Anulare decizie de concediere

Dosar nr. 4048/93/2013

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2154

Şedinţa publică de la 12 Iunie 2014

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE N.G.

Asistent Judiciar M.M.

Asistent Judiciar P.R.L.

Grefier M.M.P.

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestatorul M. B.-C. în contradictoriu cu intimata B.C.R., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au fost consemnate în  încheierea de şedinţă din data de 22.05.2014, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 05.06.2014 şi 12.06.2014.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 28.11.2013, contestatorul  M..B.– C. a chemat în judecată pe intimata B.C.R. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: anularea deciziei de concediere nr. …./17.10.2013 na nelegală şi netemeinică, reintegrarea sa pe funcţia deţinută anterior, obligarea intimatei la  plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data  concedierii şi până la data reintegrării efective; obligarea intimatei la plata sumei de 7500 euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul  suferit în timpul derulării raportului de muncă, cât şi cu ocazia concedierii nelegal dispuse, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a fost angajat al BCR în funcţia de şef departament, în temeiul contractului individual de muncă nr. 53 din 10.01.2008, Direcţia operaţiuni bancare, departamentul Coordonarea Numeralului.

Prin decizia nr. …/17.10.2013 a fost concediat în temeiul art. 65 alin. 1 si art. 66 din Codul muncii,  iar concedierea a fost determinata de desfiinţarea postului de şef departament, ca urmare a reorganizării Direcţiei operaţiuni bancare.

Reclamantul  a mai arătat că decizia contestată este nulă absolut pentru neîndeplinirea condiţiilor de forma menţionate la art. 76 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, care este aplicabilă tuturor deciziilor de concediere ce ţin sau nu ţin de persoana salariatului, nulitatea fiind atrasă potrivit art. 78 din Codul muncii.

Dintr-o simplă verificare a deciziei de concediere nr. …/17.10.2013 rezultă că simpla precizare a angajatorului în sensul că „ concedierea este determinata de desfiinţarea postului de Şef departament ..... ca urmare a reorganizării structurii Direcţiei operaţiuni bancare" nu reprezintă o motivare a deciziei de concediere având ca temei de drept art. 65 alin. 1) din Codul muncii. Prin urmare, motivele care determină concedierea, nu sunt cuprinse în decizia contestată.

Astfel, concedierea dispusă în temeiul art. 65 Codul muncii - pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă, urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii.

În decizia de concediere nr. …/17.10.2013 se arată că încetarea contractului individual de muncă al reclamantului se produce deoarece „concedierea este determinata de desfiinţarea postului de Şef departament ..... ca urmare a reorganizării structurii Direcţiei operaţiuni bancare " fără precizarea şi detalierea acestor motive, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 76 alin. lit. a) Codul muncii.

.Prin motivarea în fapt, se înţelege expunerea explicită şi fără echivoc a motivelor de fapt care au determinat luarea măsurii. Acesta se realizează prin descrierea, în cuprinsul deciziei, a situaţiei de fapt care atrage incidenţa temeiului juridic invocat pentru luarea măsurii.

.În speţă, în decizie se menţionează doar .concedierea este determinata de desfiinţarea postului de Şef departament ..... ca urmare a reorganizării structurii Direcţiei operaţiuni bancare " - ceea ce nu echivalează cu expunerea motivelor concrete ce determină concedierea. Astfel, se generează o situaţie de fapt ce nu poate fi verificată şi supusă cenzurii instanţei de judecată investită cu soluţionarea contestaţiei deciziei de concediere. Nici chiar indicarea in preambulul deciziei, a actelor care au stat la baza emiterii deciziei de concediere, nu pot complini aceasta cerinţa legala, atâta timp cat in decizie nu sunt reproduse motivele care au fost avute in vedere la întocmirea acestor documente, pentru a se putea verifica concordanta si realitatea documentelor privind concedierea .

Reclamantul a mai arătat că nici aceasta cerinţa legala de  obligativitate a  menţionării criteriilor de stabilire a ordinii de priorităţi, nu este pe deplin îndeplinita deoarece, menţiunea de la art. 5 din decizia de concediere este destul de generala, făcând trimitere la Codul Muncii si Acordul nr. …/15.03.2013 al BCR SA. Se menţionează in decizie ca, aceste criterii care au fost avute in vedere "acolo unde a fost necesara aplicarea acestora" sunt cele prevăzute de Codul Muncii si Acordul nr. …/15.03.2013 al BCR SA, respectiv evaluarea realizării obiectivelor de performantă.

Este evident ca la nivelul angajatorului a avut loc o concediere colectiva, iar in procedura de reorganizare au fost folosite criteriile pentru stabilirea unei ordini de priorităţi, "acolo unde a fost necesară aplicarea acestora" dar, orice decizie de concediere vizează un singur salariat si cazul particular al acestuia in funcţie de postul deţinut, de performantele individuale precum si de situaţia sociala a acestuia, si, prin urmare, si criteriile pentru stabilirea ordinii de priorităţi trebuie sa fie individualizate pe fiecare salariat in parte, aceasta fiind si raţiunea textului de lege instituit de art. 76 alin. llit. c din Codul muncii,

.O decizie de concediere nu trebuie sa cuprindă motivarea generala a măsurii de reorganizare ce a avut loc la nivelul angajatorului, ci, pornind de la motivele concrete care determina concedierea, sa se ajungă astfel, prin decizia de concediere emisa pentru fiecare salariat in parte, la individualizarea măsurii de concediere cu respectarea condiţiilor legale imperative.

Cu privire la nerespectarea prevederilor art. 65 din Codul muncii, reclamantul a mai arătat că nici condiţiile unei desfiinţări a locului de muncă nu sunt îndeplinite, chiar dacă angajatorul a arătat ca temei al deciziei de concediere doar art. 65 alin. 1), întrucât nu au fost  îndeplinite si următoarele condiţii cumulative:  desfiinţarea să fie efectivă şi  să aibă o cauză reală şi serioasă.

În ceea ce priveşte prima condiţie, se arată că aceasta nu este îndeplinită având in vedere următoarele considerente:

Potrivit Notei nr. …./15.07.2013 de reorganizare a liniei funcţionale Operaţiuni & IT, au fost propuse anumite modificări organizaţionale, printre care reorganizarea Direcţiei Operaţiuni bancare în 2 direcţii distincte: Direcţia Bank Office Pasive şi Tranzacţii şi Direcţia Bank Office Active a căror structură organizaţională este prezentată în conţinutul notei, a punctul D.

Principiile care au stat  la baza acestor schimbări organizaţionale au constat în simplificarea şi standardizarea proceselor din zona operaţiuni, alinierea structurilor organizaţionale pe proces, standardizarea şi uniformizarea funcţiilor de execuţie în zona de back office, susţinerea strategiei de business, driver în reducerea costurilor operaţionale, crearea unei structuri dedicate pentru Proiectele strategice ale Băncii, creşterea vizibilităţii costului operaţional.

S-a mai arătat că din cuprinsul deciziei contestate  nu rezultă caracterul real al cauzei desfiinţării locului de muncă şi deci caracterul obiectiv al acestei măsuri, decizia nerelevând motivul obiectiv care a dus la reorganizarea activităţii, respectiv nu  rezultă din aceasta că reorganizarea activităţii şi  implicit  la desfiinţarea postului se impuneau cu necesitate pentru raţiuni legate de eficientizarea activităţii, având la bază studii temeinice privind activitatea intimatei.

Cu privire la a doua condiţie, respectiv desfiinţarea postului să aibă o cauză reală şi serioasă, reclamantul a arătat că aceasta nu este îndeplinită, deoarece nu a avut loc o reorganizare a activităţii reală prin desfiinţarea efectiva a postului pe care l-a  deţinut.

Reclamantul a mai arătat că un alt motiv de nelegalitate a măsurii de concediere îl constituie nerespectarea prevederilor art. 69 alin. 2 lit. d si alin. 3 din Codul Muncii: în sensul că,  în etapa selectării salariaţilor care urmează să fie disponibilizaţi colectiv, angajatorul trebuie mai întâi sa procedeze la evaluarea realizării obiectivelor de performanţă ale salariaţilor şi abia apoi va aplica criteriile de departajare prevăzute de 69 alin. 2 lit d) Codul Muncii. O primă condiţie pentru a se realiza o triere a salariaţilor care urmau să fie afectaţi de concediere, era evaluarea profesională.

S-a mai arătat că  în Anexa 5.4 la Nota … s-a prevăzut că se desfiinţează un post Şef Departament Operaţiuni Carduri şi 1 Post de şef departament Coordonarea Numerarului şi se creează  1 post Şef departament Operaţiuni carduri şi Coordonarea Numerar care se va ocupa prin selecţie dintre titularii posturilor desfiinţate.

Criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere au fost stabilite prin Notificarea deciziei de concediere colectivă, în sensul că departajarea salariaţilor se va realiza prin evaluarea realizării obiectivelor de performanţă, conform art. 69 alin. 3 Codul muncii, iar în urma consultării cu sindicatele, criteriul menţionat va fi aplicat, astfel: PDS (anii 2011 şi 2012) cu o pondere de 60 % din calificativul final şi indicator de productivitate pentru anul în curs, respectiv test profesional scris, cu o pondere de 40 % din calificativul final. Notificarea  deciziei de concediere nr. …/2013nu a fost menţionată în preambulul deciziei contestate şi nici în textul acesteia.

Reclamantul a mai arătat că, modalitatea de desfăşurare a testării profesionale  scrise nu a fost respectată, aşa cum este prevăzut în Notificarea Deciziei de concediere colectivă, întrucât, în realitate a fost susţinut doar un interviu care nu a fost consemnat/înregistrat, astfel încât să poată produce efecte juridice şi să poată fi supus cenzurii de către instanţa de judecată.

S-a mai arătat că, acestui interviu i-au lipsit criteriile de legalitate referitoare la acordarea unei perioade de timp rezonabilă de pregătire pentru interviu, lipsa unei bibliografii, lipsa unei înştiinţării  privind tematica interviului, absenţa unei informări prealabile privind modul de notare în cazul interviului.

Reclamantul a invocat, faţă de capătul de cerere privind reintegrarea sa pe funcţia avută anterior concedierii, dispoz. art. 80 alin. 2 Codul muncii

Cu privire la capătul de cerere privind plata tuturor drepturilor salariale invocă dispoz. art. 80 alin. 1 Codul muncii.

Faţă de capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 7500 euro,  reprezentând daune morale invocă dispoz. art. 253 alin.1 Codul muncii.  Arată că se impune acordarea acestor daune  pentru toată perioada de hărţuire morală şi marginalizare profesională la care a fost supus.

Cererea este întemeiată în drept pe dispoz. art. 8 alin. 1, art. 39 alin. 1,  art. 65, 66, 68-74, 78, 80 Codul muncii, art. 253 alin. 1 Codul muncii, art. 2 alin. 5, 7 şi 8 din OG nr. 137/200 şi art. 148, art. 194 şi urm., art. 453  Cod proc. civilă.

În dovedirea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv:decizia nr. …/17.10.2013, act de identitate, contractul individual de munca, acte adiţionale la contractul individual de munca, notificarea deciziei de concediere colectivă, adresele nr. ../2013, …/2013, nora …/15841, aspecte de personal,  fise post, regulament intern al BCR, corespondenţă electronică.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în temeiul art. 193 Cod proc. civilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a medierii,  iar pe fondul cauzei, solicită respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că, aşa cum rezultă din preambulul deciziei de concediere, suntem in prezenta unei concedieri pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, o concediere colectiva care nu poate sa vizeze analiza individuala a salariatului raportata la competenta sa profesionala, ci priveşte o "colectivitate", un grup de salariaţi ale căror posturi vor fi suprimate din structura organizatorica a angajatorului.

 Din însăşi definiţia data concedierii in textele de lege (art. 68 si urm. din Codul muncii) rezulta faptul ca in cazul concedierii colective nu este vizat un singur salariat, ci un grup de salariaţi sau o colectivitate de salariaţi.

Prin urmare, angajatorul nu poate avea in vedere persoana unui salariat sau motive care sa tina de persoana salariatului in cauza, fata de împrejurarea ca încetarea raporturilor de munca in temeiul disp. art. 65 coroborat cu art. 66 din Codul muncii vizează desfiinţarea locurilor de munca ocupate de salariaţii concediaţi, acţiune privita in ansamblul unui proces de reorganizare a activităţii desfăşurata in cadrul angajatorului.

In ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţei obligatorii instituita de dispoziţiile art. 76 alin (1) lit. a din Codul Muncii, se arată ca decizia de concediere nr.  3700/17.10.2013 întruneşte cerinţele legale, motiv pentru care nu este susceptibila de a fi sancţionata cu nulitate absoluta.

Motivele de fapt ale concedierii colective sunt menţionate in chiar cuprinsul art. 65 alin.1 Codul Muncii, acestea constând in desfiinţarea locului de munca ocupat de salariat,din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia.

Motivarea deciziei de concediere in chiar cuprinsul sau, aşa cum este ceruta în mod obligatoriu de lege, presupune o expunere explicita a acestor motive, respectiv descrierea clara si completa a situaţiei de fapt ce determina luarea acestei decizii.

In cauza dedusa judecaţii, cu referire la Decizia de concediere emisa sub nr….17.10.2013, se arată că motive legale se regăsesc in cuprinsul actului contestat, al cărui conţinut este înscris la art. 1 si 2 din aceasta.

Cu privire la îndeplinirea acestei cerinţe obligatorii constând în înscrierea in cuprinsul actului a "motivelor care au determinat concedierea", legiuitorul nu a prevăzut in mod expres modalitatea in care motivele trebuie sa se regăsească in cuprinsul deciziei si nici nivelul de detaliu în care acestea trebuie descrise.

Prin urmare, nimic nu împiedica ca aceste aspecte sa rezulte fie expres, fie implicit din cuprinsul deciziei, câta vreme scopul pentru care legea impune o astfel de cerinţa a fost atins: desfiinţarea locului de munca ocupat de salariat este independenta de buna sau reaua credinţa a angajatorului, fiind determinata de împrejurări obiective, ce pot fi verificate/cenzurate de către instanţa de judecata.

Pârâta a mai arătat că în  decizia contestata se arata in mod clar faptul ca reorganizarea activităţii a impus necesitatea desfiinţării anumitor posturi, printre care se află şi cel al reclamantului si ca aceasta suprimare din structura sa a impus concedierea colectiva, apreciază ca cerinţa impusa de legiuitor prin disp. art. 76 alin.(1) lit. a) a fost îndeplinita.

In ceea ce priveşte critica adusa de către reclamant deciziei de concediere emisa sub nr…./17.10.2013, sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 76 alin (1) lit. c din Codul Muncii, se arată că si aceasta este neîntemeiata.

In susţinerea acestei critici, reclamantul argumentează faptul ca motivul de nulitate este evident fata de împrejurarea ca: menţiunea de la art. 5 din decizia de concediere este destul de generala, făcând trimitere la Codul Muncii si Acordul nr. …/15.03.2013 al BCR ". Fata de aceasta susţinere, se arată faptul că, daca legiuitorul ar fi dorit ca raţiunea textului de lege sa fie cea indicata de către reclamant ar fi prevăzut in mod expres in cuprinsul textului de lege.

Textul de lege la care face trimitere reclamantul pentru a-si susţine in drept motivul de nulitate absoluta invocat este extrem de clar redactat si nu lasă loc la interpretări, legiuitorul făcând trimitere expresa la disp. art. 69 alin (2) lit, d) din Codul Muncii.

Or, potrivit disp. art. 69 alin (2) llt, d) din Codul Muncii criteriile pe care trebuie sa le aibă in vedere (si sa le aplice) angajatorul in cazul concedierii colective sunt cele reglementate de lege sau contractele colective de munca.

Prin urmare, in mod corect si legal in cuprinsul deciziei de concediere au fost menţionate criteriile prevăzute in Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii precum si cele înscrise de către angajator in reglementările sale, in speţa Acordul nr. 91/15.03.2013 al BCR încheiat cu organizaţiile sindicale care se aplica in cadrul BCR.

Pârâta a mai arătat faptul că,  analizând art. 5 al actului contestat sa observe faptul ca angajatorul a prevăzut ca in contextul in care situaţia de fapt va impune necesitatea departajării salariaţilor ale căror posturi vor fi desfiinţate ca urmare a reorganizării, se vor aplica criteriile prevăzute de dispoziţiile Codului Muncii si Acordul nr. …/15.03.2013 al BCR SA. Or, in contextul in care in structura organizatorica a pârâtei a existat un singur post de sef departament in cadrul Departamentului Coordonarea Numerarului ocupat de catre reci amant. post desfiinţat ca urmare a reorganizării, în cuprinsul deciziei contestate sunt prevăzute criteriile de departajare aplicabile in cazul concedierii colective - conform obligaţiilor legale incidente - dar in mod obiectiv nu avea cum sa opereze o astfel de departajare, in condiţiile in care in nu mai exista un alt post de sef departament al Departamentului Coordonarea Numerarului decât cel ocupat de reclamant. Departajarea este aplicabilă între salariaţii care ocupă posturi identice care sunt afectate de o reducere. Criteriile de departajare sunt astfel aplicabile numai în măsura în care avem mai mulţi salariaţi pe posturi identice. În speţa de faţă, criteriile nu pot fi aplicate, neexistând, după cum am menţionat, mai mulţi salariaţi pe postul de sef departament al Departamentului Coordonarea Numerarului.

Cu privire la caracterul temeinic si legal al deciziei contestate, pârâta a mai arătat faptul că in cadrul BCR a avut loc o schimbare a structurii organizatorice îmbinata cu o reorganizare a activităţii bancare, schimbare aprobata prin Hotărârea Consiliului de Supraveghere al BCR SA din data de 08.08.2013.

Astfel, potrivit Notei nr…. din 15.07.2013 a Direcţiei Resurse Umane privind Reorganizarea Liniei Funcţionale Operaţiuni & IT, au fost propuse anumite modificări organizaţionale printre care si reorganizarea Direcţiei Operaţiuni Bancare (DOB) in doua direcţii distincte. Astfel,  cu unanimitate de voturi, membrii Consiliului de Supraveghere al BCR au aprobat: "Structura organizatorica detaliata pentru linia Funcţionala Operaţiuni si IT, respectiv reorganizarea Direcţiei Operaţiuni Bancare prin Divizarea acesteia in 2 Direcţii distincte: Direcţia Back Office Pasive si Tranzacţii si Direcţia Back Office Active. Odată cu alte măsuri  a fost aprobată şi fuziunea Departamentului Operaţiuni Carduri si Departamentului Coordonarea Numerarului rezultând astfel Departamentul Operaţiuni Carduri si Coordonare Numerar, fapt care a dus practic la desfiinţarea postului reclamantului. Acest aspect rezulta si din cuprinsul Procesului Verbal nr. …/08.08.2013 al Consiliului de Supraveghere al Băncii Comerciale Romane SA.

În  speţa dedusa judecaţii au fost îndeplinite condiţiile de legalitate cumulativ impuse de lege (art.65 alineat 2 Codul muncii) întrucât:  desfiinţarea locului de munca este efectiva şi  desfiinţarea locului are o cauza reala si serioasa.

Cu privire la cererea de reintegrare pe funcţia deţinuta anterior si plata tuturor drepturilor salariale, pârâta a arătat faptul ca, in urma reorganizării Liniei Funcţionale Operaţiuni & IT, respectiva Direcţia  Operaţiuni Bancare, postul deţinut de reclamant - sef departament in cadrul Departamentului Coordonarea Numerarului a fost desfiinţat si aşa cum rezulta din înscrisurile depuse in probatoriu, acest post nu se mai regăseşte in organigrama băncii si nici aceasta funcţie in actualul stat de funcţiuni.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului privind plata tuturor drepturilor salariale cu salariile indexate, majorate si reactualizate de la data concedierii si pana la data reintegrării efective, solicită respingerea acestui capăt de cerere pentru motivele arătate anterior din care rezulta caracterul temeinic si legal al concedierii intervenite.

Faţă de solicitarea reclamantului cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 7500 euro, reprezentând daune morale, faţă de temeiul de drept invocat de reclamant, respectiv art. 253 alin. 1 Codul muncii, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat, în situaţia în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, se arată faptul că acest capăt de cerere nu este întemeiat, întrucât  în cadrul BCR a avut loc o concediere colectivă.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului în sensul că a fost hărţuit moral şi marginalizat profesional la locul de muncă,  pârâta a arătat faptul că la data de 13.09.2013, reclamantului i s-a comunicat o informare prin care era înştiinţat că postul de şef departament din cadrul Departamentului Operaţiuni Carduri  şi Coordonare Numerar, înfiinţat ca urmare a reorganizării Direcţiei Operaţiuni Bancare va fi ocupat  prin selecţie, ocazie cu care i-au fost comunicate şi criteriile de selecţie pentru noul post. De asemenea, la data de 16.09.2013, reclamantul a fost invitat să participe la data de 17.09.2013, ora 13,00 la interviul organizat în acest sens, acesta comunicând  că nu înţelege să participe la selecţie, fără a invoca alte aspecte sau justificări pentru decizia acestuia de a nu participa la interviu. Ulterior, angajatorul i-a mai comunicat reclamantului  disponibilitatea de a participa la interviu în data de 19.09.2013, ora 14,00, acesta confirmând participarea sa.

Ca urmare a participării la procesul de selecţie pentru ocuparea postului de Sef Departament Operaţiuni Carduri si Coordonare Numerar, reclamantul a obţinut un calificativ final de 2.99 format din evaluările profesionale anuale cu o pondere de 60% din nota finala si calificativul obţinut in urma evaluării cunoştinţelor si competentelor prin metoda interviului structurat cu o pondere de 40%. Având in vedere ca nota obţinuta de către reclamant a fost inferioara celei obţinute de contracandidatul acestuia, contestatorul a fost anunţat la data de 20.09.2013 ca nu a fost selectat pentru ocuparea acestui post.

 Totodată, in conformitate cu Nota de reorganizare a Liniei Funcţionale Operaţiuni & IT, reclamantului i-a fost comunicata oferta directa pentru postul de Supervizor in cadrul Biroului Coordonare Numerar, oferta neacceptata de către acesta. Selecţia organizata viza ocuparea unui post nou creat si nu departajarea anumitor salariaţi care ocupau posturi similare pentru ocuparea posturilor rămase ca urmare a reducerii de posturi in urma reorganizării.

În dovedirea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv:  înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei de concediere.

Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin  care solicită înlăturarea tuturor apărărilor formulate de pârâtă.

În cauză au fost încuviinţate şi administrate probe, pentru reclamant proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei şi proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul S.P. şi pentru intimată proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în cauză, tribunalul constată următoarele:

Reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei în baza Contractului individual de  muncă înregistrat sub nr. …/10.01.2008 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor în funcţia de şef departament.

Prin decizia de concediere nr. …./17.10.2013 emisă de către pârâtă, reclamantul a fost concediat în temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi 66 din Legea nr. 53/2003 republicată.

În decizia contestată s-a reţinut faptul că, concedierea a fost determinată de desfiinţarea postului de şef departament ocupat de reclamant, ca urmare a reorganizării Direcţiei Operaţiuni Bancare, iar salariatul a refuzat ocuparea unui alt loc de muncă oferit de către pârâtă.

În decizia de concediere au fost mentionate criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate şi anume, cele prevăzute de Legea nr. 53/2003 şi cele menţionate în Acordul nr. …/15.03.2013 al B.C.R. SA, respectiv evaluarea realizării obiectivelor de performanţă.

Potrivit dispozitiilor art. 65 alin 1 şi 2 Codul muncii: (1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Potrivit art. 66 Codul muncii: Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.

Sunt nefondate susţinerile reclamantului  în sensul că la emiterea deciziei de concediere nu au fost respectate prevederile art. 76 lit. a Codul muncii.

După cum se observă concedierea s-a dispus în temeiul art. 65 alin. 1 Codul  muncii, făcându-se menţiunea că motivul concedierii l-a constituit desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamant.

Aşa fiind, în decizia de concediere nu era necesar să se expună în amănunt motivele de fapt şi de drept  care au determinat luarea măsurii,

Este necesar ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, fapt ce poate din dovedit prin orice mijloace de probă, chiar dacă acestea nu au fost evidenţiate în cuprinsul deciziei de sancţionare.

Cauza este reala, când are un caracter obiectiv, adică este impusa de dificultăţi economice sau transformări tehnologice, independenta de buna sau reaua credinţa a angajatorului sau de persoana salariatului.

Cauza este serioasa, când se impune din necesitaţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii si nu disimulează realitatea.

Cu privire la cauza reală şi serioasă a reorganizării, instanţa apreciază că nu este necesară dovedirea de către angajator a existentei unor dificultăţi economice,  ce ar presupune pierderi financiare efective. ci este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activităţii În scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane şi financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalităţii În care Îşi organizează activitatea.

În cadrul pârâtei,  a avut loc o schimbare a structurii organizatorice îmbinata cu o reorganizare a activităţii bancare, schimbare ce a fost aprobata prin Hotărârea Consiliului de Supraveghere al BCR SA din data de 08.08.2013.

Aşa cu, rezultă din Nota nr…. din 15.07.2013 a Direcţiei Resurse Umane privind Reorganizarea Liniei Funcţionale Operaţiuni & IT, au fost propuse anumite modificări organizaţionale printre care si reorganizarea Direcţiei Operaţiuni Bancare (DOB) in doua direcţii distincte.

Membrii Consiliului de Supraveghere al BCR au aprobat,  cu unanimitate de voturi, structura organizatorica detaliata pentru linia Funcţionala Operaţiuni si IT, respectiv reorganizarea Direcţiei Operaţiuni Bancare,  prin divizarea acesteia in 2 direcţii distincte, respectiv:  Direcţia Back Office Pasive si Tranzacţii si Direcţia Back Office Active.

Totodată a fost aprobată şi fuziunea Departamentului Operaţiuni Carduri si Departamentului Coordonarea Numerarului, rezultând astfel Departamentul Operaţiuni Carduri si Coordonare Numerar, fiind  desfiinţat postului reclamantului. Acest aspect rezulta si din cuprinsul Procesului Verbal nr. 27/08.08.2013 al Consiliului de Supraveghere al Băncii Comerciale Romane SA.

Desfiinţarea locului de muncă al reclamantului a fost efectivă, acesta fiind suprimat din structura organizatorică a pârâtei.

În consecinţă, instanţa constată că desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamant este efectivă şi se bazează pe o cauză reală şi serioasă.

Referitor la organizarea selecţiei pentru postul de şef departament în cadrul departamentului Operaţiuni Carduri şi Coordonarea numerarului, instanţa constată că nu sunt întemeiate susţinerile reclamantului.

La data de 13.09.2013, s-a comunicat reclamantului o informare prin care era înştiinţat că postul de şef departament din cadrul Departamentului Operaţiuni Carduri  şi Coordonare Numerar, înfiinţat ca urmare a reorganizării Direcţiei Operaţiuni Bancare, va fi ocupat  prin selecţie, precum şi criteriile de selecţie pentru noul post. La data de 16.09.2013, reclamantul a fost invitat să participe la data de 17.09.2013, ora 13,00 la interviul organizat în acest sens, acesta comunicând  că nu înţelege să participe la selecţie, neinvocând aspecte sau justificări pentru decizia sa de a nu participa la interviu.

Cu toate că reclamantul a refuzat participarea la interviul din data de 17.09.2013, angajatorul i-a mai comunicat acestuia  disponibilitatea de a participa la un alt interviu în data de 19.09.2013, ora 14,00, salariatul confirmând participarea sa.

Ca urmare a participării la procesul de selecţie pentru ocuparea postului de Sef Departament Operaţiuni Carduri si Coordonare Numerar, reclamantul a obţinut un calificativ final de 2.99 format din evaluările profesionale anuale cu o pondere de 60% din nota finala si calificativul obţinut in urma evaluării cunoştinţelor si competentelor prin metoda interviului structurat cu o pondere de 40%.

Nota obţinuta de către reclamant a fost inferioara notei obţinute de contracandidatul acestuia, contestatorul fiind anunţat la data de 20.09.2013 ca nu a fost selectat pentru ocuparea acestui post.

 În  conformitate cu Nota de reorganizare a Liniei Funcţionale Operaţiuni & IT, i-a fost comunicata reclamantului  oferta directa pentru postul de Supervizor in cadrul Biroului Coordonare Numerar, oferta ce nu a fost acceptata de către acesta.

Sunt nefondate şi criticile formulate de reclamant în legătură cu criteriile de departajare, în sensul că interviul nu a fost prevăzut în notificarea deciziei de concediere colectivă.

Tribunalul apreciază că angajatorul este cel care are dreptul să stabilească criteriile de departajare în funcţie de specificul activităţii şi de obiectivele urmărite, iar pe de altă parte, criteriile de departajare au fost aceleaşi pentru ambii candidaţi la ocuparea postului, ambii fiind supuşi interviului. 

Pentru toate aceste  considerente de fapt şi de drept, tribunalul constată că decizia contestată este legală şi temeinică, urmând să fie respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de contestatorul M. B.-C., CNP – …, domiciliat în O., str. … nr. …,judeţ Ilfov,  în contradictoriu cu intimata B.C.R., CUI – …  cu sediul în B.i, BD. … nr. ….,  ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Tribunalul Ilfov.

Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Iunie 2014.

PRESEDINTE, ASISTENT JUDICIAR, ASISTENT JUDICIAR,

GREFIER,

M.M. 16 Iunie 2014

Redactat NG – 27.06.2014 – 4 ex.

Lucrat 2 com. - 30.06.2014

Domenii speta

Spete similare