Succesiune – necompetenţă materială raportat la caracterul neevaluabil al cererii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 02.10.2014, reclamantul R.A.E. a chemat în judecată pe pârâta R.N. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr.446/08.03.1995, deschisă succesiunea după defunctul R.D., decedat la data de 23.06.1991, cu ultimul domiciliu în ….; să se constate calitatea de moştenitoare a reclamantei ca fiică a defunctului, având cota de 3/4 din masa succesorală, precum şi calitatea de moştenitor a pârâtei în calitate de soţ supravieţuitor, având cota de ¼ din masa succesorală, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea acestui litigiu în temeiul art. 453 Cod procedură civilă.

În motivare, în esenţă se arată că, după decesul tatălui său la aproximativ doi ani, pârâta a alungat-o din imobilul situat în …, fiind nevoită să locuiască în podul casei. În continuare, se susţine că, în anul 2013 când i-a solicitat pârâtei să dezbată succesiunea în vederea obţinerii actelor necesare eliberării cărţii de identitate, aceasta din urmă i-a adus la cunoştinţă faptul că, succesiunea a fost dezbătută iar reclamanta a fost exclusă de la moştenire.

În drept, cererea a fost motivată pe disp. art. 119 din Legea 36/1996, CPC.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba testimonială; interogatoriu şi orice altă probă ce ar reieşi în urma dezbaterilor şi ar fi necesară pentru soluţionarea prezentei cauze.

A depus în dovedire un set de înscrisuri (f.4-7).

La termenul de judecată din data de 29.01.2015, instanţa a pus în vedere părţilor obligaţia formulării precizărilor în vederea stabilirii instanţei competente.

În şedinţa publică din data de 26.02.2015, după punerea în discuţia părţilor instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, cu prioritate prin prisma excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti invocată din oficiu, instanţa reţine următoarele:

Prin prezenta acţiune reclamanta a învestit instanţa cu patru capete de cerere, respectiv, să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr.446/08.03.1995, deschisă succesiunea după defunctul R.D.; să se constate calitatea de moştenitoare a reclamantei ca fiică a defunctului, având cota de 3/4 din masa succesorală, precum şi calitatea de moştenitor a pârâtei în calitate de soţ supravieţuitor, având cota de ¼ din masa succesorală.

Instanţa reţine că cererile având ca obiect constatarea nulităţii certificatului de moştenitor emis în anul 1995, constatarea deschiderii succesiunii, a calităţii de moştenitor, precum şi stabilirea cotelor succesorale, sunt cereri în constatare neevaluabile în bani care sunt de competenţa tribunalului, ca instanţă de fond de drept comun, astfel cum rezultă din coroborarea art. 94 cu art. 95 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.

Sub acest aspect, instanţa reţine că noile dispoziţii procedurale nu mai exclud, în mod expres, din competenţa materială a tribunalului acţiunile formulate în materia succesorală, nefiind preluate în noul Cod de procedură civilă dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b din vechiul Cod de procedură civilă. Astfel, art. 94 din noul Cod de procedură civilă prevede doar faptul că cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare, sunt de competenţa judecătoriei, nemaiexistând o dispoziţie similară în ce priveşte cererile în materia succesorală, astfel încât cererile având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii, constatarea calităţii de moştenitor, sunt de competenţa materială a tribunalului, ca instanţă de drept comun.

Mai mult decât atât instanţa reţine că, în materie succesorală capătul principal este reprezentat de cererea privind deschiderea succesiunii, urmată de capetele de cerere prin care se solicită stabilirea moştenitorilor şi a cotelor succesorale. Doar după pronunţarea cu privire la aceste capete de cerere principale instanţa se va pronunţa cu privire la capetele accesorii reprezentate de partajul masei succesorale etc. În acest caz, instanţa reţine că, devin aplicabile prevederile art. incidenţa art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa.  (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.”

Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia necompetentei materiale, privind pe reclamant R.A.E., cu domiciliul …  şi pe pârât R.N., cu domiciliul ...

Declină competenţa de soluţionare a dosarului nr. 45267/299/2014 în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26.02.2015.

Domenii speta

Spete similare