Contraventii

Hotărâre 45 din 30.01.2014


DECIZIA Nr.45

30 ianuarie 2014

Autor: ANA MARIA LUPU

Domeniu asociat: contravenţii

T R I B U N A L U L:

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art.3041 c.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, urmând să-l admită pentru următoarele considerente:

Din plângerea contravenţională ce face obiectul prezentului dosar, reiese că  în sarcina  petentului s-a reţinut săvârşirea  faptei prevăzute şi sancţionate de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, constând în aceea că la data respectivă autoturismul proprietate a petentei a circulat pe raza localităţii Româneşti fără a avea rovinietă valabilă, i-a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 250 lei şi stabilit tarif de despăgubire de 28 euro.

 Verificând actele de la dosar, instanţa constată că procesul verbal a fost în mod valabil comunicat, precum şi că martorul ce a asistat la operaţiunea de comunicare este în mod suficient individualizat.

În ceea ce priveşte temeinicia, instanţa a constatat că aceasta nu este contestată de către petentă, ce a indicat doar aspecte ce ţin de oportunitatea sancţiunii aplicate.

Date fiind considerentele expuse mai sus, reiese că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 2/2001, fapta fiind comisă de către petent, cu vinovăţie, şi fiind incriminată contravenţional de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.

În ceea ce priveşte sancţiunea complementară a tarifului de despăgubire, aplicată prin actul contestat, s-a reţinut că potrivit alin. 3 şi 3¹ ale art. 8 din OG nr. 15/2002 au fost abrogate prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, astfel încât în prezent sancţiunea complementară menţionată nu mai este aplicabilă.

Or, art. 12 alin. 1 din OUG nr. 2/2001 prevede că „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”, iar alin. 2 al aceluiaşi text de lege prevede că „Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai grava, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia”. Aceste reglementări legiferează în materie contravenţională principiul aplicabilităţii legii mai favorabile, astfel încât, conform acestui principiu, în situaţia în care în legea nouă este înlăturată o sancţiune complementară prevăzută de legea veche, sancţiunea complementară nu va mai fi aplicată nici faptelor săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii noi.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. II din Legea nr. 144/2012, ce arată că „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.”

Concluzionând, faţă de argumentele expuse în precedent, tribunalul va admite recursul declarat împotriva sentinţei civile XXX a Judecătoriei Ploieşti, va modifica în parte sentinţa recurată, în sensul că va exonera petenta de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R12 nr.xxx.

În plus, va menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate, cu excepţia celei privind menţinerea ca legal şi temeinic întocmite a celorlalte prevederi ale procesului-verbal contestat.