Contestaţia la executare – pe calea contestaţiei la executare se poate solicita constatarea clauzelor abuzive din contractul de împrumut

Sentinţă civilă 392 din 21.02.2014


Contestaţia la executare – pe calea contestaţiei la executare se poate solicita constatarea clauzelor abuzive din contractul de împrumut

Sentinţa civilă nr. 392/21.02.2014

Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii, motivată de faptul că, contestatorul avea calea unei acţiuni distincte , în baza Legii nr.193/2000, iar o asemenea  acţiune nu se poate  suprapune cu o  contestaţie la executare silită, instanţa a apreciat-o ca nefondată, pentru următoarele motive:

Legea nr.193/2000, invocată de către intimată, nu prevede, ca sancţiune, anularea clauzelor cu caracter abuziv, astfel că instanţa trebuie să aplice dreptul comun în materia nulităţilor.

Sancţiunea care intervine în acest caz este nulitatea absolută, care poate fi invocată oricând pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie, acţiunea în declararea nulităţii absolute fiind imprescriptibilă, conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauza de faţă.

Ca urmare, nulitatea absolută poate fi invocată şi pe calea contestaţiei la executare, după cum rezultă, de altfel, din disp.art.399 al.1 C pr. civ. de la 1865, aplicabil în cauza de faţă, conform art.3 din Legea nr.76/2012 raportat la art.622 al.2 NCPC.

Pe fond, instanţa a reţinut că, la data de 05.02.2008, a fost încheiat contractul de credit bancar nr.18083046, între intimata B R SA şi contestatorul  V A, având ca obiect acordarea acestuia din urmă a unui împrumut de nevoi personale în valoare de 19.500 lei.

Potrivit art.6 din contract, pentru creditul acordat, împrumutatul va plăti o dobândă fixă de 8,5000 % pentru primul an din perioada de creditare, perioadă care începe cu data utilizării creditului;  la expirarea primului an contractual, dobânda datorată va fi variabilă a băncii, la respectiva dată, compusă din indicele de referinţă la care se adaugă marja de 4,33%, dobânda fiind revizuibilă în funcţie de evoluţia dobânzii de referinţă.

Conform art. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii nu este abuzivă, cu condiţia ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut şi în contract, respectiv este necesară prezentarea unei situaţii clare, corespunzător descrisă, care să ofere clientului posibilitatea de a o cunoaşte de la început. Astfel, opţiunea clientului de a contracta este liberă, perfect conştientă şi cu reprezentarea corectă a consecinţelor actului juridic pe care îl va semna.

Ori, în contractul încheiat între părţi, motivul pentru care dobânda s-a modificat este clar arătat, în sensul că, în primul an se aplică o rată fixă, pentru ca ulterior dobânda să fie variabilă, astfel că, contestatorul a avut reprezentarea clară a consecinţelor pe care le implică o astfel de clauză.

Cât priveşte comisionul de monitorizare credit şi comisionul de rambursare în avans, prevăzute de art. 5 al.lit.d şi e din contract, instanţa a reţinut că este abuzivă clauza prin care se reglementează dreptul băncii de a percepe acest comision, în condiţiile în care, riscul contractului este acoperit prin constituirea unei garanţii reale mobiliare constituite în favoarea băncii. Prin introducerea comisionului de risc, fără reglementarea unei obligaţii corelative, se creează un dezechilibru între contraprestaţiile părţilor, contrar bunei-credinţe, situaţie ce contravine caracterului sinalagmatic al convenţiei de credit.

Pentru aceste motive, instanţa urmează constate că art. 5 lit. d) şi e din contractul de credit bancar nr.18083046/05.02.2008 constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.

Pe de altă parte, la data 17.02.2012, a fost emisă somaţia imobiliară pentru imobilul din T, str. Ş nr., însă, conform certificatului de moştenitor nr.216/2005, acest imobil se află în indiviziune între comoştenitorii defunctului Voinea Ioan, printre care şi contestatorul.

Având în vedere cel constatate mai sus, instanţa urmează să admită în parte cererea, să constate că art.5 lit. d) şi e din contractul de credit bancar nr.18083046/05.02.2008, încheiat între intimata B R şi contestatorul V A constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 şi să dispună anularea formelor de executare efectuate de BEJ T  în dosarul de executare nr.3418/324/470/TS/2012.