Având în vedere dispoziţiile art.248 alin.1 C. proc. civ., potrivit cărora „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei”, instanţa va analiza cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtă, pe care o va admite şi, în consecinţă, va respinge acţiunea reclamantei ca fiind prescrisă, din următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.201 din Legea nr.71/2011, prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
Potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, la alineatul 2 al aceluiaşi articol fiind prevăzut că odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii. Referitor la termenul de prescripţie aplicabil în cauză şi data de la care începe să curgă sunt de menţionat dispoziţiile art.3 alin.1 teza întâi care stabilesc un termen general de prescripţie de 3 ani, precum şi prevederile art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958, în condiţiile în care temeiul acţiunii îl constituie răspunderea contractuală.
Faţă de aceste dispoziţii legale şi data la care a fost emisă factura seria …., în valoare de 5.119,39 lei, instanţa reţine că data-limită până la care acţiunea reclamantei trebuia înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, fără ca în cauză să intervină prescripţia dreptului material la acţiune, a fost 14.09.2013, având în vedere că atât asiguratul, cât şi reclamanta au cunoscut paguba şi pe cel care răspunde de ea cel mai târziu la data de 14.09.2010.
Or, din înscrisurile care se regăsesc la dosarul cauzei reiese că acţiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 17.03.2014, aşadar după împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani.
În consecinţă, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtă, şi va respinge acţiunea reclamantei ca fiind prescrisă.
Curtea de Apel Suceava
Excepție de nelegalitate. Condiții pentru invocarea acesteia.
Judecătoria Sectorul 1 București
Contestaţie la executare. Contract de fidejusiune. Convenţia cadru , notificarea de includere în plafon şi confirmarea notificării de includere în plafon nu pot fi disociate, fiind indisolubil legate şi reprezentând împreună, garanţia personală asumată de
Curtea de Apel Brașov
Măsuri de executare individuală asupra contului unic de insolvenţă. Raportul dintre art. 143 alin. 1 şi art. 163 alin. 3 din Legea nr. 85/2014, modificată prin O.U.G. nr. 88/2018.
Tribunalul Mureș
contestaţie împotriva încheierii de cameră preliminară, constatarea de instanţa de control a faptului că procedura desfăşurată în faţa judecătorului de cameră preliminară din faţa primei instanţe prezintă vicii esenţiale în contradicţie cu art. 6 CEDO, d
Judecătoria Baia de Aramă
art. 108 al.1 lit. c, alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008