Procedura insolventei

Aspectele cu privire la caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, sunt aspecte ce pot fi invocate doar cu prilejul înscrierii acestei creanţe în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei, iar potrivit art. 75 din Legea nr. 85/2006, contestarea creanţelor înscrise în tabelul definitiv, se poate face doar în împrejurări de excepţie, respectiv în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau erori esenţiale, care au determinat înscrierea acestei creanţe în tabel.

Prin Decizia civilă nr. 1022/A/02.12.2014 Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă a respins apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 827/18.09.2014, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 9849/108/2013/a1, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 827/18.09.2014, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 9849/108/2013/a1, s-a respins contestaţia formulată de creditoarea CEC Bank SA împotriva  tabelului definitiv al creanţelor debitoarei SC A-C SRL, menţinând înscrierea efectuată de lichidatorul judiciar N.I. IPURL în ceea ce priveşte creanţa creditoarei S.D., în tabelul definitiv.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin cererea înregistrată la data de 18 martie 2014, creditoarea CEC Bank SA  Bucureşti a formulat contestaţie împotriva tabelului definitiv al creanţelor debitoarei SC A-C SRL, întocmit de lichidatorul judiciar N.I. IPURL, privind înscrierea creanţei creditoarei SD, cu motivarea că înscrierea creanţei acestei creditoare în tabelul definitiv se datorează unei erori esenţiale care nu a fost avută în vedere de către lichidatorul judiciar; că în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 3916/25.02.2014 a fost publicat Tabelul Preliminar al creanţelor debitoarei în care a fost înscrisă şi creanţa creditorului SD ca si creanţa chirografară în suma de 437.256,13 lei, aceasta fiind menţionată şi în Tabelul Definitiv al creanţelor, care a fost publicat în BPI 4813/10.03.2014; că nu a fost contestat Tabelul preliminar, dar ulterior, a solicitat la arhiva tribunalului studiul dosarului de insolvenţă, ocazie cu care s-a constatat că aceasta creanţă a fost înscrisă în mod greşit la masa credală, urmare a unei erori esenţiale. Astfel, verificând balanţa de verificare pe luna octombrie 2013, şi cuprinsul declaraţiei de creanţă nu se indică contul din Balanţa de verificare în care a fost înregistrată suma cu care s-a înscris la masa credală, şi mai mult la dosarul cauzei nu există contracte de împrumut, bilete la ordin sau extrase de cont din care să rezulte înregistrarea sumelor în Balanţa de verificare, lichidatorul făcând o apreciere greşită a actelor, respectiv, a înregistrat creanţa în Tabelul Definitiv raportat la Balanţa de verificare fără a avea la bază acte justificative.

 NI IPURL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că potrivit prevederilor art. 66 din Legea 85/2006 toate creanţele depuse la dosar au fost verificate, iar procedura de verificare a creanţelor este stabilită de art. 76 alin. 2 din legea cadru; că a constatat că declaraţia de creanţă a creditorului SD, nu are anexate documente suficiente în vederea justificării sumei solicitate, astfel că a solicitat acesteia lămuriri suplimentare, precum şi documente în vederea justificării creanţei solicitate; că având în vedere felul creanţei (sume datorate asociaţilor - creditare de societate) şi faptul ca aceasta deţine şi calitatea de asociat/administrator la SC A-C SRL, i-a comunicat faptul că de la începutul anului 2011 societatea nu a mai desfăşurat activitate din cauza unor probleme personale invocate de către aceasta (divorţ, accident copil) şi a trimis la sediu o terţă persoană care a adus o serie de documente contabile, respectiv bilanţuri depuse la AFP, balanţe lunare, contract împrumut şi acte adiţionale şi de asemenea o serie de documente primare din care rezultă şi creditarea de societate.

Ca urmare a verificărilor efectuate în aceste documente, lichidatorul judiciar a considerat că această creanţă este certă, lichidă şi exigibilă în condiţiile Legii 85/2006 şi ale Codului Civil, iar din situaţiile financiare anuale (bilanţuri) depuse la Administraţia Financiară precum şi din balanţele contabile rezultă fără echivoc că în evidenţele contabile ale debitoarei a fost înregistrată creditarea de societate în contul 455-sume datorate asociaţilor. Mai exact, suma de 437.256,00 lei, se regăseşte raportată prima dată în situaţia financiară a anului 2010, situaţie din care rezultă în mod cert faptul că până la sfârşitul anului 2009 sumele datorate asociaţilor au fost în sumă de 398.256,00 lei iar la sfârşitul anului 2010 sumele datorate asociaţilor au fost în sumă de 437.256,00 lei, rezultând astfel o diferenţă de 39.000,00 lei.

În aceste condiţii, lichidatorul judiciar, ca urmare a verificărilor efectuate a considerat că această creanţă îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea 85/2006, şi ca urmare a înscris creanţa creditorului SD ca şi creanţă subordonată conform art. 123 pct. 9. lit. a) din Legea 85/2006, susţinând că nu există o  eroare esenţială şi solicitând respingerea contestaţiei creditorului CEC BANK SA ca fiind inadmisibilă.

Judecătorul sindic a apreciat neîntemeiată contestaţia creditoarei CEC Bank SA  Bucureşti şi a respins-o, reţinând că tabelul definitiv al creanţelor a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 4813/10.03.2014, iar creanţa creditoarei SD a fost înscrisă în tabelul definitiv cu suma de 437.246,13 lei în grupa creanţelor subordonate conform art. 123 pct. 9, lit. a din Legea 85/2006 şi nu în grupa creanţelor chirografare cum greşit a susţinut creditoarea contestatoare CEC Bank SA Bucureşti.

Creditoarea a formulat contestaţie împotriva tabelul definitiv, solicitând radierea creanţei creditoarei SD din tabelul definitiv al creanţelor debitoarei, întrucât înscrierea creanţei s-a făcut în mod greşit, urmare a unei erori esenţiale în baza căreia  lichidatorul judiciar, a înscris creanţa, în condiţiile în care, în cuprinsul declaraţiei de creanţă nu se indică contul din Balanţa de verificare în care a fost înregistrată suma cu care s-a înscris la masa credală şi la dosar nu există contracte de împrumut BO sau extrase de cont din care să rezulte înregistrarea sumelor  în Balanţa de verificare

Astfel, a susţinut că, lichidatorul judiciar în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 66 alin 1 din Legea 85/2006, coroborat cu dispoziţiile art. 65 alin 2 din Legea 85/2006, a făcut o apreciere greşită a actelor care au stat la Baza declaraţiei de creanţă, respectiv, a înregistrat creanţa în Tabelul Definitiv raportat la Balanţa de verificarea fără a avea la baza acte justificative care să dovedească depunerea acestor sume de bani în conturile societăţii debitoare de către d-na SD.

Referitor la creanţa contestată, Judecătorul sindic a constatat că, creditoarea SD a formulat cerere de admitere a creanţelor pe care a înregistrat-o la Tribunalul Arad  la data de 21 ianuarie 2014, însoţită de balanţa analitică a societăţii pe luna octombrie 2013, filele 57-58 dosar insolvenţă.

Lichidatorul judiciar a înscris creanţa pretinsă de această creditoare în tabelul preliminar şi tabelul definitiv, având în vedere balanţa analitică a societăţii pe luna octombrie 2013, din care a rezultat că în evidenţele contabile ale debitoarei a fost înregistrată creditarea de societate în contul 455-sume datorate asociaţilor.

De asemenea, lichidatorul judiciar conform art. 76 din Legea 85/2006, a solicitat documente suplimentare creditoarei SD  şi a anexat întâmpinării situaţii financiare anuale, balanţe lunare, listare portal ANAF Bucureşti, contract de creditare, acte adiţionale, filele 15-54 dosar nr. 9849/108/2013/a1, precum şi chitanţe, dispoziţii de plată, balanţe lunare, registru de casă şi bancă filele 66-130 dosar, înscrisuri din care rezultă faptul că sumele cu care creditoarea asociată a creditat debitoarea, se regăsesc evidenţiate în aceste situaţii contabile.

Potrivit art. 75 din Legea 85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. 2 şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Judecătorul sindic a constatat că prin contestaţia formulată, această creditoare nu a făcut dovada în sensul art. 249 cod procedură civilă, a existenţei nici unuia dintre cazurile la care se referă articolul sus evidenţiat, pentru a-i fi admisibilă contestaţia şi a apreciat că nu există o eroare esenţială, adică a unei false reprezentări a unor împrejurări  referitoare la trecerea în tabel a creanţei creditorului SD, astfel cum prevede art. 75 alin. 1 din Legea 85/2006.

Astfel, apreciind că creditoarea CEC Bank SA Bucureşti nu a făcut dovada existenţei nici unuia dintre cazurile la care se referă articolul art. 75 din Legea 85/2006,  respectiv cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute, judecătorul sindic a respins contestaţia acestei creditoare împotriva tabelului definitiv al creanţelor debitoarei SC A-C SRL.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea SC CEC BANK SA, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestaţiei sale şi, pe cale de consecinţă să se dispună radierea creanţei creditorului SD din Tabelul definitiv al creanţelor debitoarei SC A-C SRL.

În motivarea apelului se arată că în cuprinsul sentinţei atacate, prima instanţa nu avut in vedere şi notele de şedinţa depuse către CEC BANK SA la dosar în data de 04.08.2014, in care creditoarea contestatoare a criticat si analizat actele depuse de către lichidatorul judiciar in susţinerea întimpinării; că lichidatorul judiciar a apreciat creanţa contestată ca fiind certă, lichida si exigibila in condiţiile Legii 85/2006, raportat la documente fiscale sintetice, respectiv bilanţuri, balanţe şi contract de împrumut si acte adiţionale, care nu au fost anexate la cererea de admitere a creanţei, dar înregistrarea in conturile contabile a unor sume de bani, nu justifica faptul ca SD a creditat societatea; că apelantei i s-au comunicat următoarele acte, care, in opinia lichidatorului judiciar, justifica creanţa: balanţe de verificare la data de 03.2009, 02.2010, 12.2010, 10.2013, bilanţ prescurtat la 31.12.2010 si 31.12.2012, contract de împrumut nr. 1, act adiţional la contractul de împrumut nr. 1 din 31.03.2009, act adiţional la contractul de împrumut nr. 1 din 28.02.2010, verificări de pe site-ul MF din 2008, 2009, 2010, 2011.

Apelanta consideră că analizând aceste acte se pot observa următoarele: contractul de împrumut nr.1 nu are completată suma si data încheierii si este încheiat de SD in baza unei cărţi de identitate emisa la data de 26.03.2012; actele adiţionale din 31.03.2009 respectiv 28.02.2010 sunt încheiate in baza aceleiaşi cărţi de identitate, existând suspiciunea cu privire la încheierea acestor contracte de împrumut; că din actele comunicate de către lichidatorul judiciar nu rezulta caracterul cert, lichid si exigibil al respectivei creanţe, aşa cum acestea sunt definite potrivit art. 662 din NCPC. Ca atare, consideră că eroarea esenţiala care a determinat pe lichidatorul judiciar sa admită creanţa lui SD poartă asupra obiectului prestaţiei, creanţa fiind înscrisa in baza unor contracte de împrumut care nu justifica creanţa certă, lichidă şi exigibila a numitei Secară Daniela, motive pentru care solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

În drept, invocă art. 12 din Legea 85/2006, art. 466 din Codul de procedura civilă.

Intimatul NI I.P.U.R.L., în calitate de lichidator judiciar al S.C. A-C S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca inadmisibil a apelului.

În susţinerea apelului se arată că potrivit art. 66 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar a verificat toate creanţele de la dosar din punct de vedere juridic şi fiscal, conform art. 76 alin. 2 din legea cadru şi a constatat că declaraţia de creanţa a creditorului SD nu are anexate documente suficiente in vederea justificării sumei solicitate, astfel că a solicitat acesteia lămuriri suplimentare, precum si documente justificative, lichidatorul primind o serie de documente contabile si juridice referitoare la activitatea desfăşurata de către societate din care rezulta si creditarea de societate. Prin urmare, constatând că sumele cu care asociata SD a creditat societatea se regăsesc evidenţiate in situaţiile contabile, lichidatorul judiciar a considerat ca aceasta creanţa îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea 85/2006 pentru a fi înscrisă in tabelul definitiv de creanţe.

Astfel, lichidatorul susţine că aceasta creanţa este o creanţa datorata asociatului unic SD, aceasta din urma creditând societatea în vederea desfăşurării activităţii; că societatea, primind un împrumut de la asociat, a înregistrat o datorie, un element de pasiv, ceea ce inseamna că, cresc lichidităţile societăţii dar in acelaşi timp cresc şi datoriile acesteia, iar banii intraţi in societate nu reprezintă veniturile societăţii, neafectând fondurile proprii; că la admiterea acestei creanţe, lichidatorul judiciar a avut in vedere documentele primare in baza cărora s-a efectuat înregistrarea creanţei in contabilitate.

Lichidatorul judiciar invocă prevederile art. 1, art. 2 alin. 1, art. 5 alin. 1, art. 6 alin. 1 şi 2 din Legea 82/1991 privind modul de organizare şi conducere a contabilităţii, precum şi Normele metodologice de întocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile (OMEF 3512), susţinând că la analizarea acestei creanţe, a avut in vedere unul din principiile contabile, respectiv principiul prevalenţei economicului asupra juridicului: „Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de forma juridică a acestora”, respectarea acestui principiu având drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidenţă drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni. Evenimentele şi operaţiunile economico-financiare trebuie evidenţiate în contabilitate aşa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative, ce trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanţă cu realitatea. În condiţii obişnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanţă cu realitatea economică, iar în cazuri rare, când există diferenţe între fondul sau natura economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate operaţiunile, cu respectarea fondului economic al acestora.

Mai mult, conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, obiectul contabilităţii patrimoniului îi constituie reflectarea în expresie băneasca a bunurilor mobile şi imobile, inclusiv solul, bogăţiile naturale, zăcămintele şi alte bunuri cu potenţial economic, disponibilităţile băneşti, titlurile de valoare, drepturi/e şi obligaţiile persoanelor fizice sau juridice (subiecţi de drept), precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute de acestea. Una din funcţiile contabilităţii este funcţia juridică, datele din contabilitate servind ca mijloc de probă în justiţie. Conform legii 92/1991 actualizată, deţinerea cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar si alte drepturi si obligaţii, precum si efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

Astfel, consideră că nu se poate ţine cont de susţinerile apelantei în sensul ca simpla înregistrare in contabilitate a unor sume nu este suficientă, fără indicarea unui temei de drept in acest sens; că potrivit prevederilor Legii 85/2006, daca un creditor nu se regăseşte in lista prevăzuta de art. 28 din lege, acesta nu este notificat in vederea depunerii declaraţiei de creanţa, deoarece nu figurează in evidentele contabile ale debitoarei, aşa încât lichidatorul consideră că nu poate ignora înregistrările contabile şi că aceasta creanţa îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea 85/2006, înscriind-o ca si creanţă subordonată conform art. 123 pct. 9 lit. a) din Legea 85/2006 si nu ca si creanţă chirografară cum a precizat contestatoarea CEC BANK SA; că de fapt, creanţa creditorului SD a fost înscrisă în Tabelul creanţelor în baza tuturor documentelor contabile în posesia cărora a intrat lichidatorul judiciar şi nu doar în baza unor Contracte de împrumut cum a precizat contestatoarea, astfel că nu ne aflam in prezenta unei erori esenţiale, adică a unei false reprezentări a unor împrejurări la trecerea in tabel a creanţei creditorului, aşa cum prevede art. 75 alin. 1 din legea insolvenţei, solicitând respingerea apelului contestatoarei ca inadmisibil.

Analizând actele şi lucrările dosarului în baza art. 476-479 din noul Cod de procedură civilă, în raport de motivele invocate de către creditoarea SC CEC BANK SA, Curtea constată şi reţine următoarele:

Excepţia inadmisibilităţii invocată de către lichidatorul judiciar, dar nemotivată în fapt şi în drept, nu este incidentă în speţă, deoarece potrivit art. 75 din Legea nr. 85/2006, orice persoană interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe în tabelul definitiv şi, cum contestaţia formulată de creditoarea SC CEC BANK SA, întemeiată pe acest temei legal, a fost respinsă, aceeaşi persoană are şi drept de apel împotriva hotărârii prin care s-a respins contestaţia sa.

Cu privire la motivele de apel invocate de creditoarea apelantă, Curtea constată că acest apel este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

În primul motiv de apel, creditoarea critică faptul că instanţa de fond, respectiv judecătorul sindic, nu a ţinut cont la pronunţarea hotărârii de notele sale de şedinţă depuse la dosar la data de 04.08.2014, ceea ce nu se verifică în speţă, deoarece prin notele de şedinţă invocate, creditoarea a reiterat aspectele cuprinse în contestaţia dedusă judecăţii, respectiv acelea că creditoarea SD nu deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi înscrierea creanţei sale în tabel este rezultatul unei erori esenţiale, care a determinat admiterea creanţei.

Aceste aspecte sunt analizate de către judecătorul sindic, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei apelate de la fila 133 dosar fond.

Cu privire la restul motivelor de apel, prin care creditoarea apelantă invocă faptul că eroarea esenţială la care se referă art. 75 din legea insolvenţei, constă în aceea că nu s-a observat de către lichidatorul judiciar că SD nu deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi că actele depuse de aceasta în dovedire, cu precădere contractele de împrumut încheiate cu societatea, nu fac dovada existenţei acestei creanţe, astfel că în mod eronat s-a dispus înscrierea creanţei în tabel, Curtea constată următoarele:

Aspectele cu privire la caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, sunt aspecte ce pot fi invocate doar cu prilejul înscrierii acestei creanţe în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei, iar potrivit art. 75 din Legea nr. 85/2006, contestarea creanţelor înscrise în tabelul definitiv, se poate face doar în împrejurări de excepţie, respectiv în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau erori esenţiale, care au determinat înscrierea acestei creanţe în tabel.

Apelanta creditoare, fiind participant la procedura insolvenţei, avea posibilitatea invocării acestor aspecte în momentul în care a fost afişat şi comunicat tabelul preliminar al creanţelor, dar potrivit propriei afirmaţii formulate în apelul de faţă, aceasta nu a contestat tabelul preliminar, însă a consultat ulterior dosarul la arhiva instanţei şi a constatat că nu este dovedită creanţa creditoarei SD.

Acest fapt, chiar real de ar fi, nu echivalează cu eroarea esenţială, iar pe de altă parte, actele doveditoare, considerate de apelantă ca nefiind reale, nu au fost singurele care au determinat înscrierea creanţei creditoarei SD în tabelul preliminar şi apoi, definitiv al creanţelor debitoarei, căci aşa cum a arătat lichidatorul judiciar, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în apel, creanţa declarată de numita SD s-a regăsit evidenţiată în situaţiile contabile ale societăţii şi a fost dovedită cu situaţii financiare anuale, balanţe lunare, chitanţe, dispoziţii de plată, registrul de casă şi bancă, toate făcând dovada că această creditoare, în calitate de asociat al societăţii debitoare, a creditat debitoarea cu sumele pretinse.

Pentru aceste considerente, în baza art. 480 din noul Cod de procedură civilă, Curtea a respins apelul.

Domenii speta

Spete similare