Funcţionari publici cu statut special. Norma de hrană – dispoziţii aplicabile.

Ordinele ministrului şi ordonanţele de urgenţă nu au aceeaşi forţă juridică, acestea din urmă având o forţă juridică superioară, iar primele trebuie să fie conforme celor din urmă, fiind incident principiul ierarhiei actelor normative.

Astfel, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M.S./76/19.07.2013 privind valoarea financiară actualizată a normelor de hrană în vigoare de la data de 01.02.2013, prin care valoarea financiară a Normei nr. 6 a fost stabilită la 27 lei, ci dispoziţiile legale ale unor acte normative cu o forţă juridică superioară, respectiv ale O.U.G. nr. 19/2012, O.U.G. nr. 80/2010, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013 şi O.U.G. nr. 83/2014, potrivit cărora alocaţia valorică în plată pentru Norma nr. 6 perioada 18.05.2012 – 01.07.2015 a fost de 24 lei/zi.

Această concluzie este întărită şi de faptul că prin O.U.G. nr. 26/2015 a fost introdus aliniatul 11 la art.12 din O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia, începând cu data de 1 iulie 2015, cuantumul alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană se acordă la valoare actualizată.

În ce priveşte criticile aduse de recurenţi soluţiei instanţei de fond referitoare la norma de echipament, Curtea apreciază că în mod corect a reţinut prima instanţă că Ordinul MAI nr. 236/2009, prin care s-a dispus că se va actualiza anual echivalentul valoric al acestei norme, nu pot fi avute în vedere, întrucât acest ordin este act normativ de valoare inferioară legilor şi ordonanţelor prin care s-a limitat cuantumul valoric al echipamentului şi peste care Ordinul MAI nu poate dispune.

Prin sentinţa civilă nr. 1335/CA/15.12.2016, Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal: a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtul IJP XX, în ceea ce priveşte pretenţiile afirmate de reclamantul W., precum şi în ceea ce priveşte pretenţiile aferente perioadei 01-03.2013-28.06.2013; a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z, AA., AB., AC., AD., AE., AF., AG., AH., AI., AJ. şi AK., toţi prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie XX, în parte ca urmare a admiterii excepţiilor şi în parte ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal şi motivat, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor, în numele membrilor de sindicat.

Prin recurs se solicită admiterea acestuia şi, în consecinţă, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului se arată, în primul rând, că soluţia asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MAI este greşită, întrucât pârâtul MAI a fost chemat în judecată pentru o cerere separată de cea prin care s-a solicitat angajatorului plata dreptului, motiv pentru care nu este aplicabilă Decizia nr. 13/2016, pronunţată în RIL de ICCJ.

În al doilea rând, recurenţii susţin că hotărârea este nelegală, fiind aplicabile punctele 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) Cod procedură civilă.

Astfel, recurenţii arată că instanţa a aplicat şi interpretat greşit textele de lege incidente în cauză, dând o motivare care este străină de natura pricinii.

În ce priveşte norma de hrană, recurenţii arată că, în calitate de poliţişti, beneficiază de norma de hrană nr. 6, respectiv 5010 calorii/zi/om, acordată gratuit, iar în perioada 01.02.2013-30.06.2015 acest drept nu a fost acordat membrilor de sindicat la valoarea actualizată din 01.02.2013, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Apărării Naţionale M.S. nr. 76/2013, ci la valoarea de 24 de lei/zi stabilită la nivelul anului 2010. 

Recurenţii invocă şi dispoziţiile Ordinului MAI nr. S/310/21.12.2009 privind hrănirea efectivelor MAI în timp de pace, potrivit căruia poliţiştii în activitate au dreptul şi beneficiază gratuit de normele de hrană pe întreaga perioadă în care au dreptul la salariu conform legii, valoarea normelor de hrană stabilindu-se şi actualizându-se, în mod unitar, de către Ministerul Apărării Naţionale împreună cu celelalte instituţii publice din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, iar atunci când funcţionarii publici şi poliţiştii nu beneficiază gratuit de alimente în natură sau hrană preparată primesc în locul acestora valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul.

Recurenţii mai arată că valoarea financiară a normei de hrană nr. 6 din tabelul Anexă nr. 1, respectiv 5010 calorii/zi, a fost calculată şi stabilită în sumă de 27 de lei/zi.

Mai învederează recurenţii şi că, deşi începând cu data de 01.02.2013 valoarea normei de hrană a fost actualizată la 27 de lei/zi prin Ordinul ministrului apărării naţionale M.S. nr. 76/2013, prin actele normative succesive (anuale) s-a stabilit că acordarea alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană se face la nivelul stabilit în 2010, limitându-se practic acordarea normei de hrană la valoarea de 24 de lei/zi, în condiţiile în care valoarea calorică a rămas neschimbată.

În consecinţă, recurenţii concluzionează că sunt îndreptăţiţi să primească norma de hrană la valoarea calorică prevăzută de lege şi implicit diferenţa de 3 lei/zi reprezentând diferenţa dintre norma de hrană efectiv acordată şi norma de hrană actualizată la 27 lei/zi/reclamant pentru perioada 01.02.2013-30.06.2015.

În ceea ce priveşte norma de echipament, recurenţi învederează că solicitarea pe care o formulează se bazează pe acelaşi raţionament ca şi în cazul normei de hrană.

Astfel, recurenţii invocă dispoziţiile art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora poliţistul are dreptul şi la uniformă, echipament specific, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

De asemenea, recurenţii arată că până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 26/2015, echivalentul valoric al drepturilor de echipament nu s-a acordat la valoarea financiară actualizată, ci s-a acordat fără a depăşi nivelul aflat în plată în luna iunie 2010.

Recurenţii mai susţin că, potrivit art. 7 din ordinul MAI nr. 236/2009 echivalentul valoric al drepturilor de echipament trebuia reactualizat anual, iar dreptul poliţiştilor trebuia acordat la valoarea actualizată anual, şi nu plafonat.

Recurenţii apreciază că solicitarea pe care au formulat-o este pe deplin justificată, având în vedere că nici necesarul de echipament şi nici durata de exploatare a acestuia nu au fost modificate, astfel încât acordarea echivalentului valoric „fără a depăşi nivelul aflat în plată în luna iunie 2010” reprezintă de fapt o diminuare a dreptului la echipament, în sensul că, practic, cu aceeaşi sumă de bani stabilită la nivelul anului 2010, în fiecare dintre anii 2012-2015 se poate achiziţiona mai puţin echipamentul (având în vedere evoluţia preţurilor).

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 28, art. 29 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi art. 270 din Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin întâmpinarea depusă (f. 28-32), intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean XX a solicitat respingerea recursului şi a arătat că hotărârea atacată este legală şi temeinică.

La rândul său, intimatul Ministerul Afacerilor Interne, prin întâmpinare (f. 38-39), a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, soluţiile pronunţate de instanţa de fond, atât asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, cât şi asupra fondului cauzei, fiind legale şi temeinice.

Analizând actele si lucrările dosarului, sentinţa atacată, faţă de motivele invocate, Curtea reţine următoarele:

Criticile formulate de recurenţi se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. (6) şi (8) Cod procedură civilă.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă este vizat de susţinerea recurenţilor în sensul că motivarea hotărârii instanţei de fond este străină de natura pricinii.

Din analiza hotărârii atacate, rezultă că aceasta este corespunzător motivată, fiind arătate motivele de fapt şi de drept care au stat la baza adoptării sale.

Prin urmare, susţinerile recurenţilor în ce priveşte acest motiv de casare sunt nefondate.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, recurenţii invocă, în primul rând, aplicabilitatea Ordinului ministrului apărării naţionale M. S. nr. 76/2013, prin care a fost actualizată valoarea normei de hrană.

Cu privire la acest aspect, Curtea constată că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M.S./76/19.07.2013 privind valoarea financiară actualizată a normelor de hrană în vigoare de la data de 01.02.2013, prin care valoarea financiară a Normei nr. 6 a fost stabilită la 27 lei, ci dispoziţiile legale ale unor acte normative cu o forţă juridică superioară, respectiv ale O.U.G. nr. 19/2012, O.U.G. nr. 80/2010, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013 şi O.U.G. nr. 83/2014, potrivit cărora alocaţia valorică în plată pentru Norma nr. 6 perioada 18.05.2012 – 01.07.2015 a fost de 24 lei/zi.

În acest sens, Curtea reţine că ordinele ministrului şi ordonanţele de urgenţă nu au aceeaşi forţă juridică, acestea din urmă având o forţă juridică superioară, iar primele trebuie să fie conforme celor din urmă, fiind incident principiul ierarhiei actelor normative.

Această concluzie este întărită şi de faptul că prin O.U.G. nr. 26/30 iunie 2015 a fost introdus aliniatul 11 la art.12 din O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia, începând cu data de 1 iulie 2015, cuantumul alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană se acordă la valoare actualizată.

În ce priveşte criticile aduse de recurenţi soluţiei instanţei de fond referitoare la norma de echipament, Curtea apreciază că în mod corect a reţinut prima instanţă că Ordinul MAI nr. 236/2009, prin care s-a dispus că se va actualiza anual echivalentul valoric al acestei norme, nu pot fi avute în vedere, întrucât acest ordin este act normativ de valoare inferioară legilor şi ordonanţelor prin care s-a limitat cuantumul valoric al echipamentului şi peste care Ordinul MAI nu poate dispune.

În ce priveşte susţinerea recurenţilor în sensul că soluţia asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MAI este greşită, întrucât pârâtul MAI a fost chemat în judecată pentru o cerere separată de cea prin care s-a solicitat angajatorului plata dreptului, motiv pentru care nu este aplicabilă Decizia nr. 13/2016, pronunţată în RIL de ICCJ, Curtea apreciază că întrucât capătul de cerere îndreptat împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi prin care s-a solicitat şi alocarea sumelor ce fac obiectul drepturilor băneşti solicitate, este accesoriu capătului principal de cerere, critica formulată referitor la admiterea acestei excepţii este lipsită de interes în condiţiile în care capătul principal de cerere (de obligare la plata sumelor) a fost respins în mod legal de prima instanţă, aşa cum s-a reţinut mai sus, iar prin menţinerea sentinţei atacate această soluţie va dobândi caracter definitiv.

În consecinţa celor ce preced, Curtea constată că toate criticile recurenţilor sunt nefondate, astfel că, făcând aplicarea art. 496 alin. (2) Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat în cauză şi, în consecinţă, va menţine sentinţa primei instanţe.

Domenii speta

Spete similare