Contestaţie la executare; Leasing;

-decizie

-decizia civilă nr. 296/26.02.2014

-Contestaţie la executare; Leasing;

-Potrivit art. 399 alin. 3 C.proc.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

R E Z U M A T

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr. ......./281/2010

DECIZIA CIVILĂ NR.296

Şedinţa publică din data de 26.02.2014

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 10 iunie 2010 şi înregistrată sub nr......../281/2010, contestatorul BA, în contradictoriu cu intimata OVIG a formulat contestaţie la executare pentru actele procedurale de executare silita imobiliara asupra imobilului din Ploieşti str. S, întocmite de BEJ MS în dosar de executare nr. ……./2009 şi de asemeni cerere de suspendare a executării pe calea contestaţiei la executare – solicitând admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată, să se dispună anularea formelor de executare, anularea actului procedural -executare silita imobiliara asupra imobilului din Ploieşti, str. S, înfiinţat de BEJ MS Ploieşti - dispoziţie de executare silita-vânzare imobil-dosar de executare nr. ......./2009 şi suspendarea executării în baza prev. art. 403, 404, C pr civ. până la obţinerea unei hotărâri definitive si irevocabile in prezenta cauza.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că nu exista titlul executoriu in baza căruia atât instanţa, cât si executorul judecătoresc, prin cererea care s-a înaintat acestuia de către intimat, să poată încuviinţa cererea formulata de BJE MS si nici acesta nu poate înfiinţa un act procedural de executare in situaţia in care a avut o relaţie contractuala cu TBIL SA, iar aceasta nu a invocat vreo pretenţie fata de societăţile comerciale contractante leasing pentru auto pentru care se depun contractele de leasing, cu atât mai mult fata de el în calitate de fidejusor.

A arătat că nu a primit notificări, nu a fost chemat in judecata pe cale de drept comun, nu au existat pretenţii invocate, maşinile au fost predate din proprie iniţiativa, fără a exista vreun act de urmărire din partea societăţii de leasing in recuperarea unei creanţe, daca aceasta ar fi existat şi, mai mult nu exista dovezi din partea intimatei în subrogare-acţiune în regres - existenta unui titlu executoriu, aceasta fiind doar invocata, dar nedovedită de finanţator prin invocarea prevederilor arătate - nefiind aplicabile in speţa de fata - cu atât mai mult cu cât contractele invocate ca titluri executorii sunt reziliate, si de asemeni contractele de fideiusiune, accesoriul urmând principalul.

Contestatorul a mai menţionat că pentru autovehicul în litigiu nu s-a executat expertiza auto tehnica pentru evaluare, iar suma solicitata prin cererea de executare silita nu constituie o regula, situaţie în care se află la dispoziţia intimatei de a solicita si primi fără drept orice suma înaintată ca cerere la plata.

Diferenţa ce rezulta dintre plata executata de către creditor către TBIL IFN SA Bucureşti si suma cu care s-a înstrăinat bunul - reprezintă suma solicitată, suma consemnata în valuta (euro), acesta fiind înstrăinat cu o suma faţă de valoarea de achiziţionare in leasing sau in alt caz, fiind un mod inechitabil de valorificare a bunurilor. Aceasta suma cu titlu de obligaţie la plata nu este stipulata in niciun document care sa fie însuşit unui titlu executoriu neputând fiinţa executarea silita intr-o astfel de situaţie, existând astfel crearea unei premise de îmbogăţire fără justă cauză si plata nedatorata către intimată in detrimentul contestatorului, suma necuvenita in lipsa titlului executor – arătând că suma de 20460 Euro ar fi primita de doua ori creându-se un prejudiciu către societăţi si fidejusor.

S-a solicitat a se aprecia asupra imposibilităţii menţinerii unui act procedural de executare ce încalcă dispoziţiile legale cu privire la executarea silita, lipsa titlului executoriu, deoarece intimata ar fi avut alte obligaţii înainte de înaintarea cererii de executare, si a temeiului juridic prezentat in cererea de executare care duce la o aplicare de generalitate si care nu se poate aplica legal în speţă.

In drept, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe prev. art. 399, 403, 404 si urm, 581 C pr.civ.

În dovedirea contestaţiei, a depus înscrisuri (filele 7-65 dosar).

La data de 08.07.2010, în baza art.115 şi urm. Cod pr. civ., intimata OVIG a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei litispendenţei între prezentul dosar şi cel existent pe rolul aceleiaşi Judecătorii Ploieşti cu nr......../281/2010, respingerea cererii de suspendare a executării ca nefondată; respingerea contestaţiei la executare ca nefondată; menţinerea executării silite ca legale şi temeinice.

Cu privire la cererea de suspendare a executării, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, dar şi obligarea contestatorului la plata cauţiunii conform art.403 alin 1, precizându-se că în dosarul nr. ......./281/2010 ce are ca obiect acelaşi dosar de executare s-a stabilit o cauţiune de 12.000 lei pe care acelaşi contestator a refuzat să o achite, cerere ce a fost respinsă.

Referitor la primul punct al întâmpinării s-a solicitat admiterea excepţiei de litispendenţă, deoarece prezenta contestaţie este similară cu cea care face obiectul dosarului nr. ......./281/2010 având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect.

Pe fondul cauzei s-a arătat că prezenta creanţă în sumă de 20.460,34 euro - a rezultat ca diferenţă dintre plata despăgubirii de către S.C OVIG S.A de 46165,34 euro, societăţii TBIL IFN S.A. aferente contractelor de leasing financiar nr. 42983/24.11.2006 şi 421009/27.12.2006 şi diferenţa dintre preţul stabilit prin vânzarea/expertizarea autoturismelor astfel: autoturismul aferent contractului de leasing nr. 42983 a fost vândut cu suma de 11.705 Euro şi autoturismul aferent contractului de leasing nr. 421009 a fost evaluat cu suma de 14.000 euro.

În ceea ce priveşte existenţa sau nu a unui raport de evaluare a autoturismelor predate s-a învederat următoarele:

Autoturismul Volkswagen Golf 1,9 TDI aferent contractului de leasing nr. 42983 vândut cu suma de 11.705 euro, a fost expertizat cu suma de 11.500 EURO , iar creanţa a fost stabilită cu valoarea mai mare obţinută din vânzarea autoturismului, ceea ce este în favoarea debitorului.

Autovehiculul MERCEDES ATEGO aferent contractului de leasing nr. 421009 a fost scos la vânzare pe site specializat la preţul de 21.700 euro având la bază o expertiză de 21.600 euro de la data de 20.6.2008, preţ nerealizat. Acest autovehicul nu a putut fi vândut timp de 1 an de zile prin postarea pe un site specializat la preţul de 21.700 euro, fapt ce a determinat reevaluarea acestuia, ca urmare a lipsei oricărei cererii de cumpărare pe fondul crizei economice financiare, efectuându-se o noua reevaluare in data de 8.7.2009 ce a stabilit preţul de 14.000 euro, dar nici acest preţ nu a fost obţinut ceea ce a determinat vânzarea acestui autovehicul în data de 25.2.2010 cu echivalentul sumei de 10.500 EURO.

S-a arătat că timp de 2 ani de zile nu a putut fi realizat niciodată preţul solicitat, şi, ca urmare, atât timp cât creanţa OVIG S.A. preluată de la TBIL IFN S.A nu a fost îndestulată prin vânzarea/evaluarea autoturismelor predate de societatea utilizatoare către O în baza titlurilor executorii a procedat în primă etapă la o procedură amiabilă, (neobligatorie, în prezenta titlurilor executorii, insă dovedind buna credinţă) la convocarea debitorilor să achite în mod amiabil debitul solicitat, însă plicul cu această invitaţie nu a fost primit de prezentul contestator.

în ceea ce priveşte susţinerea contestatorului privind inexistenţa titlului executoriu, intimata a învederat dispoziţiile legale ce consacră calitatea de titlu executoriu a contractului de leasing si a celui de fideiusiune în baza căruia executorul judecătoresc şi instanţa de judecată a pornit si a încuviinţat executarea silită.

Referitor la necunoaşterea calităţii de creditor a SC OVIG S.A invocată de contestator, s-a arătat că şi aceasta este nefondată, având în vedere că în calitate de reprezentant al SC BC SRL si BS SRL şi fidejusor pentru aceste două societăţii, contestatorul a luat cunoştinţă de subrogarea O S.A - calitate în care a înţeles să predea autoturismele.

În ceea ce priveşte, susţinerea unei presupuse îndestulări a creanţei OVIG S.A. prin prezumtiva recuperare a creanţei atât de la fidejusor cat şi de la societatea debitoare, s-a arătat că aceasta este nefondată deoarece nu există o dublă încasare a creanţei, ci doar o încasare parţială - şi numai din contul contestatorului - în cuantum de 852 lei restul, restul creanţei până la 20665,34 euro la care se adaugă indicele de inflaţie şi cheltuielile de executare, rămânând în continuare creanţă neacoperită.

În drept au invocat prevederile art.115, 242, 274 C.pr.civ., art.999 C.civ. şi urm., Legea nr.136/1995, art.22, 441 şi 2şi urm., art.1655 şi urm. C.civ., 3841, 163, 488-523 C.pr.civ., OG 51/1997 rep. şi Legea nr.459/2006.

În dovedire s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (filele 69-105 dosar).

La data de 20 iulie 2010 (fila 117) cauza a fost suspendată în baza art.244(1) pct.1 C.pr.civ. până la definitivarea cercetărilor penale, iar prin rezoluţia din data de 15 10.2012 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti în dosarul nr......../P/2010 s-a dispus clasarea cauzei faţă de sesizarea părţii vătămate BA - sens în care la data de 06.11.2012 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei.

Prin încheierea din data de 10 ianuarie 2013 (fila 165 dosar), instanţa a respins excepţia de litispendenţă, având în vedere că cele două cauze vizează cereri deosebite, chiar dacă sunt aceleaşi părţi.

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri şi interogatoriu.

La termenul de judecată din data de 09.04.2012 (fila 238 dosar), contestatorul a precizat că înţelege să nu mai stăruie cu privire la cererea de suspendare a executării silite.

La data de 14 mai 2013, contestatorul a depus la dosar cerere precizatoare (filele 239-244 dosar), respectiv o dezvoltare a motivării contestaţiei la executare imobiliară formulată împotriva somaţiei nr......../2010 din 14 mai 2010 BEJ MS, dosar de executare ......./2009.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14 mai 2013, a fost respinsă ca neîntemeiată, excepţia perimării executării silite invocată de contestator, conform motivării expuse pe larg în cuprinsul încheierii (fila 264 dosar).

Prin sentinţa civilă nr. 11758/09.07.2013, a fost admisă în parte contestaţia le executare precizată, au fost anulate formele de executare în ceea ce priveşte Titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr. 42983/24.11.2006 şi contractul de fidejusiune, accesoriu acestuia, s-a dispus continuarea executării silite cu privire la titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing nr. 421009/27.12.2006 şi contractul de fidejusiune accesoriu acestuia şi în baza art. 246 C.p.civ. s-a luat act de renunţarea contestatorului la judecarea cererii privind suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă pe fond a contestaţiei la executare, respingându-se totodată ca neîntemeiată cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa soluţia arătată, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Urmare cererii de executare silită formulată de intimata-creditoare OVIG, în temeiul subrogaţiei legale în drepturile asiguratului său TBIL, conform art.22, 441 şi 2 din Legea nr. 136/1995, şi conform contractului de asigurare nr.4491/11.11.2003 – la data de 29.02.2009 (fila 15 dosar), cu revenire la data de 08.02.2010 (fila 38 dosar) şi al data de 03.01.02011 (fila 197 dosar), s-a format dosarul de executare silită nr......../2009 al BEJ MS.

Prin încheierea instanţei din 13.01.2010 (fila 35 dosar) pronunţată în dosarul nr......../281/2009 al Judecătoriei Ploieşti s-a încuviinţat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de contractul de leasing nr.42983/24.11.2006, de contractul de leasing nr.421009/27.12.2006 şi de contractele de fidejusiune anexă la acestea, iar urmare a încheierii susmenţionate, a fost începută executarea silită, pentru recuperarea creanţei datorate în baza titlurilor executorii susmenţionate, împotriva contestatorului, în calitate de fidejusor - pe numele acestuia, în cadrul dosarului de executare silitănr......../2009 BEJ MS, întocmindu-se forme de executare.

Prin contestaţia la executare precizată, contestatorul a invocat lipsa titlului executoriu, solicitând generic anularea formelor de executare întocmite în baza acestuia.

Astfel, sub primul aspect privind lipsa titlului executoriu, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art.8 din OG 51/1997 contractul de leasing financiar reprezintă titlul executoriu - conform art.3741 Cod procedură civilă, acesta putând fi pus în executare fără a fi necesară investirea cu formulă executorie, iar contractul de fideiusiune anexă al acestuia reprezintă garanţia asumată de fidejusor în vederea achitării creanţei, acesta fiind obligat în solidar cu debitorul principal - în cazul contractelor de faţă, cu utilizatorul obiectului de leasing.

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că titlul executoriu, reprezentat de contractul de leasing nr.421009/27.12.2006 şi anexele acestuia constând în contract de fidejusiune, este un titlu executoriu valabil.

Cât priveşte întinderea, lămurirea şi înţelesul titlului executoriu, deşi contestatorul nu a solicitat expres aceasta prin petitul contestaţiei la executare, indirect, prin note de şedinţă şi concluzii scrise, a invocat acest aspect – astfel încât instanţa de fond a reţinut că, faţă de faptul că nu s-a solicitat anularea unor clauze pretins abuzive în baza căruia s-a calculat creanţa datorată, chiar dacă contractele ce fac obiectul contestaţiei la executare au fost reziliate unilateral, (reziliere intervenită tocmai ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale din partea utilizatorului), acestea urmează a-şi produce efectele, înţelesul clauzelor fiind clar.

Cât priveşte întinderea titlului executoriu, deşi contestatorul a contestat conţinutul creanţei pretinse cu ocazia executării silite, în cadrul cererii de probatorii iniţiale şi suplimentare, nu a solicitat şi nici nu a administrat probe din care să rezulte un alt cuantum sau să dovedească că acesta ar fi nedatorat – în consecinţă, instanţa de fond reţinând că titlul executoriu contestat şi anexele acestuia urmează a-şi produce efectele.

În ceea ce priveşte contractul de leasing nr.42983/24.11.2006 şi contractul de fidejusiune accesoriu acestuia, instanţa urmează să reţină următoarele:

Conform raportului de expertiză grafoscopică nr. 723089/12.04.2012 întocmit în dosarul nr......../P/2010 s-a concluzionat că semnăturile de la rubricile “utilizator” şi „fidejusor” se deosebesc de semnăturile prelevate contestatorului, însă, deşi prin raportul de expertiză susmenţionat s-a concluzionat astfel, prima instanţă a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada declarării ca „false” a acestora şi nici dovada că au fost anulate, apreciindu-se însă că aceste concluzii produc efecte juridice în cadrul procedurii de executare silită.

Faţă de cererea din cadrul contestaţiei la executare precizată, prin care s-a solicitat anularea formelor de executare, instanţa de fond a reţinut că, contestatorul a înţeles să solicite anularea formelor de executare, atât prin contestaţia la executare dedusă prezentei judecăţi, cât şi prin contestaţii la executare ce formează obiectul altor dosare.

Deşi contestatorul a indicat expres anularea formelor ce vizează executarea silită imobiliară asupra imobilului situat în Ploieşti, str. S, judeţ Prahova, din dosarul de executare silită nr......../2009 BEJ MS, înaintat la solicitarea instanţei, nu rezultă că s-au întocmit acte de executare privind vânzarea la licitaţie şi ca atare în prezenta cauză instanţa nu poate aprecia asupra acestora, cu excepţia procesul-verbal de la fila 59 dosar.

S-a constatat deci, că în cauza dedusă judecăţii, formele de executare depuse sunt : somaţie din data de 08.02.2010 (f.42); somaţie din data de 14.05.2010 (f.62) ; proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (fila 39) ; adresă înfiinţare poprire (fila 41) ; dispoziţie de poprire (fila 43) ; adresă către Consiliul Local Ploieşti privind patrimoniul contestatorului (fila 45) ; proces verbal de eliberare sumă (f.56) ; proces verbal de situaţie (fila 59) , precum şi dovezi de comunicare ale acestora – astfel încât instanţa de fond a reţinut că se poate dispune numai cu privire la acestea astfel:

Faţă de faptul că formele de executare silită întocmit în baza titlului executoriu reprezentat de contract de leasing nr.42100/27.11.2006 şi contractul de fidesjusiune accesoriu acestuia, prima instanţă a reţinut că atât timp cât contestatorul nu a făcut dovada că au fost încălcate dispoziţiile legale ce reglementează întocmirea acestora, în cauză acestea fiind întocmite în baza unui titlu executoriu valabil şi cu respectarea condiţiilor legale, s-a reţinut că acestea urmează a fi menţinute şi nu se impune anularea.

Faţă de formele de executare silită întocmite în baza titlului executoriu reprezentând contractul de leasing nr.42983/24.11.2006 şi contractul de fidejusiune accesoriu acestuia, instanţa de fond a reţinut – faţă de concluziile raportului de expertiză grafoscopică nr. 723089/12.04.2012 întocmit în dosarul nr......../P/2010, care au relevat că semnăturile de la rubricile “utilizator” şi „fidejusor” se deosebesc de semnăturile prelevate contestatorului – că atâta timp cât formele de executare s-au întocmit în baza unui titlu executoriu şi anexei acestuia (contract de leasing şi contract de fidejusiune) care nu sunt semnate de contestator, astfel cum concluzionează raportul de expertiză grafoscopică menţionat, se impune anularea formelor de executare întocmite în baza acestora.

Totodată, în baza art. 274 c.pr.civ., prima instanţă a respins ca neîntemeiată cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, motivat de admiterea doar în parte a contestaţiei la executare şi de faptul că taxa de timbru şi timbrul judiciar aferente, cât şi onorariul de avocat erau datorate oricum, neavând relevanţă anularea formelor de executare aferente numai unuia dintre titlurile executorii şi neputându-se reţine culpa intimatei în anularea acestora.

Împotriva sentinţei civile nr. 11758/9.07.2013, precum si impotriva incheierii de sedinta din data de 14.05.2013 - prin care s-a respins exceptia perimarii executarii silite – pronuntate de Judecatoria Ploiesti, a declarat recurs recurentul contestator BA, solicitând admiterea recursului in baza prevederilor art. 304 pct.4,5,7,8,9, 304/1 C.pr.civ., în sensul de a dispune casarea sentinţei civile, cu rejudecarea cauzei de către Judecătoria Ploieşti, iar în subsidiar, reţinerea cu rejudecare, admiterea recursului cu schimbarea în tot a sentinţei civile recurate, prin admiterea contestaţiei la executare cu anularea tuturor actelor procedurale execuţionale întocmite de BEJ MS în dosarul de executare ......./2009.

În motivarea recursului, recurentul contestator a invocat următoarele motive:

 1. casare prev art 304 pct 4,5,7 C. pr civ.

Recurentul contestator a aratat ca la data de 10.07.2013 a luat cunoştinţă întâmplător de existenţa încheierii din 22.10.2009 de respingere a încuviinţării executării silite pronunţata in dosarul nr. 17098/281/2009 Judecătoria Ploieşti prin care BEJ MS a solicitat încuviinţarea executării silite în baza contractelor de leasing 42983/24.11.2006 si 421009/07 - beneficiar TBI IFN SA., la solicitarea creditorului OVIG SA. – cerere ce a fost respinsă cu motivarea corecta ca respectivele contracte de leasing nu pot fi titluri executorii deoarece OVIG SA nu era parte în aceste contracte.

 S-a mai arătat ca ulterior, BEJ MS a înaintat în mod nedeontologic o noua cerere, existând de data aceasta admitere prin încheierea din luna ianuarie 2010 în dosarul nr. ......./281/2009, chiar dacă prima încheiere din dosarul nr. ......./281/09 a Judecătoriei Ploieşti nu a fost atacată cu recurs de către asigurător, executorul nu a cerut asigurătorului să precizeze dacă insistă sau nu în executare, având în vedere respingerea cererii de către instanţă, iar aceasta nu se regăseşte in dosarul de executare silita ......./09 BEJ MS.

Astfel, depune ca probatoriu – înscrisuri - copia acestei încheieri, in dovedirea contestaţiei la executare şi a motivelor de recurs.

 Recurentul a arătat ca, contestaţia s-a judecat in fond fără ataşarea dosarului de executare nr. ......./2009 BEJ MS, existând în dosarul de fond copia dosarului până la data de suspendare a prezentei cauze la prima instanţa, 20.07.2010, insa după repunerea pe rol a dosarului începând cu data de 06.11.2012, instanţa nu a dispus ataşarea copiei dosarului de executare silită începând cu data 20.07.2010, necunoscând astfel actele procedurale executate sau nu de către executor în toata aceasta perioadă, pronunţând o hotărâre incorecta legal din acest punct de vedere.

S-a mai invocat de către recurentul-contestator faptul ca nu s-a administrat probatoriul încuviinţat, respectiv interogatoriul contestatorului, care a fost încuviinţat la termenul de judecata din 09.04.2013 - dar instanţa nu revine asupra administrării interogatoriului, apărătorul ales având procură speciala spre a răspunde în faţa instanţei de judecata la interogatoriul depus de către intimată.

 Instanţa de fond nu a dispus aplicarea dispoziţiilor legale conforme (nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii) iar asigurătorul nu a comunicat prin dovadă, fuziunea celor doua societăţi de asigurare O şi BCR : Decizia nr. 211/2012 privind aprobarea transferului de portofoliu de asigurări de la Societatea OVIG - S.A., în calitate de cedent, către Societatea BCR AVIG -S.A., în calitate de cesionar şi a fuziunii prin absorbţie încheiate între Societatea BCR AVIG - S.A., în calitate de societate absorbantă, şi Societatea OVIG - S.A., în calitate de societate absorbită – nici executorul judecătoresc nedispunand măsuri în acest sens.

La fila 158 dosar fond se găseşte delegaţia nr. 1175/05.11.2012 de reprezentare a intimatei: jurist TI semnata de director ML al Sucursalei Ploieşti a BCR AVIG - S.A.— noua societate de asigurări rezultata prin absorbţie – insa nu se face dovada transferului de portofolii litigii de la vechiul asigurător la noul asigurător rezultat prin absorbţie, astfel recurentul arata ca noua societate de asigurări, rezultata, nu are calitate de titular de drept fata de acesta, nu este creditorul sau, neavând chiar calitate procesual pasivă şi se pune in discuţie şi excepţia lipsei de reprezentare—având în vedere petenta cererii de executare silită îndreptată la executorul judecătoresc OVIG - S.A.-care nu mai fiinţează din punct de vedere juridic la acest moment.

Acest aspect nefiind pus în discuţie de completul de judecata de fond, prin omisiune, fiind încălcate flagrant dispoziţii legale procedurale, duce la casarea sentinţei civile recurate.

 Critica adusa completului de fond este pentru faptul că nu s-a pronunţat sub nici un aspect asupra motivelor contestaţiei la executare - contestaţia fiind formulata pentru nelegalitatea şi netemeinicia întocmirii actelor procedurale de către executorul judecătoresc, iar intimata OVIG SA nu deţine un titlu executoriu valabil fata de recurentul reclamant, nefăcând dovada titularului de drept, creditor —nici până în acest moment.

 Suma de 20460 Euro este solicitată ca diferenţă dintre doua sume (diferenţa dintre preţul stabilit prin vânzarea sau expertizarea autoturismelor - prin cererea de executare silită, astfel aflându-se în situaţia unui calcul aleatoriu, fără dovada legală – iar aceasta suma nu corespunde cu suma plătită către TBIL IFN SA prin OP din 20.08.2008 în valoare de 317.316,78 lei depus ca dovadă de plată de către intimata (nu se cunoaşte natura sumei) – arătând si că instanţa de fond, în baza prev. art. 129 pct. 5 C. pr. Civ. putea să dispună efectuarea unei expertize contabile spre a constata dacă există creanţă în sarcina de plată a recurentul contestator faţă de intimată în baza unui titlu valabil şi suma corectă dacă se impunea – şi sub acest motiv există aplicabilitatea dispoziţiei de casare cu sarcina instanţei de fond in rejudecare de a executa expertiză contabila.

S-a mai arătat ca ordinul de plată, ca instrument de plata doveditor pentru suma indicată, nu are stipulaţii clare, având în vedere consemnările de pe aceasta, nu există dovada că suma achitată de intimată face referire la cele doua contracte de leasing aduse în discuţie prin cererea de executare silită – precum si ca se încalcă de către executorul judecătoresc regulamentul valutar intern BNR, deoarece creanţa stabilita prin titlul executoriu, fiind obligatoriu în cadrul executării silite să fie certă, lichidă şi exigibilă - în condiţiile speţei de faţă, suma nu poate satisface aceste obligaţii legale, neputându-se executa o suma care nu se cunoaşte şi care va fi imputată aleatoriu conform cursului valutar aplicabil la o data ulterioară cererii de executare silită, titlul executoriu prin dispozitivul sau neprecizând exact suma cu care recurentul este debitor.

Executorul judecătoresc nu poate să întocmească acte procedurale de executare (omiţând înainte de luarea încheierii de încuviinţare executare silită şi verificarea mai multor aspecte procedurale), de asemenea trebuie să se aibă in vedere şi faptul că cele doua cereri de executare (nr. 3116/22.09.09, 3115/22.0.09 - cu somaţii - diferite, împotriva cărora s-a formulat contestaţie dosar nr. ......./281/2010 poprire si ......./281/2010 imobiliara) ale intimatei sunt înregistrate sub acelaşi număr dosar de executare ......./09.

Suma solicitată prin cererea de executare silita nr. 3116/22.09.09,  nr. 3115/22.09.09  - 20460 euro reprezintă, conform cererilor de executare pag. 15,16 (46,47) dosar fond, diferenţa dintre suma plătită de către asigurător către societatea de leasing şi preţul cu care s-a vândut sau evaluat bunul.

Contractul de leasing 421009/27.12.2006 este încheiat de recurentul contestator în calitate de administrator (la acel moment) ca utilizator şi contract de fidejusiune FN anexa acestuia, cu TBI IFN Leasing SA, societatea de leasing care nu a invocat niciodată pretenţii faţă de societatea comerciala sau faţă de recurentul reclamant personal, după ce autocamionul a fost predat de recurentul reclamant din proprie iniţiativă, nu a prezentat vreodată un dosar de daune întocmit pentru acest contract de leasing.

Nu exista un înscris întocmit sub norma legală care să provină de la TBI IFN Leasing SA (şi care nu a fost intervenientă în cauză) care să facă dovada şi de asemenea, a calităţii de debitor a recurentului reclamant şi a provenienţei sumei 20460 Euro pretinşi de intimată.

Astfel, recurentul contestator pune în discuţie şi opozabilitatea unui act de natură juridică, ce ar fi trebuit sa-i fie adus la cunoştinţa de contractant şi arată că la data începerii executării silite nu mai era administrator al societăţilor comerciale B SRL, fiind deja radiată, iar BC SRL radiată din 13.10.2011, de asemenea.

Învederează că nu s-a comunicat vreo solicitare de achitare sumă restantă de către TBI IFN Leasing SA , în urma existenţei unui dosar de dauna pe care l-ar fi întocmit — neexistând vreo dovadă a unui astfel de dosar, care ar fi dat suma corectă, dacă ar fi existat în sarcina sa de plată – aspecte ce arată că nu au fost analizate de instanţa de fond.

 S-a mai arătat de recurent că potrivit art. 304 pct. 7 raportat la art. 261 pct. 1 Cod procedura civila, exigenta motivării impune prezentarea coerenta si efectiva a examenului critic al magistratului de natura sa susţină rezultatul deliberării, dar şi concordanţa argumentelor cu aspectele deduse in judecată de către parte, motivarea hotărârii obligatoriu este expresă, arătându-se motivele de fapt si de drept, neconsemnate în motivare, recurentul neprimind un suport legal indicat de norma legală pe care s-ar sprijini hotărârea – susţinându-se că în sentinţa civilă recurată se observă neconcludenţa, superficialitatea în compoziţie, lipsa de esenţa în formularea frazelor, faptul că s-a dorit îndepărtarea asumării responsabilităţii asupra realităţii legalităţii nerespectate în cauza – constituind motiv de casare nu numai nemotivarea hotărârii, ci si insuficienţa acesteia.

Se mai susţine de recurent că nicio afirmaţie a părţilor nu a fost cercetată, nicio proba nu a fost considerată, deci nu au servit ca suport al concluziilor instanţei, concluzii care nu se fundamentează pe stabilirea unei stări de fapt sau pe maniera în care legea devine incidentă în cauză, necunoscându-se dacă în opinia completului de judecata de fond, acţiunea ar putea fi inadmisibila sau nefondata sau tardiva sau neîntemeiată – nici contraproba pârâtei în acest sens nu există la dosar.

O altă critică a recurentului vizează faptul că contractul nr. 42983/24.11.2006 se constată de către instanţa de fond ca fiind nul sub stabilirea de legalităţii de semnare în fals, conform dispozitivului sentinţei recurate: completul de judecata din fondul cauzei constata nulitatea unui act deja nul.

Contractul nr. 42983/24.11.2006 in original, aşa cum reiese din dosarul de executare ......./09, intimata l-a retras de la executorul judecătoresc, nu l-a mai readus în dosarul de executare, nu a făcut precizări In sensul executării, nu a depus înscrisuri la executorul judecătoresc pentru existenţa dosarului penal ......./P/2010 al Parchetului Judecătoria Ploieşti, acesta, neavând cunoştinţa de concluzia expertizei grafoscopice, de rezoluţia dată în cauză şi comunicată la dosarele de contestaţie la executare şi la 12.01.2013, intimata stăruind, astfel, chiar si sub aceste condiţii in executarea reclamantului şi a sumei de 11.705 euro aferentă contractului 42983/06 consemnate distinct în cererea de executare, neprecizând cererea de executare: titlu executoriu valabil şi suma corectă ca şi creanţă.

Intimata a precizat, la termenele de judecată din fond (aşa cum s-a solicitat prin nota de şedinţa de către reclamant) că: titlul executoriu în baza căruia solicită executarea silita sunt contractele de leasing, fără precizări pentru contractul de fidejusiune anexa - executările silite poprire si imobiliara (cu sechestru asigurător) privindu-l personal pe reclamant, din anul 2009 si până în prezent, dar nu au fost executate si societăţile comerciale (deja radiate, dar nu a verificat nici o parte acest aspect, intimata, executorul, instanţa), aşa cum reclamantul a dovedit cu înscrisuri.

A arătat că nu mai este administratorul societăţilor cu mai mulţi ani in urmă (anterior începerii executării silite), nu mai are calitatea de a solicita înscrisuri referitoare la aceste societăţi.

Astfel instanţa de fond, ca şi critică adusa motivării sale în mod incorect si fără normă de legalitate, se pronunţă cu privire la contractul nr. 42983/2006 ca fiind nul pentru acest contract existând deja din punct de vedere penal o rezoluţie a parchetului, de stabilire a semnării în fals de către o terţă persoana neputând să-i fie atribuit recurentului reclamant.

Completul de judecată nu se putea pronunţa pe o concluzie legală deja existenta din ianuarie 2013, ci trebuia sa ia act şi trebuia doar să constatate, impunând intimatei obligaţii procedurale în acest sens, dacă mai stăruie sau nu, sub dovada in executarea acestui „titlu executoriu”.

Asigurătorul, executorul judecătoresc, aveau obligaţia diminuării debitului de la 20.460 euro la 8755 euro, prin înlăturarea sumei de 11.705 euro aferenta contractului nr. 42983/06 stabilit a fi nul şi nu mai produce efecte.

Recurentul a mai invocat faptul că sub un alt aspect cu care instanţa de fond a fost investită şi nu s-a pronunţat - contractul de leasing fiind reziliat, rezulta si rezilierea contactului de fidejusiune, accesoriul urmând principalul - fila 32 dosar declaraţie de reziliere nr. 5999/26.11.2007 pentru contract 421009/2006 BC SRL întocmita de TBI IFN Leasing, invocând art. 1655 Cod civil: "fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligaţie validă".

Se mai arată că contractul de fidejusiune anex, pentru ambele contracte de leasing, nu a fost investit cu formula executorie prin cerere separat de către intimată, astfel acest contract de fidejusiune, fără număr de înregistrare spre a fi identificabil, nu este titlu executoriu, în baza acestui contract fiind executat ca debitor în calitate de persoana fizica.

Se mai arată de recurent că pentru aplicabilitatea prevederilor art. 22 din Legea 135/96 invocate de intimata nu exista acţiune in regres in baza prevederilor art. 998-1003 C. civ., nu exista acţiune in subrogaţie în baza prev. art. 1107, 1108 C. civ. indicând şi prev. art. 1000 C pr civ., nu exista acţiune în pretenţii în baza prevederilor art. 1073 C civ, nu există investire cu formulă executorie a contractului de fidejesiune, înaintată de către intimată, faţă de persoanele juridice sau fata de reclamant.

Intimata se subroga scriptic prin cererile de executare silita nr. 3116/22.09.09. 3115/22.0.09 cu consemnare: atât legal cat şi convenţional, însă intimata nu poate aduce propria notorietate prin însărcinarea executorului judecătoresc, încălcând orice dispoziţie legala, nimeni nu este mai presus de lege, având obligaţia sa respecte stipulaţiile legale impuse - astfel nefăcându-se dovada de creditor, in mod legal, a calităţii sale fata de recurentul-contestator - aspecte asupra cărora instanţa de fond nu s-a pronunţat.

De asemenea, se susţine că instanţa de fond nu şi-a spus părerea faţă de un alt motiv al contestaţiei Ia executare: bunul imobil executat - pus sub sechestru - este bun comun, nu poate extinde executorul judecătoresc, executarea imobiliară şi asupra cotei coproprietarului faţă de care nu există titlu executoriu, neavând calitatea de debitor.

S-a arătat că există acte procedurale în dosarul de executare în acest sens intimata iniţiind un dosar partaj bunuri comune ......./281/2011 al Judecătoriei Ploieşti, fiind suspendat in baza prev. art. 244 pct 1 C pr civ până la judecarea contestaţiilor la executare, la acest moment perimat din punct de vedere legal, având în vedere procedura necontencioasă, intimata lăsând în nelucrare aceasta cauza mai mult de un an, nemanifestând vreun interes, nu a făcut recurs la încheierea de suspendare, nu a solicitat repunerea pe rol, deoarece art. 244 pct 1 Cpr civ: prevede că "dezlegară pricinii atârnă în totul sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei altei cauze".

Astfel, sub acest aspect cauza nu putea fi ţinută suspendată, intervenind în situaţia dată perimarea partajului de bunuri comune, dar executorul nu constată acest aspect printr-un act procedural.

Nesoluţionându-se aceasta cauza, prin partajarea bunurilor, prin stabilirea cotei ce revine reclamantului şi solicitarea ieşirii din indiviziune (individualizarea bunului executat), executarea nu poate fi soluţionată niciodată, executorul judecătoresc fiind ţinut de acest aspect, iar intimata sub acest aspect cu rea credinţa nu are acţiuni sub norma legala.

In ce priveşte însă cota de 1/2 care face obiect al proprietăţii devălmaşe, ea nu poate fi supusă urmăririi faţă de dispoziţiile art. 33 C. fam. (aplicabil in speţa sub vechile dispoziţii - bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi decât după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor) şi de dispoziţiile art. 493 alin. (1) C. pr. civ. potrivit cărora, creditorii personali ai unui debitor codevălmaş nu vor putea să urmărească partea din imobilele aflate in proprietate comună, ci vor trebui să ceara mai întâi împărţeala acestora.

Rezulta că admiterea contestaţiei la executare nu se poate face decât corespunzător cotei de 1/2 reprezentând proprietatea codevălmaşă a soţilor, când intimata va avea un titlu, o hotărâre definitivă şi irevocabilă în acest sens - temeiul de drept al acţiunii de partaj bunuri comune fiind greşit înaintat, acţiunea fiind inadmisibila ca neîntemeiată.

În actele procedurale întocmite de către executor se indică intimatei –creditoare - rezolvarea acestei situaţii a bunului comun, neputându-se face executare silită, existând înscrisuri doveditoare depuse de reclamant la dosarul de fond, dar probatoriul este ignorat de completul de judecata.

Executorul a întocmit procesul-verbal de situaţie imobil după care nu a mai dispus măsuri procedurale, intimata nu mai insistă în executare, dar nici nu renunţă la aceasta, existând dovezi de inacţiuni in baza prev. art. 246 C pen.

Instanţa de fond nu face vorbire în motivare despre înscrisuri doveditoare care duc la reducerea valorii imobilului în cauza - s-a depus la dosarul cauzei un proces-verbal de incendiu ISU Prahova nr. 440/03.04.2010 prin care se arată distrugerea în totalitate a casei, rămânând în situaţia dacă terenul, partajul de bunuri comune nu este îndreptat doar pe acest bun—500 mp, 250 mp de executat în ceea ce îl priveşte pe recurentul reclamant, fiind imposibil de executat prin vânzare la licitaţie.

Intimata nu face precizări executorului judecătoresc în acest sens, la dosarul de executare se afla înscrisul indicat, executorul judecătoresc nu dispune măsuri.

Mai susţine recurentul că autoturismul ce a făcut obiectul contractului de leasing nu este proprietatea asigurătorului şi nu are voie din punct de vedere legal a tranzacţiona bunuri, societatea de asigurări se supune unei legislaţii speciale, maşina aparţinând unei alte societăţi, aşa cum există dovezi în dosarul de fond.

În concluzie, recurentul contestator învederează că executorul judecătoresc nu poate primi, întocmi, înainta şi pune în executare acte procedurale, atâta timp cât nu se află în posesia unui titlu valabil execuţional care să conţină suma exactă consemnată sub rezerva condiţiilor cumulative –certă, lichidă, exigibilă.

Primind sub cererile nr.3116/22.09.09, 3115/22.0.09 împreună cu contractele de leasing 42983/24.11.2006 si 421009/27.12.2006 înaintate de OVIG SA, intimata nu are dovezi pentru calitate de titular de drept - creditor, având în vedere susţinerile şi dovezile de mai sus puse în discuţie – astfel că executorul judecătoresc nu putea primi cererile de executare silită, mai mult nu putea solicita încuviinţarea executării silite în lipsa unui titlu executoriu valabil – prev. art. 372 C pr. Civ.

Nu are dovezi executorul judecătoresc nici sub stipulaţia prev. art. 371/2 al 3 ultima precizare existentă a obligaţiei (suma) cuprinse în titlul executoriu şi cu referire la moneda pentru plata - intimata plăteşte o suma in lei conform ordinului de plată, iar cererea de executare se înaintează pentru suma de 20460 euro.

Pentru toate aceste aspecte cumulate si dovedite, recurentul contestator solicită admiterea contestaţiei la executare precizată, anularea actelor procedurale de executare, existente, menţionând că între prejudiciul asigurătorului şi presupusa faptă a autorului pagubei, nu exista nici o legătura de cauzalitate, este exclusă formarea unui raport delictual sau contractual de reparaţie fata de Intimata, cu care nu exista un raport juridic direct.

În subsidiar, solicită aplicarea prev. art. 304 pct 8, 9, 304/1 C.pr.civ.

De asemenea, recurentul contestator, a formulat recurs şi împotriva Încheierii de şedinţă din data de 14.05.2013 prin care s-a respins excepţia perimării, în baza art. 158 alin. 2 c.pr.civ, solicitând admiterea recursului, având în vedere că instanţa de fond în mod greşit s-a pronunţat asupra excepţiei perimării executării silite, motivând că în perioada iulie 2010 – noiembrie 2012 a fost suspendată cauza pentru dosarul penal - fals în înscrisuri nr. ......./P/2010, care se afla în cercetare penală la Parchetul Judecătoriei Ploieşti, această motivare neavând legătură cu motivarea invocării excepţiei înaintate de recurentul contestator – lăsarea în nelucrare la executor de către intimată executarea silită mai mult de 6 luni, în baza art. 389 c.pr.civ. – arătând că intimata nu a formulat cerere de peste 2 ani.

Anexat cererii şi motivelor de recurs, recurentul contestator a depus la dosar înscrisurile de la filele 26-40.

Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. ......./281/2010 la data de 16.09.2013.

La termenul de judecată din data de 15.01.2014, recurentul a depus la dosar notă de şedinţă prin care a invocat excepţia de perimare a executării silite imobiliare, în temeiul art. 389 alin. 1 şi 391 c.pr.civ. şi excepţia prescripţiei executării silite, în baza art. 405 şi urm. C.pr.civ. dosar de executare nr. ......./2009 al BEJ MS.

Intimata nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea excepţiilor invocate de recurent, precum şi respingerea recursului ca nefondat.

În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri – ataşându-se de către recurent la dosar şi copia dosarului de executare nr. ......./2009 al BEJ MS.

Tribunalul examinând cauza în raport de sentinţa apelată, situaţia de fapt reţinută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate şi ţinând seama de dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ce priveşte excepţia perimării executării silite invocata de recurent prin nota de şedinţă formulata la termenul din 15.01.2014 – aspect invocat de altfel de recurent şi prin recursul declarat împotriva Încheierii de şedinţă din data de 14.05.2013 prin care s-a respins excepţia perimării de către instanţa de fond, tribunalul constată că această excepţie este nefondată, urmând a fi respinsă - după cum şi instanţa de fond, în mod corect a soluţionat excepţia menţionată - având în vedere că în cauză contestatorul a formulat plângere penală cu privire la contestarea semnăturii de pe unul din contractele de leasing ce formează obiectul prezentei contestaţii la executare, în cadrul procedurii de înscriere în fals prev. de art. 181 alin. 1 C.pr.civ.

Astfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti a fost sesizat în acest sens prin procesul-verbal din data de 1.07.2010, iar prin rezoluţia organelor de poliţie confirmată prin rezoluţia procurorului din data de 10.01.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 291 c.pen. – astfel cum rezultă din rezoluţia Parchetului depusă la fila 146 dosar fond – ceea ce a determinat suspendarea executării silite, cu consecinţa imposibilităţii efectuării oricărui act de executare silită în perioada suspendării - rezoluţia Parchetului fiind pronunţată la data de 15 octombrie 2012 şi comunicată contestatorului la data de 6.12.2012 – împrejurări faţă de care neefectuarea de acte de executare ulterior datei de 3.01.2011, invocată de recurentul-contestator, este justificată din punct de vedere procedural, în cauză neputându-se împlini termenul de 6 luni de perimare a executării silite, invocat de recurentul-contestator.

Cu privire la excepţia prescripţiei executării silite, invocată de asemenea de recurentul-contestator în recurs, se constată că motivarea acesteia nu face decât să reitereze criticile de temeinicie privind fondul cauzei, neinvocând aspecte legate direct de termenul de prescripţie, de modul de calcul şi aplicarea lui în speţă.

Astfel, recurentul motivează excepţia invocată prin aceea că “nu există un titlu valabil faţă de recurent, deţinut de intimată şi nu există creanţă certă, lichidă şi exigibilă”, iar „pentru calculul termenului prescripţiei de 3 ani trebuie să avem un titlu executoriu valabil care să aibă stipulată suma exactă”.

Având deci în vedere că motivarea excepţiei prescripţiei executării silite astfel invocate este străină de conţinutul respectivei excepţii, precum şi, întrucât verificând din oficiu, se constată că în cauză s-a început executarea silită în baza titlurilor executorii reprezentate de 2 contracte de leasing datate 24.11.2006 în baza cererii de executare silită formulate de intimată la 22.09.2009, deci în termenul de prescripţie a executării de 3 ani prev. de art. 405 c.pr.civ. – tribunalul va constata că şi excepţia prescripţiei executării silite invocată de recurentul-contestator este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

Cu privire la fondul contestaţiei la executare, se constată că recurentul-contestator a contestat hotărârea pronunţată de instanţa de fond – sintetizând – pentru câteva motive principale, vizând pretinsa lipsă a titlului executoriu valabil şi a calităţii de debitor a contestatorului, lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, lipsa dosarului de executare la fond, nemotivarea sentinţei recurate.

În ce priveşte critica privind lipsa titlului executoriu valabil, tribunalul constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că, urmare a cererii de executare silită formulată de intimata-creditoare OVIG, în temeiul subrogaţiei legale în drepturile asiguratului său TBIL, conform art.22, 441 şi 442 din Legea nr. 136/1995, şi contractului de asigurare nr.4491/11.11.2003, s-a format dosarul de executare silită nr......../2009 al BEJ MS.

Astfel, prin încheierea din data de 13.01.2010 pronunţată în de Judecătoria Ploieşti, s-a încuviinţat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de contractul de leasing nr.42983/24.11.2006, de contractul de leasing nr.421009/27.12.2006 şi contractele de fideiusiune anexă la acestea – fiind începută executarea silită, pentru recuperarea creanţei datorate în baza titlurilor executorii susmenţionate, împotriva contestatorului, în calitate de fidejusor, pe numele acestuia, în cadrul dosarului de executare silită nr......../2009 al BEJ MS.

 Art.8 din OG 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, stipulează expres că, contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.

Deci, contractul de leasing financiar este titlu executoriu şi, conform art.3741 cod procedură civilă, poate fi pus în executare fără a fi necesară investirea cu formulă executorie, iar contractul de fideiusiune anexă acestuia reprezintă garanţia asumată de fidejusor în vederea achitării creanţei, fiind obligat în solidar cu debitorul principal - în cazul contractelor de faţă, cu utilizatorul obiectului de leasing – considerente faţă de care, instanţa de fond a reţinut în mod corect că titlul executoriu, reprezentat de contractul de leasing nr.421009/27.12.2006 şi anexele acestuia constând în contract de fideiusiune, reprezintă un titlu executoriu valabil.

În ceea ce priveşte contractul de leasing nr.42983/24.11.2006 şi contractul de fideiusiune accesoriu acestuia, instanţa de fond a constatat că potrivit raportului de expertiză grafoscopică nr. 723089/12.04.2012 întocmit în dosarul nr......../P/2010 s-a concluzionat că semnăturile de la rubricile “utilizator” şi „fidejusor” se deosebesc de semnăturile prelevate contestatorului – reţinând totodată, de asemenea corect, că deşi, în pofida concluziilor raportului de expertiză menţionat, în cauză nu s-a făcut dovada declarării ca „false” a respectivelor înscrisuri şi nici dovada că acestea au fost anulate, s-a apreciat însă că aceste concluzii produc efecte juridice în cadrul procedurii de executare silită – astfel că, în consecinţă, a anulat formele de executare în ceea ce priveşte titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing nr.42983/24.11.2006 şi contractul de fideiusiune accesoriu acestuia, dispunând continuarea formelor de executare numai în ceea ce priveşte titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing nr.421009/27.12.2006 şi contractul de fideiusiune accesoriu acestuia.

 Cu privire la debitul datorat, de asemenea instanţa de fond a reţinut în mod corect că, faţă de faptul că nu s-a solicitat anularea unor clauze pretins abuzive, în baza cărora s-a calculat creanţa, chiar dacă contractul ce face obiectul contestaţiei la executare a fost reziliat unilateral, (reziliere intervenită tocmai ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale din partea utilizatorului), acesta urmează a-şi produce efectele, înţelesul clauzelor fiind clar – iar în privinţa întinderii titlului executoriu, s-a reţinut că, deşi contestatorul a contestat conţinutul creanţei pretinse cu ocazia executării silite, în cadrul cererii de probatorii şi a cererii de probatorii suplimentare, nu a solicitat şi nici nu a administrat probe pe acest aspect, din care să rezulte un alt cuantum ori care să dovedească faptul că respectivul debit ar fi nedatorat.

Sub acest aspect, critica recurentului, în sensul că “instanţa de fond, în baza prev. art. 129 pct. 5 C. pr. Civ. putea să dispună efectuarea unei expertize contabile spre a constata dacă există creanţă în sarcina de plată a recurentul contestator faţă de intimată în baza unui titlu valabil şi suma corectă dacă se impunea” - neputând fi reţinut ca un motiv de casare a sentinţei instanţei de fond, având în vedere că, potrivit disp. art. 1169 c.civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, iar rolul activ al instanţei nu se poate extinde până la a administra dovezi pentru contestator, cu atât mai mult în condiţiile în care acesta a avut angajat apărător ales, iar în cauză s-au acordat numeroase termene de judecată în vederea soluţionării cauzei.

 De asemenea, faţă de formele de executare silită întocmite în baza titlului executoriu reprezentat de contract de leasing nr.42100/27.11.2006 şi contractul de fideiusiune accesoriu acestuia, instanţa de fond a reţinut corect că, atât timp cât contestatorul nu a făcut dovada că au fost încălcate dispoziţiile legale ce reglementează întocmirea acestora, în cauză fiind întocmite în baza unui titlu executoriu valabil şi cu respectarea condiţiilor legale, acestea urmează a fi menţinute, neimpunându-se anularea lor.

Cu privire la pretinsa lipsă a caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, recurentul pretinzând că nu se poate executa o suma (în euro) care nu se cunoaşte (în lei) şi “care va fi imputată aleatoriu conform cursului valutar aplicabil la o data ulterioară cererii de executare silită”, tribunalul apreciază că şi această critică este neîntemeiată, având în vedere faptul că la momentul încheierii contractului de leasing financiar nr. 421009/27.12.2006 şi a contractului de fideiusiune accesoriu acestuia, plăţile s-au stabilit în euro, având în vedere reglementările din Norma BNR nr. 4/2005 privind efectuarea operaţiunilor de schimb valutar.

Ulterior însă această normă a fost abrogată prin Ordinul preşedintelui Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României nr. 6/2012 - potrivit noilor prevederi, plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni care decurg din vânzări de bunuri şi prestări de servicii, indiferent de raportul juridic care le reglementează, realizându-se ulterior numai în moneda naţională (leu).

În consecinţă, plăţile stipulate anterior în valută se fac în prezent în echivalent în lei în raport de cursul valutar BNR de la data plăţii .

În ce priveşte abilitarea executorului judecătoresc de a realiza, printr-un simplu calcul, transformarea sumei din moneda euro în lei, aceasta este reglementată în temeiul disp. art. 371 indice 2 c.pr.civ., care prevede că „in cazul in care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii”. Totodată, alin.3 al aceluiasi articol prevede ca : „ daca titlul executoriu conţine suficiente criterii in funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite in bani, indiferent de izvorul ei - cum este cazul de faţă - se va proceda, la cererea creditorului si la actualizarea acestei sume”.

Recurentul contestator a mai criticat sentinţa instanţei de fond, invocând faptul că instanţa nu ar fi stăruit în administrarea probei cu interogatoriul contestatorului – aspect ce nu poate constitui însă un motiv de nelegalitate în raport de prev. art. 304 c.pe.civ, cu atât mai mult cu cât la termenul din 9.04.2013, prima instanţă a pus în vedere contestatorului să se prezinte personal la termenul următor în vederea administrării probei cu interogatoriul solicitat de intimata, însă la termenul acordat în acest sens, contestatorul nu s-a prezentat personal în instanţă şi nici intimata nu a mai stăruit în administrarea acestei probe.

În ce priveşte invocarea faptului că executorul judecătoresc nu poate extinde, executarea imobiliară şi asupra cotei coproprietarului faţă de care nu există titlu executoriu, neavând calitatea de debitor, se reţine de asemenea că s-a invocat în faţa instanţei de fond existenţa pe rol a unui partaj de bunuri comune – însă în ciuda faptului că prima instanţă a pus în vedere în mod repetat contestatorului să facă dovada stadiului soluţionării dosarului de partaj, acesta nu a făcut dovada solicitată faţă de susţinerile sale în prezenta cauză.

Pe de altă parte, referitor la pretinsa nemotivare ori motivare insuficientă a sentinţei recurate, se reţine că prima instanţă a analizat principalele susţineri ale contestatorului – instanţa de fond, ca de altfel şi cea de recurs - fiind în drept să grupeze argumentele folosite de recurentul-contestator in dezvoltarea unui motiv de contestare, de casare sau de modificare, pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanţa sa arate considerentele pentru care a găsit ca motivul respectiv este întemeiat sau neîntemeiat, chiar daca nu a răspuns la toate argumentele recurentului – cu atât mai mult cu cât acestea vizează numeroase amănunte, reveniri, repetiţii, reformulări şi se întind pe zeci de pagini de motive, note de şedinţe, concluzii.

Având în vedere deci considerentele arătate, în baza art. 312, cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul contestator BA, împotriva sentinţei civile nr. 11758/09.07.2013 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, în dosarul civil nr. ......./281/2010 al instanţei menţionate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepţiile perimării executării silite imobiliare şi a prescripţiei executării silite, invocate de recurentul-contestator.

Respinge recursul, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26.02.2014. 

Domenii speta

Spete similare