Pretenţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei O. în data de 27.06.2014, sub numărul 530/274/2014, reclamanta S.C. C.V. S.A. a chemat în judecată pe pârâta P.L-V., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 925,74 lei, reprezentând debit principal, a sumei de 31,14 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum şi a penalităţilor de întârziere calculate de la data introducerii cererii până la data plăţii efective.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a învederat instanţei că între petentă şi pârâtă s-au desfăşurat raporturi contractuale având ca obiect furnizare energie electrică. În conformitate cu prevederile contractuale, pârâta avea obligaţia să achite contravaloarea serviciilor prestate, în baza facturilor emise, în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturilor.

Reclamanta a mai arătat că între părţi s-a încheiat un contract de adeziune, având în vedere Decizia A.N.R.E. nr. 57/11.10.1999, prin care au fost aprobate contractele-cadru pentru consumatorii de energie electrică.

Petenta a mai susţinut că şi-a onorat obligaţia de a furniza pârâtei energie electrică, fără ca aceasta să-şi fi îndeplinit obligaţia corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existenţa raportului juridic obligaţional invocat drept izvor al pretenţiilor şi nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligaţiilor contractuale. De asemenea, nu a formulat niciodată vreo obiecţiune cu privire la obligaţia de plată a debitului restant şi a penalităţilor.

A mai precizat reclamanta că, pentru serviciile prestate şi neachitate la termen, s-au calculat penalităţi de întârziere, valoarea totală a acestora fiind de 31,14 lei, după cum rezultă şi din înscrisurile privind modul de calcul al acestora, şi că a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, prin notificări şi apeluri telefonice adresate pârâtei, fără ca demersurile să fi avut vreun rezultat.

În drept, petenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 150 alin. (1), (2), art. 223 alin. (3), art. 277, art. 453, art. 628 alin. (2), art. 662 şi art. 1025 - art. 1032 C.proc.civ., art. 1270, art. 1516 şi art. 1535 N.C.civ., art. 969 şi urm. şi art. 1073 C.civ. 1864, art. 120 alin. (7) C.proc.fiscală, art. 155 alin. (28) C.fiscal, art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, precum şi pe Decizia A.N.R.E. nr. 57/11.10.1999, Ordinul nr. 5/21.02.2003, Legea nr. 13/2007, Legea nr. 123/2012.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum reiese din ordinul de plată nr. 1406124012/11.06.2014 (fila 41).

În dovedirea acţiunii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu următoarele înscrisuri, depuse la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul: fişă cont (filele 9-10); factura seria AV nr. .../04.03.2014 (filele 11-12); factura seria AV nr. .../30.01.2014 (filele 13-15); factura nr. .../29.01.2014 (fila 16); factură penalităţi seria AV nr. .../29.01.2014 (filele 17-18); factura seria AV nr. .../05.12.2013 (filele 19-20); factură regularizare seria AV nr. .../22.10.2013 (filele 21-23); factura nr. .../21.10.2013 (fila 24); factura nr. .../08.10.2013 (fila 25); factura estimat seria AV nr. .../04.10.2013 (filele 26-28); factura regularizare seria AV nr. .../29.08.2013 (filele 29-32); factura nr. .../27.08.2013 (fila 33); contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. .../31.05.2012 (filele 34-40).

Pârâta nu a depus formular de răspuns.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa va admite cererea pentru motivele prezentate în rândurile subsecvente.

La data de 31.05.2012, între reclamantă, în calitate de furnizoare, şi pârâtă, în calitate de consumatoare, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. .../31.05.2012 (filele 34-40), prin care pârâta s-a angajat să achite integral şi la termen contravaloarea energiei electrice furnizate (fila 35).

Potrivit art. 11 alin. (1) din contract, factura emisă pentru plata contravalorii energiei trebuia să fie achitată în termenul de scadenţă stabilit în fiecare din avizele de plată aferente facturii, data emiterii facturii şi termenele de scadenţă fiind înscrise pe factură şi anexele acesteia (fila 36).

În ipoteza în care pârâta nu-şi executa obligaţia menţionată în termen de 30 zile de la data scadenţei, petenta era îndrituită să perceapă penalităţi de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare [art. 11 alin. (2) lit. a) din contract - fila 36].

În derularea contractului, reclamanta a emis factura seria AV nr. .../04.03.2014 (filele 11-12), factura seria AV nr. .../30.01.2014 (filele 13-15), factura nr. .../29.01.2014 (fila 16), factură penalităţi seria AV nr. .../29.01.2014 (filele 17-18), factura seria AV nr. .../05.12.2013 (filele 19-20), factură regularizare seria AV nr. .../22.10.2013 (filele 21-23), factura nr. .../21.10.2013 (fila 24), factura nr. .../08.10.2013 (fila 25), factură estimat seria AV nr. .../04.10.2013 (filele 26-28), factură regularizare seria AV nr. .../29.08.2013 (filele 29-32) şi factura nr. .../27.08.2013 (fila 33).

În speţă, instanţa apreciază că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1025 - art. 1032 C.proc.civ., care reglementează procedura cu privire la cererile de valoare redusă, având în vedere, pe de o parte, că valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei, şi, pe de altă parte, că cererea nu se referă la materii exceptate expres de legiuitor în cuprinsul art. 1025 alin. (2) şi (3) C.proc.civ.

Astfel, reclamanta solicită suma de 925,74 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate pârâtei.

În continuare, instanţa învederează prevederile art. 1350 C.civ., potrivit cărora orice persoană trebuie să-şi execute obligaţiile pe care le-a contractat, iar atunci când nu-şi îndeplineşte, fără justificare, această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare prejudiciul, în  condiţiile legii.

Aşadar, actul normativ instituie patru condiţii pentru angajarea răspunderii contractuale: existenţa unui contract valabil încheiat, neexecutarea obligaţiilor de către parte, neexcutarea să fie nejustificată şi să existe un prejudiciu.

În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa conchide că, în prezenta cauză, existenţa între părţi a unui raport juridic contractual reiese din contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. .../31.05.2012 (filele 34-40), care a fost semnat de pârâtă (fila 38). Împrejurarea că facturile nu sunt semnate de pârâtă nu este de natură impieteze asupra acestei concluzii, acceptarea facturilor prin semnătură fiind necesară doar dacă se tinde a se dovedi actul juridic, în sens de „negotium”, numai prin intermediul facturilor, în lipsa altui instrument probator.

Relativ la a doua şi a treia condiţie, instanţa reţine că obligaţia pârâtei de a achita o sumă de bani este o obligaţie de rezultat, iar, în materia răspunderii civile contractuale, neexecutarea de către debitor a obligaţiilor de a da şi de a face, precum şi culpa acestuia se prezumă, până la proba contrară. Dat fiind că pârâta nu a contestat susţinerile petentei, prin depunerea unei întâmpinări, nu a dovedit că şi-ar fi executat obligaţiile izvorâte din contract sau că există o cauză exoneratoare de răspundere, instanţa consideră că cele două cerinţe sunt întrunite.

În privinţa celei de-a patra condiţii, instanţa observă că, prin neexecutarea de către pârâtă a obligaţiei de plată a contravalorii energiei electrice furnizate, petenta a suferit un prejudiciu cert.

În consecinţă, instanţa va admite cererea de valoare redusă şi va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 925,74 lei, reprezentând debit principal.

Referitor la penalităţile de întârziere, creditorul poate cere atât executarea în natură a obligaţiei principale, cât şi penalităţi, dacă penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor la timp sau în locul stabilit.

În acest sens, instanţa aminteşte că părţile au inserat în contract o clauză penală, în temeiul căreia, în situaţia întârzierii în plata energiei, reclamanta va percepe penalităţi egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, penalităţile urmând a curge începând cu prima zi după data scadenţei [art. 11 alin. (2) lit. a), b) din contract - fila 36].

În continuare, instanţa arată că, din interpretatea per a contrario a prevederilor art. 1522 alin. (4) teza I C.civ., potrivit cărora, până la expirarea termenului de executare acordat debitorului, creditorul poate cere daune-interese, rezultă că legiuitorul din 2009 a renunţat la necesitatea punerii în întârziere a debitorului pentru curgerea daunelor-interese moratorii.

Această concluzie se fundamentează şi pe cuprinsul art. 1525 C.civ., care, stabilind efectele punerii în întârziere a debitorului, menţionează numai faptul că debitorul răspunde, de la data punerii în întârziere, pentru orice pierdere pricinuită de un caz fortuit. În plus, potrivit art. 1535 C.civ., dacă o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii.

Luând în considerare toate aceste aspecte, precum şi împrejurarea că, în cazul penalităţilor de întârziere aferente obligaţiilor băneşti, creditorul nu este ţinut să dovedească vreun prejudiciu, acesta fiind prezumat de lege [art. 1535 alin. (1) teza I C.civ.], instanţa va obliga pârâta la plata către petentă a sumei de 31,14 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum şi a penalităţilor de întârziere calculate de la data introducerii cererii până la data plăţii efective.

În privinţa cheltuielilor de judecată, instanţa, constatând că pârâta a pierdut procesul, o va obliga pe aceasta, în temeiul art. 1031 alin. (1) C.proc.civ., la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru (ordinul de plată nr. 1406124012/11.06.2014 - fila 41).

Domenii speta

Spete similare