Cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive in timpul judecatii

Procedură penală: cale de atac (Cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive in timpul judecatii. Pronuntare in sedinta publica).

Pronunţarea în şedinţă publică este obligatorie chiar şi în situaţiile în care şedinţa nu are caracter public în lipsa unei dispoziţii legale exprese.

Prima instanţă a încălcat normele legale privind pronunţarea asupra cererii de înlocuire în şedinţă publică, respectiv dispoziţiile art. 405 Cod procedură penală rap. la art. 370 al. 3 Cod procedură penală, pronunţarea în cameră de consiliu asupra cererii de înlocuire a măsurii preventive fiind prevăzută de legea procesual penală exclusiv în privinţa încheierilor pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi şi de judecătorul de cameră preliminară în fazele procesuale corespunzătoare.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, DECIZIA Nr. 246/CO din 05.05.2015, Dosar nr. 1794/116/2014/a5)

Prin încheierea de şedinţă din 23.04.2015, Tribunalul Călăraşi, în baza art. 242 al. 2 Cod procedură penală, rap. la art. 242 al. 5 Cod procedură penală, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul T.F., prin apărător şi l-a obligat pe acesta la plata sumei de 150 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat şi a reţinut că subzistă temeiurile avute în vedere de instanţă la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului T,.F,., Curtea de Apel Bucureşti reţinând întrunirea simultană a condiţiilor prevăzute de art.148 lit.f  Cod procedură penală: cea a cuantumului pedepsei – în speţă cuprinsă între 5 şi 1o ani – şi, respectiv, cea a pericolului social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate, aspect care a rezultat din modalitatea de comitere a presupusei fapte, scopul şi zonele anatomice urmărite prin activitatea pretins infracţională, violenţa de care a dat dovadă inculpatul, lipsa de repere morale şi de respect a menţionatului inculpat faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală.

Până la acest moment procesual al derulării cercetării judecătoreşti nu s-au schimbat menţionatele temeiuri avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inc. T.F., proba testimonială administrată nu a relevat o situaţie net diferită de cea reţinută de către organele de urmărire penală şi de către Curtea de Apel Bucureşti la luarea măsurii arestării preventive, nu s-a pus în discuţia părţilor şi nu s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor cercetate, faptele deduse judecăţii având un grad ridicat de pericol social; prin trecerea timpului nu s-a estompat pericolul social deosebit reprezentat atât de consecinţele activităţii infracţionale asupra stării de sănătate a părţii vătămate T.E.I. - asupra căruia s-a acţionat cu o sabie, lovitura fiind în zona capului - cât şi de raţiunile de prevenţie socială pentru care este necesară menţinerea inculpatului T.F. în stare de arest preventiv, pretinsul mod concret de săvârşire a faptelor cercetate configurând considerentele pentru care subzistă starea de pericol faţă de locuitorii zonei în care s-au comis faptele pretins penale şi din care provin inculpaţii; s-a apreciat că susţinerile apărătorului inculpatului, în sensul existenţei temeiurilor care să impună punerea în libertate a lui T.F., sunt lipsite de suport probator, acestea nefiind în măsură să determine revocarea stării lui de arest şi necesitatea punerii în libertate datorită acestui aspect întrucât, în această fază procesuală, nu s-au dovedit susţinerile inculpatului referitoare la situaţia sa familială precară şi la starea de sănătate a soţiei sale, declaraţiile apărătorului acestuia rămânând nesusţinute de dovezi; concluziile actului medico – legal de la dosar nu sunt în măsură să reconfigureze încadrarea juridică a infracţiunii de tentativă de omor, punerea în primejdie a vieţii victimei reprezentând un conglomerat de fapte juridice cu impact asupra mai multor zone anatomice ale acesteia şi nu doar consecinţa numărului de îngrijiri medicale stabilite de către medicul legist.

 Mijlocul material cu care s-a acţionat, respectiv cu o sabie, zona anatomică vizată, considerentele pentru care nu s-a realizat efectul letal al agresiunii au fost apreciate ca fiind situaţii cu caracter de fapte juridice asupra cărora instanţa s-a pronunţat după epuizarea probatoriului care se va administra în această fază procesuală, prezentul moment procesual impunând cu necesitate respingerea cererii inculpatului T.F., formulate în baza art.242 al. 2 c.pr.pen., rap. la art. 242 al. 5 c.pr.pen.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie, în termen legal, contestatorul T.F., care a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu aceea a controlului judiciar.

Analizând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, Curtea apreciază contestaţia ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:

Curtea remarcă faptul că atât minuta, cât şi dispozitivul încheierii atacate cuprind menţiunea „Pronunţată în cameră de consiliu, doar pentru cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar”, situaţie faţă de care este exclusă eroarea materială privind caracterul public al şedinţei de judecată în care a avut loc pronunţarea.

Cum publicitatea şedinţei de judecată este regula, legea procesual penală reglementând expres şi limitativ situaţiile în care şedinţa se desfăşoară în alte modalităţi, iar pronunţarea în şedinţă publică este obligatorie chiar şi în situaţiile în care şedinţa nu are caracter public în lipsa unei dispoziţii legale exprese, se constată că prima instanţă a încălcat normele legale privind pronunţarea asupra cererii de înlocuire în şedinţă publică, respectiv dispoziţiile art. 405 Cod procedură penală rap. la art. 370 al. 3 Cod procedură penală, pronunţarea în cameră de consiliu asupra cererii de înlocuire a măsurii preventive fiind prevăzută de legea procesual penală exclusiv în privinţa încheierilor pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi şi de judecătorul de cameră preliminară în fazele procesuale corespunzătoare.

Potrivit art. 281 al. 1 lit.c Cod procedură penală nerespectarea dispoziţiilor procedurale privind publicitatea şedinţei de judecată atrage sancţiunea nulităţii absolute, nulitate ce poate fi invocată din oficiu, în orice stadiu al procesului şi nu poate fi acoperită, motiv pentru care se impune refacerea actului procesual. Soluţia se impune pentru a garanta respectarea dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală garantat de art. 2, Protocol 7 CEDO, în contextul în care refacerea actului procesual nul pentru prima oară în contestaţie privează partea de calea de atac, instanţa având obligaţia de a se asigura că drepturile garantate de Convenţie „să fie concrete şi efective, nu teoretice şi iluzorii”. 

 Pentru aceste considerente, Curtea va admite contestaţia exercitată de contestatorul inculpat T.F., va desfiinţa, în parte, încheierea atacată, exclusiv cu privire la cererea de înlocuire a măsurii preventive, pe care o va trimite spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Tribunalul Călăraşi.

Cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare