Împrejurarea că, prin actul încheiat, reclamanții au urmărit o altă finalitate decât cea pe care o implica natura actului juridic semnat, nu este de natură să determine concluzia că lipsește intenția de a crea, a modifica sau a stinge un raport juridic c

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București la data de 23.08.2012 sub nr…….., reclamanții O. O. și O. S. au chemat în judecată pe pârâtul E. R. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare atestată sub nr…. de avocat T. I. D.precum și a actului adițional nr………, a actului adițional nr….. și a actului adițional nr…………. privind vânzarea-cumpărarea imobilului din ……….., pentru lipsa consimțământului reclamanților la încheierea acestor acte juridice, eroare obstacol cu privire la natura actului juridic încheiat, lipsa prețului ca și obiect al contractului de vânzare-cumpărare și cauză ilicită și imorală, cu cheltuieli  de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că în anul 2008 ginerele reclamanților avea nevoie urgentă de o sumă de bani pentru rezolvarea unor probleme personale și aflase de la avocatul T I D că numitul D Ș Gîmprumută bani cu dobândă; acesta din urmă a fost de acord să împrumute ginerelui reclamanților suma de 35.000 euro, dar i-a solicitat să-i restituie în schimb 70.000 euro și totodată să-i constituie o garanție imobiliară pentru această sumă. Din dorința de a-l ajuta, întrucât ginerele nu avea niciun imobil în proprietate, reclamanții au fost de acord să garanteze împrumutul cu casa lor.

Astfel, la data de 22.06.2008 ginerele acestora a primit suma de 35.000 euro de la numitul D Ș G și tot atunci reclamanții au semnat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare atestată sub nr…… de avocat T I D, încheiată între O O și O S, pe de o parte, și pârâtul E R C, pe de altă parte, cu privire la imobilul proprietatea reclamanților situat în ……, drept garanție pentru împrumutul de 35.000 euro, până la data de 20.10.2008, când ginerele trebuia să restituie dublul sumei împrumutate, respectiv 70.000 euro.

Au susținut reclamanții că nu și-au dat niciodată acordul cu privire la vânzarea-cumpărarea imobilului proprietatea lor, nu au purtat niciodată vreo discuție sau negociere cu pârâtul referitoare la această vânzare și nu au vorbit niciodată față în față cu promitentul cumpărător E R C sau cu împrumutătorul D Ș G. Toate discuțiile s-au purtat în prezența ginerelui reclamanților, a domnului avocat și a numitului D Ș G, cei doi asigurându-i că nu urmăresc să le ia casa, ci numai să încheie un fel de acte, de care se va ocupa dl. avocat, acte necesare pentru a se putea constitui o garanție pentru suma împrumutată.

S-a mai arătat că reclamanții nu au semnat actul în fața avocatului, iar prețul vânzării de 100.000 euro a fost trecut fictiv în contract de dl. avocat, fără ca între părți să existe o înțelegere sau o negociere cu privire la acest preț și fără ca reclamanții să-și dea consimțământul de a încheia un contract de vânzare-cumpărare; în plus reclamanții nu au primit niciodată avansul de 70.000 euro menționat în antecontract.

La câteva săptămâni după încheierea acestui act, reclamanții i-au cerut ginerelui să ia legătura cu dl. avocat și să-i ceară să desființeze promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare și să redacteze un contract de ipotecă cu garanție imobiliară, așa cum era corect, însă dl. avocat le-a spus că împrumutătorul refuză să încheie aceste acte deoarece contractul de ipotecă se poate face numai la notariat și costă foarte mulți bani raportat la prețul de 100.000 euro menționat în antecontract, și că nu este dispus să facă aceste cheltuieli; în plus, ar fi ilegal să se facă un contract de împrumut în care să scrie că D Ș l-a împrumutat pe L E cu suma de 70.000 euro când în realitate i-a împrumutat numai 35.000 euro, iar dânsul cunoaște acest lucru.

Dl. avocat le-a garantat reclamanților că singurul act care se dorește a fi încheiat are drept scop notarea unei interdicții de înstrăinare a imobilului proprietatea reclamanților la Cartea Funciară ca o garanție pentru suma împrumutată plus dobânda, și că de fapt împrumutătorul nu dorește în niciun fel să le ia casa, ci doar o garanție pentru suma împrumutată. Pentru a-i convinge de acest lucru, la data de 04.07.2008, avocatul T I a redactat Actul adițional nr.1 la promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, în care a inserat acordul promitenților vânzători de a menține interdicția de vânzare la Cartea Funciară, în funcție de următoarele condiții: până la data încheierii efective a contractului de vânzare-cumpărare în situația în care termenul de 20.10.2008 se prelungește prin acordul părților sau până la data restituirii avansului de 70.000 euro, situația în care încetează de drept promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, iar promitentul cumpărător va semna o declarație pe propria răspundere de restituire a avansului în baza căreia se va radia interdicția de înstrăinare.

Întrucât  L E nu a reușit să restituie împrumutătorului suma de 70.000 euro, acesta a fost de acord să prelungească termenul scadent până la data de 01.12.2008 cu condiția să i se restituie 80.000 euro. În acest context s-a redactat, de către dl. avocat T, Actul adițional nr…../08.10.2008 la promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, pe care reclamanții l-au primit spre semnare prin ginerele lor, semnându-l fără să primească cei 10.000 euro de la pârâtul E R C.

 La data de 01.12.2008 ginerele reclamanților nu a reușit să restituie suma de 80.000 euro, iar dl. avocat i-a spus că împrumutătorul poate prelungi termenul de restituire până cel târziu la data de 01.02.2009 doar cu condiția să i se restituie 100.000 euro, iar reclamanții să declare că au primit și diferența de 20.000 euro astfel încât să existe acoperire cu acte pentru suma de 100.000 euro pretinsă de împrumutător.

Văzând unde s-a ajuns, reclamanții au cerut insistent ginerelui lor să pună capăt definitiv acestei situații, deoarece nu mai doreau să semneze niciun fel de acte de acest gen, suspectându-l deja pe dl. avocat că nu acționează corect. Cu toate acestea, din dorința de a-și ajuta ginerele, reclamanta O O a acceptat să semneze și Actul adițional nr…./08.12.2008, redactat tot de același avocat, fără să primească evident suma de 20.00 euro de la pretinsul cumpărător, de această dată fără să-i spună soțului său O S despre existența acestui act. A mai arătat reclamanta că acest act nu a fost semnat și de soțul său și nu are cunoștință cine a semnat în locul lui, semnătura fiind vizibil schimbată.

La data de 03.02.2009 pârâtul E R C a promovat o acțiune pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București înregistrată sub nr…., prin același avocat T I, pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din str. …….., acțiune ce a fost admisă în mod definitiv, reclamanții aflând despre această hotărâre judecătorească în momentul în care s-a promovat împotriva lor de către același pârât acțiune în evacuare.

În drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art.1166, 1169, 1170, 1179, 1204, 1226, 1235, 1236, 1238, 1247, 1266 și urm. din NCC, art.942, 969, 970, 948, 951 și 953, 964, 948 pct.4, 866 și 958, 977 și urm. din vechiul C.civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, excepția lipsei de interes a reclamanților și excepția inadmisibilității cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr……., pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pe rolul căreia a fost înregistrată la data de …. sub nr……...

În ședința publică din 24.04.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamanților și a luat act de poziția pârâtului în sensul că excepția inadmisibilității cererii, invocată prin întâmpinare, reprezintă o apărare de fond, pentru motivele reținute în încheierea de ședință de la termenul respectiv (f.31).

Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate la dosar (f.46-50) și un martor, în persoana numitului C I D, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar (f.44), luând act totodată de faptul că pârâtul a renunțat la proba cu interogatoriul reclamanților.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Între reclamanții O O și O S, în calitate de promitenți vânzători, și pârâtul ENACHE RICHARD CONSTANTIN, în calitate de promitent cumpărător, s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare atestată sub nr. ….. de avocat T. I. D., prin care reclamanții s-au obligat să vândă iar pârâtul să cumpere, până cel târziu la data de 20.10.2008, imobilul proprietatea vânzătorilor situat în ……., în schimbul unui preț de 100.000 euro, din care avansul de 70.000 euro s-a achitat la data semnării antecontractului și restul de preț de 30.000 euro urma a fi achitat la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică (f.10, dosar TB).

Prin actul adițional nr……., părțile au hotărât de comun acord completarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare cu următoarele clauză specială ce va deveni art.9 și va avea următorul conținut: promitentul vânzător este de acord cu menținerea interdicției de vânzare instituită la OCPIMB - Biroul de Carte Funciară Sector 4 prin încheierea nr…….., în funcție de următoarele situații: până la data încheierii efective a contractului de vânzare-cumpărare în situația în care termenul de 20.10.2008 se prelungește prin acordul părților sau până la data restituirii avansului de 70.000 euro, situație în care încetează de drept promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, iar promitentul cumpărător va semna o declarație pe propria răspundere de restituire a avansului în baza căreia se va radia interdicția de înstrăinare (f.12, dosar TB).

Ulterior a fost încheiat Actul adițional nr…….. la promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, prin care părțile au hotărât de comun acord prelungirea termenului de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică după finalizarea procedurilor de cadastru și intabulare, dar nu mai târziu de 01.12.2008. Conform art.2, promitenții vânzători declară prin semnarea actului adițional că au mai primit de la promitentul cumpărător suma de 10.000 euro cu titlu de avans din prețul vânzării, restul de preț în sumă de 20.000 euro urmând a se achita la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică (f.13, dosar TB).

Prin Actul adițional nr…….. la promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, prin care părțile au hotărât de comun acord prelungirea termenului de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică după finalizarea procedurilor de cadastru și intabulare, dar nu mai târziu de 01.02.2009. Conform art.2, promitenții vânzători declară prin semnarea actului adițional că au mai primit de la promitentul cumpărător suma de 20.000 euro cu titlu de rest de preț și nu mai au altă pretenție în acest sens de la promitentul cumpărător (f.14, dosar TB).

Prin sentința civilă nr./ 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr…../2009, rămasă defnitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a admis cererea formulată de E R C în contradictoriu cu O O și O S, constatându-se că între reclamant și pârâți a intervenit vânzarea-cumpărarea valabilă a imobilului situat în București, str………., hotărârea urmând să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.

Reclamanții O O și O S împreună cu fiica L L și ginerele lor L E au formulat plângere penală împotriva numitului D Ș G, a pârâtului E R C și a avocatului T I D pentru infracțiuni conexe infracțiunilor de corupție privind cămătăria, evaziunea fiscală, spălarea de bani și înșelăciunea, fiind format dosarul nr.. pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (f.17-21, dosar TB).

Prin ordonanța din data de 14.05.2013, pronunțată în dosarul nr…… al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul T I D sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.23 din Legea nr.656/2005, art.215 C.pen. și art.9 alin.1 lit.b din Legea 245/2005, rep., întrucât faptele nu există, precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București pentru cercetarea numiților D Ș G și E R C sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.23 din Legea 656/2005, art.215 C.pen. și art.9 alin.1 lit.b din Legea 245/2005, rep. (f.20-25).

În susținerea prezentei acțiuni, reclamanți au invocat faptul că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare atestată sub nr….. de avocatul T I D, astfel cum a fost modificată prin actele adiționale nr./08.10.2008 și nr./08.12.2008 este lovit de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului reclamanților la încheierea acestor acte juridice, eroare obstacol cu privire la natura actului juridic încheiat, lipsa prețului ca și obiect al contractului de vânzare-cumpărare, cauză ilicită și imorală.

Potrivit art.948 din vechiul C.civ., aplicabil în cauză față de data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare și art.6 din NCC, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.

În privința primului motiv de nulitate invocat, se reține că poate atrage nulitatea absolută lipsa totală a consimțământului unei persoane la încheierea actului juridic civil.

Se poate vorbi de lipsa totală a consimțământului, de exemplu, în ipoteza în care contractul a fost încheiat într-o limbă pe care partea nu o înțelege (ceea ce nu este cazul în speță) sau când manifestarea de voință a fost exprimată fără intenția de a produce efecte juridice, respectiv: când a fost făcută în glumă sau din pură complezență, când s-a făcut sub condiție pur potestativă, când este prea vagă sau când s-a făcut cu o rezervă mintală cunoscută de contractant (actul fictiv).

În opinia instanței, nu se poate vorbi de o manifestare de voință lipsită de intenția de a produce efecte juridice, doar pentru faptul că reclamanții nu au dorit să-și dea consimțământul pentru a încheia un contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul proprietatea lor, ci să garanteze un împrumut primit de ginerele lor de la numitul Dan Ștefan Gheorghe.

Astfel, împrejurarea că, prin actul încheiat, reclamanții au urmărit o altă finalitate decât cea pe care o implica natura actului juridic semnat, nu este de natură să  determine concluzia că lipsește intenția de a crea, a modifica sau a stinge un raport juridic civil concret (de altfel chiar reclamanții au arătat că au urmărit un efect juridic și anume garantarea unui împrumut), ci doar că nu s-a produs urmarea așteptată de aceștia, ceea ce nu echivalează însă cu o lipsă a consimțământului.

O altă cauză de nulitate absolută este reprezentată de situația în care consimțământul nu a fost exteriorizat în forma cerută de lege, în speță forma scrisă, întrucât promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a unui imobil nu este un act solemn, forma autentică fiind cerută de lege doar în privința contractului de vânzare-cumpărare.

Or, din analiza promisiunii de vânzare-cumpărare nr……. și a actelor adiționale ulterioare, se constată că acestea au fost redactate în formă scrisă, fiind totodată însușite de reclamanți prin semnătură, aspect pe care de altfel aceștia l-au recunoscut.

În ceea ce privește actul adițional nr…/08.12.2008, pe care reclamanta pretinde că l-a semnat singură, fără știrea și acordul lui O. S., instanța constată că și acest act poartă semnătura promitenților vânzători, iar susținerile reclamantei cu privire la lipsa consimțământului soțului său nu au fost dovedite, fiind așadar simple afirmații lipsite de suport probator. Mai mult, în măsura în care era dovedită, această împrejurare ar fi fost de natură să atragă doar nulitatea absolută parțială (în ceea ce îl privește pe reclamantul O. S.) a actului adițional menționat, iar nu și a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul E. R.  sau a celorlalte acte adiționale.

În consecință, instanța constată că, prin aplicarea semnăturii, reclamanții și-au manifestat voința de a încheia aceste acte (cu atât mai mult cu cât au întocmit personal și documentația cadastrală necesară vânzării) și nu au înțeles să conteste valabilitatea acestora cu ocazia judecării dosarului privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul proprietatea lor și nici în dosarul de evacuare, aspect ce demonstrează faptul că și-au dat consimțământul la încheierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare.

De asemenea, lipsa totală a consimțământului se regăsește și în cazul erorii obstacol (error in negotium si error in corpore), cu privire la care s-a arătat constant în doctrină și practica judiciară (în lipsa unei reglementări legale exprese) că este de natură să atragă nulitatea absolută a actului juridic civil.

Trebuie menționat că, în actuala reglementare, nu se mai regăsește noțiunea de eroare obstacol, textul art.1207 alin.1 din NCC făcând distincție între eroarea esențială (care include cele două forme ale erorii obstacol - error in negotium si error in corpore –și cele două forme ale erorii viciu de consimțământ - error in substantiam și error in personam) și eroare neesențială, iar sancțiunea care intervine în cazul erorii esențiale este, potrivit.1207 alin.1 din NCC, nulitatea relativă.

Având în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile vechiului Cod Civil, după cum s-a arătat în precedent, instanța va analiza ca atare eroarea obstacol, invocată de reclamanți drept al doilea motiv de nulitate absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare nr….. și a actelor adiționale subsecvente.

Error in negotio, ca formă a erorii-obstacol, numită și distructivă de voință, presupune că falsa reprezentare a realității la încheierea actului civil cade asupra naturii actului ce se încheie.

Pe baza probatorului administrat în cauză, nu se poate considera că reclamanții au dovedit eroarea obstacol asupra naturii actului, respectiv faptul că au crezut că încheie un alt act decât acela pe care l-au încheiat în realitate.

Astfel, chiar din conținutul acțiunii formulate, reiese că reclamanții au cunoscut faptul că au încheiat cu pârâtul E R un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul proprietatea lor, dl. avocat precizându-le că nu contează denumirea actului pe care îl semnează și că numitul D Ș G, creditorul ginerelui lor, nu urmărește să le ia casa, ci doar să își recupereze banii dați cu împrumut și dobânda promisă.

De asemenea, aceștia au precizat că, la câteva săptămâni după încheierea acestui act, i-au cerut ginerelui să ia legătura cu dl. avocat și să-i ceară să desființeze promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare și să redacteze un contract de ipotecă cu garanție imobiliară, așa cum era corect, însă au fost refuzați.

Or toate aceste argumente sunt de natură să întărească ideea că, în realitate, reclamanții au avut cunoștință de natura actului încheiat, însă nu au crezut că vor ajunge să-și piardă casa, întrucât, pe de o parte, au sperat că L E va reuși să restituie banii împrumutați de la D Ș G, iar pe de altă parte, s-au bazat pe relația amicală avută cu avocatul T I, care a redactat și atestat antecontractul, având încredere în garanțiile oferite de acesta.

Aceeași concluzie rezultă și din ordonanța din …. pronunțată în dosarul nr……./2012, confirmată prin decizia Curții de Apel București în dosarul nr. …./2013, unde se arată că reclamanții au semnat actele convinși că ginerele lor avea posibilitatea de a restitui banii până la data la care s-a hotărât perfectarea vânzării (f.22-23).

Faptul că reclamanți au dorit ca prin semnarea promisiunii de vânzare-cumpărare să garanteze pretinsul împrumut de 35.000 euro primit de ginerele lor de la D Ș G, nu echivalează cu o error in negotio, care presupune ca eroarea să poarte asupra naturii actului juridic încheiat, în timp ce finalitatea urmărită de parte la încheierea unui act juridic reprezintă cauza (scopul mediat al) acestuia.

Mai mult, chiar din cererea de chemare în judecată reiese că reclamanții au cunoscut atât natura actului încheiat cât și efectele acestuia, câtă vreme au primit asigurări din partea avocatului că împrumutătorul D Ș G nu urmărește să le ia casa, ci doar să i se restituie banii împrumutați.

De altfel, clauzele antecontractului sunt clare, neechivoce și redactate într-o manieră ușor inteligibilă, iar reclamanții au recunoscut că acesta a fost semnat în prezența ginerelui lor, care cel mai probabil cunoștea conținutul și efectele acestui tip de contract. În plus, la art.3 din antecontract a fost inserată o clauză de dezicere, care dădea dreptul promitenților vânzători să se răzgândească în privința vânzării.

Un argument în plus în acest sens îl constituie și pasivitatea de care familia O a dat dovadă cu ocazia judecării dosarului nr. /2009 al Judecătoriei Sector 4, ce a avut ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul proprietatea lor, dosar în care nu s-au prezentat și nici nu au formulat întâmpinare sau vreun fel de apărări.

Dacă în legătură cu acest litigiu, reclamanții au susținut că nu au avut cunoștință de el decât în momentul în care au fost chemați în judecată pentru a fi evacuați din imobil (deși în acest caz aveau la îndemână posibilitatea formulării unei căi extraordinare de atac, aspect pe care nu l-au dovedit), este totuși de neînțeles de ce aceștia au ales să rămână în pasivitate și în dosarul de evacuare, unde de asemenea nu s-au prezentat și nu și-au formulat apărări.

Instanța are în vedere și faptul că pârâtul a negat prin răspunsurile la interogatoriu pretinsa eroare în care s-ar fi aflat reclamanții (f.50), dar și depoziția martorului audiat în cauză, din care reiese că reclamanții au urmărit să gireze cu casa lor împrumutul acordat de D Ș G ginerelui lor, iar nu faptul că familia O nu a știut ce fel de acte semnează.

În plus, de la data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare (2008) până la data formulării plângerii penale împotriva numitului D Ș G, a pârâtului E R C și a avocatului T I D precum și a prezentei acțiuni au trecut circa 4 ani, fiind greu de crezut că în tot acest interval de timp reclamanții s-au aflat în eroare cu privire la natura actelor juridice semnate, în condițiile în care, după cum s-a arătat, în această perioadă, au fost chemați în judecată întâi pentru validarea antecontractului prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare și apoi pentru a evacua imobilul înstrăinat.

Pe de altă parte, dacă s-ar accepta ideea că reclamanții au fost în eroare doar la momentul semnării antecontractului de vânzare-cumpărare, realizând ulterior semnificația acestuia, nu se înțelege de ce, în decurs de 4 ani, nu au uzat de instrumente juridice adecvate pentru a împiedica vânzarea casei (cum ar fi invocarea clauzei de dezicere prevăzută în antecontract), ba mai mult au întocmit documentația cadastrală necesară vânzării, au adoptat o atitudine de pasivitate totală în cele două litigii în care au fost chemați în judecată și au solicitat ulterior executorului judecătoresc prelungirea termenului de evacuare pentru a părăsi imobilul de bună-voie.

De altfel, prin motivele invocate în acțiune, reclamanții au încercat să acrediteze ideea că actele semnate de ei sunt fictive, fiind încheiate doar pentru a avea o acoperire formală întreaga situație creată între ginerele lor L E, pârâtul E R și D Ș G, însă nu au înțeles să investească instanța cu o acțiune în declararea simulației antecontractului de vânzare-cumpărare (actul fictiv fiind o varietate de simulație).

În ceea ce privește lipsa preţului ca și obiect al contractului de vânzare-cumpărare, în considerentele sentinței civile nr…. a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a reținut că la data atestării promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare s-a achitat suma de 70.000 euro, restul de 30.000 euro fiind achitat astfel: 10.000 euro la data încheierii actului adițional nr.2 la antecontract, atestat sub nr….2008 și 20.000 euro la data încheierii actului adițional nr.2 la promisiunea bilaterală, atestat sub nr…./2008, concluzionându-se că există consimțământul reciproc al părților asupra lucrului și asupra prețului, care a fost încasat de promitenții vânzători în totalitate (f.16, dosar TB).

Instanța reține că se bucură de autoritate de lucru judecat nu numai dispozitivul unei hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, dar și considerentele acesteia, care lămuresc, explică și justifică soluția adoptată de instanță.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Cum potrivit art.1200 pct.4 raportat la art.1202 alin.2 C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat anterior pe cale judecătorească.

Această reglementare a autorității de lucru judecat, în forma prezumției irefragabile, vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele a două sau mai multe hotărâri judecătorești.

Așa fiind, instanța constată că în prezenta cauză nu poate ignora prezumția absolută de adevăr a sentinței civile nr…… și aspectele soluționate în mod irevocabil prin această hotărâre, iar apărările reclamanților privitoare la lipsa prețului vânzării trebuiau făcute în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr……/2009, întrucât din motivele arătate, instanța nu mai poate în cauza de față să valorifice aceste susțineri.

În sfârșit, instanța apreciază că nici ultimul motiv de nulitate absolută invocat de reclamanți, constând în cauza ilicită și imorală a antecontractului de vânzare-cumpărare nu poate fi primit, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art.968 C.civ. „cauza este nelicită când este prohibită de legi, contrară bunelor moravuri şi ordinii publice”, în timp ce art.966 c.civ. dispune că „obligația ... nelicită nu poate avea niciun efect”.

Raportat la situația de față, s-ar putea aprecia că antecontractul de vânzare-cumpărare atestat sub nr….. este afectat de cauză ilicită și imorală doar dacă s-ar proba faptul că reclamanții nu au dorit niciun moment să-și înstrăineze imobilul, ci au fost constrânși să semneze promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare pentru a garanta restituirea împrumutului acordat de D Ș G ginerelui lor, ceea ce nu s-a realizat.

Astfel, în primul rând, nu s-a făcut dovada pretinsului împrumut în valoare de 35.000 euro pe care numitul D Ș G l-ar fi acordat ginerelui reclamanților L E, în condițiile în care nu există un înscris constatator al acestui împrumut sau un început de dovadă scrisă care să se coroboreze cu depoziții de martori și prezumții.

În acest sens, instanța reține că pârâtul nu a recunoscut existența acestui împrumut nici în întâmpinarea formulată și nici cu ocazia administrării probei cu interogatoriu (f.49), straniu fiind și faptul că, deși se pretinde că împrumutul a fost acordat de numitul D Ș G, antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu o altă persoană, pârâtul E R C, fără ca reclamanții să justifice în vreun mod acest aspect.

Mai mult, nici aceștia nu sunt consecvenți în declarații, de vreme ce în cuprinsul cererii introductive au pretins că banii au fost acordați de D Ș Gheorghe prin pârâtul E R C (f.4, dosar TB), iar prin întrebările adresate pârâtului în cadrul interogatoriului au susținut că suma împrumutată provenea de la E R C, prin persoana interpusă D Ș G  (f.49).

Pe de altă parte, martorul audiat în cauză, singurul care a făcut referire la împrumutul de 35.000 euro acordat lui L E, nu a fost de față la perfectarea acestuia, declarând chiar că nu cunoaște persoana de la care L E  a obținut banii, iar aspectele legate de acest așa zis împrumut le cunoaște de la reclamanți și de la ginerele acestora, care îi este amic (f.44).

Chiar dacă martorul a mers la un moment dat împreună cu L L, fiica reclamanților, în parcarea unui supermarket din București, fiind de față când aceasta a restituit avocatului T I suma de 2.500 euro cu titlu de împrumut, nu există niciun indiciu că cele două acte - împrumutul la care s-a făcut referire și antecontractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită - ar exista vreo legătură.

În aceste condiții, instanța nu poate reține dincolo de orice îndoială faptul că între pârâtul L E  și D Ș G a fost  încheiat un contract de împrumut, în sens de negotium juris, și nici împrejurarea că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare atestată sub nr….. a fost precedată de vreun împrumut sau încheiată pentru garantarea acestuia, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul antecontractului nu există astfel de mențiuni.

Ca atare, instanța apreciază că susținerile reclamanților cu privire la împrumutul acordat de D Ș G ginerelui lor nu se confirmă, nefiind probate în speță, iar în acest context, al nedovedirii legăturii dintre antecontractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită și pretinsul împrumut acordat anterior lui L E, nu se poate susține că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr./ 2008 este afectată de cauză ilicită și/sau imorală, nefiind prohibită de lege încheierea unor astfel de acte juridice, nici contrară bunelor moravuri sau ordinii publice.

În raport de cele ce preced, constatând că reclamanții nu au făcut dovada celor afirmate în acțiune, deși sarcina probei le revenea conform prevederilor art.1169 C.civ. (în vigoare la data introducerii acțiunii), instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Văzând prevederile art.274 C.proc.civ. şi soluţia pronunţată în cauză, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.

Domenii speta

Spete similare