Procedura insolvenţei

Potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege acel creditor care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei, iar potrivit art. 3 pct. 7 din legea insolvenţei, prin creditor se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine un drept de creanţă asupra averii debitoarei ce a solicitat înscrierea acestei creanţe în tabelul creanţelor şi care poate face dovada creanţei sale în condiţiile legii insolvenţei, respectiv în condiţiile arătate la pct. 6 care prevăd existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Totodată, creanţa pe care se întemeiază cererea de declanşare a procedurii insolvenţei, trebuie să îndeplinească cerinţa valorii prag prev. de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, respectiv să aibă o valoare minimă de 45.000 lei.

Aceste dispoziţii legale se coroborează cu disp. art. 662 noul Cod procedură civilă ce prevăd că o creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică, rezultând din însuşi titlul executoriu; este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui şi este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Prin decizia civilă nr. 128/A/24.02.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, în dosarul nr. 6070/108/2013 a fost respins apelul declarat de creditoarea SC BCR L. IFN SA împotriva sentinţei civile nr. 3356/02.12.2013 pronunţată în dosarul nr. 6070/108/2013 de Tribunalul Arad, în contradictoriu cu debitoarea intimată SC A.W. 2002 SRL.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3356/02.12.2013 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6070/108/2013, s-a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune al creditoarei pentru suma de 307.612,55 lei;

S-a admis contestaţia la insolvenţă formulată de debitoarea-contestatoare SC A.W. 2002 SRL Arad în contradictoriu cu creditoarea-intimată BCR L IFN SA şi s-a respins cererea formulată de creditoarea BCR L IFN SA pentru deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei SC A.W. 2002 SRL Arad, precum şi celelalte cereri formulate de creditoare;

A fost obligată creditoarea intimată să plătească debitoarei contestatoare suma de 1720,3 lei cheltuieli de judecată;

S-a respins cererea debitoarei privind aplicarea unei amenzi creditoarei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că la data de 25 iunie 2013 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Arad cererea formulată de creditoarea BCR L IFN SA Bucureşti pentru deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC A.W. SRL Arad, pentru o creanţă, certă, lichidă, exigibilă, în cuantum de 321.249,38 lei, mai veche de 90 de zile; că sumele sunt daunele din două contracte de leasing, respectiv: Contractul nr. 39285/12.10.2006 din care rezultă o sumă de plată de 135.324,32 lei din care: 6.427,62 lei facturi emise şi neîncasate, 87.292,30 lei penalităţi nefacturate, 4.452,75 lei cheltuieli nefacturate, 5.853,92 lei dobânda calculată de la data rezilierii până la reposedarea bunului precum şi 16.686,22 euro capital nefacturat cu titlu de daune interese, din totalul sumei fiind scăzută deja valoarea de revânzare a bunului, respectiv suma de 44.142,34 lei; Contractul nr. 39286/12.10.2006 cu suma de 185.925,06 lei reprezentând: 6.510,06 lei facturi emise şi neîncasate, 88.612,61 lei penalităţi nefacturate, 103,02 lei cheltuieli nefacturate, 6.531,23 lei dobânda de la data rezilierii până la data reposedării bunului, 18.616,74 euro capital nefacturat cu titlu de daune interese în acest contract nefiind recuperat bunul.

De asemenea, a solicitat atragerea răspunderii fostelor organe de conducere ale debitoarei, potrivit disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 şi numirea unui lichidator în cazul dizolvării societăţii, în baza disp. art. 237 alin. 7 din Legea nr. 31/1990.

În motivarea cererii creditoarea a menţionat că, în calitate de finanţator, a încheiat cu debitoarea contractele de leasing nr. 39285/12.10.2006 şi nr. 39286/12.10.2006 prin care finanţa cumpărarea, de către debitoare a două autoturisme Citroen; creditoarea a cumpărat bunurile şi le-a pus la dispoziţia debitoarei, dar debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţiile şi a început acumularea de restanţe la plata ratelor de leasing. Creditoarea a emis facturi conform prevederilor contractuale care nu au fost achitate de debitoare. Ca urmare a încetării de plăţi, creditoarea a notificat debitoarea cu privire la rezilierea contractelor de leasing cu obligaţia debitoarei de restituire a bunurilor proprietatea creditoarei.

Astfel, creditoarea a considerat că are, faţă de debitoare, o creanţă certă, lichidă, exigibilă, de mai mult de 90 de zile şi în cuantum superior valorii prag, fiind creditor îndreptăţit, conform art. 1 pct. 6 din Legea insolvenţei.

Cu privire la al doilea capăt de cerere, creditoarea a apreciat că organele de conducere au avut o activitate defectuoasă, ceea ce a dus la situaţia economico-financiară a societăţii debitoare care nu a mai făcut faţă datoriilor exigibile.

Debitoarea a formulat contestaţie la insolvenţă, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu motivarea că prin cererea de deschidere a procedurii creditoarea susţine nefondat că ar exista datorii ale debitoarei faţă de creditoare, ceea ce este neadevărat, ambele contracte de leasing încetându-şi efectele în anul 2011; că astfel, ambele contracte de leasing au fost reziliate în anul 2007 ca urmare a solicitării debitoarei şi nu datorită neplăţii ratelor scadente, iar după doi ani de la rezilierea contractului 39286/12.10.2006, creditoarea a solicitat executarea silită a debitoarei pentru o datorie de 17.292,06 lei reprezentând creanţă rezultată din contract şi cheltuieli de executare.

Împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 29/2009 al BEJ HP, debitoarea a formulat contestaţie la executare, care a făcut obiectul dosarului nr. 8511/55/2011 al Judecătoriei Arad, soluţia dată în dosar fiind de admitere a contestaţiei la executare şi de anulare a actelor de executare, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 7178/28.06.2011 pronunţată de Judecătoria Arad, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1227/12.10.2011 pronunţată de Tribunalul Arad.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a constatat că dreptul la executare silită derivat din Titlul executoriu Contract de leasing nr. 39286/12.10.2006 este prescris şi că „actele de executare împotriva cărora s-a îndreptat contestatoarea nu sunt întocmite în baza unui titlu executoriu, această caracteristică fiind pierdută de contractul în discuţie”.

Prin cele două hotărâri judecătoreşti creditoarea din prezenta cauză a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.700 lei pentru care s-a procedat la executarea silită.

Referitor la Contractul de leasing nr. 39285/12.10.2006, după 3 ani de la data rezilierii contractului, respectiv în anul 2010 creditoarea a solicitat executarea silită a debitoarei pentru suma de 15.208,21 lei reprezentând creanţa rezultată din contract şi cheltuieli de executare, formându-se dosarul de executare nr. 334/2010 al BEJ HV.

Debitoarea a achitat integral creanţa în dosarul execuţional nr. 334/2010 al BEJ HV, potrivit procesului-verbal încheiat la 14.09.2011, executorul dispunând închiderea dosarului şi arhivarea sa ca urmare a recuperării întregii creanţe, încetând orice obligaţie faţă de creditoare.

A mai menţionat că ambele creanţe solicitate prin dosarele de executare au rezultat din facturi emise după data rezilierii celor două contracte şi după restituirea autoturismului ce a făcut obiectul contractului de leasing; că creditoarea nu a făcut nici o dovadă cu privire la imposibilitatea de plată a debitoarei, astfel că a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare creditoarei, potrivit disp. art. 187 Cod procedură civilă.

Creditoarea-intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, menţionând că s-a adresat celor două birouri ale executorilor judecătoreşti menţionaţi de debitoare dar doar pentru facturile emise şi neîncasate de până la data rezilierii contractelor, efectuarea actelor de executare în dosarul execuţional nr. 334/2010 întrerupând cursul prescripţiei; că, potrivit contractului de leasing, debitoarea s-a angajat, potrivit art. 15, alin. 9, lit. c să achite valoarea finanţată în cazul restituirii bunului ca urmare a rezilierii contractului din vina utilizatorului şi să achite, cu titlu de daune-interese: contravaloarea bunului raportat la valoarea de intrare, la care se adaugă cheltuielile de închidere a contractului de leasing, taxele, impozitele legale, luându-se în seamă sumele deja achitate cu titlu de capital”; că, potrivit fişelor anexate, debitoarea-contestatoare datora creditoarei suma de 16.686,22 euro capital nefacturat cu titlu de daune-interese şi celelalte sume arătate în cererea introductivă.

Cu privire la contractul de leasing 39286/12.10.2006, a arătat că instanţa s-a pronunţat doar cu privire la actele de executare din dosarul de executare nr. 26/2009 de la BEJ HP, termenul de prescripţie fiind întrerupt la 18.02.2009 şi că este încă în termenul legal de a cere daunele-interese prevăzute la art. 15 alin. 9 lit. c.

În drept a invocat disp. contractelor de leasing, art. 73, alin. 2 din Legea nr. 85/2006, art. 82, alin. 1 şi urm. Cod procedură civilă, art. 10, lit. e din OG nr. 51/1997.

Prin notele de şedinţă, creditoarea a subliniat faptul că cele două contracte de leasing au fost reziliate şi nu rezoluţionate, ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor de către debitoare; a reiterat solicitările anterioare, solicitând deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei.

Analizând cele două cereri, judecătorul sindic a constatat, cu titlu preliminar, că debitoarea a fost citată în cauză la data de 02.07.2013, iar la data de 09.07.2013 a formulat contestaţia la insolvenţă, respectând termenul legal prevăzut la art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut, ca formă de apărare în procedura insolvenţei, contestaţia la insolvenţă şi nu întâmpinarea, aceasta se supune aceloraşi reguli de timbrare ca şi cererea principală, contestaţia fiind legal timbrată, aplicându-se disp. Legii nr. 146/1997 şi nu ale OUG nr. 80/2013 care a fost publicată în Monitorul Oficial la 26.06.2013, în condiţiile înregistrării cererii principale la 25.06.2013.

Cu privire la conţinut, judecătorul sindic a unit excepţiile cu fondul cauzei.

Cu privire la prescripţia dreptului la acţiune, a reţinut că la data de 12.10.2006 creditoarea, în calitate de finanţator şi proprietar al bunurilor, a încheiat cu debitoarea, în calitate de utilizator, Contractele de leasing nr. 39285 şi 39286 având ca obiect autoturisme Citroen.

Potrivit Hotărârilor Directoratului BCR L IFN SA din data de 02.10.2007, ambele contracte au fost reziliate ca urmare a considerării prevederilor art. 15 din OG nr. 15/1997 şi art. 6.3  din contractele de leasing.

Potrivit disp. art. 15 din OG nr. 51/1997 „Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.”

Astfel, rezilierea s-a dispus ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor de către debitoare, motiv pentru care au devenit aplicabile dispoziţiile art. 15 din contractul părţilor, astfel că creditoarea era îndreptăţită, de îndată ce a operat rezilierea, să treacă la executarea silită a sumelor pe care le considera datorate de către debitoare, fapt care a şi avut loc.

Sumele pentru care au început cele două executări silite au fost cu mult mai mici decât cele solicitate prin cererea de deschidere a procedurii, creditoarea nefăcând nici o dovadă că a cerut vreodată plata pentru alte sume în afara celor care au rezultat din dosarele execuţionale, respectiv: suma de 13.636,83 lei pretinsă prin dosarul execuţional nr. 27/2009 al BEJ HP, dosar închis potrivit procesului verbal din 28.05.2013 (fila 58 dosar fond), dată la care s-a efectuat ultimul act de executare; suma de 17.232,06 lei în dosarul execuţional nr. 26/2009 al BEJ HP, în care ultimul act de executare silită s-a efectuat la data de 18.04.2011 (fila 72 dosar fond) şi pentru care s-a constatat prescripţia, potrivit hotărârilor judecătoreşti de la filele 47-54; suma de 15.208,21 lei recuperată integral în dosarul execuţional nr. 334/2010 al BEJ HV la data de 14.09.2011 - data ultimului act de executare (fila 45 dosar fond).

În toate aceste sume sunt incluse şi cheltuielile de executare silită, potrivit proceselor-verbale întocmite de executorii judecătoreşti.

Alte sume în afara acestora, creditoarea nu a înţeles să solicite până la data formulării cererii de deschidere a procedurii. Cum rezilierea contractelor s-a dispus la 02.10.2007, trebuie să se stabilească data împlinirii termenelor de prescripţie pentru sumele care nu au fost cerute sau puse în executare până la data de 25.06.2013.

Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege şi odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii, iar potrivit art. 3 alin. 1 din acelaşi decret termenul general al prescripţiei este de 3 ani. Conform disp. art. 6 din Decretul nr. 167/1958 dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, iar înăuntrul acestui termen a început executarea silită, dar pentru sume mai mici decât cele pretinse prin cererea de deschidere a procedurii faţă de debitoare, astfel cum s-a arătat mai sus.

Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958 prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită, în speţă fiind vorba despre data de 02.10.2007, data rezilierii contractelor de leasing.

Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958 „Prescripţia se întrerupe: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare.

Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea” iar potrivit art. 17 din acelaşi decret, întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie.

Astfel, termenul de prescripţie pentru sumele care nu au fost cerute niciodată, a accesoriilor calculate la acestea, s-a împlinit la 02.10.2010, deci aplicabile nu erau dispoziţiile noului cod civil, ci cele ale Decretului nr. 167/1958 ale căror dispoziţii au fost citate mai sus.

Pentru sumele pretinse în dosarele de executare silită, s-a apreciat de către judecătorul sindic că suma pretinsă în dosarul execuţional nr. 334/2010 al BEJ HV nu mai este datorată, fiind achitată.

Pentru sumele datorate în dosarul execuţional nr. 26/2009 al BEJ HP, prescripţia dreptului de a cere executarea silită a fost stabilită ca fiind împlinită potrivit sentinţei civile nr. 7178/28.06.2011 pronunţată de Judecătoria Arad şi a Deciziei civile nr. 1227/12.10.2011 pronunţată de Tribunalul Arad, astfel că s-a apreciat că nu se mai pune problema analizării excepţiei şi pentru această sumă, hotărârea fiind intrată în puterea lucrului judecat. De asemenea, observând data ultimului act de executare silită în acest dosar, chiar dacă nu ar fi făcut obiectul analizei altei instanţe de judecată, se poate observa că de mai bine de doi ani nu a mai fost efectuat nici un act de executare silită, astfel că, potrivit disp. art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă veche, în vigoare la data ultimului act de executare, aceasta era perimată de drept şi prin urmare cursul prescripţiei este considerat că nu a fost niciodată întrerupt.

Cu privire la dosarul execuţional nr. 27/2009 al BEJ HP, dosar închis potrivit procesului verbal din 28.05.2013 (fila 58 dosar fond), ultimul act de executare efectuat a fost cu mai puţin de o lună înaintea formulării cererii de faţă, fără ca nici una dintre părţi să fi dovedit dacă între actele de executare au trecut mai mult de 6 luni pentru a verifica dacă a intervenit sau nu perimarea, astfel că judecătorul sindic a constatat că, executarea pentru suma de 13.636,83 lei, în care sunt incluse şi cheltuielile de executare silită, nu este prescrisă.

Cuantumul acestei sume este însă net inferior valorii prag prevăzută la art. 3, punctul 12 din Legea nr. 85/2006, valoare stabilită de legiuitor la nivelul sumei de 45.000 lei, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenţei.

Având în vedere aceste considerente, judecătorul sindic a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, potrivit prevederilor art. 248, alin. 1 Cod procedură civilă pentru suma de 307.612,55 lei creanţa creditoarei faţă de debitoare.

Astfel, judecătorul sindic a apreciat că analiza celorlalte excepţii, a fondului cauzei sunt de prisos şi prin urmare, a admis contestaţia la insolvenţă şi a respins cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenţei debitoarei, precum şi celelalte cereri formulate de creditoare ca neîntemeiate, societatea debitoare fiind în funcţiune, iar cererea de numire a lichidatorului este fără obiect.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea SC BCR L IFN SA, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei atacate şi pe fond, admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

În motivarea apelului se arată că a încheiat cu debitoarea contractele de leasing financiar nr. 39285/12.10.2006 si 39286/12.10.2006 prin care debitoarea a solicitat finanţarea pentru achiziţionarea, in regim de leasing financiar, a doua autoturisme Citroen; că a solicitat in temeiul art. 33 din Legea 85/2006, deschiderea procedurii generale a insolventei împotriva debitoarei S.C. A.W. 2002 S.R.L., având in vedere că aceasta îi datorează suma de 321,249.38 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar, sens în care a solicitat şi executarea silita a debitorului pentru creanţa reprezentând sumele facturate emise si neîncasate.

Potrivit art. 52 din Legea 93/2009, contractele de credit încheiate de o instituţie financiara nebancară, precum si garanţiile reale şi personale afectate garantării creditului constituie titlu executoriu, iar conform art. 8 din Ordonanţa nr 51/28.08.1997, contractele de leasing şi garanţiile reale şi personale, constituite in scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, titluri executorii, astfel că formele de executare au fost întocmite legal şi întrucât executarea a fost iniţiata in baza unui titlu executoriu punerea în executare a unei părţi din acesta produce efecte şi asupra părţii nepuse in executare, aşa cum este debitul rezultat din daunele interese. Astfel, consideră ca instanţa de fond nu a apreciat corect cu privire la calcularea termenului de prescripţie pentru sumele solicitate, deoarece executarea deschisă pe numele debitoarei în baza titlului executoriu a dus la întreruperea termenului de prescprţie pentru toate sumele rezultate din respectivul titlu.

Cu privire la debitul datorat pentru contractul 39285/12.10.2006, arată ca a cerut executarea silita a debitoarei la BEJ HV prin constituirea dosarului de executare 334/2010 pentru suma de 11.651,43 lei, suma ce reprezenta contravaloarea facturilor emise si neîncasate până la momentul rezilierii contractului, suma fiind distribuită de executorul judecătoresc după recuperare către apelantă şi astfel, întrerupând cursul prescripţiei; că în contractul de leasing, debitoarea s-a obligat potrivit art. 15 alin. 9 lit. c sa achite valoarea finanţata în cazul restituirii bunului către locator, ca urmare a rezilierii contractului din vina utilizatorului, acesta va plăti următoarele sume cu titlu de daune-interese: contravaloarea bunului, respectiv valoarea de intrare, la care se adaugă cheltuielile de închidere a contractului de leasing, taxele si impozitele legale (TVA, taxe vamale, cheltuieli de radiere si cu alte servicii, etc.), luându-se in considerare sumele deja achitate in contul autovehiculului cu titlu de capital.

Se mai arată că tocmai pentru a preîntâmpina pierderile cauzate de neîndeplinirea - totala sau parţială - de către debitoare a obligaţiilor de plată a valorii finanţate, precum si a pierderilor cu uzura, de cheltuielile efectuate, cu evaluarea, depozitarea şi vânzarea bunului după reziliere, părţile au agreat, anterior datei rezilierii, sub forma clauzei penale, contravaloarea prejudiciului suferit de către finanţator si respectiv proprietar în caz de culpă contractuală a debitoarei. Acest prejudiciu a fost cuantificat de către ambele părţi in art. 15.9 lit. c din contractele de leasing, arătat anterior. Astfel, conform fişelor, debitoarea contestatoare mai datorează 16,686.22 euro (coloana outstanding din scadenţar 13.456.63 + TVA) capital nefacturat cu titlu de daune interese, 4,452.75 lei cheltuieli nefacturate, 5,853.92 lei dobânda calculată de la data rezilieri până la data reposesiei bunului.

Cu privire la debitul datorat pentru contractul 39286/12.10.2006, apelanta susţine ca instanţa prin decizia civila 1227/12 octombrie 2011 s-a pronunţat asupra executării începute in dosarul 26/2009 de la BEJ HP, prin care apelanta a solicitat executarea silita a facturilor emise si neincasate, iar prin transmiterea către debitoare a somaţiei de plată la data de 18.02.2009 s-a întrerupt cursul prescripţiei, fiind în termenul legal de a cere potrivit art. 15 alin. 9 lit. c debitoarei să achite valoarea finanţată, articol preluat identic ca în cazul celuilalt contract. Astfel, conform fişelor anexate, consideră că debitoarea îi datorează 18,616.74 euro (coloana outstanding din scadenţar 15.013.50 + TVA) capital nefacturat cu titlu de daune interese, 103.02 lei cheltuieli nefacturate, 6,531.23 lei dobânda de la data rezilieri ce se va calcula până la data reposesiei bunului.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 282 si următoarele din vechiul Cod de procedura civila, art. 52 din Legea 93/2009, art. 8 din Ordonanţa nr 51/28.08.1997, prevederile contractului de leasing.

Debitoarea intimată S. C. A.W. 2002 S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Debitoarea consideră că în speţă, criticile aduse sentinţei apelate sunt neîntemeiate, deoarece prescripţia extinctiva a dreptului la acţiune pentru suma pretinsă s-a împlinit, instanţa de fond reţinând ca cererea creditoarei BCR L IFN SA nu este întemeiată, iar pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Arad, din analiza întregului probator, a constatat ca rezilierea contractelor de leasing a intervenit in anul 2007; că pentru sumele ce au făcut obiectul dosarelor amintite în sentinţa apelata, prima instanţa a reţinut că pentru contractul de leasing nr 39286/12.10.2006, suma solicitată este prescrisă, iar pentru contractul de leasing nr. 39285/12.102006 apelanta a purces la executarea silita în dosar executional 334/2010 al BEJ HV, creanţa executata in cadrul acestui dosar executional. În afara de aceste sume, creditoarea nu a solicitat până la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi alte sume care să emane din cele doua contracte de leasing.

Mai arată că rezilierea contractelor fiind dispusă şi intervenind in anul 2007, termenele de prescripţie pentru alte eventuale sume ce ar putea izvorî din cele doua contracte de leasing s-a împlinit, debitoarea invocând art. 1, art. 3 alin. 1, art. 6, art. 7 din Decretul nr. 167/1958, considerând că termenul de prescripţie pentru sumele care nu au fost cerute niciodată, a accesoriilor calculate la acestea, s-a împlinit în august 2010. De asemenea, în dosarul de executare silita nr. 334/2010 al BEJ HV, suma pretinsa a fost achitata. Pentru sumele datorate in dosarul executional nr. 26/2009 al BEJ HP, prescripţia dreptului de a cere executarea silită a fost stabilită ca fiind împlinită potrivit sentinţei civile nr. 7178/28.06.2011 pronunţata de Judecătoria Arad, a Deciziei civile nr. 1227/12.10.2011 pronunţata de Tribunalul Arad, astfel că nu se mai pune problema analizării excepţiei pentru aceasta suma, hotărârea fiind intrata în puterea lucrului judecat.

Debitoarea apreciază că astfel, nu exista o creanţa certă, lichidă şi exigibilă pe care apelanta să o poată pretinde şi justifica atât contractual cât şi contabil şi care să poată fi imputata intimatei contestatoare; că teoriile apelantei din apelul declarat nu au nici un suport, justificare şi argument care să poată sta la baza obligării instanţei de a constata existenta vreunui debit ce are ca izvor contractele de leasing amintite, motive pentru care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, cu menţinerea ca temeinică şi legala a sentinţei Tribunalului Arad, cu cheltuieli de judecata.

În drept, invocă art. 205 C.pr.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului în baza art. 476-479 din noul Cod de procedură civilă, în raport de motivele invocate de către creditoarea apelantă SC BCR L IFN SA şi a apărărilor intimatei SC A.W. 2002 SRL, Curtea constată şi reţine următoarele:

Creditoarea a criticat hotărârea judecătorului sindic, arătând că în mod netemeinic şi nelegal s-a respins acţiunea sa având în vedere că a încheiat cu debitoarea două contracte de leasing în 12.10.2006 pentru două autoturisme Citroen şi datorită faptului că nu i s-au achitat de către debitoare toate sumele derivate din cele două contracte, a solicitat în calitate de creditoare declanşatoare, deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare.

De asemenea, a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma totală de 321.249,38 lei, din care 6.427,62 lei facturi emise şi neîncasate, iar restul penalităţi nefacturate cu titlul de daune interese, precum şi alte cheltuieli nefacturate.

Cu privire la aceste aspecte, Curtea reţine că debitoarea a formulat contestaţie împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, arătând că nu datorează nicio sumă de bani creditoarei, deoarece cele două contracte de leasing au fost reziliate în anul 2007 la cererea debitoarei, că după doi ani de la rezilierea celui de-al doilea contract cu nr. 39286/12.10.2006 s-a cerut de către aceeaşi creditoare executarea silită a sumelor pretins datorate în baza acestui contract, însă s-a constatat prin sentinţa civilă nr. 7178/28.06.2011 a Judecătoriei Arad că dreptul la executare este prescris şi contractul în discuţie nu mai are caracterul de titlu executoriu.

Cu privire la primul contract de leasing nr. 39285/12.10.2006, debitoarea a arătat că creditoarea a solicitat deja punerea în executare silită pentru toate sumele derivate din contractul de leasing, în cadrul dosarului de executare nr. 334/2010 la BEJ HV, în care s-a achitat toată creanţa solicitată, inclusiv cheltuielile de executare.

Din aceste motive, în mod temeinic şi legal s-a apreciat de către judecătorul sindic că debitoarea nu deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei, care să determine admiterea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei, având în vedere că cea mai mare parte a sumelor solicitate de creditoare sunt prescrise, având în vedere că cele două contracte de leasing au fost încheiate în 2006.

Recurenta a mai criticat hotărârea judecătorului sindic şi pentru aspectul potrivit căruia, în opinia sa, nu s-a apreciat corect caracterul creanţei, deoarece cele două contracte de leasing sunt titluri executorii, prin contract părţile au prevăzut o clauză penală privind acordarea de despăgubiri pentru rezilierea contractelor din culpa utilizatorului, astfel că sumele solicitate au menirea de a acoperi pierderile suferite de către societatea de leasing datorită rezilierii contractelor.

În acelaşi timp, recurenta a arătat că executarea silită începută pentru o parte din creanţă, respectiv pentru facturi emise şi neîncasate reprezintă un mod de întrerupere a prescripţiei pentru restul de creanţă cerută pe calea acţiunii de faţă şi care reprezintă capital, penalităţi şi cheltuieli nefacturate.

În speţă, se arată de către recurentă că prin transmiterea către debitoare a unei somaţii de plată la data de 18.02.2009, prin care solicita diferenţa de creanţă reprezentând daune nefacturate, s-a întrerupt cursul prescripţiei, astfel încât creditoarea este în termen să solicite pe calea acţiunii de faţă, capitalul nefacturat, cheltuieli nefacturate şi dobânda de la data rezilierii până la data reposesiei bunului.

Cu privire la aceste aspecte, Curtea reţine că recurenta are o interpretare eronată asupra noţiunii de creanţă certă, lichidă şi exigibilă, cerinţă prevăzută de legiuitor în art. 3 pct. 7 din legea insolvenţei ca fiind o condiţie primordială pe care trebuie să o îndeplinească creditorul care formulează o cerere de declanşare a procedurii insolvenţei.

Astfel, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege acel creditor care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei, iar potrivit art. 3 pct. 7 din legea insolvenţei, prin creditor se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine un drept de creanţă asupra averii debitoarei ce a solicitat înscrierea acestei creanţe în tabelul creanţelor şi care poate face dovada creanţei sale în condiţiile legii insolvenţei, respectiv în condiţiile arătate la pct. 6 care prevăd existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Totodată, creanţa pe care se întemeiază cererea de declanşare a procedurii insolvenţei, trebuie să îndeplinească cerinţa valorii prag prev. de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, respectiv să aibă o valoare minimă de 45.000 lei.

Aceste dispoziţii legale se coroborează cu disp. art. 662 noul Cod procedură civilă ce prevăd că o creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică, rezultând din însuşi titlul executoriu; este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui şi este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

În speţă, creanţa solicitată de către creditoarea declanşatoare care a solicitat în baza acestei pretinse creanţe, declanşarea procedurii insolvenţei debitoarei, nu îndeplineşte condiţiile legale arătate mai sus, deoarece este compusă din sume care nu au fost facturate pe seama debitoarei, nu au fost acceptate de către aceasta la plată şi reprezintă pretinse daune în baza a două contracte de leasing încheiate cu debitoarea în 2006 şi pentru care dreptul de a solicita executarea s-a prescris, iar sumele facturate şi solicitate în baza aceloraşi contracte au fost deja achitate de către debitoare.

Faptul că recurenta creditoare a procedat ulterior la recalcularea sumelor datorate de către debitoare prin emiterea unei noi somaţii de plată nu reprezintă un motiv de întrerupere a prescripţiei, aşa cum în mod eronat consideră recurenta, iar pe de altă parte, aşa cum Curtea a reţinut deja, sumele solicitate la plată nu au caracter cert, lichid şi exigibil.

Domenii speta

Spete similare