Art.530 c.civ. Pensie de întreţinere

Art.530 c.civ. Pensie de întreţinere. Dosar nr. …………

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. ……………

Şedinţa publică de la 05 Septembrie 2014

Completul compus din:

Preşedinte

Judecător

Grefier

Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă R A împotriva sentinţei civile nr………../03.12.2013 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…………..  în contradictoriu cu intimatul reclamant  M I-V şi cu Autoritatea tutelară Consiliul Local R.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns  apelanta pârâtă R A şi intimatul reclamant M I-Vl, asistat  de avocat Pu L, lipsă fiind Autoritatea tutelară Consiliul Local R.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care avocat P L pentru intimatul reclamant depune la dosar adeverinţa nr. 539/08.04.2014 şi totodată comunică copie după această adeverinţă apelantei pârâte.

Părţile arată că  nu mai au cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat se constată apelul în stare de judecată şi se acordă cuvântul.

Apelanta pârâtă R A a solicitat admiterea apelului şi stabilirea domiciliului minorelor la aceasta.

Avocat P L pentru intimatul reclamant M I-V a solicitat respingerea apelului, menţinerea sentinţei instanţei de fond  ca fiind  temeinică şi legală.  Totodată  solicită plata cheltuielilor de judecată. Susţine apărătorul intimatului reclamant că în motivele de apel nu s-a făcut vorbire despre stabilirea domiciliului minorelor la apelantă, astfel cum aceasta solicită la acest termen de judecată.

TRIBUNALUL

Prin sentinţa civilă nr……./03.12.2013 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr………../318/2013 a fost admisă cererea principală formulată de reclamantul-pârât M I-V, cu domiciliul în comuna, judeţul Gorj, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat P La, cu sediul în Tg-Jiu, ,  împotriva pârâtei-reclamante  R A, cu domiciliul în comuna ..în contradictoriu cu Autoritatea tutelară R.

A fost admisă cererea reconvenţională, formulată de pârâta-reclamantă R A împotriva reclamantului-pârât M I-V.

A fost stabilită locuinţa minorelor M M-M, născută la data de 19.11.2003 şi M I- D, născută la data de 10.04.2006,  la tatăl-reclamant.

A fost obligată pârâta R A la plata unei pensii de întreţinere în favoarea fiecărei minore în cuantum de câte 133 lei lunar, începând  cu data de 24.05.2013 şi până la majoratul fiecăreia.

S-a încuviinţat ca pârâta să aibă legături personale cu minorele, la domiciliul pârâtei, în a doua şi a patra duminică din lună, de la ora 12.00, până la ora 19.00.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 510 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu sub nr…./318/2013, reclamantul M I-V a chemat în judecată pe pârâta R A, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună stabilirea domiciliilor minorelor M M M, născută la data de 19.11.2003, şi M I D, născută la data de 10.04.2006 la tatăl reclamant, iar pârâta să fie obligată să contribuie la cheltuielile  de creştere, educare învăţătură  şi pregătire profesională, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat  că  din relaţiile de concubinaj cu pârâta au  rezultat cele două minore M M M, născută la data de 19.11.2003, şi M I D, născută la data de 10.04.2006, însă din anul 2007 pârâta a părăsit domiciliul conjugal, şi a manifestat dezinteres faţă de creşterea, educarea şi supravegherea minorelor.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 400, 402, 513 şi urm. C.proc. civ. 

În cadrul procedurii prevăzute de disp. art. 200, 201 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei, care a depus, în termenul legal, întâmpinare-cerere reconvenţională prin care a arătat că este de acord cu stabilirea domiciliului minorelor M M M, născută la data de 19.11.2003, şi M I D, născută la data de 10.04.2006 la tatăl reclamant, că nu realizează venituri, astfel că nu este de acord cu stabilirea unei sume lunare reprezentând pensie de întreţinere, urmând să contribuie la creşterea, educarea şi întreţinerea minorelor în funcţie de necesităţile acestora.

Sub aspect reconvenţional a solicitat să aibă legături personale cu cele două minore, în sensul de a le lua la domiciliul său de două ori pe lună,  în prima şi a treia săptămână, şi în timpul vacanţelor. A considerat că exercitarea drepturilor părinteşti din partea sa este în interesul celor două minore. În dovedirea cererii a solicitat  încuviinţarea probei cu înscrisuri, ancheta socială şi proba testimonială.

Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare-cerere reconvenţională şi a arătat  că pârâta nu a contribuit în nici un mod la creşterea şi educarea minorelor, nu a luat legătura cu acestea în nici un fel.

A menţionat că din anul 2007 când a părăsit domiciliul comun, pârâta nu a luat legătura cu minorele şi nu a contribuit la întreţinerea acestora, astfel că este în interesul copiilor ca pensia să fie stabilită printr-o contribuţie lunară raportată la venitul minim pe economie.

A solicitat  respingerea cererii reconvenţionale întrucât nu i-a interzis pârâtei să  aibă legături personale cu minorele dacă aceasta şi-ar fi dorit acest lucru. 

În şedinţa publică din 15 noiembrie 2013 s-a luat declaraţie comună reclamantului şi pârâtei, care au arătat că  s-au înţeles ca minorii  să aibă stabilită locuinţa la tatăl reclamant, ca mama pârâtă să păstreze legăturile cu minorii în a doua şi a patra  duminică din lună de la orele 12 la orele 19, la locuinţa mamei.

Pârâta a declarat că nu este încadrată, mai are un copil minor în întreţinere în vârstă de două luni şi doreşte să contribuie la întreţinerea minorelor în natură, după posibilităţi.

Reclamantul nu a fost de acord cu solicitarea pârâtei, arătând că se impune obligarea acesteia la a contribui la întreţinerea minorelor, printr-o pensie lunară în raport de venitul minim pe economie.

Instanţa a dispus efectuarea unui raport de anchetă psihosocială privind condiţiile pe care părinţii le pot oferi celor două minore şi în temeiul art. 264 Cod civil şi art.226 Cod procedură civilă a procedat la ascultarea minorelor în camera de consiliu.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Din convieţuirea  părţilor au rezultat minorele

S-a reţinut că minorele sunt îngrijite din anul 2007 de tatăl lor, reclamantul , pârâta părăsind locuinţa comună în care a trăit în concubinaj cu tatăl minorelor.

Potrivit disp. art. 400 Cod civil,  instanţa a dispus stabilirea locuinţei minorelor la tatăl reclamant. 

La soluţionarea acestui capăt  de cerere  instanţa a avut în vedere interesul superior al minorelor, faptul că au rămas în grija exclusivă a tatălui lor încă din anul 2007, mama fiind dezinteresată de creşterea şi întreţinerea lor, dar şi acordul părţilor în acest sens.

În ceea ce priveşte contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare şi învăţare, instanţa a reţinut că tatăl şi mama sunt obligaţi în solidar să dea întreţinere copililor  lor minori, asigurându-le cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea lor profesională, în condiţiile art.499 Cod Civil.

Referitor la obligaţia de întreţinere a pârâtei  faţă de minore, instanţa având în vedere disp. art. 513 şi următoarele Cod civil a obligat-o  pe aceasta la plata unei pensii de întreţinere în favoarea copiilor  în cuantum de câte 133 lei lunar, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată ( 24.05.2013)  şi până la majoratul acestora , cuantum ce a fost stabilit în raport de venitul minim pe economie cât şi de faptul că pârâta mai are un minor în întreţinere.

Nu s-a încuviinţat ca pârâta să contribuie în natură la întreţinerea minorelor, întrucât de la separarea în fapt de reclamant aceasta nu a contribuit la întreţinerea copiilor şi a dovedit dezinteres faţă de creşterea acestora. 

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa a admis-o, întrucât, potrivit disp. 401 C.civ., părintele separat de  copilul său, are  dreptul de  a avea legături personale cu acesta.

Acest drept este în deplină concordanta si cu interesul superior al copilului, de a beneficia de  sprijinul, protecţia si echilibrul emoţional, conferite de prezenţa figurii materne în viața sa, iar exercitarea acestui drept, trebuie sa aibă loc în mod firesc si fără a fi stânjenit eventual, de prezenţa celuilalt  părinte.

În acelaşi sens, sunt si disp.art.16 alin.1 din Lg.272/2004, conform cărora copiii care au fost separaţi de unul din părinţi, printr-o măsura dispusa în condiţiile legii, are dreptul de a menţine relaţii personale si contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Pentru a fi posibilă crearea şi menţinerea legăturii afective specifice relaţiei părinte-copil, părintele  care a fost separat de copilul său, trebuie sa beneficieze de un timp rezonabil,  pentru exercitarea dreptului sau, astfel încât acesta sa nu devina pur formal.

În Convenţia de la Strassbourg din 15 mai 2003, ratificată de România prin lg.87/2007, în art.4 alin.2, consacra „copilul si părinţii săi au dreptul de a obţine si de a întreţine relaţii personale constante”.

Având în vedere convenţia părţilor, s-a încuviinţat ca pârâta să păstreze legături personale cu minorele, în modalitatea în care părţile au stabilit prin declaraţia dată în şedinţa publică din 15.11.2013.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta reclamantă reconvenţional R A, criticând-o ca netemeinică.

Susţine apelanta că în mod greşit a apreciat prima instanţă că a părăsit locuinţa şi nu a manifestat interes faţă de minori în condiţiile în care se stabileşte că cei doi copii au rămas în întreţinerea reclamantului pârât reconvenţional ca urmare a acordului părţilor.

Sub aspectul obligării sale la plata unei pensii de întreţinere de 133 lei lunar, susţine că nu s-a ţinut seama că a solicitat executarea în natură a acestei obligaţii întrucât nu are venituri proprii, nefiind incidente prevederile art. 530 alin.2, nerezultând că ar fi refuzat să asigure întreţinerea de bunăvoie. Solicită aplicarea art. 530 alin.1 care prevede executarea, ca regulă, a obligaţiei de întreţinere în natură, în funcţie de cele necesare minorilor.

O altă critică priveşte stabilirea greşită a cheltuielilor de judecată în sarcina sa cât timp i-a fost admisă cererea reconvenţională.

În drept, invocă prevederile art. 480 C.p.civ.

Intimatul reclamant pârât reconvenţional a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului. Arată că în chiar cererea reconvenţională apelanta a menţionat că a părăsit domiciliul comun, nefiind astfel alungată de concubin, respectiv că minorele au rămas în îngrijirea acestuia.

Sub aspectul pensiei de întreţinere, consideră că instanţa de fond a apreciat corect că se impune stabilirea unei pensii de întreţinere în bani raportat la venitul minim deoarece nu a făcut dovada întreţinerii în natură, iar înscrisurile depuse în apel demonstrează că a trimis în anii 2010-2011, în unele luni, tot sume de bani.

Apreciază, totodată, că în mod corect a fost obligată apelanta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile în care reclamantul şi-a dat acordul asupra cererii de a avea legături personale cu minorii.

Nu a fost motivată în drept întâmpinarea.

Nu a fost depus răspuns la întâmpinare de către apelant.

Apelul este fondat în sensul celor ce urmează.

Din declaraţia dată nemijlocit în faţa instanţei de fond de către părţi – fila 38 dosar fond – rezultă că părţile s-au înţeles asupra stabilirii domiciliului minorilor la tatăl reclamant, respectiv asupra programului de vizitare al copiilor de către mamă.

Ca atare, corect a luat instanţa de fond act de voinţa părţilor cu privire la aceste petite.

În ceea ce priveşte pensia de întreţinere, instanţa de fond reţine că susţinerea părţii de a fi obligată la plata în natură a obligaţiei legale, neavând venituri, nu poate fi primită.

Astfel, deşi art. 530 alin.1 C.civil prevede ca regulă executarea în natură a obligaţiei de întreţinere, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 499 C.civil, respectiv particularităţile speţei, conform stării de fapt reţinute şi necontestate. În acest sens, legiuitorul a avut în vedere că obligaţia de întreţinere se execută ca regulă în natură atât timp cât părintele locuieşte cu minorul, fiind vorba despre o obligaţie complexă, care cuprinde atât întreţinerea materială, dar şi nevoia de dezvoltare spirituală, psihologică a copilului, de educare a acestuia. Or, prin executare în natură, în această materie, nu se poate restrânge obligaţia la a asigura hrană, haine, ci trebuie urmărit interesul major al copilului de a deveni, prin educaţie, o persoană capabilă să facă faţă provocărilor vieţii. Ca atare, în situaţia părintelui care nu locuieşte cu copilul, obligaţia sa este necesar a se transforma în bani. De altfel, din chiar acordul asupra păstrării legăturilor personale cu minorii dat în instanţă rezultă că mama pârâtă reclamantă reconvenţional nu ar putea îndeplini altfel obligaţia sa legală de întreţinere în natură dată fiind limitarea în timp a prezenţei fizice alături de copil a părintelui care locuieşte separat.

Pe de altă parte, apelanta pârâtă nu a făcut nicio dovadă a efectuării constante de prestaţii în natură până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, iar prin înscrisurile depuse în apel se demonstrează că a efectuat plăţi în bani către minorii aflaţi în îngrijirea tatălui reclamant.

Pe cale de consecinţă, raportat la art. 529 coroborat cu art. 530 alin.2 C.civ., hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală sub aspectul stabilirii în bani a pensiei de întreţinere lunară.

Relativ la aplicarea art. 453 C.p.civ. şi stabilirea doar în sarcina pârâtei apelante a cheltuielilor de judecată, instanţa de apel constată că este întemeiată susţinerea părţii, instanţa de fond trebuind să se raporteze la măsura în care acţiunile reciproce au fost admise, compensând taxele de timbru şi apreciind asupra onorariului de avocat în limita petitelor câştigate de fiecare parte.

Procedând astfel, se reţine că, după compensarea parţială, pârâta trebuie să plătească la fond 250 lei cheltuieli de judecată, urmând, în baza art. 480 C.p.civ. coroborat cu art. 453 C.p.civ., să se schimbe în parte sentinţa în acest sens, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta pârâtă RA împotriva sentinţei civile nr…………../03.12.2013 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr………..318/2013  în contradictoriu cu intimatul reclamant  M I-V cu  Autoritatea tutelară Consiliul Local R. Schimbă în parte  sentinţa în sensul că  obligă  pârâta la plata a 250 lei cheltuieli de judecată, ca diferenţă  rezultată  în urma compensării  parţiale a cheltuielilor de judecată.

Menţine  restul dispoziţiilor  sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 05.09.2014, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare