Art.406 c.p.civ - renunţare la judecată. Revenire ulterioară. Efecte.

ART.406 c.p.civ - renunţare la judecată. Revenire ulterioară. Efecte.

Renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, ulterior primului termen de judecată şi în aceste condiţii renunţarea la judecată nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Textul de lege arată că dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa  va acorda pârâtului un termen, până la care să şi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare la judecată. În cauză, reclamantul a revenit asupra renunţării prin precizările depuse în scris şi susţinute oral la termenul de judecată, înainte ca pârâta să-şi exprime acordul cu privire la declaraţia reclamantului de renunţare la judecată şi înainte ca instanța să ia act prin încheiere sau hotărâre  de declaraţia de renunţare.

Este adevărat că ne aflăm în prezenţa unui act juridic unilateral, ce nu poate fi retras decât în anumite condiţii, numai după ce judecătorul a luat act prin încheiere de existenţa acestuia. Până la momentul la care pârâta nu şi-a manifestat acordul cu privire la declaraţia de renunţare şi deci nu s-a pronunţat instanța, reclamantul poate să-şi retragă cererea de renunţare la judecată.

Dosar nr.

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 22/2015

Şedinţa publică din 21 Ianuarie 2015

Completul compus din:

Preşedinte

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant S D împotriva sentinţei civile nr…. pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosar nr. …şi în contradictoriu cu intima S A.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurentul reclamant S D şi avocat Ghe D pentru intima S A.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat instanţei că s-a depus de către recurentul reclamant S D o notă de şedinţă la data de 13.01.2015, s-au depus concluzii scrise de către acelaşi recurent reclamant, după care interpelate părţile arată că nu mai au alte cereri de formulat, sau probe de administrat. Instanţa declară deschise dezbaterile asupra recursului formulat şi acordă cuvântul părților în ordinea prevăzută de art. 214 C.pr.civ.

 Recurentul reclamant S D a arătat că la data de 2.06.2014 s-a adresat instanţei cu o cerere de observare a dosarului şi a observat că la dosarul cauzei sunt depuse înscrisuri şi fotografii din care a rezultat că s-a început demolarea gardului şi astfel a arătat instanţei că dacă pârâta îşi îndeplineşte obligaţiile din procesul verbal, acesta poate renunţa la judecarea cauzei. Astfel, cauza a fost amânată la data de 3.09.2014 pentru a se pune în discuţie declaraţia dată de acesta în şedinţă publică şi ulterior  a arătat că renunţă la declaraţia dată, pentru că pârâta nu a demolat temelia gardului şi a solicitat continuarea judecăţii pentru terenul ocupat de această temelie. Instanţa a încălcat dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 8 C.pr.civ. şi a pronunţat o hotărâre nelegală, prin care a luat act de renunţarea la judecata cauzei, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În temeiul art.519 c.pr.civ. solicită şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru ca cea din urmă instanţă să se pronunţe pe temeiul art. 406 C.pr.civ., în condiţiile în care a arătat că renunţă la declaraţia de renunţare înainte  de a fi pusă în discuţia părţilor.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate  de intimata pârâtă, arată că instanța îl obligă la cheltuieli de judecată, în condiţiile în care pârâta nu a fost prezentă decât la un termen de judecată, la fel şi apărătorul care a asistat-o, iar în ultima şedinţă de judecată depune o chitanţă de cheltuieli pentru nemunca avocatului.

Instanţa în ceea ce priveşte cererea recurentului de sesizare a ICCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constată că această cerere a  fost făcută după ce au fost închise dezbaterile, motiv pentru care această cerere nu poate fi primită, raportat la dispoziţiile art. 394 alin. 3 C.pr.civ., astfel că nu va mai pune în discuţia părţilor această cerere.

 Avocat G D pentru intimata S A a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinţei civile ca temeinică şi legală , susţine că instanţa s-a raportat la art. 409 C.pr.civ., iar practica ICCJ este formată pe vechiul cod de procedură civilă . Susţine că nu sunt motive de nelegalitate a sentinţei, că terenurile sunt limitrofe şi astfel reclamantul recurent nu avea cum să nu observe dacă sentinţa civilă a fost pusă în executare. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, susţine că în întreaga fază scrisă s-a făcut o apărare, iar art. 406 C.pr.civ. îl îndreptăţeşte pe pârât la a solicita cheltuieli de judecată.

Tribunalul reţine cauza spre soluţionare pe recursul formulat.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-Jiu sub nr…., reclamantul S D a chemat în judecată  pe pârâta S A, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie autorizat  să demoleze gardul despărţitor, construit de pârâtă pe terenul său şi  să-l construiască  pe aliniamentul  stabilit  în raportul  de expertiză  întocmit de expert în dosarul penal nr…., pe cheltuiala pârâtei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în fapt prin sentinţa civilă nr.  …pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. …a fost obligată pârâta  să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie diferenţa de teren de  15 mp ce face parte din suprafaţa de  24,30 mp identificată în raportul de expertiză întocmit de expert în dosarul penal nr.  ..şi care nu a făcut obiectul  sentinţei civile nr. a Judecătoriei Tg-Jiu, pronunţată în dosarul nr. 10752/2001. Reclamantul a mai arătat că  pârâta a fost obligată  să-şi retragă gardul despărţitor construit pe terenul în litigiu  pe aliniamentul stabilit de raportul de expertiză  întocmit de expert  în dosarul penal nr…, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de  382 lei.

A susținut că prin sentinţa civilă nr.12714/29.11.2001 pârâta a fost obligată să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie  suprafaţa de  9,20 mp pe lungimea de  23 m şi lăţimea de 0,40 m, vecină la răsărit  cu proprietatea pârâtei, la Sud cu proprietatea reclamantului, la Nord cu  DN 66 şi a fost obligată să  retragă gardul dintre cele două proprietăţi, având ca reper 4 stâlpi şi pomi fructiferi plantaţi pe linia de hotar; că sentinţa civilă nr.2389/30.03.2010 a fost pusă în executare  la data de  14.02.2013, conform dosarului de executare nr.201/2011 şi a procesului verbal nr.201/ 14.03.2013 întocmit de BEJ...

A mai susţinut reclamantul că pârâta nu a contestat procesul verbal nr… şi nici nu s-a conformat dispozitivului sentinţei civile  nr…. şi dispozitivului sentinţei  nr… ale Judecătoriei Tg-Jiu.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiilor art. 1528 C.civ., art.192 C.pr.civ.

Pârâta a formulat  întâmpinare, prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. A susţinut pârâta că  obiectul prezentului dosar este acelaşi cu obiectul dosarului nr. ..al Judecătoriei Tg-Jiu în care s-a pronunţat încheierea nr. ...Menţionează pârâta că  sentinţa civilă nr… a fost pusă în executare  de către BEJ …în anul 2003 şi nu mai poate fi pusă încă  odată  în executare fiind trecut termenul  de prescripţie a executării silite.

A solicitat  pârâta în cazul în care instanţa va respinge excepţiile invocate,  să analizeze oportunitatea  suspendării facultative a prezentei cauze până la soluţionarea cauzei civile în grăniţuire care se află  pe rolul Curţii de Apel Craiova, înregistrată sub nr.  … şi are ca obiect grăniţuire, între aceleaşi părţi cu privire la aceeaşi latură a proprietăţilor  învecinate. A susţinut pârâta prin întâmpinare că în  măsura în care acţiunea de grăniţuire va fi admisă, obligaţia refacerii gardului influenţează în mod implicit şi faptul dacă gardul actual va fi  menţinut sau va fi  efectuat de ambii vecini sau în ce mod ar trebui  refăcută linia  de grăniţuire , respectiv îngrădirea proprietăţilor învecinate.

Întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art.  150, art.413 alin.1 pct.1, art. 453 C.pr.civ.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a  susţinut că apărările pârâtei sunt neîntemeiate, iar cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat a solicitat respingerea acesteia, motivând că  în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat. Totodată, a solicitat respingerea  cererii de  suspendare a prezentei cauze,întrucât  dosarul nr. … având ca obiect  grăniţuire a fost  soluționat definitiv.

La solicitarea instanţei  s-a comunicat  de către BEJ  …,  la data de 23.06.2014, dosarul de executare nr. …., în copie conformă cu originalul (filele 50-107).

S-au  ataşat dosarele nr. … şi nr. …. ale Judecătoriei Tg-Jiu .

Prin sentinţa civilă nr. ….pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosar nr. …, s-a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea acţiunii formulate  în contradictoriu cu  pârâta

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că în şedinţa publică din data de 02.07.2014, reclamantul a învederat că renunţă la judecată, declaraţia orală  fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosar (fila  179 ).

Faţă de lipsa pârâtei la termenul când s-a renunţat la judecată, în baza art.406 alin.4 C.pr.civ, instanţa, pentru a da posibilitatea pârâtei să-şi exprime poziţia procesuală cu privire la cererea de renunţare la judecată a amânat cauza la data de 3.09.2014.

La termenul de judecată stabilit, pârâta prin apărător a depus la dosar un înscris prin care  precizează că este de acord cu renunţarea la judecată, solicitând cheltuieli de judecată. 

S-a reținut că deşi în aceeaşi şedinţă de judecată reclamantul a declarat că revine asupra cererii de renunţare la judecată, instanţa a apreciat că această revenire nu este de natură să producă consecinţe juridice întrucât odată exprimată această poziţie procesuală nu se mai poate reveni asupra ei .

Pentru a reţine astfel, instanţa a avut în vedere natura juridică a actului de renunţare, care este cea de act  unilateral întrucât reprezintă manifestarea de voinţă a unei singure părţi. Or, specific unui act unilateral este caracterul său irevocabil, acordul expres sau tacit al pârâtei la care face referire art. 406  alin. 4 C.pr.civ, fiind cerut doar ca actul unilateral să producă efecte.

Astfel fiind, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute la art.406 alin.1 şi alin.4 C.pr.civ, instanţa a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea acţiunii formulate în contradictoriu cu  pârâta.

Văzând şi disp. art. 406 alin 3 C.pr.civ, potrivit cărora „dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului l-a obligat pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut”, precum şi să plătească pârâtei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei nr. 413/3.09.2014(fila 185).

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurentul reclamant, solicitând  admiterea recursului, casarea sentinţei recurate  şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea reluării judecăţii.

 În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut că a chemat în judecată pe pârâta …  pentru a  fi autorizat de  instanţă să demoleze gardul despărţitor construit de pârâtă pe terenul său şi să-l construiască pe aliniamentul stabilit în raportul de expertiză întocmit de expert I D în dosarul penal …, pe cheltuiala pârâtei.

A arătat că pârâta refuză să îndeplinească obligaţia stabilită prin sentinţa civilă … pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. …, deşi această sentinţă a fost pusă în executare conform procesului verbal nr…. şi pârâta nu s-a conformat cu obligaţia stabilită în sarcina sa.

După introducerea acţiunii şi formularea întâmpinării, pârâta a început demolarea gardului, iar ca urmare a intenţiei acesteia de a demola gardul, a învederat instanţei că în situaţia îndeplinirii obligaţiei de către pârâtă până la termenul următor, înţelege să renunţe la judecată.

În continuare, susţine că pârâta nu şi-a îndeplinit în totalitate obligaţia de a demola gardul până la termenul la care urma să se pună în discuție cererea de renunţare la judecată, fapt ce l-a determinat să revină asupra cererii de renunţare şi să continue judecata.

Motivele de recurs sunt cele prevăzute de art.488 pct. 5 şi 8 C.pr.civ.

Motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 C.pr.civ., hotărârea recurată este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii este susținut de faptul că instanţa de fond în mod greşit a reținut că nu se poate reveni asupra cererii de renunțare,  deoarece acesta reprezintă un act juridic unilateral irevocabil, fără a observa că dispoziţiile art. 406 C.pr.civ. nu prevăd în mod expres interzicerea revenirii asupra cererii de renunţare la judecată. Fără a fi prevăzută această interdicţie, instanța de fond a încălcat principiul procesual ,,unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă”. Deşi a argumentat  că revenirea asupra renunţării se datorează inducerii în eroare de către pârâtă, care nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de instanță, instanţa a nesocotit principiul disponibilităţii şi contrar voinţei reclamantului, a luat act de ce nu s-a cerut şi a pronunţat o hotărâre dată cu încălcarea şi aplicarea normelor de procedură.

De asemenea, invocă recurentul motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C.pr.civ., potrivit căruia hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material , motiv ce este susținut de faptul că în mod greşit au fost interpretate dispoziţiile art. 406 C.pr.civ. în sensul că cererea de revenire asupra cererii de renunţare nu este posibilă, fără a se observa că cererea nu a fost pusă în discuţia părţilor şi instanţa de fond nu luase act de aceasta, neexistând nici o dispoziţie legală care să prevadă imposibilitatea revenirii asupra cererii de renunţare.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 483-502 C.pr.civ.

În susţinerea motivelor de recurs a depus decizie de speţă a ICCJ , notă de constatare de la Garda Naţională de Mediu.

Recursul a fost timbrat potrivit OUG 80/2013 .

În termen legal, intimata pârâtă Stroe Angela a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca fiind temeinică şi legală a încheierii pronunţate de Judecătoria tg-Jiu şi în temeiul art. 453 C.pr.civ. solicită acordarea cheltuielilor de judecată efectuate cu procesul.

Susţine că în mod corect instanţa de fond a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea acţiunii, redă dispoziţiile art. 406 C.pr.civ. şi susţine că a depus la dosarul instanţei de fond acordul său expres privind renunţarea la judecată a recurentului reclamant şi prin urmare soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care susţine că a fost de bună credinţă după ce s-a înţeles cu pârâta că îşi va demola gardul şi îi va lăsa terenul liber pentru a-l putea folosi, motiv pentru care a declarat în faţa instanţei că dacă îşi îndeplineşte obligaţiile ce au fost puse în executare conform procesului verbal cu nr. 201/2013, renunţă la judecată. După ce a dat această declaraţie, pârâta a sistat demolarea temeliei, astfel că la termenul următor a depus o cerere prin care a cerut continuarea judecăţii şi că revine asupra declaraţiei dată anterior , întrucât Stroe Angela a sistat demolarea temeliei din beton şi terenul său este ocupat de aceasta în continuare.

Întrucât nu a fost pusă în discuție declaraţia de renunţare, a depus cererea prin care a arătat că revine asupra acesteia şi solicită continuarea judecăţii, întrucât se sistase demolarea gardului .

Referitor la cheltuielile de judecată ce au fost solicitate, solicită a fi respinse, întrucât pârâta urmăreşte o îmbogăţire nejustificată, întrucât avea de îndeplinit o obligaţiune pe care nu a respectat-o şi a fost indus în eroare, păcălit să facă declaraţia de renunţare.

Depune proces verbal de constatare al organelor de poliţie.

Analizând recursul formulat în cauză de recurentul reclamant, prin prisma motivelor invocate şi raportat la dispoziţiile privind renunţarea la judecată reglementate de art. 406-407 C.pr.civ., tribunalul reţine:

Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta intimată ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se încuviinţeze ca reclamantul să demoleze gardul despărţitor construit de pârâtă pe terenul său şi să-l edifice pe aliniamentul stabilit în raportul de expertiză întocmit de expertul .. în dosarul penal …, pe cheltuiala pârâtei.

Acţiunea a fost introdusă la instanță la data de 25.03.2014.

Dosarul a parcurs procedura etapei scrise în cadrul  căreia s-a formulat întâmpinare şi răspuns la întâmpinare, primul termen de judecată acordat fiind la data de 11.06.2014.

La data de 2.07.2014 în şedinţă publică reclamantul recurent a declarat că renunţă la acţiune, întrucât pârâta a început demolarea gardului .

Întrucât pârâta nu a fost prezentă în şedinţă publică, instanţa a făcut în cauză  aplicarea dispoziţiilor art. 406 alin.4 teza a -II-a C.pr.civ. şi a dispus amânarea cauzei, urmând ca pârâta să fie citată  cu mențiunea de a-şi exprima poziţia procesuală faţă de cererea de renunţare  la judecata cauzei, acordând termen de judecată la data de 3.09.2014. În şedinţa publică de la acea dată reclamantul recurent a depus precizări, prin care a învederat instanţei că revine asupra cererii de renunţare la judecată şi continuă judecata cauzei pentru cererea ce constă în demolarea postamentului de beton al gardului vechi , întrucât pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin hotărâre judecătorească, fiind îndeplinită obligaţia numai în parte în sensul că pârâta a demolat numai partea superioară a gardului din lemn, nu şi partea inferioară a gardului construită din beton. În continuare, în cuprinsul aceloraşi precizări a arătat că în cauză este îndeplinită condiţia refuzului pârâtei de a demola partea din beton a gardului , deoarece aceasta a construit noul gard fără a ridica postamentul vechiului gard, care a rămas pe proprietatea sa.

Instanţa a pus în discuţia părților cererea de revenire a reclamantului asupra cererii de renunţare la judecată şi după ascultarea părților a apreciat că reclamantul nu poate reveni asupra actului de dispoziţie de renunţare la judecată. Astfel, prin sentinţa civilă nr. 4844/3.09.2014, instanţa a aluat act de renunţarea reclamantului la judecarea acţiunii, menţionând în considerentele sentinţei civile că natura juridică a  actului de renunţare este aceea de act unilateral, întrucât reprezintă manifestarea de voinţă a unei singure părţi şi specific unui act unilateral este caracterul său irevocabil, acordul expres sau tacit al pârâtei  fiind cerut doar ca actul unilateral să producă efecte.

Argumentele instanţei de fond sunt greşite, faţă de dispoziţiile art. 406 alin. 4 C.pr.civ. În speţă, renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, ulterior primului termen de judecată şi în aceste condiţii renunţarea la judecată nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Textul de lege arată că dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa  va acorda pârâtului un termen, până la care să şi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare la judecată. În cauză, reclamantul a revenit asupra renunţării prin precizările depuse în scris şi susţinute oral la termenul de judecată din data de 3.09.2014 , înainte ca pârâta să-şi exprime acordul cu privire la declaraţia reclamantului de renunţare la judecată şi înainte ca instanța să ia act prin încheiere sau hotărâre  de declaraţia de renunţare.

Este adevărat că ne aflăm în prezenţa unui act juridic unilateral, ce nu poate fi retras decât în anumite condiţii, numai după ce judecătorul a luat act prin încheiere de existenţa acestuia. Până la momentul la care pârâta nu şi-a manifestat acordul cu privire la declaraţia de renunţare şi deci nu s-a pronunţat instanța, reclamantul poate să-şi retragă cererea de renunţare la judecată.

Atâta timp cât acordul pârâtei nu a fost luat şi nu s-a luat act de acesta, reclamantul putea să revină asupra cererii sale de renunţare la judecată.

Pentru considerentele arătate anterior, prima instanţă avea obligaţia să ia act de cererea de retragere a renunţării la acţiune şi să soluţioneze pricina.

Faţă de aceste dispoziţii, fiind întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 C.pr.civ, în temeiul art. 498 alin 2 C.pr.civ. recursul va fi admis, se va casa hotărârea recurată şi se va trimite cauza la aceeaşi instanță, pentru continuarea judecăţii în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul reclamant S D împotriva sentinţei civile nr. … pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosar nr. … şi în contradictoriu cu intima S A.

 Casează  încheierea  de renunţare la judecată şi trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă în vederea continuării judecăţii în fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din  21 Ianuarie 2015 la Tribunalul Gorj .

Domenii speta

Spete similare