Tentativă omor nou născut

Sentinţa penala nr. 139

Data : 04 martie 2014

Autor: Ivan Popa Daniela

Domeniu asociat: tentativă

Titlu : Încadrare juridică  tentativă omor nou-născut

Deliberând asupra cauzei penale de faţă:

Prin rechizitoriul nr.219/P/2013 al Parchetului de pe lângă  Tribunalul Prahova s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei M.E.- M. şi fără forme legale în Oraşul B.str. M. nr. 88 jud. P., fiind, fără antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de  art. 20 din Cp. rap. la art. 174 - 175 al. 1 lit. c şi d din Cp, constând în aceea că la data de 16.03.2013, după ce a născut la termen, acasă şi neasistată medical, a abandonat noul născut într-o încăpere folosită drept magazie, pe podea din ciment, neîncălzită, viaţa noului născut fiind salvată prin intervenţia medicilor de la Spitalul Câmpina şi a organelor de poliţie.

Pentru stabilirea situaţiei de fapt reţinută în sarcina inculpatei în faza de urmărire penala s-au administrat probatorii cu : proces verbal cu sesizare din oficiu,  proces - verbal întocmit de organele de politie in data de 17.03.2013, proces verbal de cercetare la faţa locului ,  schiţă  planşă fotografică; raport declaraţiile inculpatei,  raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr. 325/2013 al SML Ploieşti,  completare la Raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr. 325/2013 al SML Ploieşti, examen psihologic întocmit de psiholog din cadrul Spitalului de Psihiatrie Voila,  raportul medico - legal nr. 405/2013 întocmit de SML Ploieşti, buletin de analiză serologică nr. 689/03.06.2013 al INML Mina Minovici Bucureşti, fişe CPU ale inculpatei şi foaia de observaţie clinică a nou – născutului, declaraţiile  martorilor M. M., G. M. C. , G. A., S. V. E., B. V. , S.A. şi C.R..

În faza de cercetare judecătorească , la termenul de judecata din 3 decembrie 2013, s-a procedat la audierea inculpatei  care a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în modalitatea descrisă prin actul de sesizare, a arătat că are cunoştinţa de probatoriile administrate în faza de urmărire penală,  şi-a însuşit aceste probatorii solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzute de art. 320/1 c.p.p. ( art. 375 si art. 396 alin.10 Nodul cod de procedura penala ).

Totodată, în faza de cercetare judecătorească s-au depus acte în circumstanţiere.

Consiliul Judeţean Prahova – Direcţia Generală de Asistenţă Socială si Protecţia Copilului , în calitate de reprezentant al minorului M. C. A. G. ( victima infracţiunii de tentativă de omor, dată în plasament  bunicii materne B. V. conform sentinţei civile nr. 1322/10.05.2013 a T. P.), a depus la dosar adresa nr. 721/J/13 ianuarie 2014 prin care a arătat că nu se constituie parte civilă în cadrul procesului penal, ataşând si un referat privind situaţia minorilor M. C. A. D. şi M. I. A..

S-a ataşat la dosar copia sentinţei civile 1322/10 mai 2013 a T.P..

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

La data de 23.08.2008 inculpata s-a căsătorit cu martorul M. M. – C. , iar în anul 2009 din relaţia de căsătorie a acestora  a rezultat minora M. A. – I., în prezent în  vârstă de 4 ani.

Pe durata căsniciei, soţii M. au locuit atât la părinţii ei,  cât şi la părinţii lui, însă, din declaraţiile martorilor s-a reţinut că inculpata nu avea o relaţie foarte bună cu nici unii, astfel că în vara anului 2012 soţii M., împreună cu fiica lor s-au mutat cu chirie, în com. Ş., jud. P.. Soţul inculpatei, martorul M. C. este angajat la o  societate comercială din B., unde lucrează ca muncitor necalificat în construcţii, motiv pentru care acesta venea acasă o dată la 2 săptămâni. Cu toate acestea, soţul inculpatei se îngrijea să-i trimită săptămânal soţiei bani şi toate cele necesare întreţinerii.

În toamna anului 2012, aproximativ în luna octombrie, inculpata i-a spus soţului că este posibil să fie însărcinată, ocazie cu care soţul i-a spus că vor creşte cei 2 copii.

Ulterior, deşi soţul a întrebat-o cu privire la starea de graviditate, inculpata a negat că ar fi însărcinată susţinând că are unele probleme de sănătate, respectiv că are mai multe chisturi şi un fibrom, afecţiuni care au determinat-o să bănuiască iniţial că ar fi gravidă.

Atât soţul cât şi vecinii au sesizat că inculpata lua aspectul fizic al unei gravide şi în mai multe rânduri au sfătuit-o să meargă la medic pentru a-1 consulta. De fiecare dată inculpata găsea diverse motivaţii şi îşi menţinea poziţia în sensul că nu este gravidă şi că doar are chisturi şi fibrom.

Mai mult decât atât, în viata inculpatei a apărut un „prieten" care a fost audiat  cu identitate protejată, C. R. Acesta a declarat că avut din iarna 2011 - 2012 o relaţie extraconjugală sporadică cu inculpata. Acestuia inculpata i-a mărturisit că este despărţită în fapt de soţul ei şi că din acest motiv locuieşte împreună cu fiica ei în com. Ş.. Declaraţiile martorului (de asemenea şi el căsătorit şi tată a 2 copii minori) se coroborează în sensul că, de câte ori venea la inculpată acasă, îşi parca maşina chiar în faţa porţii acesteia, fără să încerce în vreun fel să se ferească de vecini. Nici acestuia inculpata nu i-a spus că este însărcinată, iar în momentul în care martorul a văzut că inculpata părea plinuţă, aceasta l-a asigurat că o să slăbească. Martorul a susţinut că din luna noiembrie 2012 nu s-a mai întâlnit inculpata, însă au continuat să ţină legătura prin telefon.

Nici confidentei ei la acel moment, martora S. V. –E., inculpata nu i-a spus că este însărcinată, iar  din ianuarie 2013 a evitat-o.

In aceste împrejurări, în data de 16.03.2013, în timp ce era la domiciliu doar împreună cu fiica sa, inculpata a început să aibă contracţii specifice naşterii.

Din cauza durerilor naşterii, inculpata în jurul orelor 15.00 l-a sunat pe soţul său spunându-i că are dureri în zona mijlocului. Soţul a sfătuit-o să lase copila la una din vecine şi să meargă la Spital, sau să o sune pe naşa de cununie, martora G. A. - care îi este şi mătuşă inculpatei, pentru a-i cere ajutorul.

Inculpata nu a urmat sfatul soţului şi în jurul orelor 18.00 când acesta a sunat-o, a constat că durerile soţiei erau intense, auzind-o plângând de durere. Atunci, soţul, din proprie iniţiativă a sunat-o pe martora G. A., care a mers la inculpată pentru a vedea ce face .

Ajunsă la inculpată acasă martora a constat că în locuinţă este întuneric, frig, iar aceasta se afla în pat, împreună cu fiica sa. De asemenea, în camera în care se aflau cele 2, era mult sânge pe jos, iar inculpata spunea că are hemoragie care nu se mai opreşte. Martora a mers la familia S. de unde urma să ia o sumă de bani ( aşa cum rezultase din convorbirea cu soţul inculpatei) şi a revenit, împreună şi cu martora S. A..

Amândouă i-au spus inculpatei că au chemat salvarea, ceea ce nu a încântat-o pe aceasta. M. E. – M. le-a spus să iasă afară, să o ţină afară şi pe fiica ei - deşi afară era o temperatură de iarnă - pentru a se putea spăla şi îmbrăca. După un timp, martorele au intrat cu forţa în casă, ocazie cu care inculpata se încheia la pantaloni. G. A. a adunat toate lucrurile murdare de sânge, lighean şi alte obiecte, pe care le-a pus în camera alăturată, de asemenea a strâns aşternutul care era pătat de sânge, a pus pe pat o pătură curată şi a ajutat-o pe inculpată să se aşeze pe pat. După puţin timp a sosit o ambulanţă. Echipei de medici de pe salvare inculpata le-a spus că are fibrom şi chisturi şi că ştie că trebuie să se opereze. Nici martorelor şi nici echipei de medici nu le-a spus că între timp născuse şi nici unde a pus nou - născutul.

Ajunsă la Spitalul C., la Secţia Obstetrică - Ginecologie, în jurul orelor 20.55, în sala de operaţi, medicii au constatat că o parte din placentă nu fusese eliminată,  motiv pentru care au întrebat-o unde a pus copilul.

În primă instanţă, aceasta  a negat că ar fi născut, însă ulterior, la insistenţele medicilor, le-a spus că „totul este acasă".

În aceste condiţii, alertaţi de medici, poliţişti din cadrul Poliţiei B. au mers la locuinţa inculpatei în jurul orelor 00.30, ocazie cu care l-au găsit pe nou născut, înfăşurat într-un cearşaf, în ultima cameră a casei, folosită ca magazie, încăpere neîncălzită, direct pe ciment. În aceste condiţii, în încăperea rece, pe podeaua din ciment, doar „învelit" cu un cearşaf, noul născut a rămas neasistat un timp de peste 6 ore.

Nou - născutul a fost găsit viu, iar imediat, la orele 00.45 a fost chemată, prin apelul de urgenţă 112, o ambulanţă, echipa de pe ambulanţă luând toate măsurile specifice de prim ajutor, având în vedere că victima avea  hipotermie.  Fiind internat,  noul născut a fost diagnosticat cu hipotermie, având o temperatură de 320 C, după ce echipa de medici de pe ambulanţă acordaseră anterior primul ajutor (înfăşurare în pături calde şi alte procedee pentru creşterea temperaturii corpului).

În prezent copilul născut în data de 16.03.2013 este în viaţă ,iar prin sentinţa civilă 1322/10 mai 2013 a T. P. s-a dispus decăderea totala a numitei M. E. M. din exerciţiul drepturilor părinteşti cu privire la minorul M. C.A. D., ce a fost încredinţat spre plasament bunicii materne B. V. cu domiciliul în B. str. D. nr. 39 A, judeţ P. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus ca drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la persoana copilului să fie exercitate de bunica maternă, iar drepturile şi obligaţiile privitoare la bunurile copilului să fie exercitate de Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova prin Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

În cauză a fost dispusă efectuarea expertizei medico - legale psihiatrice, sens în care inculpata a fost internată pentru o săptămână la Spitalul de psihiatrie Voila şi ulterior a fost expertiză psihiatric de comisia de medici legişti din cadrul Serviciului de Medicină Legală Ploieşti. Concluziile acestora au fost expuse în raportul de expertiză medico - legală nr. 325/2013, reţinându-se că inculpata „a prezentat diagnosticul Reacţia acută la stres, personalitate labilă - fond subliminal. Discernământ critic păstrat la momentul comiterii faptei din 16.03.2013".

De asemenea, comisia a făcut unele completări la raportul sus menţionat subliniind două aspecte şi anume, pe de o parte acela că „inculpata poseda, la momentul comiterii faptei de care este acuzată - tentativă la omor calificat - funcţia psihică de sinteză numită discernământ, adică facultatea de a înţelege, de a raţiona şi de a judeca, de a deosebi lucrurile unele de altele, pe baza experienţei de viaţă anterioare şi a educaţiei dobândite, de a decide asupra variantei optime adaptive, printr-un proces intelectiv - volitiv, mijlocit de reflectarea conştientă a realităţii". Pe de altă parte, „inculpata poseda, la momentul comiterii faptei, capacitatea de a discerne, adică de a distinge între bine şi rău, de a judeca caracterul faptelor sale, de a înţelege consecinţele propriilor acte - momentul intelectiv - şi de a lua o hotărâre, în virtutea libertăţii de a se auto conduce - moment volitiv  - dar si deopotrivă de a-şi exprima responsabilitatea  acestor acte, în cazul în care ele vin in contradicţie cu morala general acceptată şi /sau cu legea , ca norma de comportament” .

Comisia de expertiza medico legală psihiatrică din cadrul SML  Ploieşti a reţinut că „inculpata M.E. M.  nu a prezentat tulburări clinice psihice care să se  constituie  în sindroame intra- /post –partum , ci doar elemente clinice disparate, care nu sunt de natură a atesta o afectare a discernământului ca urmare a stării psihologice produsă în timpul naşterii şi  determinată de aceasta „.

Aceste aspecte reţinute în expertiza psihiatrică duc la concluzia, indubitabilă că fapta inculpatei  nu realizează elementele constitutive ale unei tentative la pruncucidere (faptă de altfel nepedepsibilă) ci că,  în mod conştient, inculpata a avut intenţia, cel puţin indirectă, de a suprima viaţa noului născut, imediat după naştere, lăsându-l neasistat, într-o încăpere fără sursă de căldură, pe podeaua din ciment, înfăşurat doar într-un cearceaf.

În stabilirea poziţiei subiective a inculpatei instanţa are în vedere că aceasta a ascuns sarcina faţa de toţi membrii familiei, nu s-a prezentat la medic pentru luarea în evidenţă şi supravegherea evoluţiei sarcinii, iar imediat după naştere nu a acordat primele îngrijiri nou –născutului,  părăsind nou –născutul într-o camera fără sursă de căldura, pe ciment, neanunţând pe nimeni despre naştere.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă mai sus, rezultă fără putinţă de tăgadă din probele administrate în cauza, acestea coroborându-se şi cu declaraţiile  inculpatei, care a recunoscut în totalitate fapta , astfel cum aceasta a fost descrisă prin actul de sesizare.

În legătură cu încadrarea în drept a faptei comise de inculpată, instanţa urmează să facă o serie de consideraţii preliminare.

Astfel, de la data comiterii faptei şi până la pronunţarea soluţiei, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind codul penal.

Potrivit art. 5 alin. 1 din acest act normativ, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Legea nu prevede criteriile după care trebuie să fie determinată legea penală mai favorabilă, dar în doctrină este general admis că, pentru această operaţiune, trebuie să fie examinate şi comparate între ele legile succesive sub aspectul condiţiilor de incriminare a faptei, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare. Astfel, trebuie să se ţină seama nu numai de pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea săvârşită, dar şi de toate normele şi instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală (cauze de agravare şi atenuare a pedepsei, pedepse complementare şi accesorii, dispoziţii privitoare la tentativă, la participaţie, etc.).

De asemenea, în opinia instanţei determinarea legii penale mai favorabile se face în raport cu fiecare instituţie care se aplică în mod autonom.  Prin urmare, chiar dacă fapta este încadrată în dispoziţiile uneia dintre legi, considerată mai favorabilă sub aspectul pedepsei, aceasta nu exclude aplicarea dispoziţiilor din altă lege cu privire la alte instituţii, cum ar fi recidiva, concursul, unitatea de infracţiuni, prescripţia răspunderii penale, dacă în concret se constată că acestea sunt mai favorabile. În această situaţie, nu este vorba despre o a treia lege aplicabilă, legea oprind doar aplicarea dispoziţiilor care nu pot funcţiona autonom (de exemplu, stabilirea condiţiilor de existenţă a pluralităţii de infracţiuni potrivit unei legi şi aplicarea tratamentului sancţionator potrivit celeilalte legi).

În plus, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012 privind punerea în aplicare a codului penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, text de lege interpretat în sensul inadmisibilităţii aplicării pedepsei principale potrivit uneia dintre legi şi a pedepselor accesorii şi complementare potrivit unei alte legi, deci a inexistenţei autonomiei instituţiei pedepsei complementare şi accesorii în raport cu pedeapsa principală.

Aplicarea acestor principii în cauza penală de faţă porneşte de la identificarea textului legal corespondent în legea nouă pentru infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Astfel, inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat  prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. c si d C.penal (asupra sotului sau a unei rude apropiate şi profitând de starea de neputinta a victimei de a se apăra).

Infracţiunea în formă consumată este pedepsită potrivit codului anterior cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar art. 21 alin. 2 prevede că tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei.

De asemenea, potrivit codului penal anterior, art. 53 pct. 2 lit. a, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi luată pe o perioadă între 1 şi 10 ani.

Infracţiunea are corespondent în dispoziţiile noului cod penal la art. 32 rap. la art. 188 c.p. rap.la art. 199 cod penal ( fapta prevazuta in art. 188 este săvârsită asupra unui membru de familie)

Infracţiunea în formă consumată este pedepsită cu închisoarea de la 10 la 25 de ani ( în cazul săvârsitii faptei de omor asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime)  şi interzicerea unor drepturi, iar art. 33 alin. 2 prevede că tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată.

De asemenea, potrivit actualului cod penal, art. 66 alin. 1, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre drepturile prevăzute expres de textul legal.

Făcând examenul comparativ al celor două reglementări, instanţa constată că dispoziţiile noului cod penal sunt mai favorabile, atât sub aspectul pedepsei principale, cât şi sub aspectul pedepsei complementare, motiv pentru care soluţia se va pronunţa în raport cu încadrarea dată de art. 32 rap. la art. 188, c.p. coroborat cu art. 199 al.1 c.p. .

În drept, fapta inculpatei M. E. – M. care, în data de 16.03.2013, după ce a născut la termen, acasă şi neasistată medical, a abandonat noul născut într-o încăpere folosită drept magazie, pe podea din ciment, neîncălzită, viaţa noului născut fiind salvată prin intervenţia medicilor de la Spitalul Câmpina şi a organelor de poliţie întruneşte elementele constitutive ale tentativă la omor calificat, art. 32 rap. la art. 188, c.p. coroborat cu art. 199 al.1 c.p. .

În temeiul textelor de lege indicate, instanţa va dispune condamnarea inculpatei, la individualizarea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social al faptelor, împrejurările comiterii acestora, precum şi circumstanţele personale ale inculpatei care pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, recunoscând  şi regretând săvârşirea infracţiunii.

Totodată la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatei instanţa va avea în vedere si împrejurarea ca acesta nu are antecedente penale.

Nu în ultimul rând,  la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatei instanţa va avea în vedere şi împrejurarea că în prezent M. E. M. păstrează permanent legătura cu minorii M. I.-A. , născuta la 6.06.2009 si M. C. A. D. născut la data de 16.03.2013, contribuie atât moral cât si financiar la îngrijirea celor doi copii, iar de aproximativ 4 luni mama locuieşte împreuna cu cei doi copii la domiciliul bunicii materne, angajându-se si contribuind financiar la susţinerea celor doi copii (referat privind situaţia minorilor întocmit de Consiliul Judeţean Prahova – Direcţia Generală de Asistenţă Sociala si Protecţia Copilului Prahova ). În acelaşi raport se menţionează că finalitatea planurilor individualizate de protecţie este reintegrarea copiilor în familia naturală, comportamentul inculpatei relevând faptul că aceasta a regretat în permanenţă fapta comisă.

De asemenea, la individualizarea pedepsei instanţa va avea în vedere si dispoziţiile art. 375 cod procedură penală şi art. 396 alin.10 cod procedura penala,potrivit cărora pedepsele se reduc cu o treime în cazul recunoaşterii faptei şi a solicitării de a fi judecat pe baza probatoriilor administrate în faza de urmărire penală.

În raport de criteriile aplicate instanţa va aplica inculpatei o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum corespunzător, apt spre a atinge scopul preventiv educativ şi sancţionator al pedepsei. 

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei instanţa, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatei, apreciază ca scopul preventiv educativ si sancţionator al pedepsei aplicate inculpatei M.( fostă B.) E. M. poate fi atins şi fără privarea de libertate a acesteia.

Potrivit art. 16 alin.2. din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/ 2009 privind codul penal pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din codul penal, instanţa  va avea în vedere sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere.

Din analiza dispoziţiilor art. 86 /1 şi următoarele cod penal din 1969 şi dispoziţiilor art. 91 si următoarele din Noul cod penal , potrivit dispoziţiilor menţionate mai sus , instanţa constată că dispoziţiile codului penal din 1969 în ceea ce priveşte suspendarea sub supraveghere sunt mai favorabile, atât raportat la sfera obligaţiilor impuse condamnatului,  cât şi raportat la efectele suspendării.

Astfel, obligaţiile impuse de dispoziţiile din Noul cod penal includ şi o  muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar Noul cod penal nu mai prevede posibilitatea ca la expirarea termenului de încercare condamnatul să fie reabilitat de drept ,dacă nu săvârşeşte o nouă infracţiune în cursul termenului de încercare, astfel cum se menţiona în art. 86/6 cod penal din 1969.

În raport de argumentele arătate mai sus, instanţa urmează ca în baza art. disp.art.86/1 alin.1 si 2 cod penal cu aplicarea art. 5 Noul cod penal să  dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei  pe durata unui termen de încercare calculat conform art.  862 cod penal şi compus din  durata pedepsei aplicată la care se va adăuga un interval  stabilit de instanţă de 2 ani,  fiind în final de 6 ani.

Potrivit art. 86/3 Cod penal pe durata termenului de încercare, inculpata  se va  supune următoarelor măsuri de supraveghere :

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova ;

 b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea ;

 c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale  de existenţă.

Va atrage atenţia inculpatei  asupra disp.art. 83 şi 84 cod penal anterior  privind efectele  revocării suspendării executării pedepsei  sub supraveghere  în cazul  săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în cursul termenului de  încercare  şi  în caz de neîndeplinire, cu rea credinţă a  măsurilor de supraveghere  prevăzute de lege  şi  stabilite de instanţă.

Conform  art. 67 cod penal se va interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prev.de art.  66 lit.a,b cod penal pentru o durată de  2 ani de la data rămânerii definitive a  hotărârii de condamnare, conform art.  68 alin.1 lit.b cod penal.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei ,instanţa va lua  act  că Direcţia  Generală de  Asistenţă Socială  şi  Protecţia  Copilului din cadrul  Consiliului Judeţean  Prahova , în calitate de reprezentant al minorului  M.  C.  A. D. în  ceea ce priveşte  bunurile , nu se constituie parte civilă  în cadrul procesului penal.

Totodată, se va  lua act că  Spitalul  Municipal  C. nu  se constituie parte civilă în cadrul procesului penal.

Deşi Parchetul de pe lângă Tribunalul Preahova a exercitat din oficiu acţiune civilă în cadrul procesului penal , solicitând obligarea inculpatei la plata de daune morale, instanţa apreciază că în acest msoment obligarea inculpatei la plata de daune morale nu ar fi în interesul minorului M. C.A. D., din referatul întocmit de Direcţia de Asistenta Sociala si Protecţia Copilului rezultând că inculpata s-a angajat, realizează venituri şi contribuie în mod efectiv la creşterea şi educarea minorului.Ca atare,  obligarea acesteia la plata unei sume globale cu titlul de daune morale ar duce la imposibilitatea asigurării întreţinerii zilnice a minorilor.

În consecinţă,  se va respinge ca  neîntemeiată acţiunea civilă  exercitată în  cadrul procesului penal, din oficiu, de către Parchetul de pe lângă  Tribunalul  Prahova .

În baza disp. art.7 din Legea 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpată în condiţiile prevăzute de această lege, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare(S.N.D.G.J.), după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

Conform art. 274 alin.1 cod procedură penală  se va dispune obligarea  inculpatei la  1.500 lei  cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul  apărătorului din oficiu pentru partea vătămată  M.  C.  A.  D. , în cuantum de 150 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiţie( conform art. 5 alin.1 lit.e din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor din oficiu ).

Domenii speta

Spete similare