Civil - ordonanţă preşedinţială - restituire autoturism

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 766/2014

Şedinţa publică de la 02 Decembrie 2014

INSTANŢA

Asupra apelului civil de faţă:

Prin cererea  adresată Judecătoriei Babadag la data de  09 septembrie 2014 şi înregistrată sub nr. 825/179/2014  reclamantul ...a chemat în judecată pe pârâtul ...solicitând ca pe calea ordonanţei preşedinţiale  să se dispună restituirea  autoturismului marca  Renault Trafic 811 de  culoare gri având numărul de înmatriculare  ...către el.

La data de  16.09.2014  pârâtul ...a formulat  întâmpinare la  cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul ...solicitând pe cale de excepţie respingerea cererii ca inadmisibilă motivat de faptul că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute în mod expres de art.996 alin.l Cod Procedură Civilă .

Pe fondul cauzei  a  solicitat  respingerea cererii ca nefondată.

Soluţionând cauza, prin sentinţa civilă nr.398 din 25 septembrie 2014 instanţa a respins ca nefondată  cererea  de  ordonanţă preşedinţială - restituire autoturism , formulată de reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâtul  ...şi a obligat reclamantul la 1000  lei  cheltuieli de judecată  către pârât.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut cu privire la cererea reclamantului formulată cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei, în sensul că, în cazul în care instanţa va aprecia că  în cauză  nu  rezultă  că se poate  restitui maşina , este de acord  să înainteze pentru acel bun  să se judece, că  reclamantul nu a precizat  ce vrea să înainteze  pentru respectivul bun, iar dacă intenţia sa  a fost de a transforma  cererea de ordonanţă preşedinţială într-o cerere de drept comun, aceasta  trebuia  să o facă înainte de închiderea dezbaterilor, atunci când  a fost întrebat de către instanţă dacă mai are alte cereri de formulat  şi nicidecum  modificarea cererii nu se face în cuvântul în fond, astfel că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de textul art. 1000  cod procedură civilă, ce reglementează transformarea cererii de ordonanţă preşedinţială într-o cerere de drept comun. 

Însă, din modul de formulare a cererii de către reclamant, a rezultat condiţionarea acestei transformări de soluţia dată de instanţă cu privire la cererea de ordonanţă preşedinţială, fapt ce plasează cererea de transformare ulterior pronunţării instanţei cu privire la cererea de ordonanţă preşedinţială, aspect nepermis de textul art. 1000 cod procedură civilă şi nici nu imprimă cererii caracterul cert şi neechivoc cerut de text.

În consecinţă, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei cereri întrucât nu a fost formulată potrivit art. 1000 cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte fondul ordonanţei preşedinţiale  evaluând actele şi lucrările cauzei, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, nu este admisibilă aplicabilitatea procedurii ordonanţei preşedinţiale.

Potrivit art.996 c.pr.civ.  instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.

Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Din analiza articolului mai sus menţionat  rezultă că  două sunt condiţiile specifice executării procedurii ordonanţei preşedinţiale : urgenţa (condiţie  specifică generală)  şi nerezolvarea  fondului cauzei (condiţie specifică  specială) .

Legea  nu a dat  şi nu dă  o definiţie urgenţei.

Totuşi , având în  vedere că art.996 c.pr.civ.  stabileşte  situaţiile după care instanţele  judecătoreşti  trebuie să aprecieze  existenţa sa , instanţa de fond a apreciat  că aceasta este  bine conturată, de aceea fără a mai prezenta  opiniile  confruntate  în jurul  definiţiei  şi istoricului acestei noţiuni, instanţa de fond a apreciat că există urgenţă, condiţie  subliniată de art.996 c.pr.civ.  ori de câte ori  păstrarea  unui  drept, prevenirea  unei pagube  iminente sau înlăturarea unei piedici  ivite  în cursul unei executări  nu se pot realiza  în mod eficace pe calea  acţiunii de drept comun.

Având în vedere  primele două criterii, instanţa de fond a apreciat  că, în materie de ordonanţă  preşedinţială, urgenţa trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice  fiecărui caz în parte, pe care instanţa  este obligată  să le arate în mod  concret. Instanţa trebuie să arate împrejurările din care deduce existenţa urgenţei  şi ce anume s-ar pereclita  dacă s-ar  refuza părţii  dreptul de a recurge la această procedură specială .

Spre deosebire de dreptul comun, potrivit căruia o acţiune se judecă în raport cu situaţia existentă în momentul în care a fost introdusă, urgenţa în cadrul ordonanţei preşedinţiale trebuie apreciată în raport cu situaţia existentă la momentul judecării cauzei.

Or, din probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond nu a identificat nici o situaţie de urgenţă din partea reclamantului care să-l îndrituiască să solicite restituirea  autoturismului.

Susţinerile reclamantului că autoturismul îi este absolut necesar în câştigarea  existenţei sale, respectiv efectuarea de transporturi marfă pentru aprovizionarea spaţiului comercial  deţinut  şi care justifică urgenţa, în opinia sa, în speţă că are un spaţiu comercial pe numele său cu care îşi câştigă existenţa, nu au fost reţinute de instanţă  de fond, întrucât nu au fost probate, în speţă fiind admisibile probe a căror administrare nu necesitau  timp îndelungat, cum ar fi fost înscrisurile.

Reclamantul  nu a motivat şi nu a dovedit  ce drept trebuie să păstreze  şi care s-ar păgubi prin întârziere şi ce pagubă iminentă  trebuie să prevină  şi care nu s-ar putea repara.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel reclamantul ..., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că la data de 25.09.2014 pentru a duce în eroare instanţa de judecată, pârâtul ...a prezentat un înscris cu un conţinut contrafăcut, fals, certificându-l că e conform cu originalul.

Ulterior, învederează apelantul reclamant, că a constatat că actul pe baza căruia i s-a dat câştig de cauză pârâtului, este fals şi pentru care a formulat plângere penală împotriva acestuia.

Concluzionează apelantul reclamant că el este cel îndreptăţit conform actului autentic, real, ca fiind proprietarul, iar intimatul pârât deţine în mod fraudulos şi abuziv autoturismul.

Pentru aceste motive, apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea soluţiei instanţei de fond cu consecinţa admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială.

Intimatul pârât ...nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel  invocate, se reţine că apelul este neîntemeiat:

Procedura  ordonanţei preşedinţiale  reglementată de art. 996 şi următoarele din Codul este procedură civilă este o procedură specială prin intermediul căreia reclamantul, care afirmă o aparenţă de drept, solicitată instanţei să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube iminente şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Aşadar, pentru a fi admisibilă o cerere de ordonanţă preşedinţială, trebuie îndeplinite cumulativ, următoarele condiţii: aparenţa dreptului, urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

În speţa dedusă judecăţii, apelantul-reclamant a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţială, să se dispună obligarea intimatului-pârât la predarea autoturismului Renault Trafic nr.....

Analizând circumstanţele cauzei, tribunalul constată că în mod corect a apreciat judecătorul fondului că deşi aparenţa de drept este în favoarea reclamantului, acesta nu a probat existenţa vreunei împrejurări care să justifice caracterul urgent al măsurii solicitate. Nici în apel reclamantul nu a produs astfel de dovezi, criticile acestuia referindu-se doar la caracterul fals al unui înscris depus la dosarul cauzei de către intimatul-pârât, care chiar dacă ar corespunde realităţii, sunt lipsite de relevanţă,  întrucât judecătorul fondului nu şi-a argumentat soluţia adoptată pe respectivul înscris.

Mai mult decât atât, tribunalul constată că nici condiţia caracterului provizoriu al măsurii solicitate nu este îndeplinită, între părţi neexistând până la acest moment un proces în cadrul căruia să se analizeze fondul dreptului de proprietate asupra autovehiculului în litigiu.

Având în vedere cele mai sus expuse, concluzionând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, tribunalul va respinge apelul ca nefondat şi, pe cale de consecinţă, va fi păstrată sentinţa civilă nr. 398/ 25.09.2014  a Judecătoriei Babadag ca legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare