Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal. Concursul de infracţiuni.

Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal. Concursul de infracţiuni.

În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracţiuni, într-o primă etapă se verifică incidenţa dispoziţiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.

În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal.

În cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.

În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.

Sediul materiei:  art. 6 şi 39 din noul Cod penal.

Tribunalul Ialomiţa – secţia penală, decizia penală nr. 62/21.05.2014.

I N S T A N Ţ A

Asupra contestaţiei penale de faţă constată:

Din actele şi lucrările dosarului constată:

Prin sentinţa penală nr.XX din XX.03.2014, pronunţată de Judecătoria Slobozia a fost respinsă sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Slobozia, constituită în baza H.G. nr. 836/2013, privind persoana condamnată G.C.(date), deţinut în Penitenciarului Slobozia, ca neîntemeiată.

A dispus  comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii procurorului şi condamnatului.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că pedepsele pentru care persoanei condamnate i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare prin sentinţa penală nr.xx/2013 a Judecătoriei Slobozia (hotărâre de contopire) se regăsesc incriminate în noua reglementare penală şi au un maxim special mai mare decât pedepsele aplicate condamnatului.

A mai reţinut prima instanţă că deşi, în privinţa infracţiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 – 209 alin. 1 lit. e,g şi i C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. pentru săvârşirea căreia petentul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentinţa penală nr. xx/xx.11.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea în forma tip (art. 229 lit. b şi d N.C. pen.) este de 5 ani închisoare, instanţa reţine că aceasta a fost săvârşită în formă continuată, potrivit art. 41 alin. 2 C. pen., iar în conformitate cu noua reglementare (art. 35 N.C.pen.) infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.

Aşadar, maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea de furt calificat în formă continuată pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentinţa penală nr. xx/xx.11.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti este de 8 ani închisoare şi este alcătuit din maximul special de 5 ani închisoare la care se adiţionează 3 ani închisoare conform disp. art. 36 alin. 1 N.C.pen.

În consecinţă, constatând că pedepsele aplicate se situează sub maximul prevăzut de legea nouă, instanţa de fond a respins sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Slobozia privind persoana condamnată G.C..

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie, în termen, motivată, petentul contestator G.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele contestaţiei, oral expuse de apărătorul numit din oficiu al contestatorului, se găsesc în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Tribunalul, examinând sentinţa atacată şi actele dosarului în raport de criticile formulate oral, cu luarea în considerare a dispoziţiilor legale în materie, apreciază contestaţia ca fondată pentru următoarele consideraţiuni.

Potrivit Deciziei nr.1/14.04.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.349/13.05.2014, pronunţată în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Î.C.C.J., în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de intrarea în vigoare a noului cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracţiuni, într-o primă etapă se verifică incidenţa dispoziţiilor art.6 Cod penal, cu privire la pedepsele individuale.

Potrivit mecanismului de aplicare a legii penale mai favorabile descris în considerentele Deciziei, în ipoteza în care există o diferenţă între pedepsele aplicate şi maximul prevăzut de legea nouă, judecătorul va constata incidenţa dispoziţiilor art.6 Cod penal, pedeapsa definitivă aplicată conform legii vechi urmând a fi redusă la acest maxim special.

În speţă, petentul contestator a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea pentru infracţiuni concurente, prin sentinţa penală nr.XX/2010 pronunţată de Judecătoria Buzău şi sentinţa penală nr.XX/XX.11.2009 pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti.

Pedepsele au fost contopite prin sentinţa penală nr.526/19.07.2013 a Judecătoriei Slobozia, urmând ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

Analiza pedepselor individuale care compun pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, conduce la cobncluzia, împărtăşită şi de instanţa fondului, că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.688/2009 pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.208, alin.1- 209, alin.1 lit.e,g,i Cod penal cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal depăşeşte maximul special prevăzut de noua reglementare penală în art.229, alin.1, lit.b şi d cod penal (5 ani închisoare).

Rezultă de aici, în aplicarea dispoziţiilor obligatorii ale Deciziei nr.1/2014 a Î.C.C.J., că pedeapsa de 7 ani închisoare trebuie redusă la maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv la 5 ani închisoare.

Tribunalul nu împărtăşeşte punctul de vedere exprimat de prima instanţă cu privire la reţinerea sporului de 3 ani aplicabil în cazul săvârşirii unei infracţiuni în formă continuată.

Astfel, se constată că atât în vechea reglementare (art.42 Cod penal), cât şi în noua reglementare (art.35 Cod penal), legea prevede aplicarea facultativă a unui spor de pedeapsă în cazul săvârşirii unei infracţiuni în formă continuată.

Analiza sentinţei penale nr.XX/2009, conduce la concluzia că instanţa Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti nu a aplicat niciun spor la pedeapsa de 7 ani închisoare, chiar dacă infracţiunea pentru care G.C. a fost condamnat a fost săvârşită în formă continuată.

În aceste condiţii şi constatând că legea nouă reglementează aplicarea facultativă a sporului de pedeapsă în cazul infracţiunii continuate, se apreciază de către Tribunal că la stabilirea maximului de pedeapsă prevăzut de legea nouă nu poate fi reţinut şi sporul prevăzut de art.35 Cod penal, pentru că un asemenea spor nu are un corespondent identificat sau identificabil în pedeapsa pronunţată.

A proceda în alt mod înseamnă a trece la o nouă reindividualizare a pedepsei, lucru care contravine principiului autorităţii de lucru judecat.

Se apreciază, deci că, sub acest aspect, contestaţia este admisibilă.

Potrivit Deciziei nr.1/2014, în a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi  depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art.39 din Codul penal.

Petentul contestator a fost condamnat prin sentinţele penale mai sus amintite la pedepsele de 3 ani închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 3 luni închisoare şi 7 ani închisoare.

Procedând la reducerea pedepsei de 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru argumentele mai sus arătate, în baza art.39 Cod penal se ajunge la o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 9 luni închisoare (5 ani + 1/3 (5 ani şi 3 luni).

Rezultă, aşadar, că pedeapsa rezultantă stabilită în a doua etapă potrivit art.39 Cod penal este mai mică decât pedeapsa rezultantă stabilită potrivit legii vechi, care era de 7 ani închisoare.

Şi în fine, potrivit dispoziţiilor Deciziei nr.1/2014, în cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza art.39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acel maxim.

Ca urmare, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare trebuie redusă la maximul special calculat potrivit art.39 Cod penal, respectiv la 6 ani şi 9 luni închisoare.

Pentru toate cele ce preced,  în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală combinat cu art.23 alin.9 din Legea 255/2013 va admite, ca fondată, contestaţia formulată de condamnatul G.C. împotriva sentinţei penale nr. XX din XX.03.2014 pronunţată de Judecătoria Slobozia.

Va desfiinţa sentinţa atacată şi, rejudecând,

Va admite sesizarea comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Slobozia privind pe condamnatul Gheorghe Costin.

Va repune în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr.XX din XX.07.2013 pronunţată de Judecătoria Slobozia. 

În baza art.6 alin.1 Cod penal va reduce pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g,i Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal la  5 ani închisoare, maximul prevăzut de  art.229 alin.1 din Noul cod penal.

În baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal va contopi pedepsele de 3 ani, 1 an, 1 an, 3 luni, 5 ani închisoare, condamnatul G.C. având de executat pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare.

Va dispune anularea vechilor forme de executare şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare.

Va deduce din pedeapsă reţinerea din data de 08.04.2005 la 09.04.2005 şi 18.04.2005 la 19.04.2005, durata arestării preventive de la 13.11.2006 la 12.10.2007 şi durata executată de la 06.04.2011 la zi.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, din care onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei,  vor rămâne în sarcina acestuia.

Văzând şi dispoziţiile art.4251, alin.(7) Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală combinat cu art.23 alin.9 din Legea 255/2013 admite, ca fondată, contestaţia formulată de condamnatul G.C. (date), deţinut în Penitenciarul Slobozia, împotriva sentinţei penale nr. XX din XX.03.2014 pronunţată de Judecătoria Slobozia.

Desfiinţează sentinţa atacată şi, rejudecând,

Admite sesizarea comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Slobozia privind pe condamnatul G.C..

Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr.XX din XX.07.2013 pronunţată de Judecătoria Slobozia. 

În baza art.6 alin.1 Cod penal reduce pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g,i Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal la  5 ani închisoare, maximul prevăzut de  art.229 alin.1 din Noul cod penal.

În baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal contopeşte pedepsele de 3 ani, 1 an, 1 an, 3 luni, 5 ani închisoare, condamnatul G.C. având de executat pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare.

Dispune anularea vechilor forme de executare şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare.

Deduce din pedeapsă reţinerea din data de 08.04.2005 la 09.04.2005 şi 18.04.2005 la 19.04.2005, durata arestării preventive de la 13.11.2006 la 12.10.2007 şi durata executată de la 06.04.2011 la zi.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, din care onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei,  rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, XX mai 2014.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare