Daune morale

(Tribunalul Mehedinţi s.c. 64/17.10.2014)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. 5029/225/2014, reclamantele PAD şi CG au chemat în judecată pe pârâta SC AS IND. SA, pentru ca prin  hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 euro daune morale.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că în anul 2011 pârâta a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti împotriva lor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.246,288 şi 291 Cod penal, ele fiind angajate în cadrul RAAN Drobeta Turnu Severin, unde s-a organizat  o licitaţie electronică  pentru  atribuirea unui contract  privind furnizarea de rulmenţi  la care a intenţionat să participe pârâta, că termenul final  pentru depunerea ofertelor  fiind 22.08.2011,pârâta depunând cu întârziere oferta  sa de participare, pe care a  şi retras-o în ziua depunerii.

Aceasta  a solicitat  amânarea licitaţiei  şi anularea procedurii de achiziţie publică, ambele cereri  fiind  respinse de  Consiliul Naţional de Soluţionare  a Contestaţiilor, soluţie menţinută  prin decizia nr.3626/2011 a Curţii de Apel Craiova.

Prin rezoluţia nr. 19068/P/2011 din 11.06.2013 Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a dispus neînceperea urmării penale faţă de reclamante.

Împotriva acestei rezoluţii pârâta a formulat plângere care, prin sentinţa penală nr.184 din 03.03.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului I Bucureşti, a fost respinsă, fiind menţinută rezoluţia parchetului.

Au arătat că  solicită daune morale  pentru  comportamentul abuziv al pârâtei faţă ele prin tracasarea  cu deplasări la Bucureşti la organelor de urmărire penală, prin  procurarea de documente  pentru a-şi dovedi nevinovăţia, deşi erau doar angajate ale RAAN, tracasare  ce s-a soldat  inclusiv  cu  lezarea  de  pârâta imaginii publice prin furnizarea către presa scrisă a unui  material defăimător la adresa lor, deşi sunt cunoscute  în municipiu ca două persoane de bună - credinţă , profesioniste la locul de muncă.

În drept, au invocat disp. art. 194 c.pr. civ., art.1349 şi următoarele cod civil, dispoziţiile CEDO.

În dovedirea acţiunii, reclamantele au solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtei. Au depus la dosar, rezoluţia nr.19068/P/2011 din 11.06.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, extras de pe portalul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, practică judiciară şi interogatoriu pentru pârâtă.

La data de 26.05.2014, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, întrucât pârâta are sediul în municipiul Bucureşti. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată, nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

A ataşat răspunsul la interogatoriul formulat de reclamante.

Prin sentinţa civilă nr. 2543/01.09.2014 Judecătoria Drobeta Turnu Severin admis excepţia necompetenţei materiale  invocată din oficiu şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, reţinând următoarele:

Potrivit cererii de chemare în judecată suma pretinsă de reclamante este de 50.000 euro care echivalează cu o sumă mai mare de 200.000 lei, sumă până la care judecătoria este competentă să judece potrivit art.94 alin.1 lit.j c.pr.civ.

S-a apreciat suma pretinsă ca fiind sumă globală, făcând aplicarea art.100 c.pr.civ., ce reglementează situaţia mai multor reclamanţi ce formulează pretenţii proprii împotriva aceluiaşi pârât, dar invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună.

În raport de suma pretinsă de reclamante, instanţa a apreciat potrivit art.94 alin.1 lit.j  c.pr.civ. că judecarea în primă instanţă a prezentei cauze este de competenţa tribunalului,.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinţi sub nr.6915/101/2014 din 26.09.2014, depunându-se la termenul de azi , de către pârâtă, note scrise, prin care  a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe , arătând că  potrivit art. 107  c .pr.civ., instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei  este cea din circumscripţia  în care  îşi are sediul pârâtul,respectiv Tribunalul Bucureşti.

Examinând  excepţia invocată  de pârâtă, în conf. cu disp. art. 248 alin. 1 c.pr.civ., instanţa constată  că  nu este întemeiată, urmând a fi respinsă , pentru următoarele,considerente:

Potrivit disp. art. 113 alin 1 pc t.9  c.pr.civ., în afară de instanţa prevăzută de  de art.107 c.pr.civ., respectiv  cea de la  domiciliul sau sediul pârâtului, mai  este competentă  teritorial instanţa în a cărei circumscripţie  s-a săvârşit fapta ilicită  sau  s-a produs prejudiciul, pentru cererile  privind  obligaţiile  izvorâte  dintr-o asemenea faptă.

In speţă, sunt aplicabile  aceste dispoziţii , întrucât , faţă de obiectul cauzei , respectiv daune morale  pentru  prejudiciul  cauzat reclamantelor  ca urmare  a începerii  urmăririi penale  împotriva lor la sesizarea  pârâtei, competenţa  teritorială este alternativă, astfel că reclamantele, având dreptul de a alege între două instanţe competente, respectiv instanţa de la sediul pârâtei-Tribunalul Municipiului Bucureşti şi cea în raza căreia s-a produs prejudiciul - Tribunalul Mehedinţi, au optat pentru această instanţă,  stabilirea competenţei teritoriale alternative, neaducând atingere dreptului ambelor părţi de a beneficia de un proces echitabil, conf. art. 6 din Convenţie.

Pe fond, se constată că reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 euro , reprezentând daune morale pentru sesizarea cu o plângere penală a Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti împotriva acestora , pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, 288 şi 291 c. p., susţinând că s-au  deplasat de două ori la instituţiile de urmărire penală din Bucureşti pentru a-şi dovedi nevinovăţia, dar şi pentru lezarea imaginii publice, ca urmare a furnizării de către pârâtă presei scrise ,a unui material defăimător la adresa acestora( apărătorul reclamantelor invocând ,prin  concluziile orale, cotidianul  Jurnalul Naţional). 

În practica judiciară raportată la jurisprudenţa CEDO, s-a statuat că aprecierea judecătorului cu privire la situaţia  de fapt,  prejudiciul cauzat ca urmare a atingerii adusă reputaţiei unei persoane şi cuantumul despăgubirilor morale, trebuie coroborată cu  criterii obiective care să rezulte din cazul concret dedus judecăţii, din gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite , intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Este deci, necesar ca reclamantele să probeze măsura în care le-a a fost afectată reputaţia la locul de muncă şi în societate, ca urmare a sesizării de către pârâtă a organelor de urmărire penală prin plângere penală formulată împotriva acestora.

În speţă, se reţine că deşi au formulat acţiunea prin avocat, deci, persoană cu calificare juridică,  reclamantele nu au făcut nici un fel de probatorii cu privire la prejudiciul moral suferit din cauza pârâtei, depunând la dosar numai rezoluţia dată la 11.06.2013, în dosar nr. 19068/P/2011.

Este adevărat că reclamantele au obţinut o soluţie de neîncepere a urmăririi penale pentru faptele imputate de pârâtă , însă instanţa nu poate prezuma existenţa unui prejudiciu moral fără probe care să dovedească măsura în care le-a fost lezată reputaţia, onoarea atât pe plan profesional, cât şi social, familial.

Mai mult, au  invocat că  pârâta le-a adus atingere reputaţiei şi prin furnizarea unui material defăimător la adresa lor, publicat în cotidianul Jurnalul Naţional, fără a se depune articolul respectiv la dosar, poziţia procesuală a pârâtei fiind de nerecunoaştere , conform răspunsului la întrebarea nr. 2 din interogatoriul  reclamantelor( fila 64 ds. fond).

Pentru considerentele expuse,  instanţa apreciază că acţiunea este neîntemeiată,urmând  a fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare