurul datei de xx.xx.xxxx, suma de 100 lei, ca o primă tranşă din suma pretinsă, precum şi suma de 200 euro şi a 2 (două) parfumuri marca DOLCE GABANA şi BVLGARI OMNI de 40 ml, în valoare de 40 euro şi respectiv, 150 lei, în a doua tranşă, act surprins în flagrant la data de xx.xx.xxxx, bunuri remise/primite în scopul favorizării situaţiei juridice a denunţătorului, cercetat de către inculpat într-un dosar penal înregistrat la Postul de poliţie Y, la nr. XXXX/P/2010, pentru săvârşirea unor infracţiuni de „ameninţare”, „distrugere” şi „violare de domiciliu”, pentru ca denunţătorul să nu rişte o schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în acel dosar, în infracţiunea de „tâlhărie”, stare care ar fi putut atrage condamnarea sa în condiţiile recidivei postcondamnatorii, aflându-se în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate pentru o condamnare anterioară, aspect cunoscut de inculpat prin prisma atribuţiilor de serviciu şi speculat de acesta în interesul său, pentru a putea manipula mai uşor persoana mituitorului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „luare de mită”, prev. de art. art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal din 1969 (2 acte materiale, septembrie 2010-xx.xx.xxxx).

Denunţătorul B. A., care a denunţat fapta autorităţilor înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru această infracţiune, a solicitat a fi despăgubit de către inculpat cu suma de 8000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor şi banilor pe care i-a dat inculpatului în condiţiile arătate mai sus.

Pretenţiile formulate de denunţător sunt întemeiate în parte.

Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în cursul urmăririi penale, s-a dispus restituirea sumei de 1.112 lei, reprezentând contravaloarea sumei de 200 Euro şi a două parfumuri de provenienţă străină, întrucât aceste bunuri au fost puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de către denunţător, din surse proprii, pentru organizarea flagrantului din data de xx.xx.xxxx, (înscrisuri filele 61-69 vol. III ds.). Banii au fost restituiţi ca urmare a instituirii măsurii propririi asupra drepturilor salariale ale inculpatului, în baza ordonanaţei procurorului nr. XXX/P/2010 din XX XX XXX.

Prin urmare, se va constata că denunţătorul B. A. a fost despăgubit în cursul urmăririi penale cu suma de 1.112 lei, reprezentând contravaloarea în lei a 200 euro şi a două parfumuri (DOLCE GABANA în valoare de 40 euro şi BVLGARI în valoare de 150 lei), date inculpatului cu ocazia organizării flagrantului, iar suma de 1.112 lei a fost reţinută prin poprire asupra drepturilor salariale ale inculpatului.

În ce priveşte suma de 100 lei, primită de inculpat de la denunţător în jurul date de xx.xx.xxxx, pretenţiile denunţătorului sunt întemeiate, inculpatul urmând a fi obligat, în temeiul art.255 alin.5 rap. la art.255 alin.3 Cod penal din 1969, să restituie denunţătorului B. A. această sumă.

Întrucât denunţătorul nu a dovedit că ar fi dat inculpatului şi alte sume de bani în cadrul infracţiunii pentru care acesta este trimis în judecată, se vor respinge restul pretenţiilor formulate ca nefondate.

6. Infracţiunile de “luare de mită” şi “abuz în serviciu contra intereselor publice…” raportate la dispoziţiile Legii nr. 78/2000 – denunţător S. D. - xx.xx.xxxx - noiembrie 2010 (pct.6 din rechizitoriu)

La data de xx.xx.xxxx, a fost înregistrat la Serviciul Judeţean Anticorupţie Botoşani, denunţul numitului S. D. domiciliat în sat S, comuna R, jud. Botoşani , pădurar în cadrul Ocolului Silvic T Botoşani, din care rezultă comiterea unor infracţiuni de corupţie de către inculpatul Z. I. E..

Denunţătorul a arătat că îşi desfăşoară activitatea ca pădurar din anul 1993, perioadă în care a lucrat la diferite cantoane silvice, inclusiv pe raza comunei Y, împrejurare în care, inevitabil, pe linia muncii, a intrat în contact cu poliţistul Z. I. E., cu care a relaţionat în anii 2008-2011.

Astfel potrivit fişei postului, denunţătorul are ca principale atribuţii de serviciu, paza fondului forestier din cadrul cantonului, gestionarea materialului lemnos marcat, precum şi constatarea contravenţiilor şi infracţiunilor silvice, sens în care este obligat să coopereze cu organele de poliţie din comună pentru prevenirea şi constatarea infracţiunilor silvice, identificarea şi prinderea autorilor. Pe de altă parte, denunţătorul S. D. arată că la rândul său, potrivit legii, era verificat din punct de vedere profesional, direct de către agentul şef principal de poliţie Z. I. E., care, în calitate de şef de post local, avea obligaţia de a controla cantităţile de lemn valorificate şi documentele de provenienţă a materialului lemnos.

În acest context, denunţătorul a afirmat că a fost abordat în toamna anului 2010, prin luna septembrie, de către inculpatul Z. I. E., în mod repetat, atât personal cât şi telefonic, pentru a-i pretinde o căruţă cu lemne, dându-i de înţeles că, în schimbul acestor foloase, va trece cu vederea o serie de ilegalităţi pe care le-ar putea constata în activitatea de serviciu a pădurarului, privind gestionarea materialului lemnos şi legalitatea documentelor de provenienţă a lemnelor transportate. De asemenea, inculpatul i-a promis denunţătorului că în schimbul lemnelor pretinse, îl va sprijini pe acesta în cadrul activităţilor de pază a pădurii.

Potrivit denunţului, S. D. trebuia să-i dea inculpatului aceste lemne cu titlu gratuit, toate discuţiile purtate pe marginea subiectului fiind în acest sens.

Se arată în denunţ cum, iniţial, denunţătorul „a încercat să-l ducă cu vorba pe inculpat”, timp de cca. 1 lună, însă presiunile din partea inculpatului au continuat, motiv pentru care, în cele din urmă, denunţătorul a cedat presiunilor şi la data de xx.xx.xxxx, i-a remis acestuia, prin intermediul numitului H. C., cantitatea de 1,3 mc. (cca. 1300 Kg.), specia stejar, din gestiunea mea , respectiv pădurea X pe care o avea în pază, în valoare de150-170 lei. Denunţătorul nu îşi aminteşte să fi emis factură pentru lemnele respective, însă, cu siguranţă, inculpatul nu a plătit aceste bunuri, al căror cost le-a suportat pădurarul, fiind preluate din gestiunea sa.

S. D. a mai arătat în denunţ că, după un timp, inculpatul l-a contactat din nou şi i-a spus că i-a dat lemne puţine şi ar fi bine să-i mai trimită o căruţă, astfel încât, în perioada noiembrie-decembrie 2010, prin intermediul lui D. I. din comuna Y, i-a mai trimis agentului de poliţie Z. I. E., o altă căruţă cu lemne, în care a pus tot 1,2-1,3 mc. (cantitatea de cca. 1200-1300 Kg.) specia stejar, de o valoare de aprox. 150-170 lei. Şi acest material lemnos l-a luat din gestiunea sa, lemnul fiind marcat, secţionat în lungime, nu-şi aminteşte dacă i-a eliberat documente de însoţire a lemnului, dar acesta nu a plătit lemnele.

La data de xx.xx.xxxx, s-au solicitat relaţii de la Ocolul T Botoşani, în vederea verificării aspectelor semnalate în denunţ.

Prin adresa nr. I XXX/xx.xx.xxxx, Ocolul Silvic T a răspuns punctual la solicitările organelor de urmărire penală după cum urmează:

- numitul Z. I. E. nu figurează în anul 2010 ca şi client-cumpărător de material lemnos achiziţionat de la pădurarul S. D., din Cantonul silvic U;

- în 2010, pădurarului S. D. i-a fost imputată suma totală de 3171 lei pentru tăieri ilegale de arbori, pe bază de angajamente de plată, urmare a efectuării de controale de fond şi parţiale.

Relaţiile primite de la ocolul silvic confirmă denunţul numitului S. D.. În acest sens s-au solicitat în timpul judecăţii relaţii şi de către instanţă, răspunsurile primite fiind depuse la dosar.

Potrivit fişei cu atribuţiile de serviciu ale denunţătorului S. D., acesta ocupă postul de pădurar, fiind în relaţii de colaborare cu organele de poliţie, jandarmerie şi pompieri.

Pădurarul S. D. răspunde de modul în care îşi desfăşoară activitatea de pază a cantonului şi are ca principale atribuţii de serviciu: apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale, a tăierilor ilegale de arbori şi a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii etc., identifică cioatele arborilor tăiaţi ilegal şi locurile arborilor scoşi din pământ şi le înregistrează în condica de serviciu, încheie acte de constatare a contravenţiilor şi infracţiunilor silvice şi ţine evidenţa acestora în condica de serviciu, execută patrulări pentru prevenirea incendiilor, ia măsuri pentru combaterea actelor de braconaj ş.a.

De asemenea, pădurarul S. D. gestionează şi gospodăreşte în mod corespunzător bunurile ce i-au fost încredinţate şi asigură toate măsurile pentru păstrarea integrităţii bunurilor primite în gestiune, răspunde, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina sa şi în legătura cu munca sa, conform prevederilor art. 270 alin. 1 din Codul muncii.

Aşadar, potrivit fişei postului, pădurarul unui canton răspunde patrimonial pentru arborii, puieţii şi lăstarii tăiaţi ilegal, scoşi din pământ, distruşi, degradaţi, sustraşi, nejustificaţi prin procese-verbale de constatare a contravenţiilor şi infracţiunilor încheiate anterior declanşării controlului sau justificaţi prin acte care au fost declarate neîntemeiate în baza unor hotărâri judecătoreşti precum şi pentru orice pagube produse patrimoniului aflat în gestiunea sa.

În consecinţă, pădurarul S. D., având această responsabilitate, era interesat ca, în colaborare cu organele de poliţie locală, să depisteze la timp persoanele şi faptele de tăieri ilegale de arbori din cantonul său, în caz contrar urma să răspundă patrimonial pentru pagubele produse şi nerecuperate, motivul principal fiind neidentificarea autorilor care să poată fi obligaţi penal sau contravenţional la acoperirea prejudiciilor.

Potrivit denunţului acestuia, pasivitatea de care dădea dovadă şeful Postului de poliţie Y în ceea ce priveşte luarea unor măsuri ferme de prindere a hoţilor de lemne, de organizare în comun a unor acţiuni pe linia combaterii infracţiunilor silvice, deşi îl ajuta prin furnizare de informaţii în acest sens, avea drept consecinţă imputarea lipsurilor constatate în gestiunea sa şi reţinerea contravalorii pagubelor din salariul său.

La dosar, au fost înaintate listele gestiunilor de masă lemnoasă destinată valorificării în anul 2010, în cadrul Cantonului silvic U. Din aceste liste rezultă că pădurarul S. D. avea în gestiune lemn din specia stejar de natura celui pe care susţine că i l-a remis inculpatului cu titlu de mită, la preţul unitar de 175 lei/UM (m 3).

Din procesul-verbal de investigaţii întocmit la data de xx.xx.xxxx de către ofiţeri delegaţi din cadrul Serviciului Judeţean Anticorupţie Botoşani şi din declaraţiile martorilor a rezultat că, în cursul anului 2010, inculpatul Z. I. E. a depozitat în mai multe rânduri diverse cantităţi de material lemnos în curtea Şcolii Generale Y, situată în vecinătatea Postului de Poliţie Y. Astfel, lemnele erau descărcate din atelajele hipo lângă gardul despărţitor dintre cele două instituţii, ulterior fiind tăiate cu drujba, aruncate peste gard în curtea sediului Poliţiei şi introduse într-o magazie amplasată în spatele postului de poliţie.

Denunţătorul S. D. a fost audiat în calitate de martor la data de xx.xx.xxxx, acesta menţinându-şi în totalitate denunţul formulat. (fila 63-65, vol. IV ds.). Audierea martorului-denunţător a fost filmată şi înregistrată audio-video, suportul optic fiind ataşat la dosarul cauzei, (fila 66, vol. IV ds.).

Martorului i s-a solicitat să explice anumite aspecte cuprinse în denunţ, referitoare la scopul pentru care i-a remis inculpatului Z. I. E., cantităţile de material lemnos în perioada septembrie-decembrie 2010, fiind întrebat ce anume a intenţionat să precizeze în denunţ prin folosirea termenului de „ilegalităţi” pe care le-a comis el, în calitate de pădurar în activitatea de serviciu şi pe care inculpatul a promis că i le „va acoperi” în schimbul bunurilor primite, motivele pentru care, încă de la primele discuţii avute cu inculpatul în cadrul căruia i s-au solicitat lemne, denunţătorul nu i-a cerut acestuia plata preţului, care este procedura legală de valorificare a materialului lemnos aflat în gestiunea unui pădurar şi dacă s-a respectat această procedură în cazul inculpatului la remiterea cantităţilor de lemne, dacă deţine informaţii cu privire la locul unde au fost transportate şi depozitate lemnele remise inculpatului şi dacă are probe în dovedirea denunţului său, în special în ceea ce priveşte realizarea în fapt a operaţiunii de primire a bunurilor ce formează obiectul infracţiunii sesizate de către inculpat, precum şi promisiunea făcută de poliţist în schimbul acestor bunuri, protecţia invocată de denunţător.

În ceea ce priveşte scopul remiterii bunurilor cu titlu de mită, martorul a arătat că inculpatul i-a promis că, în schimbul lemnelor pe care i le dădeam fără să-i încasez preţul, el îmi va trece cu vederea anumite activităţi defectuoase pe care eu le îndeplineam în calitate de pădurar şi pe care el, în calitate de poliţist, ar fi fost obligat să le constate pe linie contravenţională sau penală. că va rămâne în pasivitate şi nu-şi va exercita atribuţiile de organ de poliţie în cazul în care ar fi sesizat un transport de lemne care nu avea acte în regulă, în sensul că nu va proceda la oprirea căruţei cu lemne pentru control, în situaţiile în care ştia că lemnele fusese eliberate de el unei cunoştinţe, în mod concret socrului său, B. C. din Y, persoană pe care agentul de poliţie Z. I. E. o cunoştea.

Martorul arată că obişnuia să-i dea socrului său diverse cantităţi de lemne din pădurea pe care o gestiona, fără a trece cantitatea reală pe bon, astfel încât documentele de însoţire a transportului nu erau în regulă, aspect care ar fi putut fi depistat de organele de poliţie la un control în trafic, însă inculpatul a promis că îi va acorda protecţie în acest sens şi nu va verifica transporturile de lemne efectuate de cunoştinţe/rude ale denunţătorului, favor în schimbul căruia i-a cerut acestuia „o căruţă cu lemne”.

Martorul a precizat că, la momentul când inculpatul i-a solicitat lemnele, nu s-a gândit să-i ceară expres acestuia să i le plătească, pentru că în cadrul activităţilor zilnice de serviciu era nevoit să-l deranjeze mereu, la orice oră din zi şi din noapte, în cazul semnalării unor fapte contravenţionale sau penale. Ulterior, în discuţiile ce au urmat, cu precizarea că agentul de poliţie insista la telefon să-i dea lemnele respective, contactându-l în mod repetat – aspect confirmat de interceptările şi înregistrările telefonice efectuate în cauză - denunţătorul şi-a dat seama că inculpatul nici nu avea de gând să-i plătească vreun preţ pe bunurile solicitate, iar în cadrul unei discuţii, i-a relatat acestuia favorul pe care poate să i-l întoarcă în cazul în care va fi de acord să-i remită cantitatea de lemne, asigurarea protecţiei persoanei lui, inculpatul Z. I. E. speculând ca şi în celelalte cazuri faptul că pădurarul S. D. comite „mici” ilegalităţi în cadrul activităţilor de serviciu zilnice, ilegalităţi pe care, în calitate de organ de poliţie, inculpatul ar fi obligat să le depisteze şi să le sancţioneze.

În ceea ce priveşte procedura legală aplicabilă în cazul valorificării materialului lemnos din gestiunea unui pădurar către clienţi-cumpărători, martorul a explicat că este obligat să elibereze cumpărătorului factură fiscală la achiziţionarea materialului lemnos, în trei exemplare, din care unul îl înmânează clientului, unul rămâne la cotor, iar al treilea exemplar îl trimite la contabilitatea ocolului silvic, în momentul în care depune suma încasată ca preţ, precum şi aviz de expediţie a mărfii în trei exemplare şi bonul de casă, cu suma încasată ca preţ, un exemplar al bonului îl dă la contabilitate. Cumpărătorul este obligat să aibă asupra sa aceste documente pe care să le arate organelor de poliţie pentru a justifica transportul de lemne.”

Cu privire la lemnele pe care i le-a dat inculpatului, martorul arată că nu a respectat această procedură în cazul ambelor remiteri de material lemnos. Mai mult decât atât, S. D. declară că a plătit ulterior lemnele luate din gestiune din buzunarul său, fiind trecute la pierderi, pe care era oricum obligat să le suporte în calitate de gestionar.

Lemnele erau transportate la sediul Postului de poliţie Y, denunţătorul anunţându-l de fiecare dată pe inculpat, înainte de sosirea transportului, pentru a fi pregătit. Materialul lemnos a fost transportat şi descărcat în cele două rânduri de către persoanele nominalizate de denunţător, H. C. şi D. I..

În dovedirea denunţului au fost audiaţi martorii: B. C. , H. C., D. I., S. M., C. G., D. C. si C. I..

Martorul B. C. a confirmat susţinerile denunţătorului, declarând că, în toamna anului 2010, ginerele său i-a dat în câteva rânduri lemne de foc pentru uz personal în cadrul familiei, trecând pe bon o cantitate mai mică decât cea care mi-o dădea de fapt, întrucât se înţelegea bine cu poliţistul Z. I. E., având asigurări de la acesta că nu mă va opri cu căruţa pentru a-mi controla lemnele. A precizat martorul că inculpatul nu i-a spus că este în neregulă, oprindu-l de-a lungul timpului doar de 2 ori cu căruţa cu lemne în trafic, cunoscându-l că este socrul lui S. D., neavând probleme cu şeful de post. Ulterior, ginerele i-a povestit că în toamna anului 2010, i-a dat poliţistului nişte lemne de foc fără să-i ceară bani şi că a tăiat bon pe numele său (fila 67, vol. IV ds. ).

Martorul H. C. a confirmă că în luna octombrie 2010, a fost solicitat de pădurarul S. D. să transporte o căruţă cu lemne şefului de post Z. I. E., solicitare pe care martorul a îndeplinit-o, ducând şi descărcând lemnele în curtea şcolii de lângă Postul de poliţie Y, conform indicaţiilor primite. Martorul a precizat că i-a transportat inculpatului Z. I. E. cantitatea de cca. 1.300 Kg. lemne din specia stejar şi că, în seara respectivă, l-a anunţat pe inculpat că soseşte transportul, din discuţia purtată rezultând că acesta cunoştea cine i-a trimis lemnele. În legătură cu plata transportului, martorul subliniază că l-a întrebat pe pădurarul S. D. cine îi va plăti prestaţia, acesta răspunzându-i să se prezinte la el pentru plată şi să nu-i ceară bani poliţistului, martorul conformându-se. Acesta afirmă că a primit în aceeaşi zi de la pădurarul S. D. suma de 100 lei, pentru transportul de lemne efectuat în beneficiul agentului Z. I. E., iar inculpatul nu i-a plătit nici o sumă de bani pentru acest transport.

Martorul S. M. a arătat că are în dotare o drujbă şi că, în luna septembrie 2010, inculpatul l-a solicitat să vină să-i taie cu drujba nişte lemne, martorul l-a întrebat dacă este necesar să alimenteze drujba cu benzină în cazul în care cantitatea de lemne de tăiat ar fi mai mare, la care inculpatul i-a răspuns afirmativ. Martorul s-a deplasat la Postul de poliţie Y, unde a tăiat cu drujba o cantitate de cca. 1.200 kg lemne de foc, operaţiunea durând cca. 30 de minute. Martorul a precizat că inculpatul nu i-a plătit munca depusă, dat fiind faptul că era şeful de post, considerând în intimitatea sa că e obligat să-i facă acest serviciu, prin prisma funcţiei pe care o deţine în comună.

Potrivit denunţului şi declaraţiei lui S. D., a doua tură de lemne pe care i-a remis-o inculpatului a fost transportată de numitul D. I., cu atelajul acestuia, în curtea Postului de poliţie Y.

Fiind audiat în cauză în calitate de martor, D. I. confirmă acest aspect, declarând că în luna noiembrie 2010, pădurarul S. D. l-a rugat să-i transporte lui Z. I. E. o căruţă cu lemne. Martorul s-a deplasat la cantonul pădurarului, unde a încărcat cca. 1.200 kg lemne de foc, pe care a transportat-o inculpatului în aceeaşi zi, în curtea postului de poliţie. Martorul precizează că poliţistul nu a asistat la descărcarea lemnelor, însă fusese anunţat telefonic că transportul urmează să ajungă la post, aspect confirmat de interceptările telefonice efectuate în cauză.

Scopul pentru care denunţătorul S. D. i-a remis inculpatului Z. I. E., cele 2 cantităţi a câte 1.200-1.300 Kg. fiecare, este confirmat de martorul C. G., care declară că a fost un client al pădurarului, de la care a luat cca. 500 kg lemne pentru construcţii tip grindă de esenţă stejar, fără documente în regulă, printre grinzi fiind şi 2-3 nemarcate, iar bonul fusese eliberat doar pentru cele marcate.

Martorul se temea să nu fie oprit în trafic şi controlat de organele de poliţie din comună, prilej cu care s-ar fi constatat că actele însoţitoare ale transportului erau eliberate pentru o cantitate mai mică decât cea efectiv transportată, temere pe care i-a adus-o la cunoştinţa pădurarului S. D., însă a fost asigurat de către acesta că nu va fi oprit în trafic şi controlat la lemne şi, în consecinţă poate să stea liniştit în privinţa aceasta. Martorul arată că, într-adevăr, în acea zi nu a avut probleme cu poliţia.

Declaraţia martorului se coroborează cu cea a denunţătorului S. D., care afirmă că i-a remis lemnele inculpatului pentru ca acesta să nu-şi exercite atribuţiile de serviciu cu privire la controlul unor transporturi de lemne efectuate de persoane din anturajul denunţătorului ori să închidă ochii la abaterile constatate şi conduc la concluzia certă că martorul nu a întâmpinat nici un fel de probleme în trafic cu transportul de lemne respectiv datorită protecţiei acordate pădurarului de către şeful de post Z. I. E..

Un alt martor care confirmă faptul că în cursul anului 2010, inculpatul Z. I. E. a primit de cel puţin 2 ori lemne de foc, în cantitate de aprox. 1.200-1.300 kg (câte o căruţă cu lemne), este numitul D. C..

Martorul a declarat că în anul 2010 a fost chemat de mai multe ori de şeful de post Z. I. E. în curtea şcolii care se învecinează în gard cu sediul Postului de poliţie Y, pentru a tăia diferite cantităţi de lemne şi a le stivui apoi în curtea poliţiei. Martorul precizează că nu a fost de faţă când erau aduse lemnele şi nu poate da nici un fel de relaţii despre persoana care i le-a furnizat inculpatului. Martorul se cunoştea cu şeful de post Z. I. E. prin prisma faptului că amândoi organizau paza comunală, martorul întocmind tabelele cu cetăţenii care doreau să efectueze paza în comună. În acest context, inculpatul îi solicita uneori ajutorul în diverse treburi, cum era şi tăiatul lemnelor. Martorul afirmă că nu era plătit de inculpat pentru munca depusă, dar era servit din când în când cu câte o cafea sau gustare.

Acesta arată că lemnele erau din specia stejar, considerând că proveneau din pădurile de pe raza comunei Y. De asemenea, precizează că i-a văzut pe numiţii C. I. şi S. M. tăind lemne cu drujba pentru inculpat.

Din discuţiile telefonice purtate între cei doi, interceptate în cauză, rezultă că, în octombrie 2010, inculpatul l-a solicitat în mod repetat pe martorul D. C. să-i taie lemne.

Martorul C. I. arată, de asemenea că, ori de câte ori era solicitat de şeful de post să-i taie lemne, se prezenta în curtea Şcolii generale care se învecinează cu sediul Postului de poliţie Y şi îndeplinea sarcina cu drujba pe care o are în dotare. În schimbul acestor prestaţii, martorul nu a fost plătit de inculpat, cu menţiunea că tariful general practicat de martor pentru tăierea unei cantităţi de 1.000-1.200 lemne era de 25 lei, însă a fost scutit de inculpat de la efectuarea serviciului de pază comunal.

Martorul arată că în 2010 a fost sunat de 3 sau 4 ori de inculpat pentru a-i tăia câte o căruţă cu lemne, din mai multe specii, printre care şi specia stejar, provenit, potrivit opiniei martorului, din pădurile din împrejurimi. După ce despica lemnele în curtea şcolii, acestea erau aruncate peste gard de către A. P., care ulterior le manevra în curtea postului de poliţie .

Potrivit proceselor-verbale de consultare întocmite de ofiţerii delegaţi din cadrul Serviciului Judeţean Anticorupţie Botoşani, la data de xx.xx.xxxx (fila 89-93 vol. IV ds. ), numărul de telefon mobil XXXX/XXXXXX, utilizat în perioada în care au fost autorizate interceptări ale convorbirilor telefonice în cauză de o persoană căreia inculpatul Z. I. E. i se adresa în cadrul discuţiilor telefonice cu apelativele de Ticu sau Ticuşor îi aparţine şi a fost folosit de numitul S. D..

De asemenea, nr. de telefon mobil XXXX/XXXXXX utilizat în perioada în care au fost autorizate interceptările convorbirilor telefonice în cauză, de către o persoană căreia inculpatul Z. I. E. i se adresa cu apelativul „nea C.” îi aparţine şi a fost folosit în perioada respectivă de numitul D. C., convorbire arătată la fila 66 din rechizitoriu.

Numărul de mobil XXXX/XXXXXX îi aparţine şi a fost folosit utilizat în perioada în care au fost autorizate interceptările convorbirilor telefonice în cauză, de către numitul C. I..

Procedând la consultarea procesului-verbal de copiere a datelor existente în telefonul mobil marca Nokia 1616 – 2, seria IMEI XXXXXX/XX/XXXXXX/Xcu cartela SIM cu numărul de apel XXXX/XXXXXX, aparţinând inculpatului, s-a constatat că nr. de telefon mobil XXXX/XXXXXX utilizat în perioada în care au fost autorizate interceptările convorbirilor telefonice în cauză, de către o persoană căreia inculpatul Z. I. E. i se adresa cu apelativul „M.” îi aparţine şi a fost folosit în perioada respectivă de numitul S. M..

Procedându-se la consultarea procesului-verbal de copiere a datelor existente în telefonul mobil marca Nokia 1616 – 2, seria IMEI XXXXXX/XX/XXXXXX/Xcu cartela SIM cu numărul de apel XXXX/XXXXXX, aparţinând inculpatului, s-a constatat că: numărul de telefon XXXX/XXXXXX este memorat la poziţia nr. 1 sub denumirea „T. S”, numărul de telefon XXXX/XXXXXX este memorat la poziţia nr. 54 sub denumirea „C. I”, numărul de telefon XXXX/XXXXXX este memorat la poziţia nr. 125 sub denumirea „S. M.”

Într-adevăr, convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate în perioada autorizată de instanţă (filele 93- 147 , vol. IV ds.), relevate la filele 67 – 71 din rechizitoriu, confirmă denunţul numitului S. D. şi se coroborează în egală măsură cu declaraţiile martorilor mai sus-menţionaţi.

Astfel, în ziua de xx.xx.xxxx, la ora 17:35:58, are loc o discuţie telefonică, relevată la filele 71 – 73 din rechizitoriu între inculpat şi denunţător din care rezultă clar, favorul pe care denunţătorul îl obţine de la şeful de post Z. I. E. în schimbul lemnelor pretinse, tolerarea unor apropiaţi de-ai denunţătorului de a transporta lemne nemarcate fără bon fiscal, pe raza comunei Y, fără să existe riscul ca aceştia să fie opriţi şi controlaţi de organele de poliţie, cu precizarea că lemnele sunt din gestiune pădurarului S. D.. Inculpatul se afla în drum de la Botoşani spre Y, pădurarul dorind să se întâlnească pentru a discuta „ceva” cu acesta.

Din declaraţia martorului P. L., agent de poliţie în cadrul Postului comunal Y, aflat în subordinea directă a inculpatului Z. I. E., rezultă că a asistat la multiple convorbiri telefonice purtate de inculpat cu pădurarii din zona comunei Y, în cadrul cărora poliţistul le cerea pădurarilor în mod repetat lemne, că a observat personal mai multe lemne depozitate în spatele Postului de poliţie Y, în curtea şcolii, care este gard în gard cu clădirea postului, precum şi diverse persoane care tăiau lemnele, că inculpatul le-a spus celorlalţi poliţişti să nu pună lemne pe foc din cele depozitate în spate fără ştirea lui.

A mai arătat martorul că, în primăvara anului 2011, după ce inculpatul a fost prins în flagrant că a luat mită şi s-a început faţă de el o anchetă penală, acesta a venit cu o maşină mare şi şi-a luat toate lemnele de la postul de poliţie, care erau depozitate în spate, odată cu mobila şi cu celelalte lucruri personale (fila 28, vol. II. ds.).

Se constată că în cadrul Postului de poliţie Y se află inclusă şi locuinţa de serviciu a inculpatului, unde acesta obişnuia să rămână în week-end-uri împreună cu familia.

Martorul sus-menţionat arată că are cunoştinţă despre o convorbire telefonică purtată de inculpat cu S. D., zis “T.” în ziua de xx.xx.xxxx, fiind de faţă la această discuţie. Faptul că martorul precizează aceleaşi aspecte din cadrul discuţiei respective ca şi cele rezultate în urma interceptărilor şi înregistrărilor autorizate în cauză, conform notei de redare depusă la dosar, demonstrează pe de o parte, că aceste elemente sunt dovedite prin probe certe, iar pe de altă parte, sinceritatea martorului-denunţător.

Martorul mai precizează că majoritatea dosarelor pe linie silvică le instrumenta el, inculpatul ocupându-se de faptele de violenţă, aşa că ştie mai multe aspecte legate de modul în care li se imputa pădurarilor lipsurile din gestiune, în cazul în care nu erau identificaţi şi traşi la răspundere penală autorii faptelor de furt de lemne.

Declaraţia martorului P. L. este confirmată de martorul denunţător C. A. S. care declară că a văzut în spatele clădirii Postului de poliţie Y, gard în gard cu şcoala, mai multe stive de lemne, cu privire la care d-nul Z. le-a spus clar că nu au voie nici unul din ei, agenţii de poliţie, să se atingă, specificând că dacă vor lemne pentru foc să încălzească postul, să ia din partea opusă, indicând unde erau lemnele pe care le puteau folosi, de celelalte lemne nu aveau voie să se atingă. (fila 16 vol. I ds.).

Situaţia de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunţul şi declaraţiile date în calitate de martor de denunţătorul S. D. (fila 4-7 vol.IV, fila 63-65 vol.IV dosar urmărire penală, fila 98 vol.II dosar nr.xxxx/40/2013 şi fila 247-248 dosar nr.xxxx/40/2013*), declaraţia sa în calitate de martor fiind înregistrată audio-video (fila 66 vol.IV ds. urm. pen.), B. C. (filele 67-68 vol.IV ds. urm. pen., fila 33 vol.II dosar nr.xxxx/40/2013), H. C. (fila 69 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), D. C. (filele 79-80 vol.IV ds. urm. pen., fila 215 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), S. M. (filele 69-70 vol.IV ds. urm. pen., fila 129 ds. nr.xxxx/40/2013*), C. G. (fila 74 vol.IV ds. urm. pen., fila 70 vol.II dosar nr.xxxx/40/2013), D. I. (filele 71-72 vol.IV ds. urm. pen.), C. I. (filele 81-82 vol. ds. urm. pen., fila 130 ds. nr.xxxx/40/2013*), adresa nr. I 661/xx.xx.xxxx a Ocolul Silvic U (fila 35 ds. vol. IV), fişa postului denunţătorului (filele 29-32 ds., vol. IV), procesul-verbal de investigaţii întocmit la data de xx.xx.xxxx, procesele-verbale de consultare întocmite de ofiţerii delegaţi din cadrul Serviciului Judeţean Anticorupţie Botoşani, la data de xx.xx.xxxx (fila 89-93 vol. IV ds. ), convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate în perioada autorizată de instanţă precum şi procesele – verbale de transcriere a convorbirilor telefonice relevate mai sus (filele 93- 147 vol. IV ds.).

Denunţătorul S. D. a avut o poziţie oscilantă pe parcursul judecăţii cu privire la faptele denunţate.

Audiat la data de xx.xx.xxxx, în cursul judecăţii (fila 63 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013) acesta a revenit la declaraţiile date în cursul urmăririi penale, arătând că inculpatul i-a achitat suma de 300 lei, reprezentând contravaloarea lemnelor primite în cele două rânduri, precum şi a transportului primei cantităţi.

Cercetat în dosar nr.XXX/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, martorul şi-a retractat declaraţia dată în instanţă, menţinând declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în care a spus adevărul (fila 195 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), poziţie pe care a menţinut-o şi cu prilejul reaudierii acestuia în rejudecare, la data de xx.xx.xxxx (fila 247-248 dosar nr.xxxx/40/2013*).

Inculpatul a recunoscut că a primit de la S. D. 1500 kg lemne esenţe diferite susţinând însă că i-a plătit acestuia suma de 3 milioane lei (vechi) pentru lemne şi transport, susţinerile sale fiind evident nesincere, din probatoriul administrat în cauză rezultând cu certitudine că, în cursul anului 2010, în două rânduri, inculpatul a pretins şi primit de la denunţător 2 căruţe cu lemne, respectiv cantitatea de circa 2600 kg lemne esenţă stejar, în scopul de a nu-şi îndeplini obligaţiile de serviciu, în formele arătate mai sus.

Prin urmare, se va reţine că fapta de luare de mită în formă continuată descrisă mai sus există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, agent şef principal de poliţie, şef al Postului de poliţie Y, jud. Botoşani, cu atribuţii de poliţie judiciară, cu atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor săvârşite pe raza sa de competenţă, care, în această calitate, în ziua de xx.xx.xxxx, a pretins de la denunţătorul S. D., pădurar angajat la Ocolul Silvic “X” Botoşani, o cantitate de lemne pentru foc în interes personal, asigurându-l în schimb, că nu-şi va îndeplini atribuţiile de control în trafic a persoanelor din anturajul denunţătorului (rude sau prieteni), cărora acesta obişnuiau să le dea material lemnos fără acte justificative ori cu acte în neregulă şi, implicit, va omite să constate pe numele lor săvârşirea unor contravenţii sau infracţiuni la regimul silvic şi, de asemenea, nu va sesiza conducerii Ocolului Silvic Botoşani, neregulile din activitatea pădurarului, de care agentul de poliţie avea cunoştinţă - inculpatul primind efectiv de la denunţător în perioada imediat următoare, cantitatea de 1.300 kg. material lemnos din specia stejar în valoare de cca. 150-170 lei, provenit din pădurea X aflată în gestiunea sa, iar în luna noiembrie 2010, în contextul descris mai sus, a mai pretins şi primit de la acelaşi denunţător cantitatea de 1.300 kg. lemne din specia stejar, în valoare de cca. 150-170 lei, în acelaşi scop infracţional, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „luare de mită” prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969, rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 42 Cod penal din 1969 (2 acte materiale).

Denunţătorul S. D., care a denunţat fapta autorităţilor înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru această infracţiune, nu a solicitat a fi despăgubit de către inculpat, astfel încât, în temeiul art.255 alin.4 rap. la art. 254 alin.3 Cod penal din 1969, se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 320 lei, reprezentând contravaloarea aproximativă a cantităţii de 2600 kg lemne esenţă stejar, ce a făcut obiectul infracţiunii.

7. Infracţiunea de “luare de mită” – denunţător N. C. – martie-septembrie 2010 (pct.7 din rechizitoriu)

La data de xx.xx.xxxx a fost înregistrat la Serviciul Judeţean Anticorupţie Botoşani denunţul formulat de numitul N. C., pădurar la cantonul M., din comuna Y, aparţinând Ocolului Silvic “X” Botoşani (filele 152-153, vol. IV ds.urm. penală).

Având aceeaşi calitate şi implicit aceleaşi atribuţii ca şi denunţătorul S. D., sus-numitul arată faptul că, în acest context, l-a cunoscut şi a colaborat cu şeful de post Z. I. E. şi sesizează că, în primăvara anului 2010, raportat la un conflict petrecut între numitul T. G., persoană care lucrează zilnic în cadrul cantonului său la diverse lucrări silvice şi un alt cetăţean din comuna Y, pe nume C. C., cei doi adresându-şi reciproc injurii şi ameninţări în loc public, conflict tranşat de poliţistul Z. I. E., acesta i-a cerut celui dintâi să-i dea o căruţă cu lemne pentru foc, în condiţiile în care denunţătorul îi sugerase anterior, să nu îl sancţioneze pe T. G., iar inculpatul i-a dat acestuia doar un avertisment verbal pentru scandalul cu numitul C. C.. Denunţătorul precizează că i-a trimis inculpatului o căruţă încărcată cu lemne de foc, gata tăiate, cca. 300-400 kg prin intermediul numitului T. G., lemne care au fost descărcate în aceeaşi locaţie unde inculpatul obişnuia să-şi depoziteze lemnele primite de la pădurari, potrivit celor declarate de agenţii de poliţie care au lucrat în subordinea lui în perioada anului 2010. De asemenea, în luna septembrie 2010, inculpatul Z. I. E. l-a sunat din nou pe denunţător şi i-a pretins o căruţă cu lemne, iar a doua zi N. C. i-a remis inculpatului aprox. 600-700 kg lemne din speciile stejar, carpen, fag, gata tăiate pentru foc, pe care i le-a trimis tot prin intermediul numitului T. G.. cerându-i în schimb să nu-i oprească o căruţă cu lemne care plecase fără acte din pădure. Denunţătorul a mai precizat că nu i-a eliberat niciodată acte de provenienţă numitului Z. I. E. şi în nici una din situaţii, nu i-a plătit contravaloarea lemnelor.

La data de xx.xx.xxxx, s-au solicitat relaţii de la Ocolul Silvic X Botoşani, în vederea verificării aspectelor semnalate în denunţ, cu scopul de a proba cu ce titlu a primit inculpatul Z. I. E. materialul lemnos de la denunţător.

Prin adresa nr. I XXX/xx.xx.xxxx (fila 168 ds, vol IV), Ocolul Silvic X. a răspuns punctual la solicitările organelor de urmărire penală după cum urmează:

- numitul Z. I. E. nu figurează în anul 2010 ca şi client-cumpărător de material lemnos achiziţionat de la pădurarul N. C., din Cantonul silvic M.;

- în anul 2010, pădurarului N. C. i-a fost imputată suma totală de 302 lei, pentru tăieri ilegale de arbori, pe bază de angajamente de plată, urmare a controalelor de fond efectuate.

Relaţiile primite de la Ocolul Silvic Botoşani confirmă denunţul numitului N. C..

Potrivit fişei cu atribuţiile de serviciu ale denunţătorului N. C. (filele 172 vol. IV ds.), acesta ocupa postul de pădurar la cantonul M., districtul V., fiind în relaţii de colaborare cu organele de poliţie, jandarmerie şi pompieri, pe linia prevenirii şi combaterii faptelor care aduc atingere regimului silvic.

Pădurarul N. C. răspunde de modul în care îşi desfăşoară activitatea de pază a cantonului şi are următoarele atribuţii de serviciu:

- apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale, a tăierilor ilegale de arbori şi a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii etc.,

- identifică cioatele arborilor tăiaţi ilegal şi locurile arborilor scoşi din pământ şi le înregistrează în condica de serviciu,

- încheie acte de constatare a contravenţiilor şi infracţiunilor silvice şi ţine evidenţa acestora în condica de serviciu,

- execută patrulări pentru prevenirea incendiilor, ia măsuri pentru combaterea actelor de braconaj ş.a.

De asemenea, pădurarul N. C. gestionează şi gospodăreşte în mod corespunzător bunurile ce i-au fost încredinţate şi asigură toate măsurile pentru păstrarea integrităţii bunurilor primite în gestiune, răspunde, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina sa şi în legătura cu munca sa, conform prevederilor art. 270 alin. 1 din Codul muncii.

La dosar, au fost înaintate două ordine de valorificare de masă lemnoasă, emise de Ocolul Silvic X. Botoşani, la data de xx.xx.xxxx şi, respectiv, xx.xx.xxxx, material lemnos din cadrul Cantonului silvic M. gestionat de N. C.. Din aceste acte rezultă că pădurarul N. C. avea în gestiune lemn de diverse esenţe şi din mai multe specii de natura celor pe care susţine că i le-a remis inculpatului cu titlu de mită.

Denunţătorul N. C. a fost audiat în calitate de martor la data de xx.xx.xxxx, acesta menţinându-şi în totalitate denunţul formulat. (filele 179-182, vol. IV ds.).

Audierea martorului-denunţător a fost înregistrată audio-video, suportul optic fiind ataşat la dosarul cauzei (fila 178, vol. IV ds.).

În cuprinsul declaraţiei, denunţătorul, „nea C.”, cum i se adresează inculpatul, punctează faptul că în primăvara anului 2010, inculpatul l-a abordat în mod direct şi i-a cerut lemne pentru foc, pentru uz personal, pădurarul i-a trimis chiar a doua zi, cantitatea de aproximativ 200-300 kg lemne de foc de diverse specii, prin intermediul numitului T. G., un prieten de-al său, care are o căruţă şi poate transporta material lemnos la diferiţi clienţi. Descriind relaţia sa cu T. G., denunţătorul N. C. arată că se înţelege foarte bine cu acesta şi îl ajută la diverse treburi gospodăreşti ori de câte ori este nevoie.

Denunţătorul afirmă că nu i-a cerut inculpatului un preţ pentru lemnele remise şi nici acesta nu s-a oferit să i le plătească. Nici T. G. nu a fost plătit pentru transportul efectuat de şeful de post.

Relevă martorul că, în primăvara anului 2010, martorul T. G., un prieten de-al său care lucra la el, a avut un mic incident la marginea pădurii M., de pe raza comunei Y, în timp ce era staţionat cu căruţa cu lemne la drumul public, cu numitul C. C., între cei doi având loc un schimb de replici jignitoare. C. C. l-a reclamat pe T. G. la Postul de poliţie Y. La scurt timp, a primit un telefon de la inculpat, care ştia că T. G. lucrează pentru el şi i-a spus să vin împreună T. G. la post, explicându-i incidentul dintre cei doi. În discuţia telefonică l-a rugat pe inculpat să nu-i dea lui T. G. nici o amendă, întrucât a fost un incident minor şi şeful de post ştia că este necăjit şi că are 6 copii în întreţinere.

În ziua următoare şeful de post a vorbit cu cei doi şi i-a sfătuit să se împace, fără a încheia vreun act.

În aceeaşi zi, Z. I. E. a venit la locul unde s-au certat cei doi şi, în timp ce discutau despre cele întâmplate, i-a cerut nişte lemne de foc... el fiind de acord la rândul său să-i dau lemnele de foc cerute, fără a-i cere bani, având în vedere că îi satisfăcuse rugămintea.

A doua tranşă de lemne i-a fost solicitată de inculpat în toamna anului 2010, când a primit un telefon de la acesta, solicitându-i din nou lemne pentru încălzit.

Se constată că cele relatate de denunţător cu privire la discuţia telefonică pe care a avut-o în acest sens cu inculpatul se coroborează perfect cu nota de redare a acestei convorbiri telefonice care a fost interceptată şi înregistrată în cauză, demonstrând sinceritatea denunţătorului dar şi faptul că actul pretinderii/primirii bunurilor cu titlu de mită este dovedit în cauză, în afara oricărui dubiu.

Denunţătorul i-a răspuns că îi va trimite lemnele tot prin intermediul lui T. G..

În scurt timp, denunţătorul s-a întâlnit cu martorul T. G., căruia i-a indicat locul de unde să taie lemnele pentru inculpat, după care le-a încărcat în căruţa martorului, iar acesta i le-a predat inculpatului, în curtea Postului de poliţie Y. Denunţătorul arată că i-a remis inculpatului cca. 400-500 kg lemne de foc din specia stejar, fag carpen, în valoare totală de aprox. 40-50 lei, cu precizarea că nu i-a eliberat nici un act justificativ acestuia– bon sau aviz de însoţire a mărfii şi nici nu a perceput vreun preţ de la acesta, la rândul său, nici inculpatul nu s-a oferit să-i plătească lemnele, tranzacţia fiind aşadar cu titlu gratuit, potrivit înţelegerii părţilor.

Cu privire la scopul pe care l-au avut în vedere ambii participanţi la momentul pretinderii, respectiv remiterii/primirii lemnelor, denunţătorul N. C. a arătat că, atunci când Z. I. E. i-a cerut lemnele, l-am rugat în schimb să aibă grijă de un om de-al meu, care îmi este ca un frate şi căruia i-am dat cca. 200 kg lemne fără a-i elibera bon fiscal şi celelalte documente justificative ale transportului, sens în care l-am rugat pe Z. I. E. să nu oprească acel transport şi să nu procedeze la efectuarea controlului, întrucât persoana nu are bon asupra ei. Persoana căreia i-a dat lemnele fără acte se numeşte T. C. din Poiana, comuna Vorona.

Martorul a precizat: „Eu şi Z. I. E. ne-am înţeles ca la iarmaroc, că eu îi dau lemnele cerute, spunându-i chiar în glumă că ieşi dumneata în faţă şi ţine loc de bon, iar în schimb el a fost de acord să nu-l oprească pentru control pe T. C....Cert este că Z. I. E. nu l-a oprit pe T. C. pentru control.”

Potrivit discuţiei telefonice, inculpatul fiind avertizat despre acest transport cu privire la care denunţătorul l-a rugat să nu-şi exercite atribuţiile de serviciu fireşti, nu a efectuat deplasarea în drumul public pentru oprirea şi verificarea căruţei, adoptând o atitudine pasivă, în scopul aducerii al îndeplinire a favorului solicitat de către denunţător.

Declaraţia lui N. C. este confirmată şi de martorii audiaţi în cauză.

Astfel, martorul T. G., persoana care a fost păsuită de inculpat şi care i-a transportat acestuia lemnele în cele 2 rânduri, din partea denunţătorului N. C., a arătat că, în primăvara anului 2010, a avut un incident cu C. C., pe marginea drumului public, iar acesta l-a reclamat la postul de poliţie, că l-a rugat pe N. C. să-i dea un telefon lui Z. I. E., a aflat că N. C. l-a rugat pe şeful de post să nu-l amendeze şi că în acest context, inculpatul i-a cerut nişte lemne de foc şi i-a cerut să i le transporte. Având în vedere că Z. I. E. l-a ajutat şi nu l-a amendat, i-a transportat acestuia lemnele cu căruţa sa, fără să-i ia bani pentru transport, respectiv cantitatea de 300-400 kg lemne din speciile stejar, fag carpen, provenite din magazia lui N. C., din curtea cantonului silvic.

Mai relatează martorul că, în toamna anului 2010, s-a întâlnit pe drum cu Z. I. E. şi acesta i-a spus să-i aducă nişte lemne de la N. C., iar el a încărcat cca. 500 kg lemne din pădurea M., pe care i le-a tăiat, secţionat pentru foc după care i le-a transportat în curtea Postului de poliţie Y, fără să-i încasez bani pentru transport, că i-a indicat telefonic locul unde să i le transporte, nu a fost nevoie să fie de faţă,i-a spus să intru prin curtea şcolii, după care să le arunce peste gard în curtea postului de poliţie.

Martorul C. C. confirmă incidentul ce a avut loc între el şi T. G., precum şi faptul că a doua zi după incident s-a prezentat la şeful de post Z. I. E. împreună cu partea adversă, iar poliţistul l-a avertizat verbal pe cel reclamat, după care i-a sfătuit să se împace, relatând aceleaşi aspecte ca şi cele precizate de denunţător,

Martorul T. C., persoană din anturajul denunţătorului, a relatat că, în schimbul lemnelor remise a doua oară inculpatului, a beneficiat de protecţia acestuia, prin aceea că nu l-a oprit în trafic pentru control, în condiţiile în care martorul transporta lemne fără documente justificative, provenind din pădurea denunţătorului N. C., acesta din urmă avertizându-l din timp pe inculpat că martorul urmează să efectueze transportul şi că nu are actele în regulă, iar inculpatul luându-şi angajamentul de „a ţine loc de bon” pentru toate transporturile de lemne venite din partea denunţătorului, la cererea acestuia – aspecte care rezultă şi din convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate în cauză. A doua zi, T. G. i-a zis că i-a dus lemnele lui Z. I. E., respectiv cca. 300 kg lemne.

Aspectele rezultate din probele administrate, mai sus descrise, sunt confirmate şi de convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate în perioada autorizată în cauză, arătate la fila 79 din rechizitoriu.

Potrivit procesului-verbal de consultare întocmit de ofiţerii de poliţie judiciară delegaţi din cadrul S.J.A. Botoşani la data de xx.xx.xxxx, numărul de telefon XXXX/XXXXXXX, utilizat în perioada autorizării interceptărilor şi înregistrărilor telefonice, de către o persoană căreia inculpatul i se adresează cu apelativul „nea C.” îi aparţine şi a fost folosit în perioada respectivă de către denunţătorul N. C..

Procedând la consultarea procesului-verbal de copiere a datelor existente în telefonul mobil marca Nokia 1616 – 2 seria IMEI XXXXXX/XX/XXXXXX/Xcu cartela SIM având numărul de apel XXXX/XXXXXX, aparţinând inculpatului Z. I. E. (proces-verbal încheiat la data de P. D., aflat la dosarul cauzei), s-a constatat că numărul de telefon XXXX/XXXXXXX este memorat la poziţia nr. 101 sub denumirea N. C. (fila 186, vol. IV ds.).

În urma consultării înscrisurilor ridicate de la Postul de poliţie Y, în baza ordonanţei procurorului, s-a identificat procesul-verbal de contravenţie seria AP nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, încheiat de agent constatator Z. I. E. pe numele contravenientului N. C., sancţionat cu avertisment conform art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, data constatării contravenţiei fiind xx.xx.xxxx.

Nu au fost identificate dosare penale, reclamaţii, audienţe referitoare la numitul N. C..

Pe numele martorului T. G., a fost identificat procesul-verbal seria AP nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, întocmit de agent constatator Z. I. E., în baza căruia i s-a aplicat sancţiunea „avertisment”, pentru art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, faptă constând în aceea că în ziua de xx.xx.xxxx T. G. s-a certat cu C. C., în satul M.. (fila 172, vol. IV ds.). Astfel, incidentul declarat de denunţătorul N. C., de care se leagă pretinderea/primirea lemnelor cu titlu de mită de către poliţistul Z. I. E., în scopul favorizării contravenientului T. G., se confirmă şi în actele existente în evidenţele Postului de poliţie din Y.

Nu au fost identificate dosare penale, alte reclamaţii sau audienţe referitoare la numitul T. G..

Situaţia de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunţul şi declaraţiile date în calitate de martor ale denunţătorului N. C. (filele 152-153, filele 179-182 vol.IV dosar urmărire penală, fila 36 vol.II dosar nr.xxxx/40/2013 şi fila 247-248 dosar nr.xxxx/40/2013*), declaraţia sa în calitate de martor fiind înregistrată audio-video (fila 178 vol.IV ds. urm. pen.), cu declaraţiile martorilor T. C. (fila 179 vol.IV ds. urm. pen., fila 210 vol.I ds. nr.xxxx/40/2013), T. G. (filele 180-181 vol.IV ds. urm. pen., fila 65 vol.I ds. nr.xxxx/40/2013), C. C. (fila 183-184 vol.IV ds. urm. pen., fila 151 ds. nr.xxxx/40/2013*), adresa nr. I XXX/xx.xx.xxxx a Ocolului Silvic X.(fila 168 ds, vol IV), fişa cu atribuţiile de serviciu ale denunţătorului N. C. (filele 172 vol. IV ds.), procesul-verbal de consultare întocmit de ofiţerii de poliţie judiciară delegaţi din cadrul S.J.A. Botoşani la data de xx.xx.xxxx, copiile convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză, înscrisurile ridicate de la Postul de poliţie Y, în baza ordonanţei procurorului.

Denunţătorul N. C. a avut o poziţie oscilantă pe parcursul judecăţii cu privire la faptele denunţate.

Audiat la data de xx.xx.xxxx, în cursul judecăţii (fila 67 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), acesta a revenit la declaraţiile date în cursul urmăririi penale, arătând că inculpatul nu i-a făcut nici o favoare pentru lemnele date acestuia, care erau din cele cuvenite lui şi nu din gestiune, acesta fiind motivul pentru care nu a eliberat acte de transport şi nu i-a cerut bani.

Cercetat în dosar nr.XXX/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, martorul şi-a retractat declaraţia dată în instanţă, menţinând declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în care a spus adevărul (fila 194 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), poziţie pe care a menţinut-o şi cu prilejul reaudierii acestuia, la data de xx.xx.xxxx (fila 36 vol.II dosar nr.xxxx/40/2013 şi apoi în rejudecare, la data de xx.xx.xxxx (fila 247-248 dosar nr.xxxx/40/2013*).

Inculpatul a recunoscut că a primit de la N. C. nişte lemne la sfârşitul iernii, întrucât se terminaseră lemnele de la poliţie, că nu i-a dat nici un ban pe lemne, întrucât pădurarul nu a vrut, spunându-i să-i facă o cinste.

Aceste susţineri sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză, din care rezultă cu certitudine că, în cursul anului 2010, în două rânduri, inculpatul a pretins şi primit de la denunţător 2 căruţe cu lemne, respectiv cantitatea de circa 400-500 kg lemn esenţă tare, în scopul de a nu-şi îndeplini obligaţiile de serviciu, în formele arătate mai sus.

Prin urmare, se va reţine că fapta de luare de mită în formă continuată descrisă mai sus există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, agent şef principal de poliţie, şef al Postului de poliţie Y, jud. Botoşani, cu atribuţii de poliţie judiciară, care, în calitate de organ de poliţie judiciară, cu atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor săvârşite pe raza sa de competenţă, a pretins şi primit, în 2 (două) rânduri, respectiv în luna martie şi octombrie 2010, cantitatea totală de aproximativ 400-500 kg lemn esenţă tare, în valoare de 60 lei, de la pădurarul N. C., cu scopul de a-l ierta de sancţiune contravenţională constând în amendă, pentru o contravenţie prevăzută de Legea nr. 61/1991, pe un apropiat de-al denunţătorului, martorul T. G., în primul caz, precum şi în scopul de a proteja un transport de lemne efectuat de un alt amic de-al denunţătorului, martorul T. C., fără a avea bon fiscal şi documente justificative, promiţând că nu-l va opri în trafic, pentru control şi, în consecinţă, îl va scuti de sancţiunea amenzii aplicabilă în astfel de cazuri, în al doilea caz, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal din 1969 (2 acte materiale).

Denunţătorul N. C., care a denunţat fapta autorităţilor înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru această infracţiune, nu a solicitat a fi despăgubit de către inculpat, astfel încât, în temeiul art.255 alin.4 rap. la art. 254 alin.3 Cod penal din 1969, se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 60 lei, reprezentând contravaloarea aproximativă a cantităţii de 400-500 kg lemn esenţă tare, ce a făcut obiectul infracţiunii.

8. Infracţiunile de “luare de mită” şi “abuz în serviciu contra intereselor persoanei…” – denunţător I. I. - septembrie 2010 (pct.8 din rechizitoriu)

La data de xx.xx.xxxx, a fost înregistrat la D.G.A. – Serviciul Judeţean Anticorupţie Botoşani, denunţul numitului I. I., care reclamă faptul că în cursul anului 2010, inculpatul Z. I. E. i-a solicitat în 2 rânduri să-i dea nişte lemne de foc, pentru încălzirea locuinţei personale.

Denunţătorul afirmă că este pădurar la Cantonul Silvic Z. Y aparţinând Ocolului Silvic X., din anul 1999, iar pe inculpat îl cunoaşte din anul 2009, de când a devenit şef al Postului de Poliţie Y, desfăşurând împreună cu acesta diverse acţiuni pe linie silvică.

Denunţătorul precizează că, în primăvara anului 2010, i-a trimis inculpatului o căruţă cu lemne, aprox. 250 kg lemne din specia plop şi salcie, din parchetul de exploatare aflat în gestiunea sa, prin intermediul lui I. C., în scopul de a păstra o relaţie bună cu Z. I. E., acesta având în cadrul atribuţiilor de serviciu şi verificarea documentelor de provenienţă a materialului lemnos.

I. I. mai arată în denunţ că la începutul lunii septembrie 2010, i s-a furat un berbec de prăsilă din faţa cantonului silvic, faptă pe care i-a adus-o imediat la cunoştinţa şefului de post, în vederea efectuării cercetărilor necesare pentru prinderea autorilor şi recuperarea bunului sustras. Denunţătorul menţionează că bănuia anumite persoane din comună, cunoscute ca având cazier judiciar pentru infracţiuni de acelaşi gen şi a efectuat unele investigaţii persoanele, intrând în posesia unor informaţii pe care i le-a transmis inculpatului, pentru a-i uşura munca de cercetare a faptei. Cu toate acestea, inculpatul nu i-a înregistrat reclamaţia la postul de poliţie, nu l-a pus să scrie plângerea şi nici nu i-a luat vreo declaraţie, toate discuţiile purtate cu poliţistul despre furtul berbecului desfăşurându-se în afara vreunui dosar penal, care ar fi trebuit constituit încă de la prima sesizare.

Denunţătorul nu ştie ce s-a întâmplat cu sesizarea sa, nu a primit nici o rezolvare din partea inculpatului, care l-a asigurat însă că va depune diligenţe pentru găsirea berbecului furat şi pedepsirea autorului.

În cadrul acestor discuţii, inculpatul i-a sugerat denunţătorului că nu prea mai are lemne de foc şi se apropie iarna, cerându-i apoi, expres, nişte lemne de încălzit. În luna octombrie 2010, denunţătorul i-a mai trimis inculpatului o căruţă cu lemne, cca. 300 kg de aceeaşi specie ca prima dată, tot prin intermediul numitului I. C..

I. I. a precizat că, de fiecare dată, i-a remis inculpatului lemnele cu titlu gratuit, în scopurile mai sus arătate, nu a existat nici o discuţie între ei referitoare la plata preţului materialului lemnos.

Aspectele invocate de către denunţător cu privire la sesizarea sa despre furtul berbecului sunt confirmate de martorii audiaţi în cauză precum şi de interceptările telefonice efectuate, din care mai rezultă că inculpatul, deşi nu a înregistrat sesizarea în registrul de penal, aşa cum prevede Codul de procedură penală, a efectuat personal investigaţii prin intermediul telefonului, în afara oricărui cadru legal, în încercarea de a-i identifica pe autorii furtului.

De asemenea, în urma consultării registrelor de penal, reclamaţii, audienţe etc. nu a fost identificat vreun dosar sau lucrare care să aibă ca obiect furtul sesizat de I. I. în octombrie 2010.

De altfel, fiind audiat în cauză în calitate de martor, denunţătorul declară că el ar fi vrut să scrie plângerea imediat după ce i-a adus fapta la cunoştinţa şefului de post, dar acesta l-a sfătuit să aibă răbdare, ca mai întâi să efectueze el o serie de verificări personale, urmând ca apoi, dacă găseşte vreun indiciu, să-i înregistreze plângerea. Arată că inculpatul nu l-a mai ţinut la curent cu verificările, nu l-a chemat să depună plângere şi nici nu i-a luat declaraţie scrisă. După ce i-a promis că efectuează cercetări cu privire la furtul berbecului, prin luna octombrie 2010, i-a trimis lemnele promise, tot cca. 300 kg diverse moi, la postul de poliţie Y, prin intermediul aceluiaşi căruţaş I. C., iar Z. I. E. nu i-a plătit transportul.

Audierea martorului-denunţător I. I. a fost înregistrată audio-video, înregistrarea fiind ataşată la fila 274, vol. IV ds.

Denunţul şi declaraţia denunţătorului sunt confirmate de celelalte probe administrate în cauză: declaraţiile martorilor audiaţi, notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză şi procesele-verbale de consultare şi investigaţii efectuate de S.J.A. Botoşani, cu prilejul ridicării documentelor de la Postul de poliţie Y.

Martorul I. C. confirmă că i-a transportat inculpatului lemne de foc, în total cca. 800-1.000 Kg., în primăvara şi în toamna anului 2010, la solicitarea lui I. I., lemnele fiind duse în curtea Postului de poliţie Y, unde martorul a observat o persoană care îl ajuta mereu pe inculpat la treburile gospodăreşti, inclusiv la descărcatul lemnelor, un anume „nea P.”, respectiv A. P., audiat ca martor în cauză.

Totodată martorul arată că ştia despre furtul berbecului aparţinând lui I. I. şi că acesta deţinea unele informaţii cu privire la cercul de suspecţi, denunţătorul exprimându-şi nemulţumirea că Z. I. E., deşi a fost sesizat, nu a luat nici o măsură pentru rezolvarea cazului.

De asemenea, martorul I. M. L. declară că prin luna septembrie 2010, l-a auzit pe pădurarul I. I. plângându-se că i-a dispărut un berbec din curtea cantonului său acesta întrebându-l dacă nu a văzut un berbec.

Despre furtul berbecului avea cunoştinţă şi martorul I. G., care fusese condamnat pentru infracţiuni de furt şi era bănuit de către I. I. ca fiind autorul acestui furt.

Martorul P. C. R. a fost sunat de 2 ori de către agentul şef de poliţie Z. I. E. în legătură cu furtul berbecului, din declaraţia martorului rezultând fără îndoială că poliţistul efectua investigaţii personale pentru găsirea autorilor, aspecte rezultate şi din conţinutul convorbirilor interceptate şi înregistrate în cauză.

Şi denunţătorul A. M. a arătat că are cunoştinţă despre furtul berbecului aparţinând lui I. I., întrucât, în octombrie 2010, sus-numitul a venit la stâna sa pentru a discuta cu o persoană angajată la stână, numitul M. D., zis M., pe care îl bănuia de furt, l-a luat la întrebări pe acesta. Ulterior A. M. a aflat că numitul T. ar fi ştiut cine i-a sustras berbecul numitului I. I., fiind vorba despre I. G., care are la activ mai multe fapte de furt.

De asemenea, martorul M. D. confirmă faptul că în luna octombrie 2010, în timp ce era angajat la grădina lui A. M., a purtat o discuţie cu I. I., care l-a acuzat că i-a sustras un berbec, el făcând parte din cercul de bănuiţi, potrivit suspiciunilor persoanei vătămate. Acesta confirmă şi discuţia telefonică pe care a avut-o cu inculpatul Z. I. E., referitoare la această faptă de furt, aflând ulterior că berbecul ar fi fost sustras de numitul I. G., infractor cunoscut în comuna Y, dar nu a fost chemat niciodată la post să dea vreo declaraţie cu privire la acest caz.

Martorul A. P., zis „nea P.”, declară că i-a tăiat lemne, în mai multe rânduri, lui Z. I. E., materialul lemnos fiind descărcate în curtea şcolii situată gard în gard cu Postul de poliţie Y, de asemenea se ocupa cu descărcarea, stivuirea lemnelor într-o magazie din curtea postului de poliţie precum şi cu tranşarea acestora. Martorul consideră că lemnele proveneau din pădurile din zona Y, pe motiv că persoanele care i le aduceau îi erau cunoscute din vedere.

Potrivit procesului-verbal de consultare din xx.xx.xxxx întocmit de S.J.A. Botoşani, verificând datele existente în telefonul mobil marca Nokia 1616-2 seria IMEI XXXXXX/XX/XXXXXX/Xcu cartela SIM cu nr. de apel XXXX/XXXXXX aparţinând inculpatului, s-a stabilit că numărul de telefon XXXX/XXXXXX este memorat la poziţia nr. 87 sub denumirea I. I.. Din activităţile investigative efectuate a rezultat că acest număr de telefon aparţine numitului I. I..

De asemenea, a rezultat că numărul de mobil XXXX/XXXXXX îi aparţine şi a fost folosit în perioada autorizată în cauză de numitul D. I., persoană audiată ca martor în dosarul cauzei.

Numerele de telefon mobil XXXX/XXXXXX şi XXXX/XXXXXX, utilizate în perioada în care au fost autorizate interceptări ale convorbirilor telefonice de o persoană căreia inculpatul i se adresează în cadrul discuţiilor cu apelativul „M.”, îi aparţine şi a fost folosit de către numitul D. D., pădurar în cadrul Ocolului Silvic X. Botoşani. În memoria telefonului aparţinând inculpatului Z. I. E., aceste numere sunt înscrise la poziţiile 58, sub denumirea D. D şi respectiv, nr. 59, sub denumirea D. M.

În perioada autorizată, inculpatul a purtat discuţii cu persoanele mai sus enumerate, martori în prezenta cauză, discuţii din care rezultă că inculpatul cunoştea despre sesizarea cu privire la furtul berbecului şi încerca să soluţioneze cazul, prin telefon, făcând propriile investigaţii, contrar dispoziţiilor legale în vigoare. Faptul că inculpatul nu a înregistrat sesizarea la număr de dosar penal rezultă din consultarea evidenţelor Postului de Poliţie Y, unde nu se regăseşte un asemenea dosar penal şi nici vreo reclamaţie cu acest obiect.

Prin ordonanţa nr. XXX/P/2011 din data de xx.xx.xxxx s-a dispus delegarea lucrătorilor de poliţie D.G.A pentru a verifica aspectele sesizate în denunţul numitului I. I. precum şi persoana denunţătorului.

La data de xx.xx.xxxx, s-au solicitat relaţii de la Ocolul Silvic X. Botoşani, în vederea verificării aspectelor semnalate în denunţ, cu scopul de a proba cu ce titlu a primit inculpatul Z. I. E. materialul lemnos de la denunţător.

Prin adresa nr. I XXX/xx.xx.xxxx, Ocolul Silvic X. a răspuns punctual la solicitările organelor de urmărire penală după cum urmează:

- numitul Z. I. E. nu figurează în anul 2010 ca şi client-cumpărător de material lemnos achiziţionat de la pădurarul I. I., din cadrul Cantonului Silvic Z.-Y,

- în anul 2010, pădurarului I. I. i-a fost imputată suma totală de 608 lei pentru tăieri ilegale de arbori, pe bază de angajamente de plată, urmare a controalelor de fond efectuate;

Relaţiile primite de la Ocolul Silvic Botoşani confirmă denunţul numitului I. I..

Potrivit fişei cu atribuţiile de serviciu ale denunţătorului I. I. (filele 207-210 vol. IV ds.), acesta ocupa postul de pădurar, la cantonul silvic Z.-Y, aparţinând Ocolului Silvic X., fiind în relaţii de colaborare cu organele de poliţie, jandarmerie şi pompieri, pe linia prevenirii şi combaterii faptelor care aduc atingere regimului silvic.

Pădurarul I. I. răspunde de modul în care îşi desfăşoară activitatea de pază a cantonului şi are următoarele atribuţii de serviciu:

- apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale, a tăierilor ilegale de arbori şi a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii etc.,

- identifică cioatele arborilor tăiaţi ilegal şi locurile arborilor scoşi din pământ şi le înregistrează în condica de serviciu,

- încheie acte de constatare a contravenţiilor şi infracţiunilor silvice şi ţine evidenţa acestora în condica de serviciu,

- execută patrulări pentru prevenirea incendiilor, ia măsuri pentru combaterea actelor de braconaj ş.a.

De asemenea, pădurarul I. I. gestionează şi gospodăreşte în mod corespunzător bunurile ce i-au fost încredinţate şi asigură toate măsurile pentru păstrarea integrităţii bunurilor primite în gestiune, răspunde, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina sa şi în legătura cu munca sa, conform prevederilor art. 270 alin. 1 din Codul muncii.

La dosar, au fost înaintate 7 ordine de valorificare de masă lemnoasă, emise de Ocolul Silvic X., Botoşani, în perioada martie 2010- noiembrie 2010, din cadrul Cantonului Silvic Z. Y, gestionat de I. I.. din care rezultă că pădurarul avea în gestiune lemne de diverse esenţe tari şi moi, de mai multe specii, inclusiv de natura celui pe care susţine că i l-a remis inculpatului (filele 211-217, vol. IV. ds.).

Numitul I. I. a depus la dosarul prezentei cauze, la data de xx.xx.xxxx, un memoriu arătând faptul că în luna septembrie 2010, persoane necunoscute i-au sustras din curtea cantonului silvic unde activează ca pădurar, un berbec proprietatea sa, în valoare de 500 lei şi că deşi a sesizat fapta, agentului de poliţie Z. I. E., acesta nu a înregistrat reclamaţia în evidenţa cauzelor penale şi nu a luat nici un fel de măsuri pentru identificarea autorilor şi tragerea lor la răspundere penală, astfel încât până în prezent, nu şi-a recuperat paguba cauzată.

I. I. solicită în memoriu, efectuarea de cercetări cu privire la fapta de „furt calificat” reclamată şi recuperarea prejudiciului, indicând o serie de persoane din sat/comuna Y, bănuite de sustragerea bunului.

Până la data formulării memoriului, sus-numitul afirmă că nu s-a mai adresat organelor penale pentru a reclama fapta descrisă mai sus, motivul principal al neînregistrării plângerii sale ş promisiunea acestuia că va efectua, mai întâi unele investigaţii personale, după care îl va chema să formuleze plângere în scris.

Analizând memoriul numitului I. I., rezultând indicii de comitere de către A.N., a infracţiunii sesizate, constând în sustragerea în luna septembrie 2010, pe timp de noapte, de către persoane necunoscute, din curtea ocolului silvic, a unui berbec de prăsilă în valoare estimată la suma de 500 lei, în cauză, s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor faţă de A.N., sub aspectul comiterii infracţiunii de „furt calificat”, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal, în cadrul unui dosar distinct înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, organ competent material şi teritorial să instrumenteze cauza.(filele 275-277, vol. IV ds.)

Situaţia de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunţul şi declaraţiile date în calitate de martor de denunţătorul I. I. (fila 277, filele 272-273 vol.IV dosar urmărire penală, fila 37 vol.II dosar nr.xxxx/40/2013 şi fila 250 dosar nr.xxxx/40/2013*), declaraţia sa în calitate de martor fiind înregistrată audio-video (fila 6274 vol.IV ds. urm. pen.), declaraţiile martorilor I. M. L. (fila 279 vol.IV ds. urm. pen., fila 152 ds. nr.xxxx/40/2013*), I. G. (fila 281 vol.IV ds. urm. pen.), I. C. (fila 278 vol.IV ds. urm. pen., fila 66 vol.I ds. nr.xxxx/40/2013), P. C. R. – fila 288 vol.IV ds. urm. pen., fila 39 vol.II ds. nr.xxxx/40/2013), M. D. (filele 378-379 vol.IV ds. urm. pen.), A. P. – fila 291-292 vol.IV ds. urm. pen., fila 42 vol.II ds. nr.xxxx/40/2013), fişa cu atribuţiile de serviciu ale denunţătorului I. I. (filele 207-210 vol. IV ds.), adresa nr. I XXX/xx.xx.xxxx a Ocolul Silvic X. (fila 205 ds, vol IV), cele 7 ordine de valorificare de masă lemnoasă, emise de Ocolul Silvic X. Botoşani, în perioada martie 2010- noiembrie 2010, din cadrul Cantonului Silvic Z. Y, gestionat de I. I. (filele 211-217, vol. IV. ds.).

Denunţătorul I. I. a avut o poziţie oscilantă pe parcursul judecăţii cu privire la faptele denunţate.

Audiat la data de xx.xx.xxxx, în cursul judecăţii (fila 68 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), acesta a revenit la declaraţiile date în cursul urmăririi penale, arătând că inculpatul nu i-a făcut nici o favoare pentru lemnele date acestuia, care erau din cele cuvenite lui şi nu din gestiune,că lemnele erau destinate postului de poliţie şi nu inculpatului personal.

Cu privire la sustragerea berbecului, precizează că nu a formulat niciodată plângere scrisă la poliţie, ci doar l-a informat pe inculpat, care a început să facă nişte cercetări, care nu au fost finalizate, întrucât la un moment dat a fost chemat la poliţie şi a spus că renunţă la orice cercetare.

Cercetat în dosar nr.XXX/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, martorul şi-a retractat declaraţia dată în instanţă, menţinând declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în care a spus adevărul fără a fi constrâns (fila 193 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), poziţie pe care a menţinut-o şi cu prilejul reaudierii acestuia, la data de xx.xx.xxxx (fila 37 vol.II dosar nr.xxxx/40/2013) şi apoi în rejudecare, la data de xx.xx.xxxx (fila 250 dosar nr.xxxx/40/2013*).

Inculpatul nu a recunoscut faptele, arătând că I. I. nu a depus plângere cu privire la furtul berbecului şi nici nu a vrut să fie audiat în legătură cu acest lucru.

Aceste susţineri sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză, din care rezultă cu certitudine că, în cursul anului 2010, în două rânduri, inculpatul a primit de la denunţător 2 căruţe cu lemne, respectiv cantitatea de circa 250, respectiv 300 kg lemne de foc, în primul caz pentru ca denunţătorul să păstreze cu inculpatul o bună relaţie de serviciu şi, în al doilea caz, pentru ca acesta să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu pe care le avea, în sensul de a efectua cercetări în legătură cu furtul unui berbec, cercetări pe care inculpatul le-a efectuat pe cont propriu, fără a întocmi documentele prevăzute de lege în cazul sesizării cu săvârşirea unei fapte penale, care nu se cerceta la plângerea prealabilă.

Instanţa reţine că din probe rezultă cu certitudine că, la începutul lunii septembrie 2010, inculpatul a fost sesizat verbal de către denunţătorul I. I. în legătură cu sustragerea unui berbec, situaţie în care avea obligaţia, în calitatea pe care o avea, de organ cu atribuţii de poliţie judiciară, să consemneze plângerea orală a persoanei vătămate prin infracţiune sau să se sesizeze din oficiu, potrivit art.221, respectiv 222 alin.4 Cod procedură penală din 1968, fiind o faptă pentru care nu era necesară plângerea prealabilă, ceea ce inculpatul nu a făcut, făcând cercetări pe cont propriu, încercând să rezolve situaţia în afara cadrului legal. Mai mult decât atât, prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, a cauzat o vătămare intereselor legale ale persoanei vătămate I. I., prin tergiversarea aflării autorului faptei şi nerecuperarea bunului sustras, inculpatul obţinând pentru sine un folos material, concretizat în solicitarea de la persoana păgubită imediat după sesizare a unei cantităţi de 300 kg lemne esenţe moi, în valoare de 25 lei, pe care aceasta i-a remis-o prin intermediul martorului I. C..

Prin urmare, se va reţine că fapta de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial”, descrisă mai sus există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, agent şef principal de poliţie, şef al Postului de poliţie Y, jud. Botoşani, care, în calitate de organ de poliţie judiciară, în luna septembrie 2010, prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu care îi reveneau, nu a înregistrat plângerea orală formulată de persoana vătămată I. I., privind furtul unui berbec de prăsilă, în valoare de 500 lei, a încălcat dispoziţiile art. 221 şi art. 222 alin. 4 Cod pr. penală, având în vedere că infracţiunile de „furt, furt calificat”, prev. de art. 208-209 Cod penal din 1969, făceau parte din categoria celor pentru care acţiunea penală se punea în mişcare din oficiu, aducând, astfel, atingere drepturilor şi intereselor legale ale persoanei vătămate I. I., legat de recuperarea prejudiciului cauzat, în scopul de a obţine o serie de avantaje patrimoniale de la pădurar, solicitând şi primind de la acesta cantitatea de 300 kg lemne moi, în valoare de 25 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine un avantaj patrimonial”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal din 1969.

Se va constata că persoana vătămată I. I. nu a solicitat să fie despăgubită de inculpat, astfel încât, în temeiul art.118 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 25 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 300 kg lemne esenţe moi, ce au făcut obiectul infracţiunii de abuz în serviciu.

În ce priveşte infracţiunea de „luare de mită”, prev. şi ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, constând în aceea că în primăvara anului 2010 ar fi primit de la denunţătorul I. I. cantitatea de 300 kg lemne foc, în valoare de 25 lei, descrisă la punctul 8.a. din rechizitoriu, instanţa reţine că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţie, respectiv în scopul prevăzut de lege.

Astfel, deşi din probe rezultă că, într-adevăr, acesta a cerut şi primit, în luna martie 2010, cantitatea de 300 kg material lemnos din specia salcie, diverse moi, în valoare de 25 lei, de la pădurarul I. I., cu titlu gratuit, denunţătorul a precizat că a fost de acord să-i satisfacă cererea ca o mulţumire pentru munca pe care acesta o desfăşura pe linie silvică, nerezultând din probe că ar fi pretins şi primit aceste bunuri în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Prin urmare, în temeiul art.396 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit.b Cod procedură penală, inculpatul va fi achitat pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită”, prev. şi ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000(primăvara 2010 - 300 kg lemne foc în valoare de 25 lei - denunţător I. I. (pct.8.a. din rechizitoriu).

9. Infracţiunile de “luare de mită” şi “abuz în serviciu contra intereselor persoanei” – denunţător A. M. – aprilie-octombrie 2010 (pct.9 din rechizitoriu)

Din denunţul numitului A. M. din sat C., comuna V., jud. Suceava, producător particular şi proprietar de stână, depus la Serviciul Judeţean Anticorupţie Botoşani la data de xx.xx.xxxx, rezultă că inculpatul Z. I. E., în calitate de agent şef de poliţie, l-a abordat pe denunţător încă de la momentul numirii sale ca şef al Postului de poliţie Y, atenţionându-l că are cunoştinţă despre faptul că locuieşte în comuna Y împreună cu familia fără forme legale, insistând asupra acestui aspect, prin amplificarea gravităţii şi consecinţelor situaţiei şi l-a sfătuit „să nu-i creeze nici un fel de probleme”, adică să nu comită fapte de natură penală sau contravenţională, sugerându-i că, prin neluarea nici unei măsuri sancţionatorii faţă de el, îl tolerează în comună şi practic, îl favorizează.

Pe fondul captării încrederii din partea denunţătorului A. M., în luna aprilie 2010, inculpatul l-a asigurat pe acesta în mod direct, că îl va ajuta în legătură cu o sesizare formulată împotriva sa de către mama unei persoane pe nume “A. F.” – angajat la stâna sa - depunând diligenţe pentru a se ajunge la împăcarea dintre părţi, context în care învinuitul i-a cerut denunţătorului, cu titlu gratuit, o felie de caş din producţia proprie, primind de la acesta cantitatea de 5 kg. de caş, în valoare de 40 lei.

În luna octombrie 2010, inculpatul, fiind în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, efectuând verificări preliminarii în legătură cu o sesizare formulată de fraţii A. F. şi A. F., din loc. Y, jud. Botoşani, împotriva numitului A. M., sub aspectul nerestituirii unei datorii băneşti şi exercitării de către acesta a unor acte de ameninţare, l-a asigurat pe A. M. că îi va convinge pe reclamanţi să se împace cu el, astfel încât să nu mai ajungă să formuleze împotriva lui plângere penală scrisă la Poliţia mun. Botoşani, cerându-i în schimbul acestui favor, o cantitate de legume pentru iarnă, din grădina sa.

In aceeaşi zi, denunţătorul A. M. i-a remis poliţistului un sac conţinând 10 kg de ardei, 10 kg de varză şi pătrunjel în valoare totală de cca. 40 lei.

In contextul descris mai sus, în luna noiembrie 2010, inculpatul a mai pretins şi primit de la denunţătorul A. M. cantitatea de 40 kg varză (2 saci), în valoare de cca. 40 lei.

De asemenea, în luna mai 2010, inculpatul Z. I. E. fiind sesizat de către A. M. cu privire la furtul a patru roţi de la faetonul proprietate personală, în valoare de 800 lei, de către persoane necunoscute, nu a luat nici un fel de măsuri pentru identificarea autorilor şi tragerea lor la răspundere penală, nu şi-a îndeplinit obligaţia de serviciu de a înregistra în evidenţa penală, plângerea sus-numitului, încălcând dispoziţiile art. 221 şi 222 alin. 4 Cod procedură penală din 1968, cu precizarea că infracţiunea reclamată face parte din categoria celor pentru care acţiunea penală se exercită din oficiu, din contră, inculpatul a efectuat investigaţii pe cont propriu, pentru a-l face pe denunţător să creadă că depune eforturi considerabile în vederea prinderii hoţilor, obţinând în final avantaje patrimoniale de la acesta, dar, în acelaşi timp, neacţionând în cadrul legal şi nefinalizând cercetările, astfel încât a prejudiciat drepturile şi interesele legale ale persoanei vătămate A. M..

La data formulării denunţului, numitul A. M. a depus la dosarul cauzei, un memoriu, arătând faptul că, în luna mai 2010, persoane necunoscute i-au sustras din curtea stânei proprietate, pe care o deţine în comuna Y, jud. Botoşani pe malul râului Siret, cele 4 (patru) roţi de la faetonul său, în valoare totală de 800 lei şi că, deşi a sesizat fapta agentului de poliţie Z. I. E., acesta nu a înregistrat plângerea sa în evidenţa cauzelor penale ori în registrul de reclamaţii la Postul de Poliţie Y şi nu a luat nici un fel de măsuri pentru identificarea autorilor şi tragerea lor la răspundere penală, cu consecinţa imposibilităţii recuperării prejudiciului până în prezent.

A. M. solicită în memoriu, efectuarea de cercetări cu privire la furtul reclamat pentru identificarea autorilor şi obligarea lor la repararea pagubei.

Analizând memoriul sus-numitului, rezultând indicii de comitere de către A.N., a infracţiunii sesizate, constând în sustragerea, în luna mai 2010, pe timp de noapte, de către persoane necunoscute, din curtea stânei unde locuieşte reclamantul, a 4 (patru) roţi de la faetonul proprietatea sa, în valoare totală estimată la suma de 800 lei.

Din considerente ce rezidă din simplificarea activităţii de urmărire penală, având în vedere că infracţiunile ce fuseseră reţinute în sarcina agentului de poliţie Z. I. E. sunt din cele la care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror şi prezintă o complexitate deosebită, s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor faţă de A.N., sub aspectul comiterii infracţiunii de „furt calificat”, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal, în cadrul unui dosar distinct care a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, organ competent material şi teritorial să instrumenteze cauza.

Fiind audiat în calitate de martor, denunţătorul A. M., zis Ţ. şi-a menţinut în totalitate denunţul formulat faţă de agentul şef principal de poliţie Z. I. E., rezultând următoarele:

Denunţătorul A. M. este persoană autorizată să comercializeze legume şi cereale în calitate de producător, sens în care deţine un teren arabil pe raza localităţii V., jud. Suceava. De asemenea, este proprietarul unei stâni situate pe raza com. Y, în cadrul cărei creşte cca. 300 ovine, fiind autorizat să comercializeze produse obţinute de la oi.

De la primele contacte pe care le-a avut cu inculpatul odată cu numirea acestuia la conducerea Postului de Poliţie Y, denunţătorul a fost avertizat de acesta că îi cunoaşte situaţia personală, respectiv că locuieşte în comuna Y fără forme legale, fără a avea viză de flotant, domiciliul său în acte fiind situat în localitatea C., comuna V., judeţul Suceava şi, în consecinţă, este pasibil de a fi sancţionat contravenţional precizând: „Z. I. E. mi-a dat de grijă să nu-i creez nici un fel de probleme şi să nu intru cu animalele pe terenul oamenilor, să nu comit contravenţii sau alte fapte penale,..., înţelegând că este de acord să mă ajute mereu pentru a nu avea nici un fel de probleme”.

Pe fondul acestei situaţii, în luna aprilie 2010, inculpatul a fost sesizat cu o reclamaţie împotriva lui A. M., formulată de martora T. E. L., mama minorului M. F. R., despre care denunţătorul îşi aminteşte că s-ar numi A. F., care lucra ca zilier la stâna sa. În reclamaţie se arăta că A. M. l-ar ţine cu forţa pe minor să lucreze la stână şi l-ar fi învăţat să nu se întoarcă acasă.

Inculpatul a intervenit, folosind acelaşi mod de operare deja consacrat şi i-a promis denunţătorului că o va convinge pe mama tânărului să se împace cu acesta şi, astfel, să renunţe la reclamaţia împotriva lui, favoare în schimbul căreia i-a cerut denunţătorului o bucată de brânză, de la stâna sa, primind de la acesta, în perioada imediat următoare, cca. 5 kg caş oaie, în valoare de cca. 40 lei.

După circa 2-3 săptămâni de la data la care i-a dat caşul inculpatului, denunţătorul a reclamat la post că i-au fost sustrase cele 4 roţi de la faetonul său personal, cu tot cu cauciucuri şi jante, suferind un prejudiciu în valoare totală de 800 lei. A. M. l-a informat direct pe şeful de post Z. I. E. despre acest furt, însă acesta l-a sfătuit să nu formuleze plângere scrisă, ci să-l lase mai întâi pe el să efectueze o serie de investigaţii personale, pentru depistarea hoţilor, întrucât dacă va face vâlvă nu îşi va mai recupera niciodată bunurile (mod de operare similar cu cel descris în cazul pădurarului I. I., în legătură cu furtul de berbec).

Denunţătorul l-a ascultat pe şeful de post, dată fiind relaţia de încredere stabilită între ei şi nu a formulat plângere scrisă, sperând însă că poliţistul îi va rezolva cazul şi că îşi va recupera prejudiciul.

Nici până în ziua depunerii denunţului, A. M. nu şi-a recuperat prejudiciul şi nu mai ştie nimic despre cursul cercetărilor ori ce s-a întâmplat cu sesizarea sa.

În octombrie 2010, A. M. a avut un conflict cu 2 fraţi de etnie rromă, A. S. şi A. F., neînţelegerile pornind de la nerestituirea unor datorii băneşti reciproce precum şi de la o porţiune de teren, prilej cu care denunţătorul le-ar fi adresat celor doi ameninţări şi injurii. De acest conflict a profitat din nou inculpatul Z. I. E., care i-a promis denunţătorului că va face tot posibilul să faciliteze împăcarea cu cei doi fraţi, evidenţiind faptul că aceştia sunt porniţi să formuleze plângere la Botoşani, caz în care inculpatul nu ar mai fi avut cum să intervină prin metode proprii (se referă la riscul depunerii plângerii penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani), situaţie care ieşea din sfera de stăpânire a inculpatului şi în care acesta nu ar mai fi putut să manipuleze ori să influenţeze părţile în sensul unei împăcări, în scopuri ilicite urmărite de el.

În schimbul promisiunii că îl va ajuta în identificarea autorilor şi recuperarea celor 4 roţi sustrase şi pentru că i-a convins pe fraţii A. să se împace cu A. M. şi să stingă orice conflict cu acesta, inculpatul Z. I. E. i-a cerut denunţătorului legume şi rădăcinoase pentru conservat pe timp de iarnă, primind de la acesta: 10 kg, pătrunjel, 10 kg ardei gras, 10 kg varză, în valoare totală de cca. 40-50 lei.

Legumele au fost încărcate în saci, în maşina de serviciu a inculpatului, cu ajutorul numitului B. F., zis R., din C., com. V..

În luna noiembrie 2010, inculpatul i-a telefonat lui A. M. şi în schimbul favorurilor făcute acestuia, în sensul celor arătate mai sus, i-a cerut să-i pregătească varză pentru murat, respectiv 2 saci de varză în cantitate de cca. 40 kg. Denunţătorul i-a remis inculpatului cei 2 saci cu varză, pe care i-a luat cu maşina de serviciu, de pe malul râului Siret.

Denunţătorul apreciază că valoarea totală a legumelor şi rădăcinoaselor pe care i le-a remis inculpatului se ridică la suma de 100 lei.

În ceea ce priveşte furtul berbecului reclamat de I. I. (cazul de la pct. 8 rechizitoriu), denunţătorul A. M. a arătat că are cunoştinţă despre acest aspect, întrucât, în octombrie 2010, sus-numitul a venit la stâna sa pentru a discuta cu o persoană angajată la stână, numitul M. D., zis M., pe care îl bănuia de furt, l-a luat la întrebări pe acesta. Ulterior A. M. a aflat că numitul T. ar fi ştiut cine i-a sustras berbecul numitului I. I., fiind vorba despre I. G., care are la activ mai multe fapte de furt.

Cele susţinute de A. M. rezultă şi din notele de redare a convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul în perioada autorizată de instanţă.

Audierea denunţătorului a fost înregistrată audio-video, suportul optic fiind ataşat la dosarul cauzei, vol. IV, fila 365 dosar urmărire penală..

Denunţul lui A. M. este confirmat de celelalte probe administrate în cauză:

Astfel, martorul M. F. R. a declarat că în anul 2010 a lucrat la grădina lui A. M., zis Ţ., pe malul Siretului, lângă balastieră. În aprilie 2010, mama lui, T. E. L., a venit la locuinţa lui Ţ. şi i-a reproşat că nu îl lasă pe fiul ei să meargă la şcoală şi că nu îl plăteşte corect pentru munca depusă. Martorul a precizat că el nu era de acord cu reclamaţia mamei lui, întrucât personal era mulţumit de plata primită de la A. M. şi de modul cum era găzduit de acesta. Martorul confirmă că a declarat şefului de post că nu are nici un fel de pretenţii faţă de A. M., că cele sesizate de mama sa sunt neadevărate şi că doreşte să continue să muncească pentru sus-numit pentru a avea cu ce se întreţine. În acest context, A. M. i-a spus într-o zi să ducă un sac cu morcovi şi varză la maşina lui Z. I. E..

Mama martorului, numita T. E. L. nu a putut fi audiată, întrucât este cunoscută ca fiind consumatoare de alcool şi pleacă mereu de la domiciliu, în locuri necunoscute, potrivit declaraţiei fiului ei şi procesului-verbal de căutare de la fila 374, vol. IV ds. urmărire penală.

Martorul M. D. confirmă faptul că în luna octombrie 2010, în timp ce era angajat la grădina lui A. M., a purtat o discuţie cu I. I., care l-a acuzat că i-a sustras un berbec, el făcând parte din cercul de bănuiţi, potrivit suspiciunilor persoanei vătămate. Acesta confirmă şi discuţia telefonică pe care a avut-o cu inculpatul Z. I. E., referitoare la această faptă de furt, aflând ulterior că berbecul ar fi fost sustras de numitul I. G., infractor cunoscut în comuna Y, dar nu a fost chemat niciodată la post să dea vreo declaraţie cu privire la acest caz.

În privinţa furtului roţilor de la faetonul lui A. M., martorul arată că ştie când s-a constatat dispariţia roţilor, A. M. observând nişte urme de maşină în curtea sa, dar nu şi-a recuperat prejudiciu şi nu cunoaşte dacă Z. I. E. a cercetat acest furt.

Martorul declară că în toamna 2010, A. M. i-a dat în două rânduri, legume şi rădăcinoase inculpatului Z. I. E., martorul fiind cel care a cules legumele şi i le-a încărcat în saci, un alt băiat transportând sacii la maşina inculpatului.

Martorul A. F., fiind audiat în cauză, confirmă incidentul pe care l-a avut cu A. M., legat de nişte datorii băneşti rămase nelichidate, precum şi faptul că inculpatul Z. I. E. a fost cel care a insistat pentru împăcarea părţilor, lucru care s-a şi întâmplat, în faţa şefului de post.

Martorul B. F. Gheorghe confirmă că în toamna anului 2001, când lucra la grădina de zarzavat a numitului A. M., acesta l-a însărcinat să pregătească 3-4 saci de legume pentru şeful de post din Y, care urma să vină cu maşina să preia sacii de pe malul Siretului.

În urma verificărilor efectuate în cauză de lucrătorii delegaţi din cadrul S.J.A. Botoşani, nu au fost identificate în Registrul de lucrări penale al Postului de poliţie Y, ori în Registrul de reclamaţii, plângeri îndreptate împotriva lui A. M., de unde rezultă că inculpatul şi-a ţinut promisiunea de a-l proteja pe acesta, din moment ce, în fapt, au existat sesizări la adresa denunţătorului, din partea lui Todirişcă Lăcrămioara şi fraţii Avădăni, potrivit declaraţiilor martorilor care se coroborează cu denunţul lui A. M..

De asemenea, inculpatul a omis să înregistreze la penal fapta de furt sesizată de A. M., fapt rezultat din verificarea registrelor Postului de Poliţie Y, nesocotind astfel prevederile art. 221 şi art. 222 alin. 4 Cod procedură penală, cu consecinţa prejudicierii intereselor şi drepturilor legale ale persoanei păgubite în urma faptei.

Potrivit procesului-verbal de consultare întocmit de S.J.A. Botoşani la data de xx.xx.xxxx, numărul de telefon XXXX/XXXXXX aparţine denunţătorului A. M. şi a fost folosit de acesta în perioada autorizată pentru interceptări telefonice, persoană căreia inculpatul i se adresează în cadrul discuţiilor cu apelativul M. sau Ţopârlică. Numărul sus-numitului este memorat în telefonul inculpatului, la poziţia nr. 4 sub denumirea „Ţopârlică M”.

La dosar au fost ataşate câteva discuţii telefonice relevante purtate între inculpat şi A. M. din care rezultă pretinderea/primirea produselor despre care face vorbire denunţătorul, arătate la fila 90 – 91 din rechizitoriu.

Situaţia de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunţul ( filele 368-369 vol.IV) şi declaraţiile date în calitate de martor de denunţătorul A. M. (fila 362-364 vol.IV ds. urm. pen., fila 207 vol.I. ds. nr.xxxx/40/2013), declaraţiile martorilor M. D. (filele 378-379 vol.IV ds. urm. pen.), A. F. (fila 380 vol.IV ds. urm. pen., fila 153 ds. nr.xxxx/40/2013*), B. F. G. (filele 381-382 vol.IV ds. nr.xxxx/40/2013*, fila 211 vol.I. ds. nr.xxxx/40/2013), M. F. Romică (fila 372-373 vol.IV dosar urmărire penală), procesele-verbale de consultare din 14 dec.2011 (fila 384, 387 vol.IV), procesele-verbale din 26 aprilie 2014 de transcriere a convorbirilor telefonice (filele 385- 410 dosar vol.IV).

Denunţătorul A. M. a avut o poziţie oscilantă pe parcursul urmăririi penale şi judecăţii. Deşi în cursul urmăririi penale acesta a declarat în sensul celor reţinute mai sus, în cursul judecăţii, în declaraţia dată la data de xx.xx.xxxx (fila 207 vol.I dosar nr. xxxx/40/2013), a susţinut că i-a dat, într-adevăr, inculpatului bunurile arătate, însă ulterior inculpatul i-a dat soţiei sale suma de 100 lei, reprezentând contravaloarea legumelor date în luna octombrie 2010, aspect despre care a aflat abia când a ajuns acasă de la audieri.

Inculpatul nu a recunoscut faptele descrise mai sus, precizând că pentru caşul, varza, pătrunjelul şi ardeii primiţi de la denunţător a plătit soţiei acestuia suma de 1 milion lei (vechi).

Aceste susţineri sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză, conform argumentelor arătate mai sus. De altfel, este greu de crezut că după ce ar fi aflat de la soţia sa, în luna iunie 2011, că inculpatul i-a plătit acesteia legumele date acestuia în luna octombrie 2010, martorul a aşteptat până la data de xx.xx.xxxx, când a fost audiat în instanţă, să aducă acest lucru la cunoştinţa celor care îl cercetau pe inculpat pentru faptele penale reclamate de el. Există şi o contradicţie între cele două declaraţii, în sensul că deşi inculpatul susţine că a plătit şi brânza primită, martorul denunţător se referă doar la legume, suma dată fiind prea mică dacă s-ar fi plătit şi brânza şi prea mare dacă s-ar fi plătit numai legumele.

Prin urmare, se va reţine că faptele de „luare de mită” în formă continuată şi „abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial”, descrise mai sus există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat.

În drept, faptele inculpatului, agent şef principal de poliţie, şef al Postului de poliţie Y, jud. Botoşani, în calitate de organ de poliţie judiciară, cu atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor săvârşite pe raza sa de competenţă, care:

- în luna aprilie 2010, a pretins de la denunţătorul A. M., producător particular, caş din producţia proprie, asigurându-l în schimb că îl va ajuta în legătură cu o sesizare formulată împotriva sa de către numita T. E. L., mama unui tânăr angajat la stâna denunţătorului, pe nume M. F. Romică, minor la data respectivă, depunând diligenţe pentru a se ajunge la împăcarea dintre părţi, primind de la denunţător cantitatea de 5 kg de caş, în valoare de 40 lei,

- în luna octombrie 2010, efectuând verificări preliminarii în legătură cu o sesizare formulată de fraţii A. F. şi A. F., din loc. Y, jud. Botoşani împotriva denunţătorului A. M., sub aspectul nerestituirii unei datorii băneşti şi exercitării de către denunţător a unor acte de ameninţare la adresa acestora, l-a asigurat pe acesta că îi va convinge pe reclamanţi să se împace cu el, astfel încât să nu mai ajungă să formuleze plângere penală scrisă la Poliţia mun. Botoşani împotriva lui, cerându-i în schimbul acestui favor o cantitate de legume pentru iarnă, din grădina sa şi primind de la acesta, în aceeaşi zi, un sac conţinând 10 kg de ardei, 10 kg de varză şi pătrunjel, bunuri în valoare totală de cca. 40 lei,

- în luna noiembrie 2010, în acelaşi scop, inculpatul a mai pretins şi primit de la denunţătorul A. M., cantitatea de 40 kg varză (2 saci), în valoare de cca. 40 lei,

constituie infracţiunea de “luare de mită” prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 7 alin. 1 dn legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal din 1969 (3 acte materiale).

Fapta inculpatului, care, în calitate de organ de poliţie judiciară, fiind sesizat în luna mai 2010 de către A. M. cu privire la furtul a patru roţi de la faetonul proprietate personală, în valoare de 800 lei, de către persoane necunoscute, nu a luat nici un fel de măsuri pentru identificarea autorilor şi tragerea lor la răspundere penală, nu şi-a îndeplinit obligaţia de serviciu de a înregistra în evidenţa penală, plângerea sus-numitului, încălcând dispoziţiile art. 221 şi 222 alin.4 Cod procedură penală, infracţiunea reclamată făcând parte din categoria celor pentru care acţiunea penală se exercită din oficiu, inculpatul efectuând investigaţii pe cont propriu, pentru a-l face pe denunţător să creadă că depune eforturi considerabile în vederea prinderii hoţilor, obţinând în final avantaje patrimoniale de la acesta, dar, în acelaşi timp, neacţionând în cadrul legal şi nefinalizând cercetările, prejudiciind drepturile şi interesele legale ale persoanei vătămate A. M., constituie infracţiunea de “abuz în serviciu contra intereselor persoanei” prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cod penal din 1969.

Se va constata că denunţătorul A. M. nu a solicitat să fie despăgubit de inculpat, astfel încât, în temeiul art.255 alin.4 rap. la art. 254 alin.3 Cod penal din 1969, se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 120 lei, reprezentând contravaloarea a 5 kg caş, 20 kg legume, 40 kg varză, bunuri ce au făcut obiectul infracţiunii.

Prin concluziile formulate în faţa instanţei cu prilejul judecării cauzei în fond şi în concluziile scrise, prin apărător, inculpatul a invocat prevederile art. 101 Cod procedură penală privitoare la principiul loialităţii administrării probelor, care arată că este oprit a se administra mijloace de constrângere în scopul de a obţine probe.

În motivare se arată că la dosar sunt o serie de denunţuri care îl incriminează, dar care nu au fost susţinute în nici un fel de semnatarii acestora, care nu s-au dus de bună voie la poliţie, ci au fost chemaţi pentru a-l incrimina. de asemenea, toţi aceşti denunţători, audiaţi în calitate de martori în cursul judecăţii, au depus mărturie în favoarea sa, însă procurorul s-a sesizat din oficiu pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, iar aceştia au fost reaudiaţi de acelaşi procuror care a instrumentat prezentul dosar. A mai arătat inculpatul că fiica sa, în vârstă de 12 ani, a fost terorizată şi pusă să dea declaraţii cu ocazia flagrantului.

Solicită excluderea probelor obţinute în mod nelegal, iar aceste denunţuri să nu fie folosite în prezentul dosar.

Această solicitare este nefondată, iar instanţa a argumentat în fiecare caz în parte legalitatea administrării acestor probe.

Astfel, potrivit art.101 alin.1 Cod procedură penală, text de lege la care se referă inculpatul, este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe.

În speţă, nu există indicii că organele de urmărire penală ar fi întrebuinţat asemenea mijloace în scopul de a obţine probe împotriva inculpatului, aşa cum acesta susţine.

Susţinerea că semnatarii denunţurilor nu s-au dus de bună voie la poliţie pentru a-l incrimina nu are suport probator. Este adevărat că, existând alte denunţuri sau indicii în legătură cu săvârşirea de către inculpat a unor fapte penale, aceste persoane au fost chemate în faţa organelor de urmărire penală şi întrebate în legătură cu aspectele cu care erau sesizate, formulând denunţuri, pentru care ulterior s-au făcut cercetări care s-au soldat cu trimiterea în judecată a inculpatului. Aceste persoane nu au fost „forţate” să vină la poliţie şi nici să formuleze sesizări neconforme cu realitatea, întrucât cele sesizate au fost ulterior confirmate de vastul probatoriu administrat în fiecare caz în parte.

Faptul că ulterior, în faţa instanţei de judecată, o parte din denunţători, aşa cum s-a arătat pe larg în motivare, şi-au schimbat declaraţiile, arătând că au fost forţaţi să declare într-un anumit mod, fiind ameninţaţi de procuror, iar ulterior, ca urmare a declanşării cercetărilor pentru mărturie mincinoasă, au retractat declaraţiile date în instanţă, menţinând declaraţiile date în cursul urmăririi penale, nu dovedesc că probele au fost obţinute prin constrângere, ci că inculpatul a încercat să influenţeze aceste persoane să declare în favoarea sa.

Reaudiate în faţa instanţei de judecată, aceste persoane au susţinut, fără a fi influenţate în vreun fel, că îşi menţin denunţurile şi declaraţiile date în calitate de martor în cursul urmăririi penale, care corespund adevărului şi care, de altfel, au fost şi înregistrate audio-video şi se coroborează cu toate celelalte probe reţinute de instanţă în fiecare caz în parte.

În ce priveşte susţinerea inculpatului, că fiica sa, în vârstă de 12 ani, a fost terorizată şi pusă să dea declaraţii cu ocazia flagrantului, instanţa a motivat pe larg la punctul 5 din hotărâre acest aspect, apreciind şi în acest caz că minora a fost doar ascultată în legătură cu bunurile ce au făcut obiectul infracţiunii de luare de mită, despre care existau indicii temeinice că sunt în locuinţă, fără a fi forţată sau a se exercita presiuni de orice natură asupra minorei, aspecte ce rezultă din declaraţiile martorilor B. D. şi P. D..

Aplicarea legii penale mai favorabile

Instanţa constată că la data la care au fost săvârşite infracţiunile reţinute mai sus erau în vigoare dispoziţiile Codului penal din 1969, încadrările juridice din rechizitoriu fiind cele în vigoare la data trimiterii în judecată.

La data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal şi Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009.

Întrucât de la data săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului şi până la data judecării acestuia a intervenit o nouă lege penală, sunt aplicabile dispoziţiile art.5 din Codul penal privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Curtea Constituţională a statuat, în ceea ce priveşte determinarea concretă a legii penale mai favorabile, că aceasta vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terţia, care, în pofida dispoziţiilor art.61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze. Curtea a constatat că dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Analizând dispoziţiile din legea veche comparativ cu dispoziţiile aplicabile din legea nouă, instanţa apreciază că legea veche – respectiv Codul penal din 1969 – este mai favorabil, atât în ce priveşte limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute, cât şi în ce priveşte aplicarea celorlalte dispoziţii privind forma continuată a infracţiunii, concursul de infracţiuni, precum şi individualizarea pedepselor.

Astfel, în ce priveşte infracţiunea de „luare de mită”, prev. şi ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, pedeapsa prevăzută de lege este între 3 şi 15 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Conform noului Cod penal, încadrarea juridică dată infracţiunii ar fi cea prevăzută de art.289 alin.1 şi 2 Cod penal rap. la art.7 alin.1 lit.c din Legea nr.78/2000, modificată şi ea ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind de la 4 la 13 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Rezultă că limita minimă, spre care se va orienta instanţa, este mai favorabilă în legea veche.

De asemenea, prin aplicarea dispoziţiilor privind infracţiunea continuată, în vechiul Cod penal se prevede posibilitatea aplicării unui spor de până la 5 ani, ceea ce conduce, ipotetic la o pedeapsă maximă aplicabilă de 20 de ani, în timp ce prin aplicarea aceloraşi dispoziţii din legea nouă s-ar putea ajunge la un maxim de cel mult 16 ani şi 4 luni închisoare, însă instanţa apreciază că va aplica o pedeapsă orientată spre minim.

În ce priveşte infracţiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal din 1969, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 3 şi 15 ani închisoare sub legea veche, în timp ce legea nouă, cu încadrarea prev. de art. art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată, rap. la art.297 alin.1 Cod penal, prevede limite de pedeapsă cuprinse între 2 ani şi 8 luni închisoare şi 9 ani şi 4 luni închisoare, legea nouă fiind evident mai favorabilă.

În situaţia reţinerii infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei”, în formă continuată, prev. de art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic. art.41 alin.2, 42 Cod penal din 1969, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 6 luni şi 3 ani închisoare, cu posibilitatea adăugării unui spor de până la 5 ani, în timp ce sub legea nouă, în încadrarea de la art.297 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1, 36 alin.1 Cod penal, limitele de pedeapsă sunt între 2 şi 7 ani închisoare, cu posibilitatea acordării unui spor de până la 3 ani, mai favorabilă fiind evident legea veche.

Instanţa constată că legea veche este mai favorabilă şi sub aspectul celorlalte instituţii, reglementate în partea generală a Codului penal, aplicabile în cauză, respectiv, concursul de infracţiuni şi circumstanţele avute în vedere la individualizarea pedepselor şi stabilirea modalităţii de executare.

Individualizarea judecătorească a pedepselor

La individualizarea judecătorească a pedepselor, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv dispoziţiile părţii generale, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, completate cu dispoziţiile Legii nr.78/2000, modificată, aplicabile în cauză, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, din descrierea situaţiei de fapt rezultă că inculpatul a săvârşit faptele o perioadă îndelungată de timp, abuzând de funcţia sa şi profitând de calitatea pe care o avea, în loc să acţioneze în sensul prevenirii, pedepsirii şi combaterii faptelor antisociale, motivul fiind acela că obţinea avantaje patrimoniale de la persoanele predispuse mereu la astfel de acte infracţionale sau contravenţionale.

Chiar dacă avantajele patrimoniale obţinute par în unele cazuri neînsemnate, instanţa reţine că nu se poate face abstracţie de faptul că inculpatul, prin metodele folosite, a întreţinut fenomenul infracţional în comună, prejudiciind pe cetăţenii oneşti, care se aşteptau la o ripostă fermă din partea autorităţilor în situaţia în care erau prejudiciaţi în orice mod ce persoane certate cu legea.

Inculpatul Z. I. E. a avut o atitudine nesinceră şi oscilantă în cursul urmăririi penale şi judecăţii, nerecunoscând săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, încercând să aducă argumente şi să acrediteze o altă situaţie de fapt, are să îl exonereze de răspundere pentru faptele săvârşite.

Totuşi, având în vedere lipsa antecedentelor penale, instanţa apreciază că acesta poate beneficia de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, cu consecinţa reducerii pedepselor ce se vor aplica sub limita minimă prevăzută de lege, potrivit disp. art.76 Cod penal din 1969.

Cum inculpatul a săvârşit faptele înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal din 1969 şi art.35 alin.3 Cod penal din 1969, se vor contopi pedepsele principale şi complementare aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal din 1969, pe timp de 1 an, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

În ce priveşte pedeapsa complementată a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, tribunalul apreciază că aceasta se justifică, având în vedere încălcarea în mod grav şi repetat, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, a legii penale, punând în pericol relaţiile sociale legate de exercitarea cu probitate, corectitudine şi profesionalism de către funcţionarii unor instituţii publice, cum este şi cea la care funcţiona inculpatul.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art.71 Cod penal din 1969, se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal din 1969.

Având în vedere că din actele dosarului nu rezultă că, de la data săvârşirii infracţiunilor reţinute şi până la data judecării pe fond a cauzei, inculpatul ar fi săvârşit alte fapte penale, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare, fiind îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 81 alin.1 şi 2 Cod penal din 1969.

Prin urmare, în temeiul art.81, 82 şi art.71 alin. ultim Cod penal din 1969, cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal, se va dispune suspendarea pedepsei principale şi a pedepselor accesorii pe timp de 4 ani, care constituie termen de încercare, ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art.85 alin.3 Cod penal din 1969.

Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83, 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării condiţionate şi executarea în întregime a pedepsei în situaţia săvârşirii din nou a unei infracţiuni intenţionate în cursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a obligaţiilor civile din hotărârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare.

În temeiul art.396 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit.b Cod procedură penală, inculpatul va fi achitat pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită”, prev. şi ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (primăvara 2010 - 300 kg lemne foc în valoare de 25 lei - denunţător I. I. (pct.8.a. din rechizitoriu).

Se va constata că denunţătorii S. D., N. C. şi A. M. nu au solicitat restituirea bunurilor sau sumelor ce au constituit obiectul dării de mită, motivarea regăsindu-se în descrierea situaţiei de fapt al fiecărui caz în parte.

În temeiul art.255 alin.4 rap. la art. 254 alin.3 Cod penal din 1969, se va dispune confiscarea de la inculpat a următoarelor sume de bani:

- 50 euro (denunţător H. A. V.);

- 100 euro, reprezentând contravaloarea a două parfumuri provenienţă Italia (denunţător I. F. A.);

- 50 euro (denunţător S. D., zis „M.”);

- 50 euro, reprezentând contravaloarea a două parfumuri provenienţă străină (denunţător S. D., zis „M.”);

- 320 lei, reprezentând contravaloarea a 2600 kg lemne esenţă stejar (denunţător S. D.);

- 60 lei, reprezentând contravaloarea a 200-300 kg lemne foc, respectiv a 400-500 kg lemn esenţă tare (denunţător N. C.);

- 120 lei, reprezentând contravaloarea a 5 kg caş, 20 kg legume, 40 kg varză (denunţător A. M.), motivarea regăsindu-se în descrierea situaţiei de fapt al fiecărui caz în parte.

Se va constata că denunţătorul B. A. a fost despăgubit în cursul urmăririi penale cu suma de 1.112 lei, reprezentând contravaloarea în lei a 200 euro şi a două parfumuri (DOLCE GABANA în valoare de 40 euro şi BVLGARI în valoare de 150 lei), date inculpatului cu ocazia organizării flagrantului, iar suma de 1.112 lei a fost reţinută prin poprire asupra drepturilor salariale ale inculpatului.

În temeiul art.255 alin.5 rap. la art.255 alin.3 Cod penal din 1969, inculpatul va fi obligat să restituie denunţătorului B. A. suma de 100 lei, respingând restul pretenţiilor formulate ca nefondate, motivarea regăsindu-se la pct.5 din hotărâre.

Se va constata că persoanele vătămate M. M. C. şi I. I. nu au solicitat să fie despăgubite de inculpat.

În temeiul art.118 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, se va dispune confiscarea de la inculpat a telefonului mobil marca Nokia 97 aflat în coletul nr.3 înregistrat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoşani sub nr.XX/2013 (persoană vătămată M. M. C.) şi a sumei de 25 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de 300 kg lemne esenţe moi (persoană vătămată I. I.).

În temeiul art.255 Cod procedură penală, se va dispune restituirea către inculpat a celorlalte 7 (şapte) telefoane ridicate în cursul urmăririi penale de la domiciliul acestuia, aflate în coletul 3 înregistrat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoşani sub nr.XX/2013, care nu au legătură cu cauza.

În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 2000 lei, cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului , în temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Condamnă pe inculpatul Z. I.-E., fiul lui M. şi M., născut la data de xx.xx.xxxx în com. Manoleasa, jud. Botoşani, domiciliat în mun. Botoşani, str. X nr. Y, sc. Z, et. T, ap. U, jud. Botoşani, căsătorit, doi copii minori, cetăţean român, agent de poliţie judiciară în cadrul IPJ Botoşani, fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, posesor al CI seria XT nr.XXXXXX, eliberat de SPCLEP Botoşani, CNP – XXXXXXXXXXXXXX, la pedepsele de:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită”, prev. şi ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 şi art.5 Cod penal – 50 euro denunţător H. A. V. (pct.1 din rechizitoriu);

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită”, prev. şi ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 şi art.5 Cod penal – 2 parfumuri în valoare de 100 euro - denunţător I. F. A. (pct.2 din rechizitoriu);

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită”, prev. şi ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 şi art.5 Cod penal – 50 euro şi 2 parfumuri în valoare de 50 euro - denunţător S. D., zis „M.” (pct.3 din rechizitoriu);

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic.art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 şi art.5 Cod penal – un telefon mobil marca Nokia 97 în val. de 400 euro - persoană vătămată M. M. C. (pct.4 din rechizitoriu);

- 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit. b şi c Cod penal din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită” în formă continuată, prev. şi ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.2, 42 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 şi art.5 Cod penal (2 acte materiale) - denunţător B. A. (pct.5 din rechizitoriu);

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită” în formă continuată, prev.şi ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.2, 42 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 şi art.5 Cod penal - 2 acte materiale – 200-300 kg lemne foc, în valoare de 20 lei, 400-500 kg lemn esenţă tare în val. de 40-50 lei - denunţător N. C. (pct.7 din rechizitoriu);

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic.art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 şi art.5 Cod penal – 300 kg lemne esenţe moi în val.de 25 lei - persoană vătămată I. I. (pct.8.b. din rechizitoriu);

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită” în formă continuată, prev. şi ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.2, 42 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 şi art.5 Cod penal – 3 acte materiale - 5 kg caş în valoare de 40 lei, 20 kg legume în valoare de 40 lei, 40 kg varza în valoare de 40 lei - denunţător A. M. (pct.9.a. din rechizitoriu);

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic. art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 şi art.5 Cod penal – persoană vătămată A. M. (pct.9.b. din rechizitoriu);

- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanei”, în formă continuată, prev. de art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic. art.41 alin.2, 42 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 şi art.5 Cod penal (pct.3 din rechizitoriu – ultima parte şi 10 din dispozitivul acestuia).

În temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal din 1969 şi art.35 alin.3 Cod penal din 1969, cu aplic. art.5 Cod penal, contopeşte pedepsele principale şi complementare aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal din 1969, pe timp de 1 an, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

Face aplicarea art.71 şi 64 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.81, 82 şi art.71 alin. ultim Cod penal din 1969, cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal, dispune suspendarea pedepsei principale şi a pedepselor accesorii pe timp de 4 ani, care constituie termen de încercare, ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art.85 alin.3 Cod penal din 1969.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83, 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării condiţionate şi executarea în întregime a pedepsei în situaţia săvârşirii din nou a unei infracţiuni intenţionate în cursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a obligaţiilor civile din hotărârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare.

În temeiul art.396 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit.b Cod procedură penală, achită pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită”, prev. şi ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (primăvara 2010 - 300 kg lemne foc în valoare de 25 lei - denunţător I. I. (pct.8.a. din rechizitoriu).

Constată că denunţătorii S. D., N. C. şi A. M. nu au solicitat restituirea bunurilor sau sumelor ce au constituit obiectul dării de mită.

În temeiul art.255 alin.4 rap. la art. 254 alin.3 Cod penal din 1969, dispune confiscarea de la inculpat a următoarelor sume de bani:

- 50 euro (denunţător H. A. V.);

- 100 euro, reprezentând contravaloarea a două parfumuri provenienţă Italia (denunţător I. F. A.);

- 50 euro (denunţător S. D., zis „M.”);

- 50 euro, reprezentând contravaloarea a două parfumuri provenienţă străină (denunţător S. D., zis „M.”);

- 320 lei, reprezentând contravaloarea a 2600 kg lemne esenţă stejar (denunţător S. D.);

- 60 lei, reprezentând contravaloarea a 200-300 kg lemne foc, respectiv a 400-500 kg lemn esenţă tare (denunţător N. C.);

- 120 lei, reprezentând contravaloarea a 5 kg caş, 20 kg legume, 40 kg varză (denunţător A. M.).

Constată că denunţătorul B. A. a fost despăgubit în cursul urmăririi penale cu suma de 1.112 lei, reprezentând contravaloarea în lei a 200 euro şi a două parfumuri (DOLCE GABANA în valoare de 40 euro şi BVLGARI în valoare de 150 lei), date inculpatului cu ocazia organizării flagrantului, iar suma de 1.112 lei a fost reţinută prin poprire asupra drepturilor salariale ale inculpatului.

În temeiul art.255 alin.5 rap. la art.255 alin.3 Cod penal din 1969, obligă inculpatul să restituie denunţătorului B. A. suma de 100 lei, respingând restul pretenţiilor formulate ca nefondate.

Constată că persoanele vătămate M. M. C. şi I. I. nu au solicitat să fie despăgubite de inculpat.

În temeiul art.118 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, dispune confiscarea de la inculpat a telefonului mobil marca Nokia 97 aflat în coletul nr.3 înregistrat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoşani sub nr.XX/2013 (persoană vătămată M. M. C.) şi a sumei de 25 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de 300 kg lemne esenţe moi (persoană vătămată I. I.).

Dispune restituirea către inculpat a celorlalte 7 (şapte) telefoane ridicate în cursul urmăririi penale de la domiciliul acestuia, aflate în coletul 3 înregistrat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoşani sub nr.XX/2013.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 2000 lei, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Luare de mită

Spete similare

Decizie - 01.01.2005

Judecătoria Curtea de Argeș

Fara titlu

Sentinţă penală - 04.04.2012

Tribunalul Gorj

Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul

Sentinţă penală - 02.03.2016

Tribunalul Brașov

Luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal raportat la 35 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale) cu aplicarea art. 308 alin. 1 Cod penal, abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal raportat

Decizie - 17.11.2005

Judecătoria Topoloveni

Fara titlu

Sentinţă penală - 29.01.2019

Tribunalul Brașov

favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. 1 Cod penal luare de mită prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 7 lit. c din legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal ;

Luarea de mita