Anulare act administrativ, respectiv a Deciziei de impunere prin care s-a stabilit tva de plată şi penalităţi aferente şi a Raportului de inspecţia fiscală

Conţinut speţă

La momentul efectuării tranzacţiilor de către reclamanta dispoziţiile art 127 Cod fiscal şi normele metodologice de aplicare a acestora au fost în vigoare şi încadrează ca operaţiuni impozabile operaţiunile efectuate de persoane fizice de construire şi/sau vânzare imobile cu caracter de continuitate.

Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 44/2004, act normativ care produce efecte şi consecinţe juridice până la momentul abrogării ori anulării lui de către instanţa de contencios administrativ, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă

Pe de altă parte, aşa după cum se observă din lecturarea dispoziţiilor de la punctul 3 din HG nr. 44/2004 date în aplicarea art 127 C.fiscal acestea nici nu contravin şi nici nu adauga la lege, pentru a crea un conflict legislativ care să impună aplicarea prioritară a normei cu forta  juridică superioară.

Reţinând că apartamentul vândut în anul 2010 face parte din acelaşi bloc de locuinte noi  care au fost vândute în anul 2009 , astfel încât această tranzacţie nu poate avea caracter ocazional pentru a fi exceptată de la impunere, precum şi faptul că în speţă nu poate opera deductibilitatea deoarece reclamanta nu a putut prezenta facturi care să-i dea acest drept în condiţiile prevăzute de art 145-149 din Codul fiscal, astfel cum se reţine şi prin raportul de expertiză efectuat în cauză, instanţa va respinge ca neinterneiată acţiunea formulată de reclamantă

(Tribunalul Bihor -Secţia a IlI-a Contencios administrativşi fiscal, sentinţa nr. 784/CA/2015)

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BIHOR

SECŢIA A III-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL SENTINŢA Nr. 784/CA/2015

Şedinţa publică de la 05 Manie 2015

Completul compus clin: PREŞEDINTE -Grefier -

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta MRJ, în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BIHOR, având ca obiect anulare act administrativ.

Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în data de 18.02.2015 când părţile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când s-a amânat pronunţarea pentru data de 05.03.2015 când s-a pronunţat hotărârea.

INSTANŢA

 Constată că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de ........2013 sub nr. dosar de mai sus, legal timbrata cu 50 de lei, reclamanta MRJ în contradictoriu cu pârâta D.G.RF P. Cluj - Napoca a solicitat :

-In principal anularea actelor adniinistrativ fiscale, respectiv Raportului de inspecţie fiscala nr. ....../2013 si a Deciziei de impunere privind taxa pe valoarea adăugata si alte obligaţii fiscale stabilite de inspecţia fiscala la persoane care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale nr.

-In subsidiar anularea în parte a actelor administrativ fiscale , dispunând reducerea sumei la care a fost obligată în favoarea bugetului de stat şi operând deductibilitatea din suma totală de ce se impune a fi plătită cu titlu de TVA a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 231.626, 34 lei aferentă materialelor achiziţionate în vederea efectuării investiţiei a cărei vânzare a generat obligaţia de plată a TVA la vânzare şi eliminând penalităţile şi majorările de întârziere pentru suma ce urmează a fi redusă ;

-Cu cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii formulate arată ca a făcut obiectul controlului fiscal a inspectorilor DGFP Bihor -Serviciul de inspecţie fiscala, fiindu-i comunicate la data de ......2013 actele administrative contestate , împotriva cărora a formulat

plângerea prealabilă înregistrată sub nr,......./2013

Apreciază ca fiind eronate concluziile raportului de inspecţie fiscală pentru anii 2007-2009, datorită incertitudinii legislative privind aplicarea art. 127 c.fiscal anterior anului 2010 . Susţine ca numai in urma noi interpretări s-a considerat ca reprezintă activitate economica de exploatare a bunurilor corporale in scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate si simpla activitate de vânzare a unor apartamente, construcţii de orice fel sau suprafeţe de teren aflate in proprietatea persoanei fizice şi că o astfel de interpretare contravine prevederilor art. 3 din Codul Fiscal, care impune principiul certitudinii impunerii.

Susţine că în realitate nu a existat un criteriu cert de determinare juridică a subiectelor de drept care intrau sub incidenţa art. 127, vechiul cod comercial nu permitea realizarea de operaţiuni comerciale privind imobile , care să fie săvârşite cu titlu profesional şi cu caracter de continuitate , astfel de operaţiuni nefiind calificate ca fapte de comerţ.

Mai susţine că este eronată asimilarea operaţiunii de vânzare cu ce de exploatare , înţelesul acestei din urmă noţiuni este acela de punere în valoare în scopul obţinerii de venituri, însă fără pierderea substanţei juridice a bunului valorificat , care continuă să rămână în patrimoniul proprietarului său, spre deosebire de vânzare când bunul iese din patrimoniul vânzătorului.

Cu privire la cererea subsidiară susţine ca nu i s-a acordat dreptul de deducere TVA, ceea ce a făcut ca penalităţile si majorările de întârziere sa se aplice la o baza impozabila majorata artificial, motiv pentru care prin acţiunea pe fond a solicitat operarea deductibilităţii TVA in suma de 231.626, 34 lei aferenta materialelor achiziţionate in vederea efectuării investiţiilor care au generat obligaţia de plata a TVA

Apreciază că atâta vreme cât aprecia că nu era obligată ca operator economic supus obligaţie de plată a TVA nu avea cum să depună acte pentru a opera deductibilitatea TVA-ului aferentă materialelor achiziţionate

In drept a invocat disp. art. 205 şi următoarele c.pr.fiscală, Legea nr. 554/2004, an. 451 c.pr.civ, art. 3 şi 145 din Codul fiscal..

In probaţiune a depus înscrisuri

In procedura prealabila reclamanta a făcut dovada consemnării cauţiunii fixate de instanţa in cuantum de 10.444 lei conform recipiselor nr....../1 din data de......2013 si nr........./1 din.....2013.

Prin întâmpinarea formulata parata a solicitat respingerea acţiunii.

In motivarea poziţiei sale procesuale susţine că prin Decizia de impunere nr ......./2013 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. ....../.....2013 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii de plată în sumă de 329.898 lei reprezentând TVA aferentă, majorări de întârziere şi penalităţi aferente tranzacţiilor c a terenuri in valoare totală de 264.390 lei.

La stabilirea obligaţiilor fiscale enunţate anterior s-a avut în vedere că în perioada 01.01.2008-31.12.2010 reclamanta a desfăşurat un număr de 24 tranzacţii imobiliare , astfel:

• în anul 2008 - o tranzacţie în valoare de 382490 lei , imobilul vândut constituind locuinţa personală, astfel că operaţiunea nu a fost impozitată ;

• în anul 2009 -22 tranzacţii în valoare de 19996775 lei având ca obiect apartamente noi situate în acelaşi bloc, pentru care s-a calculat TVA;

• în anul 2010 - tranzacţie reprezentând vânzarea unui apartament nou situat în cadrul aceluiaşi bloc, în valoare de 70000 lei.

S-a constatat ca fiind depăşit plafonul legal de scutire de 119.000 lei pentru întreprinderile mici, încă d e la prima tranzacţie efectuată la data de 10.10.2008 în valoare de 382.490 lei.

Intrucât nu au fost prezentate documente din care să rezulte data la care s-a1.1 obţinut avizele pentru construcţia blocului , respectiv data când a început construirea acestuia, s-a considerat că trebuia să se înregistreze ca plătitor de TVA din anul 2009 , iar pentru neplata la termen au fost calculate majorări de întârzii în cuantum de 214.892 lei pe perioada 25.07.2009 -20.06.2013 şi penalităţi de întârziere în sumă de 49.498 lei

Susţine că peroanele care realizează tranzacţii imobiliare cu terenuri construibile şi construcţii noi în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate , în sensul art. 127 al. 2 din CF au obligaţia înregistrării în scopuri TVA în condiţiile prevăzute de art. 152 din legea nr. 571/2003 . Invocă disp. art. 125 al. 1 pct. 4 şi art. 127 al. 2 din CF , potrivit cărora constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.

Susţine că pentru cele 22 tranzacţii efectuate în cursul anul 2009 reclamanta .a obligaţia înregistrării ca plătitor de TVA , conform art. 127 pct. 3 (4) din NM . că de la momentul începerii construirii blocului, iar pentru tranzacţia efectuată în anul 2010, susţine în esenţă că nu operează scutire fiind depăşit plafonul de scutire, ; astfel cum rezultă din interpretarea disp. art. 152 al. 2 din Legea nr. 571/2003 , art. i.41 al. 2 lit. a), b), e) şi f) din codul fiscal.

Conform art. 141 al 2 lit. f) din Cf scutirea de TVA nu se aplică pentru persoanele care livrează cladiri noi sau terenuri construibile în situaţia în care au redus TVA ori ar fi avut dreptul să deducă TVA.

Mai arată că art. 127 al 2 din CF reprezintă transpunerea în legislaţia nationala a disp. art. 9 al. 1) din a doua propoziţie din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA aplicat.

Cu referire la cererea subsidiară privind deducerea TVA arată că la momentul controlului reclamantei i s-au solicitat  documente justificative pentru stabilirea corectă a stării de fapt fiscale , însă aceasta a motivat că nu deţine astfel de documente, iar documentele anexate în legătură cu cheltuielile efectuate nu pot fi luate in considerare , având în vedere că reclamanta nu este înregistrată în sfera plătitorilor de TVA

Mai arată că, atât pe parcursul inspecţie fiscale cât şi la discuţia finală a fost înştiinţată că poate beneficia de TVA deductibilă din facturile privind operatiunile pentru activitatea desfăşurată în condiţiile art. 155 .

In drept a invocat : art. 205 al. 1 C.pr.civ şi toate textele invocate în motivarea acţiunii.

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa reţine următoarele : în perioada 01.01.2008-31.12.2010 ( conform situaţiei anexă de la fii 18-19) reclamanta a desfăşurat un număr de 24 tranzacţii imobiliare în valoare totală de 2.449.265 lei pentru care s-a calculat TVA în sumă de 329.989, 2 lei (n.r. calculul TVA s-a făcut asupra bazei impozabile de 1736.785 , 71 lei rezultată după deducerea sumei de 382490 lei reprezentând preţul primei vânzări efectuate în anul precum şi a părţii din preţul de vânzare considerat că reprezintă TVA , în conditiile  stabilite şi de CJUE prin Hotărârea Camerei a treia din 7.11.2013 pronunţata în cauza Tulică ScPlavoşin).

Obligaţiile fiscale au fost stabilite prin Raportul de inspecţie fiscală încheiat la .data de.....2013 (fii. 10-17 , anexe fii. 18-20) respectiv 329989, 2 lei TVA datorată , majorari 214.892 lei şi penalităţi 49.498 lei, sume pentru care a fost emisă Decizia de impunere nr....../2013 (fii. 6-10) .

Reclamanta a contestat actele administrativ - fiscale emise sub trei aspecte :

-nu se datorează TVA pentru operaţiunile efectuate anterior anului 2010 , acestea

-neconstituind operaţiuni de valorificare a unor bunuri, art. 127 din codul fiscal fiind ambiguu, iar obligaţia fiscală nu poate fi impusă în baza normei de interpretare din HG nr. 44/2004 ;

-tranzacţia efectuată în anul 2010 având caracter singular şi nu continuu conform prevederilor pct. 5 din HG nr. 44/2004 nu este impozabilă ;

-Dacă se consideră că pentru tranzacţiile efectuate se datorează TVA atunci ar trebui dedusă TVA aferentă materialelor incorporate .

Analizând pe rând criticile formulate, tribunalul reţine următoarele :

Conform art. 127 c.fiscal „ (1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi. (2) In sensul prezentului titlu, activităţile economice cuprind activităţile producătorilor comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică „exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate".

Sub aspectul celor menţionate anterior se reţine că reclamanta a construit un bloc de locuinţe în scopul vânzării ( valorificării ) acestora, iar în anul 2009 a vândut 22 apartamente noi şi în anul 2010 un. singur apartament nou, situat în acelaşi bloc , scopul necontestat al tranzacţiilor fiind obţinerea de profit.

Intra-adevăr nu s-a făcut o identificare prin Legea nr. 571/2003 a operaţiunilor impozabile constând în „ exploatări de bunuri în scopul obţinerii de profit.

Abia prin O.U.G. nr. 109/2009, în vigoare începând cu data de 1.01.2010, la pct. 98 se prevede introducerea după alin. (2) al. art. 127 a urui alin nou (2.1) cu următorul conţinut: „situaţiile în care persoanele fizice care efectueaza livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicate prin norme,dar se poate observa că textul nou introdus, face trimitere la normele metodologice existente şi nu la modificarea acestora prin stabilirea unei situaţii noi în care persoanele fizice urmau să devină persoane impozabile.

Norme metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004 în forma în vigoare la data efectuării tranzacţiilor stabileau cu referire la art. 127 :

„ 3. (1) In sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în concordanţă cu principiul de bază al sistemului de TVA potrivit căruia taxa trebuie să fie neutră, se referă la orice tip de tranzacţii, indiferent de forma lor juridică, astfel cum se menţionează în constatările Curţii Europene de Justiţie în cazurile C-186/89 Van Tiem, C-306/94 Regie dauphinoise, G77/ 01 Empresa de Desenvolvimento Mineiro SA (EDM).

(2) In aplicarea prevederilor alin. (1), persoanele fizice nu se considera cş realizează o activitate economică în sfera de aplicare a taxei atunci când venituri din vânzarea locuinţelor proprietate personală sau a altor bunuri care au fost folosite de către acestea pentru scopuri personale. In categoria bunurilor utilizate în scopuri personale se includ construcţiile şi, după caz, terenul aferent acestora, proprietate personală a persoanelor fizice care au fost utilizate m scop :': locuinţă, inclusiv casele de vacanţă, orice alte bunuri utilizate în scop pene. ral de persoana fizică, precum şi bunurile de orice natură moştenite legal sau dobândite ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.

(3) Persoana fizică, care nu a devenit deja persoană impozabilă pentru alte activităţi, se consideră că realizează o activitate economică din exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, dacă acţionează ca atare, de o manieră independentă, şi activitatea respectiva este desfăşurată în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal.

 (4) In cazul construirii de bunuri imobile de către persoanele fizice, în vederea vânzării, activitatea economică este considerată începută în momentul în care persoana fizică respectivă interacţionează să efectueze o astfel de activitate, iar intentia persoanei respective trebuie apreciată în baza elementelor obiective, de exemplu, faptul că aceasta începe să angajeze costuri şi/sau să facă investiţii pregătitoare iniţierii activităţii economice. Activitatea economică este considerată continuă din momentul începerii sale, incluzând şi livrarea bunului sau părţilor din bunul imobil construit, chiar dacă este un singur bun imobil.

(5) în cazul achiziţiei de terenuri şi/sau de construcţii de către persoana fizică în scopul vânzării, livrarea acestor bunuri reprezintă o activitate cu caracter de continuitate dacă persoana fizică realizează mai mult de o singură tranzacţie în cursul unui an calendaristic. Totuşi, dacă persoana derulează deja construcţia unui bun imobil în vederea vânzării, conform alin. (4), activitatea economică fiind deja considerată începută şi continuă, orice alte tranzacţii efectuate ulterior nu vor mai avea caracter : ocazional. Deşi prima livrare este considerată ocazională, dacă intervine o a doua livrare în cursul aceluiaşi an, prima livrare nu va fi impozitată dar va fi luată în considerare la calculul plafonului prevăzut la an. 152 din Codul fiscal. Livrările de construcţii şi terenuri, scutite de taxă conform an. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, sunt avute în vedere atât la stabilirea caracterului de continuitate al activităţii economice, cât şi la calculul plafonului de scutire prevăzut la an. 152 din Codul fiscal

Textele mai sus citate au fost în vigoare la momentul efectuării tranzacţiilor de către reclamantă şi încadrează ca operaţiuni impozabile operaţiunile efectuate de persoane fizice de construire şi sau vânzare imobile cu caracter de continuitate .

Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 44/2004 act normativ care produce efecte şi consecinţe juridice până la momentul abrogării ori anulării lui de către instanţa de contencios administrativ, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.

Pe de altă parte, aşa după cum se observă din lecturarea dispoziţiilor de la punctul 3 din HG nr. 44/2004 date în aplicarea an. 127 c.fiscal, acestea nici nu contravin şi căci nu adaugă la lege, pentru a crea un conflict legislativ care să impună aplicarea prioritară a normei cu forţă juridică superioară.

A doua critică vizează caracterul impozabil al tranzacţiei efectuate în anul 2010, dar şi aceasta apare neîntemeiată având în vedere dispoziţia expresă de la punctul 3 al. (5) din HG nr. 44/2004 , mai sus citată, instanţa reţinând că . tul vândut în anul 2010 face parte din acelaşi bloc de locuinţe noi care au fost vândute în anul 2009 , astfel încât această tranzacţie nu poate avea caracter ocazional pentru a fi exceptată de la impunere.

In ce priveşte a treia critică referitoare la deducerea TVA aferentă achiziţiilor de materiale, deşi în principiu deductibilă, în speţă nu poate opera deductibilitatea deoarece reclamanta nu a putut prezenta facturi care să-i dea acest drept în condiţiile prevăzute de an. 145-149 din Codul fiscal, astfel cum se reţine şi prin raportul de expertiză efectuat în cauză( fii. 138-152)

Situaţia centralizatore privind necesarul de materiale( ful 47-129)  emisă de proiectantul /executantul lucrării (n.r nu se poate determina calitatea autorului) nu  numai că nu constituie document financiar contabil, dar nu face dovada că aceste materiale au fost achiziţionate , în aceeaşi cantitate, calitate şi preţ cu cele menţionate şi ceea ce este mai important, în opinia instanţei, câtă vreme facturile de achiziţie nu pot fi prezentate în materialitatea lor , dar nici măcar identificau prin număr şi serie, nu se poate verifica dacă aceste nu au făcut obiectul unor deduceri anterioare de TVA, chiar de către executantul construcţiei.

Instanţa mai reţine că baza impozabilă a fost corect stabilită prin deducerea atât a primei tranzacţii, dar şi a TVA -lui calculat ca făcând parte din pretul de vânzare astfel cum s-a stabilit de CJUE prin Hotărâiea Camerei a treia din 7.11.2013 pronunţată în cauza Tulică &Plavoşin .

Faţă de toate considerentele ce preced, constatând că actele administrativ fiscale contestate sunt legale şi temeinice în temeiul disp. art. 205 c.pr.fiscala, si art 8; din Legea nr. 554 /2004 instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulata.

Cheltuieli de judecată nu se vor acorda , reclamanta fiind în culpă procesuală iar pârâta nu le-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta ME.J contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA prin ADMINISM RA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BIHOR.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 05.03. 2015.

Domenii speta

Spete similare