Plângere contravenţională. Avize de însoţire a mărfii. o.u.g. nr. 12/2006

Prin cererea adresată Judecătoriei DTS la data de X şi înregistrată sub nr. X, petentul TPC a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PA nr. X încheiat la data de X de către intimata Inspectoratul de Poliţie al Judeţului M, prin care a fost sancţionat contravenţional, în baza art. 14 lit. e din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/2006, cu amendă în cuantum de 3000 lei, dispunându-se totodată şi ridicarea a 346 buc. de pâine şi a mijlocului de transport având numărul de înmatriculare X, aparţinând S.C. SMC S.R.L.

În motivarea plângerii a arătat că la data de 03.09.2013 a fost sancţionat contravenţional pentru faptul că, la aceeaşi dată, ora 13.30, pe raza comunei Cireșu, a fost depistat transportând pâine cu autoutilitara marca Fiat Doblo cu numărul de înmatriculare MH-04-VPY, aparţinând S.C. SMC SRL, fără a fi însoţită de factura fiscală şi documentele prevăzute de lege.

A susţinut petentul că procesul-verbal încheiat este lovit de nulitate, motiv pentru care se impune exonerarea de plata amenzii contravenţionale, restituirea mijlocului de transport si a celor 346 bucăți de pâine, iar in cazul in care, bunurile au fost valorificate, să achite o despăgubire care sa se stabilească în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor.

Astfel, art. 16 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, prevede că: „Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului (...) termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.” Procesul-verbal contestat nu cuprinde însă instituţia din care face parte agentul constatator, ocupaţia şi locul de muncă. precum şi organul la care se depune plângerea.

Referitor la presupusa contravenţie, a învederat că art. 14 lit. e din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/2006, prevede următoarele: „transportul in scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificaţie, neînsoţite de documentele prevăzute de lege care să justifice provenienţa licita a acestora, se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii şi a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop.”

Prin urmare, contravenţia prevăzută prin acest text de lege este aceea de a transporta în scop comercial produse de panificaţie neînsoţite de documentele prevăzute de lege care să justifice provenienţa licită a acestora.

Petentul a precizat că este doar un angajat al societăţii comerciale, având funcţia de şofer de autoturisme şi camionete. In aceasta calitate a transportat pentru societatea la care era angajat, cu autovehiculul proprietatea societăţii, o cantitate de pâine, pentru care avea aviz de însoţire a mărfii. Avea asupra sa aviz de însoțire a mărfii pentru cantitatea de 300 de bucăţi pâine care urma să fie comercializată, un chitanţier si un facturier pentru a factura şi încasa apoi cantitatea de pâine pe care o distribuia către diverse societăţi, precum şi o factură pentru cantitatea de 46 de pâini (rebut) care îi aparţineau. Mai mult, nu petentul era cel care efectua transportul, ci societatea comercială al cărui angajat este. De altfel, în autoturism mai era încă un angajat al societăţii, care însă nu a fost sancţionat contravenţional.

De asemenea, a susţinut că nu au fost respectate prevederile Ordinului nr. 144 din 9 iulie 2009 pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 93/2009 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri şi ale art. 14 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale, care la articolul 2 prevede că: „1 Inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române, inspectorii şefi ai inspectoratelor de poliţie judeţene şi directorul general al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti desemnează nominal, prin dispoziţie, poliţiştii din subordinea directă care au competenţa de a constata contravenţia şi de a aplica sancţiunea contravenţională prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006, cu modificările şi completările ulterioare. 2 Desemnarea potrivit alin. 1 se face din rândul poliţiştilor specializaţi în investigarea fraudelor, combaterea criminalităţii organizate, ordine publică, poliţie transporturi şi poliţie rutieră.”

Faţă de aceste dispoziţii, a apreciat că agentul sef CF, cel care a încheiat procesul-verbal, nu era competent să aplice această sancţiune.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 16, art. 19 si art. 31-36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, art. 14 şi următoarele din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 si prevederile Ordinului nr. 144/2009.

În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul RGA.

A anexat plângerii următoarele înscrisuri: proces-verbal de contravenţie seria PA nr. x (fila 4 dosar constituit la Judecătoria DTS), aviz de însoţire a mărfii nr. X (fila 5 dosar constituit la Judecătoria DTS), factura nr. X (fila 6 dosar constituit la Judecătoria DTS), factura seria MH nr. X (fila 7 dosar constituit la Judecătoria DTS), certificat înmatriculare auto nr. X (fila 8 dosar constituit la Judecătoria DTS), contract individual de muncă nr. X (fila 9 dosar constituit la Judecătoria DTS), contract individual de muncă nr. X (fila 10 dosar constituit la Judecătoria DTS),

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art. 19 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 – fila 24 dosar constituit la Judecătoria DTS.

La data de 14.10.2013, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei DTS, excepţia tardivităţii plângerii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată.

În susţinerea excepţiei necompetenţei teritoriale a arătat că potrivit art. 32 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea se soluţionează de judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, în cazul de faţă fapta fiind săvârşită în circumscripţia Judecătoriei O.

În privinţa excepţiei tardivităţii a susţinut că potrivit art. 31 alin. l din Ordonanţa Guvernului nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Procesul verbal de constatare a contravenţiei a fost înmânat petentului la data de 03.09.2013, iar acesta a depus plângerea contravenţională la data de 19.09.2013, depăşind termenul legal.

Pe fondul cauzei a arătat că, la data de 03.09.2013, petentul a fost depistat de către organele de poliţie, pe DJ 607A, în localitatea Cireşu, judeţul Mehedinţi în timp ce transporta cu autoutilitara marca Fiat Doblo având numărul de înmatriculare X, aparţinând SC SMC SRL, produse de panificaţie fără a fi însoţite de facturi fiscale, faptă ce constituie contravenţia prevăzută de art. 14 alin. 1 lit. e raportat la art. 11 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/2006.

În baza acestor prevederi imperative, agentul constatator a procedat la sancţionarea contravenţională a petentului şi a dispus confiscarea mărfii şi a mijlocului de transport utilizat.

Susţinerea petentului că marfa era însoţită de avize de însoţire a mărfii, nu poate fi reţinută ca motiv de nelegalitate a procesului-verbal de contravenţie, atâta timp cât legea prevede în mod expres că produsele de panificaţie trebuie însoţite de facturi fiscale.

În susţinerea întâmpinării au fost anexate următoarele înscrisuri: raport cu propunere de clasare (fila 28 dosar constituit la Judecătoria DTS), proces-verbal nr. 316772/03.09.2013 (filele 29-31 dosar constituit la Judecătoria DTS), proces-verbal de sigilare (filele 32-33 dosar constituit la Judecătoria DTS), proces-verbal de predare-primire pentru valorificare nr. 309265/03.09.2013 (fila 34 dosar constituit la Judecătoria DTS), proces-verbal de contravenţie seria PA nr. 1395807/03.09.2013 (fila 35 dosar constituit la Judecătoria DTS), proces-verbal (fila 36 dosar constituit la Judecătoria DTS), adresa nr. 316722/08.08.2013 (fila 38 dosar constituit la Judecătoria DTS).

La data de 08.11.2013, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale întrucât acesta a fost sancţionat la sediul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului M, în municipiul DTS.

De asemenea, a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii, precizând faptul că „Termenele, în afara de cazul în care legea dispune altfel, se calculează, după cum urmează: 2. Când termenul se socoteşte pe zile, nu intra in calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlineşte”. Astfel, procesul-verbal a fost comunicat la data de 03.09.2013 (ziua de la care începe sa curgă termenul), iar plângerea contravenţionala a fost depusa la data de 19.09.2013, întrucât ziua de 18.09.2013 (ziua in care termenul se împlineşte), nu intra in calcul.

Pe fondul cauzei a reiterat argumentele prezentate în plângerea prin care a fost sesizată instanţa de judecată.

La data de 02.12.2013, SC SMC SRL a formulat cerere de intervenţie atât în sprijinul reclamantului, cât şi în nume propriu, prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie, exonerarea de la plata amenzii contravenţionale a petentului, restituirea cantităţii de pâine confiscată şi restituirea autoturismului disponibilizat către aceasta.

În motivarea cererii de intervenţie a arătat că petentul TPC a fost sancţionat contravenţional în baza art. 14 alin. 1 lit. e din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru faptul că a transportat pâine fără ca aceasta să fie însoţită de facturi fiscale, fiind totodată confiscate produsele de panificaţie şi autoutilitara cu care se efectua transportul, care aparţin intervenientei.

A susţinut că procesul-verbal de contravenţie este lovit de nulitate deoarece nu cuprinde menţiunile prevăzute de art. 16 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, respectiv instituţia din care face parte agentul constatator, ocupaţia şi locul de muncă al petentului şi organul la care se depune plângerea.

De asemenea, organul sancţionator nu a respectat dispoziţiile art. 24 din ordonanţă, potrivit căruia are obligaţia de a stabili cine este proprietarul bunurilor confiscate, ceea ce nu s-a întâmplat, iar procesul-verbal nu a fost înmânat şi societăţii.

A mai arătat că petentul are calitatea de angajat al societăţii, având funcţia de şofer, calitate în care transporta cantitatea de pâine confiscată, însoţită de avize de însoţire a mărfii, precum şi de chitanţier şi facturier pentru a întocmi facturi fiscale în momentul în care distribuia produsele.

A precizat că nu au fost respectate prevederile Ordinului nr. 144/09 iulie 2009, agentul şef CF nefiind competent să aplice sancţiunile prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/2006.

A solicitat restituirea autoutilitarei confiscate, precum şi a celor 346 bucăţi pâine, iar în cazul în care acestea au fost valorificate, obligarea intimatei la o despăgubire constând în valoarea de circulaţie a acestora.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 61 şi următoarele Cod civil, art. 16, art. 19 şi art. 31-36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, art. 14 şi următoarele din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 şi Ordinul nr. 144/2009.

A solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiaţi martorii Rădescu Gabriel Antonio şi TPC.

Prin sentinţa civilă nr. 4703 din 02.12.2013 Judecătoria DTS a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de către intimată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei O..

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria O. la data de 07.01.2014.

La termenul de judecată din data de 10.02.2014 instanţa a respins excepţia tardivităţii introducerii plângerii contravenţionale, invocată de către intimată, iar la termenul din 24.02.2014 a admis în principiu cererea de intervenţie principala formulată de către intervenienta SC SMC SRL.

La solicitarea instanţei SC A SA a comunicat prin adresa nr. 12 din 18.03.2014 că marfa confiscată a fost valorificată, iar intimata a comunicat prin adresa nr. 392744 din 28.03.2014 că agentul constatator a fost desemnat pentru a constata contravenţii potrivit O.M.A.I nr. 144 din 09.07.2009, prin dispoziţia şefului inspectoratului.

La termenul din 28.04.2014 intervenienta precizat cuantumul despăgubirilor solicitate, acesta fiind de 157 lei.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat pentru petent şi intervenientă proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiat martorul RGA, iar pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria PA nr. X din data de X, petentul TPC a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 3000 lei, fiind totodată ridicate în vederea confiscării autoutilitara marca Fiat Doblo cu nr. de înmatriculare MH04VPY şi 346 bucăţi pâine aparţinând intervenientei SC SMC SRL. În fapt, agentul constatator a reţinut că la data menţionată anterior, ora 13.30, petentul a transportat pe DJ607A, în localitatea C, judeţul M, cu autoutilitara aparţinând SC SMC SRL având nr. de înmatriculare MH04VPY, 346 bucăţi pâine fără a fi însoţite de facturi fiscale.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va proceda la verificarea legalităţii şi a temeiniciei procesului-verbal de contravenţie contestat în prezenta cauză.

Pentru analiza legalităţii acestuia vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 16 şi 17 din actul normativ menţionat anterior, în care sunt enumerate menţiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de contravenţie si stabilesc regimul nulităţii actului în cazul în care acestea lipsesc.

Instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie contestat cuprinde menţiunile prevăzute la art. 17 sub sancţiunea expresă a anulării, respectiv numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite şi semnătura agentului constatator, astfel încât nu se poate constata incidenţa unei cauze de nulitate necondiţionată de vătămare a acestui act.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate constând în lipsa competenţei agentului constatator de a aplica sancţiunea menţionată, invocat de către petent şi intervenientă, instanţa apreciază că acesta nu este întemeiat.

Astfel, potrivit art. 2 din Ordinul nr. 144/2009 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor, inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române, inspectorii şefi ai inspectoratelor de poliţie judeţene şi directorul general al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti desemnează nominal, prin dispoziţie, poliţiştii din subordinea directă care au competenţa de a constata contravenţia şi de a aplica sancţiunea contravenţională prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin adresa nr. 392744/28.03.2014 (fila 37), intimata a făcut dovada îndeplinirii exigenţelor legale de către agentul CF, acesta fiind desemnat pentru a constata contravenţii precum cea în cauză prin dispoziţia şefului inspectoratului nr. S/258/03.07.2009.

De asemenea, nici motivele de nulitate constând în omiterea inserării în procesul-verbal de contravenţie a unităţii din care face parte agentul constatator, a locului de muncă al petentului şi a organului unde se depune plângerea nu sunt de natură a atrage anularea actului.

Pe de o parte, nefiind prevăzute expres sub sancţiunea anulării, partea care invocă motivele de nulitate este ţinută să facă şi dovada vătămării suferite în urma nerespectării dispoziţiilor legale, precum şi că înlăturarea acestora nu se poate face decât prin anularea întregului act. Or, în cauza dedusă judecăţii, nici petentul, nici intervenienta nu au făcut o atare dovadă. Mai mult, instanţa constată că unitatea din care face parte agentul este inserată la începutul procesului-verbal – „Post Poliţie Cireşu” –, iar raţiunea pentru care s-a prevăzut inserarea menţiunii privind organul la care se depune plângerea vizează aspecte de bună administrare a justiţiei, evitarea unor întârzieri în soluţionarea plângerii, nefiind o menţiune aptă să producă o vătămare.

În ceea ce priveşte subiectul activ al contravenţiei, instanţa constată că art. 14 alin. 3 lit. e din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 incriminează drept contravenţie fapta de a transporta, în scop comercial, produse de panificaţie sau cereale neînsoţite de documente care să dovedească provenienţa licită a acestora.

Având în vedere că petentul este angajat al societăţii interveniente (conform contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei) şi că la momentul controlului se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, astfel cum rezultă din avizul de însoţire a mărfii, transportând pâine în numele şi pe seama intervenientei, apare cu evidenţă că transportul de produse de panificaţie în scop comercial nu era efectuat de către acesta, ci de către intervenientă, doar aceasta din urmă putând fi subiectul activ al contravenţiei reţinute în sarcina petentului, în ceea ce priveşte cele 300 de bucăţi de pâine cuprinse în avizul de însoţire şi transportate în scop comercial. Faţă de acestea, instanţa consideră că procesul-verbal de contravenţie este nelegal întocmit.

În subsidiar, instanţa va analiza şi temeinicia actului sancţionator. Sub acest aspect, este neîntemeiată susţinerea intimatei în sensul că doar facturile fiscale fac dovada provenienţei licite a produselor transportate, aspect ce rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 11 alin. 1 şi art. 14 alin. 1 lit. e din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/2006.

Un prim argument în acest sens este de ordin gramatical, norma de incriminare făcând referire la documente prevăzute de lege care să justifice provenienţa licită a bunurilor, iar nu exclusiv facturi fiscale. Or, noţiunea de documente justificative poate cuprinde mai multe documente, iar nu doar facturi fiscale.

Al doilea argument rezidă din interpretarea teleologică a normei juridice. Astfel, raţiunea instituirii unei astfel de contravenţii a fost aceea de a preveni şi combate transportul ilicit de cereale şi produse de panificaţie, transportatorul fiind ţinut să facă dovada provenienţei bunurilor transportate cu orice înscris doveditor, iar nu exclusiv cu facturi fiscale – care, în anumite situaţii nici nu sunt apte a face o atare dovadă.

În cauza dedusă judecăţii, petentul a depus la dosarul cauzei avizul de însoţire a mărfii nr. 2169/03.09.2013, document justificativ care dovedeşte provenienţa celor 300 bucăţi de pâine.

Avizul de însoţire a mărfii este un document al cărui scop, conţinut şi efecte sunt cuprinse în Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor Publice 3512/2008, precum şi în Ordinul 2226/ 2006.

Aceste acte stabilesc că, în situaţia în care se transferă bunuri între două gestiuni ale aceleiaşi unităţi care sunt dispersate teritorial, trebuie întocmit un aviz de însoţire a mărfii, care are rolul de a justifica scăderea din gestiunea din care ies bunurile şi intrarea în gestiunea nouă.

De asemenea, potrivit aceluiaşi Ordin, avizul de însoţire a mărfii serveşte ca: - document de însoţire a mărfii pe timpul transportului, după caz; - document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz; - dispoziţie de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiaşi unităţi; - document de primire în gestiune, după caz; - document de descărcare din gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit şi se întocmeşte în două sau mai multe exemplare, de către unităţile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum şi în alte situaţii stabilite prin procedurile proprii ale unităţii.

Faţă de acestea, instanţa apreciază că dovada provenienţei produselor a fost făcută de către petent, iar fapta reţinută în sarcina sa nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei.

În ceea ce priveşte cele 46 de bucăţi de pâine rebut care nu se regăsesc pe avizul de însoţire a mărfii, din probatoriul administrat în cauză rezultă că acestea aparţineau petentului, fiind cumpărate de la intervenientă, astfel cum rezultă din factura seria SON MAD nr. 011403 (fila 6 dosar constituit la Judecătoria DTS), pentru a le folosi în interes personal – după cum a declarat şi martorul RGA (fila 40 doar constituit la Judecătoria O.). De altfel, aceste susţineri sunt confirmate chiar de nota de recepţie în vederea valorificării bunurilor, în care este menţionată o cantitate de pâine uscată (fila 33 dosar constituit la Judecătoria DTS). Faptul că în acest înscris sunt consemnate doar 40 de bucăţi nu poate avea drept consecinţă existenţa faptei contravenţionale, instanţa apreciind că este o simplă eroare materială – de altfel, în alte înscrisuri nici nu sunt menţionate distinct produsele uscate (fila 34).

Faţă de acestea, instanţa concluzionează că întreaga cantitate de 346 bucăţi pâine găsite la momentul controlului era însoţită de documente justificative constând în aviz de însoţire şi factură fiscală, astfel încât fapta concretă a petentului nu întruneşte tipicitatea obiectivă a contravenţiei reţinute în sarcina sa.

În privinţa cererii de intervenţie, instanţa constată că potrivit art. 31 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării.

De asemenea, potrivit art. 40 alin. 3 din acelaşi act normativ, dacă bunurile (…) au fost valorificate, instanţa va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor.

Reţinând argumentele expuse anterior, cererea formulată de către intervenientă, precum şi soluţia ce urmează a fi pronunţată asupra plângerii, de admitere a acesteia şi anulare a procesului-verbal de contravenţie, instanţa apreciază că se impune şi admiterea cererii de intervenţie şi restituirea autoutilitarei marca Fiat Doblo cu nr. de înmatriculare X către intervenienta care a făcut dovada dreptului de proprietare asupra bunului – potrivit certificatului de înmatriculare depus la fila 8 dosar constituit la Judecătoria DTS, întrucât nu se poate admite ca un proces-verbal lovit de nulitate şi netemeinic să producă unele efecte.

De asemenea, este întemeiat şi capătul de cerere privind achitarea către intervenientă a unei despăgubiri în raport de valoarea de circulaţie a bunurilor confiscate şi valorificate. Din răspunsul SC A SA (fila 29 dosar constituit la Judecătoria O.) rezultă că cele 346 bucăţi de pâine au fost valorificate pentru suma de 157 lei.

Chiar dacă suma astfel încasată s-a făcut venit la bugetul de stat, această împrejurare nu este de natură a impieta asupra dreptului intervenientei de a solicita despăgubirile chiar de la intimată, câtă vreme fapta acesteia din urmă, de a întocmi un proces-verbal de contravenţie nelegal şi netemeinic, a cauzat prejudiciul suferit de către societatea SC SMC SRL.

În consecinţă, instanţa urmează a obliga intimata să achite intervenientei suma de 152,6 lei, reprezentând contravaloarea celor 300 de bucăţi de pâine confiscate de la aceasta, iar nu 157 lei, sumă în care au fost incluse şi cele 46 bucăţi de pâine ale petentului (potrivit documentelor de la fila 32 dosar constituit la Judecătoria O.).

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului formulat de către intimată.

Domenii speta

Spete similare