Ordonanţă de plată

La data de 24.07.2014 creditoarea S.C. U. H. S.R.L. în contradictoriu cu SC I. T. AND L. SRL, cu sediul în Sinaia, jud. Prahova, în calitate de debitor, a formulat cerere de emitere a ordonanţei de plată, solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să i se ordone debitorului să efectueze plata sumei de 18.850,32 lei, reprezentând debit principal, potrivit facturilor anexate, precum şi penalităţile aferente facturilor emise in perioada 05.12.2012-06.12.2013 - calculate până la data de 05.02.2014 - în cuantum de 21.220,71 lei. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată de creditoare că la data de 17.09.2012 a încheiat - în calitate de prestator, cu societatea SC N. G. E. SRL - în calitate de beneficiar, contractul de prestări servicii nr. 365.

Ulterior, la data de 05.03.2013 între creditoare şi SC I. T. and L. SRL a fost încheiat contractul de cesiune de creanţe nr. 30.

Se mai arată că potrivit contractului de prestări servicii nr. 365 s-a obligat să presteze lucrări de dezinsecţie, deratizare şi dezinfecţie la punctele de lucru din Sinaia ce aparţin debitorului, respectiv „I. H." şi C. „S.R.", în schimbul sumei de 1338 lei + TVA / lună, servicii prestate, emiţându-se lunar facturile aferente acestora: nr. 1722/05.03.2013, nr. 1765/05.04.2013, nr. 1802/09.05.2013, nr. 1858/07.06.2013, nr. 1893/04.07.2013, nr. 1943/07.08.2013, nr. 1989/06.09.2013, nr. 2034/08.10.2013, nr. 2072/06.11.2013, nr. 2114/06.12.2013, nr. 2146/06.01.2014, nr. 2213/06.02.2014, nr. 2387/07.04.2014 şi nr. 2437/06.05.2014.

Creditoarea precizează că potrivit situaţiei clienţi încasări + facturi, din cuantumul total al facturii nr. 1722 /05.03.2013 debitorul a achitat 800 lei, din cuantumul facturii nr. 1802/09.05.2013 debitorul a achitat 800 lei, iar din cuantumul facturii nr. 2114 / 06.12.2013 debitorul a achitat 859,12 lei, astfel că suma de 18.850,32 lei pretinsă cu titlu de debit principal reprezintă diferenţa dintre cuantumul total al facturilor menţionate şi sumele plătite de debitor.

Se mai arată de  creditoare că potrivit clauzelor contractuale, plata fiecărei facturi trebuia efectuată în termen de 20 zile de la data emiterii acesteia. La acest termen scadent, potrivit contractului, mai putea fi îngăduit un termen scadent suplimentar de 5 zile.

Prin urmare, odată ce s-a depăşit termenul scadent mai sus menţionat, această împrejurare a atras plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,5%/zi.

Astfel, arată creditoarea, a calculat penalităţile aferente facturilor emise in perioada 05.12.2012-06.12.2013 - până la data de 05.02.2014 - care au totalizat suma de 21.220,71 lei, ce a fost facturată debitoarei prin factura nr. 2211/05.02.2014.

Deşi de la momentul scadenţei facturilor a trecut o perioada însemnată de timp, nici în prezent beneficiarul acestor servicii nu a achitat contravaloarea facturilor emise şi acceptate la plată, deşi la data de 20.06.2014 a formulat, în baza art. 1014 C.proc.civ., o somaţie, prin care îi punea în vedere debitorului, ca în termen de 15 zile de la primirea acesteia, să achite suma de 18.850,32 lei, reprezentând debit principal, precum şi penalităţile aferente facturilor emise in perioada 05.12.2012-06.12.2013 - calculate până la data de 05.02.2014 - în cuantum de 21.220,71 lei, somaţie ce i-a fost trimisă debitorului prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire.

Apreciază creditoarea că sunt îndeplinite toate condiţiile necesare pentru declanşarea procedurii ordonanţei de plată, prevăzute de art. 1013 C. proc. civ., fiind deţinătoarea unei creanţe certe , lichide şi exigibile, în sensul prevederilor art. 662 alin. 2,3 şi 4 C pr. civ., ce reprezintă o obligaţie de plată a unor sume de bani, care rezultă din raportul comercial pe care l-a avut cu debitoarea, raport în urma căruia au fost emise facturile menţionate, facturi care au fost însuşite de către debitor prin semnare şi ştampilare, iar termenul scadent al fiecărei facturi, astfel cum s-a stabilit prin convenţia părţilor, a fost cu mult depăşit.

Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 1013 şi urm. C.proc.civ.

În probaţiune a fost administrată proba cu înscrisuri.

Debitoarea SC I. T. AND L. SRL a formulat întâmpinare la cererea de emitere a ordonanţei de plata formulata de creditoare, solicitând respingerea cererii de emitere a ordonanţei de plata, arătându-se că în susţinerea cererii se invocă de către creditoare un al doilea raport juridic izvorând din contractul de cesiune de creanţe încheiat la data de 05.03.2013 între debitoare, în calitate de cesionar şi societatea creditoare, în calitate de cedent, în baza căruia cedentul a transmis debitoarei cu titlu oneros o creanţă de 6.636,48 lei, pe care o deţine cedentul asupra debitorului cedat SC N. G. E. SRL.

Apreciază debitoarea că nu poate fi obligată la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 21.220,71 lei, în condiţiile în care obiectul cesiunii de creanţă l-a constituit suma de 6.636,48 lei şi nu era încheiat cu societatea creditoare alt contract, astfel că singura obligaţie asumată prin contractul de cesiune de creanţă nr. 30/05.03.2013 a fost de a achita către creditoare suma de 6.636,48 lei, din care a achitat 5.822,24 lei, astfel că reclamanta în mod greşit a perceput penalităţi de întârziere raportându-se la întreaga valoare a debitului.

Se mai susţine de debitoare că nu este arătată perioada pentru care au fost percepute accesoriile debitului principal şi facturile (valoarea acestora) neachitate.

Cu privire la factura prin care au fost facturate penalităţile de întârziere, se arată că ea nu a fost recunoscută de debitoare niciodată, deoarece nu poartă ştampila societăţii şi primirea acesteia a fost făcută de o persoană care nu are asemenea atribuţii şi care nu este administratorul societăţii.

Debitoarea învederează că menţiunea din cuprinsul facturii, conform căreia plata urmează a se face prin OP în termen de 5 zile, este falsă, anterior emiterii acestei facturi neexistând nicio înţelegere în acest sens.Analizând actele şi lucrările dosarului, se reţin următoarele:

Între creditoarea SC U. H. SRL, în calitate de prestator de servicii, şi SC N. G. E. SRL, în calitatea de beneficiar al serviciilor, s-a încheiat contractul de prestări servicii dezinsecţie, deratizare şi dezinfecţie nr. 365/17.09.2012, având ca obiect prestarea de servicii de igienă DDD pentru obiectivele „I. H.” Sinaia şi C. „S. R.” Sinaia, cu obligaţia asumată de beneficiar de a plăti contravaloarea lucrărilor efectuate prevăzuta la art. IV din contract, in termen de 20 zile de la data emiterii facturilor, cu un termen scadent suplimentar de efectuare a plăţilor (fără plata penalităţilor de 0,5%/zi de întârziere) de 5 zile, conform art. 4.2 şi 4.3 din contract (f. 8-12).

Ulterior, la data de 05.03.2013 între creditoarea SC U. H. SRL, în calitate de cedent, şi debitoarea SC I. T. AND L. SRL, în calitate de cesionar, a fost încheiat contractul de cesiune de creanţe nr. 30 (f. 13-15), având ca obiect creanţa în valoare nominală de 6636,48 lei pe care cedentul SC U. H. SRL o deţinea asupra debitorului cedat SC N. G.E. SRL.

În ceea ce priveşte natura acestui din urmă contract, se reţine că el nu reprezintă un contract de cesiune de creanţe, fiind intitulat în mod eronat de către părţi astfel, ci el este un contract de preluare a datoriei, prin care debitoarea SC I. T. AND L. SRL se subrogă în drepturile şi obligaţiile debitorului cedat SC N.G.E. SRL asumate prin contractul de prestări servicii dezinsecţie, deratizare şi dezinfecţie nr. 365/17.09.2012.

Această interpretare rezultă atât din faptul că, ulterior datei de 05.03.2013 (data încheierii aşa-zisului contract de cesiune de creanţe) sunt emise facturile anexate cererii de chemare în judecată pentru serviciile prestate de creditoare în favoarea debitoarei SC I.T. AND L. SRL, în care se menţionează expres că reprezintă „prestări servicii DDD conform contract nr. 365/17.09.2012 pt. I. H. şi C. S.R.”, facturi acceptate la plată prin semnătură şi ştampilarea lor de către debitoare, cât şi din menţiunea expresă făcută pe exemplarul contractului depus în copie la dosar de către creditoare, în finalul căruia se arată „concesionat SC I. T. AND L. SRL la data 05.03.2013; prevederile rămân neschimbate, perioada contract nedeterminată”, menţiune care poartă semnătura reprezentantului legal şi ştampila debitoarei SC I. T. AND L. SRL (f. 12).

Astfel fiind, ţinând seama şi de dispoziţiile art. 1266 alin.1 Cod civil, potrivit căruia contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor, iar alin.2 stabileşte că la stabilirea voinţei concordante se ţine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate între părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului, având în vedere că debitoarea SC I. T. AND L. SRL a acceptat la plată toate facturile emise ulterior datei de 05.03.2014 privind efectuarea serviciilor menţionate în contractul nr. 365/2012 încheiat cu beneficiara SC N.G.E. SRL, instanţa interpretează natura contractului încheiat între părţi ca reprezentând o preluare a datoriei debitorului iniţial, prev. de art. 1599 şi urm. Cod civil.

Ca urmare, apărarea debitoarei, în sensul că nu poate fi obligată la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 21.220,71 lei, în condiţiile în care obiectul cesiunii de creanţă l-a constituit suma de 6.636,48 lei şi nu era încheiat cu societatea creditoare alt contract, nu poate fi reţinută ca întemeiată.

Pentru prestarea serviciilor asumate contractual au fost emise facturile nr. 1722/05.03.2013, nr. 1765/05.04.2013, nr. 1802/09.05.2013, nr. 1858/07.06.2013, nr. 1893/04.07.2013, nr. 1943/07.08.2013, nr. 1989/06.09.2013, nr. 2034/08.10.2013, nr. 2072/06.11.2013, nr. 2114/06.12.2013, nr. 2146/06.01.2014 nr. 2213/06.02.2014, nr. 2387/07.04.2014 şi nr. 2437/06.05.2014 (filele 16-29) acceptate la plată de debitoare prin semnare şi ştampilare, cât şi prin plata parţială a sumei de 2.459,12 lei, astfel că suma de 18.850,32 lei pretinsă cu titlu de debit principal de către creditoare reprezintă diferenţa dintre cuantumul total al facturilor sus-menţionate şi sumele plătite de debitor.

După cum s-a arătat în cele ce preced, potrivit art. IV din clauzele contractuale, plata fiecărei facturi trebuia efectuată în termen de 20 zile de la data emiterii acesteia. La acest termen scadent mai putea fi îngăduit un termen scadent suplimentar de 5 zile, iar depăşirea termenului scadent a atras plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,5%/zi de întârziere.

Creditoarea a calculat penalităţile aferente facturilor emise in perioada 05.12.2012-06.12.2013 - până la data de 05.02.2014 - care au totalizat suma de 21.220,71 lei, ce a fost facturată debitoarei prin factura nr. 2211/05.02.2014, comunicată şi acceptată la plată, la rândul ei, de către societatea debitoare, prin semnătură şi ştampilă.

Apărarea debitoarei, în sensul că această factură nu a fost acceptată la plată, nefiind semnată de reprezentantul legal al societăţii nu poate fi reţinută, câtă vreme persoana care a aplicat ştampila avea în posesie această modalitate de identificare a persoanei juridice, iar debitoarea nu a formulat nici un fel de obiecţie cu privire la pretenţiile creditoarei nici la data comunicării facturii şi nici ulterior, la data comunicării somaţiei la 24.06.2014.

Potrivit art. 1013 alin.1 Cod proc.civilă, procedura ordonanţei de plată „se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.

Instanţa apreciază că sunt îndeplinite în speţă cerinţele normei legale sus-menţionate, creanţa certă, lichidă şi exigibilă a creditoarei rezultând din contractul de prestări servicii înregistrat sub nr. 365/17.09.2012 şi din facturile anterior menţionate, acceptate la plata de debitoare, în baza căruia debitoarea trebuia să achite creditoarei SC U. H. SRL suma de 18.850,32 lei, debit principal şi 21.220,71 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, aferente facturilor emise in perioada 05.12.2012-06.12.2013 - calculate până la data de 05.02.2014, motive pentru care va fi admisă cererea de emitere a ordonanţei de plată formulată de creditoare şi va fi obligată debitoarea la plata sumelor sus-menţionate, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.

La sumele menţionate anterior se adaugă cheltuielile de judecată în sumă de 200 lei, datorate în temeiul art. 451-453 Cod pr.civ., reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, care, deşi nu au mai fost solicitate de către apărătorul ales al creditoarei prin concluziile pe fond, se constată că ele au fost cerute prin cererea de chemare în judecată, iar apărătorul nu a dovedit existenţa vreunui mandat expres de renunţare la acest capăt de cerere. 

Domenii speta

Spete similare