Asigurări sociale - recalculare pensie

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 2306/2014

Şedinţa publică de la 16 Decembrie 2014

TRIBUNALUL,

Sub nr. 1378/88/2014 din data de 02.07.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe cererea formulată de către ...prin care solicita ca în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII TULCEA, să se dispună obligarea paratei la emiterea unei noi decizii de

recalculare a drepturilor de pensie cuvenite, retroactiv, cu luarea in considerare a tuturor veniturilor brute (inclusiv a veniturilor mentionate la rubrica „venit pentru munca in acord”, precum si a veniturilor mentionate la rubrica „venit pentru ore suplimentare”), potrivit adeverinţei nr. C921/565/12.03.2014 emisa de S.C. VARD BRAILA SA.

În motivare, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 131669 din data de 03.12.1998 emisa de către Casa Judeteana de Pensii Braila, in baza Legii

nr.3/1977, a fost inscris la pensie pentru limita de varsta, incepand cu data de 01.12.1998, iar la data de 01.03.2007 dosarul de pensie a fost transferat la Casa Judeteana de Pensii Tulcea, fiind înregistrat sub nr. 105078, rezultând un punctaj mediu anual de 1,37587 puncte.

A mai arătat reclamantul că la data de 26.03.2014 prin adresa nr. 16 a solicitat paratei recalcularea drepturilor de pensie cuvenite, prin emiterea unei noi decizii, retroactiv, cu luarea in considerare a tuturor veniturilor

atestate de adeverinţa nr. C921/565/12.03.2014 emisa de S.C. VARD BRAILA SA. La data de 04.04.2014, prin adresa nr. 10299, a primit de la pârâtă răspuns negativ.

Reclamantul a mai învederat că a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor obtinute cu titlu de acord global, inscrise in adeverinţa nr. C921/565/12.03.2014 emisa de S.C. VARD BRAILA SA,

reţinând, in esenţa, ca este aplicabil principiul proportionalitatii pensiei cu contributia la asigurarile sociale, reglementat de dispoziţiile art.2 lit.e din Legea 19/2000 si art.2 lit.c si d din Legea 263/2010, prin care s-a stabilit ca „sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca principii de baza principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se

constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurari sociale plătite”.

Reclamantul a mai învederat că principiul proportionalitatii pensiei cu contributia la asigurarile sociale, instituita de dispoziţiile art.2 lit.e din legea

19/2000, este sustinut si de dispoziţiile art.78 si urmatoarele din legea 19/2000 care stabilesc modul de calcul al pensiei prin luarea in considerare a tuturor perioadelor de cotizare si prin raportare la valoarea punctului de pensie, tinandu-se cont de salariul brut individual, inclusiv sporurile si adaosurile sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul.  Prin urmare, media retribuţiilor tarifare lunare, din cinci ani consecutiv lucraţi, ca si baza de calcul a pensiei, asa cum a fost reglementata de Legea 3/1977, nu poate fi considerata, expresie a principiului contributivitatii, asa cum este reglementat de dispoziţiile art.2 lit.e din Legea 19/2000, si potrivit caruia „drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurari sociale”.

A mai învederat reclamantul că Ordonanţa de Urgenta nr. 4/2005, in anexa la pct. VI, arata in mod expres ca „nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, intrucat nu au făcut parte din baza de calcul a

pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1.04.2001, formele

de retribuire in acord sau cu bucate, in regie ori dupa timp, pe baza

de tarife sau cote procentuale”. Reclamantul susţine că  pe langa salariul tarifar de incadrare a obţinut şi in acord global, asa cum rezulta din

desfăşurătorul de calcul, depus la dosar, iar in baza de calcul a pensiei au fost avute in vedere, in mod legal, numai retributia tarifara obtinuta de aceasta.

A mai arătat reclamantul că sporurile sunt adaosuri la salariul tarifar, diferenţiate procentual si individualizate, pentru fiecare salariat si care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, iar acordul global, reprezenta, o

modalitate de salarizare, conditionata de realizarea indicilor de creştere a productivitatii muncii si eficientei economice. In sensul celor mai sus aratate, s-a pronuntat si ICCJ, in soluţionarea recursului in interesul legii, prin Decizia nr.5/20.09.2010, in considerentele careia s-a retinut ca, in

interpretarea dispoziţiilor art.2 lit.e, art.78 si art. 164 alin.l si 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi sociale si ale art. 1 si 2 din OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestata de foştii salariaţi in regim de lucru prelungit, in condiţiile art. 1 si 2 din Hotararea Consiliului de Miniştri nr. 1546/1952 se au in vedere la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public.

A mai învederat reclamantul că la data de 10 decembrie 2012 ICCJ a pronuntat decizia nr. 19 in recurs in interesul legii, statuand ca „In interpretarea si aplicarea prevederilor art.2 lit.e si art 154 alin.2 si 3 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si pct.V din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse in baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate in carnetul de munca sau in adeverinţele eliberate de unitati, conform legislaţiei in vigoare, si pentru acestea s-a plătit contributia de asigurari sociale”.

Reclamantul a mai susţinut că trebuie acordata prevalenta dispoziţiilor legale cu valoare de principiu in raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respecta, intrucat soluţia contrara ar presupune incalcarea principiului cu consecinţa ca, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut in vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de alta parte s-ar crea o discriminare intre persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrării in vigoare a Legii 19/2000, in condiţiile in care baza de calcul pentru plata

contributiilor este alcatuita din totalitatea veniturilor realizate de asigurat.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art.2 lit. e din Legea 19/2000 si art.2 lit. c si d din Legea 263/2010

În probatoriu, reclamantul a depus următoarele înscrisuri: copie CI, adeverinţa nr.C921/555/12.03.2014 emisa de S.C. VARD BRAILA SA, adeverinţa nr.C921 / 1408/21.05.2014 emisa de S.C. VARD BRAILA SA, adresa nr. 10299/04.04.2014 comunicata de Casa Judeţeana de Pensii Tulcea, copie carte de munca, talon de pensie, decizia nr. 131669/03.12.1998, decizia nr. 131569/27.03.2006, decizia nr. 105078/28.02.2007, decizia nr. 105078/ 11.05.2007, decizia nr. 105078/18.05.2008, decizia nr. 105078/01.06.2009.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, menţionând că reclamantul este în evidenţa Casei Judeţene de Pensii Tulcea începând cu data de 01.03.2007 conform deciziei nr. 105078/28.02.2007 şi că începând cu februarie 1986 la rubrica „câştigul brut” nu este evidenţiat în adeverinţa emisă de  SC VARD SA Brăila. În ceea ce priveşte veniturile brute realizate de reclamant menţionează pârâta că nu se pot valorifica având în vedere prevederile art. 165 alin.(l) (2) din Legea nr. 263/2010 şi art. 127 alin.(l) şi Anexa 15 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.

În apărare, pârâta a depus copii certificate de pe cererea nr. 1099/28.03.2014, adresa nr. 10299/04.04.2014, adresa nr. 921/5877/2.03.2014 cu anexele şi decizia nr. 105078/28.02.2007.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine:

În fapt, prin decizia nr. 131669/3.12.1998 (fila 47) emisă de Casa de Pensii Brăila în baza Legii 3/1977, reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 1.12.1998, dosarul fiind ulterior transferat la pârâta Casa Judeteană de Pensii Tulcea, care a emis decizia nr. 105078/28.02.2007 privind acordarea pensiei de limită de vârstă, prin care drepturile reclamantului au fost stabilite începând cu 1.03.2007 (fila 49).

Ulterior, pârâta a mai emis decizia nr. 105078/18.06.2008 privind recalcularea pensiei, începând cu data de 1.07.2008 (fila 51) şi decizia nr. 105078/1.06.2009 privind recalcularea conform OUG 100/2008 (fila 52).

Prin cererea înregistrată sub nr. 10299/28.03.2014, partea reclamantă a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea tuturor veniturilor atestate prin adeverinţa nr. C921/565/12.03.2014 eliberată de SC Vard SA Brăila (fila 58), solicitarea fiind respinsă prin adresa nr. 10299/4.04.2014 emisă de pârâtă, în baza dispoziţiilor art. 165 din Legea 263/2010 (fila 59 şi următoarele).

Potrivit adeverinţei nr. C921/4628/11.11.2014 emisă de acelaşi angajator, la solicitarea instanţei (fila 90 şi următoarele) rezultă că în perioada iunie 1966 – decembrie 1998 reclamantul a realizat o serie de venituri brute suplimentare, reprezentând spor pentru lucrul sistematic peste program şi retribuţii obţinute în acord global, venituri asupra cărora s-a reţinut şi virat CAS (fila 110).

În drept, făcând aplicarea principiului activităţii legii ce reglementează raporturile juridice de drept substanţial deduse judecăţii (tempus regit actum), tribunalul reţine că Legea 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevedea, în forma iniţială, că plata contribuţiei de asigurări sociale era datorată de către angajatori, calculându-se prin raportare la venitul brut realizat.

Conform art. 1 din Decretul 389/1972, „unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste, alte organizaţii obşteşti, orice alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, precum şi asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai şcolilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producţie, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc şi de durata contractului de muncă.”

Raportat la sfera de aplicare a reglementării, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetăţenilor care au desfăşurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care angajatorii plătiseră contribuţia de asigurări sociale prevăzută de lege (art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială), iar baza de calcul a pensiei o constituia retribuţia tarifară (art. 10 din acelaşi act normativ).

După modificările legislative ulterioare, obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale a salariaţilor în funcţie de câştigul salarial brut al acestora a fost menţinută prin dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Legea 49/1992 privind modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, prin care au fost rectificate o serie de prevederi ale Decretul 389/1972, conform cărora "Pentru persoanele juridice şi fizice care folosesc personal salariat, contribuţia asigurărilor sociale de stat se stabileşte diferenţiat, astfel: - „35% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa I de muncă; - 30% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa a II-a de muncă; - 25% asupra câştigului brut realizat de celelalte categorii de salariaţi; - 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puţin decât salariul minim brut pe ţară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaţilor şi a copiilor.”

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. e din Legea 19/2000 şi art. 2 lit. c, d şi 3 din Legea 263/2010, sistemul public se organizează şi funcţionează având la bază „principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite”.

Acest principiu care guvernase regimul juridic al sistemului de pensii şi în perioada 1966-2000 a fost delimitat, sub imperiul Legii 19/2000, prin dispoziţiile art. 78 alin 1, potrivit cărora „numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice”.

Definirea noţiunii de „venit brut realizat lunar” s-a realizat prin prevederile art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, ca reprezentând „venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, astfel: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal şi suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizaţiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări şi alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizaţiile şi sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiţii deosebite de muncă (condiţii grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfăşurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfăşurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activităţi şi responsabilităţi suplimentare funcţiei de bază; sporul de fidelitate şi altele asemănătoare; c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaţilor);”

În lumina Deciziei nr. 5/20.09.2010 de recurs în interesul legii, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, conform Decretului 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Pentru identitate de raţiune juridică, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că dispoziţiile pct. VI din anexa la OUG 4/2005 nu produc efecte juridice, intrând în contradicţie atât cu prevederile anterioare din acelaşi act normativ, cât şi cu Legea nr. 19/2000, deoarece se încalcă principiul fundamental al contributivităţii, aplicabil anterior datei de 1 aprilie 2001.

Ţinând cont de argumente juridice similare, Înalta Curte a mai pronunţat decizia de recurs în interesul legii nr. 19/10 decembrie 2012, prin care a statuat că: „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.”

Faţă de caracterul obligatoriu al deciziilor mai sus citate şi luând în considerare şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Strasbourg) şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Luxembourg), în lumina cărora „noţiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” (cauza CEDO Buchen versus Cehia), iar ”pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO şi se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipseşte o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului” (cauza CEDO Gaygusuz versus Austria), principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite efectiv, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul a plătit contribuţia asigurărilor sociale de stat.

Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 153 lit. f şi g coroborat cu art. 156 din Legea 263/2010, va admite acţiunea reclamantului.

Drept consecinţă, va fi obligată pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea în baza de calcul a veniturilor menţionate la rubrica „spor pentru lucrul sistematic peste program” şi rubrica „acord global”, conform adeverinţei C921/4628/11.11.2014 emisă de SC Vard SA Brăila, cu acordarea drepturilor începând cu data de 1.04.2014 (din luna imediat următoare celei în care partea reclamantă a înregistrat cererea de recalculare, potrivit art. 107 alin. 5 din Legea 263/2010).

Domenii speta

Spete similare