Opunerea creditorilor la închiderea procedurii în situaţia în care nu au formulat contestaţii faţă de modalitatea în care s-a realizat valorificarea bunurilor debitoarei prin licitaţie publică şi faţă de raportul

Sentinţă comercială 629F din 15.05.2014


Faliment

Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 15.05.2014. Opunerea creditorilor la închiderea procedurii în situaţia în care nu au formulat contestaţii faţă de modalitatea în care s-a realizat valorificarea bunurilor debitoarei prin licitaţie publică şi faţă de raportul şi planul de distribuţie aprobat de către judecătorul sindic

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de ….., creditorul AA, a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă a debitorului ZZ SA.

Prin încheierea din …., s-a deschis procedura de faliment a debitorului şi procedat la lichidarea patrimoniului acestuia.

Prin sentinţa nr. X, s-a dispus închiderea procedurii de faliment ca urmare a valorificării patrimoniului debitorului în raport de disp. art. 132 din Legea nr. 85/2006.

Ca urmare a recursului formulat de X şi Y Bucureşti în calitate de creditori, prin decizia nr. …… a Curţii de Apel Craiova, s-a casat sentinţa şi cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru că instanţa a dispus închiderea procedurii de faliment, omiţând să se pronunţe asupra obiecțiunilor celor 2 creditori recurenţi şi să aprobe raportul final de lichidare.

Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Mehedinţi la ……, sub nr. …….

Potrivit art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii nu poate avea loc decât după aprobarea raportului final de lichidare iar potrivit art. 129 din Legea nr. 85/2006, aprobarea raportului final presupune pronunţarea expresă asupra acestuia precum şi soluţionarea eventualelor obiecţiuni formulate de creditori.

Se constată că Y, la 08.10.2013, a formulat obiecţiuni la raportul final susţinând în principal că lichidatorul judiciar a cedat statutului român bunul denumit „sistem de irigaţii amplasat subteran ce deserveşte o suprafaţă de circa 3000 ha pe raza localităţilor BM, DV, GG, ŢG şi BT, fără convocarea Adunării creditorilor şi aprobarea acesteia.

A mai susţinut că „teren în suprafaţă de 4665,43 m.p. situat în comuna BM, judeţul Mehedinţi”, a fost valorificat la un preţ derizoriu de 700 lei iar bunurile adjudecate de Corp Mobil SRL, nu au corespondenţă în sumele încasate de la această societate.

A mai susţinut că există diferenţă între sumele obţinute din valorificarea bunurilor 16291,06 lei şi cele distribuite 16411,67 lei(fila 368 volum III).

X a formulat obiecţiuni la raportul final susţinând în principal că bunul imobil „sistem de irigaţii amplasat subteran ce deserveşte o suprafaţă de circa 3000 ha pe raza localităţilor BM, DV, GG, ŢG şi BT, a fost donat statului român conform procesului verbal nr. 1 din 15.05.2013, fără înştiinţarea creditorilor şi fără temei legal( fila 373).

Cu privire la obiecţiunile formulate acestea urmează a fi respinse.

În ceea ce priveşte bunul cedat statutului român denumit „sistem de irigaţii amplasat subteran ce deserveşte o suprafaţă de circa 3000 ha pe raza localităţilor BM, DV, GG, ŢG şi BT, s-a constatat că nu există nici o modalitate de valorificare.

Astfel, în cursul procedurii s-a urmărit vânzarea acestuia în cursul a 35 de licitaţii însă nu s-a găsit nici o persoană care să cumpere ţevi de azbociment amplasate subteran sub o suprafaţă de circa 3000 de ha teren ce constituie proprietate privată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor ( ex. fila 199-312).

Pornind de la finalitatea urmărită de legiuitor prin instituirea dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, respectiv protejarea intereselor creditorilor şi prin maximizarea valorilor ce urmează a intra în patrimoniul acestora, s-a procedat la propunerea dării în plată a bunului în raport de disp. art. 175 c. pr. fiscală însă creditorii între care şi cei care au formulat obiecţiuni la raportul final, au manifestat acelaşi interes avut şi de cumpărători în cadrul celor 35 de licitaţii sus menţionate (ex. fila 190-195).

Ca urmare a expresiei lipsei de interes din partea eventualilor cumpărători dar şi a creditorilor pentru darea în plată s-a propus casarea bunului însă creditorii nu au agreat nici această modalitate de lichidare a acestei părţi de patrimoniu( ex. fila 126-127).

Cum legiuitorul nu a prevăzut pentru astfel de cazuri modalitatea de lichidare a patrimoniului, s-a procedat la donarea bunului către statul român apreciindu-se că procedura se impune a fi finalizată şi în condiţiile în care legea nu cuprinde dispoziţii cu privire la astfel de situaţii.

Se consideră că în această modalitate nu au fost lezate interesele creditorilor care au formulat obiecţiuni la raportul final în condiţiile în care aceştia aveau posibilitatea să formuleze cerere de dare în plată în condiţiile art. 175 c. pr. fiscală dacă ar fi manifestat vreun interes cu privire la bunul menţionat care nu a fost posibil a fi valorificat în cadrul procedurii de lichidare.

Cu privire la susţinerea conform căreia bunul denumit „teren în suprafaţă de 4665,43 m.p. situat în comuna BM, judeţul Mehedinţi”, a fost valorificat la un preţ derizoriu de 700 lei, se constată că nu au fost indicate dispoziţiile din actele normative care să limiteze valoarea de valorificare.

În ceea ce priveşte pretinsa lipsă de corespondenţă între bunurile adjudecate de CM SRL şi sumele încasate de la această societate, aceasta se explică prin împrejurarea că parte din bunuri supuse iniţial valorificării, au fost casate cu votul majoritar al adunării creditorilor(ex. f 394-395).

Diferenţa între sumele încasate din valorificarea bunurilor şi sumele distribuite creditorilor se justifică prin acoperirea cheltuielilor de procedură efectuate.

Ca urmare a respingerii obiecţiunilor, în raport de disp. art. 129 din Legea nr. 85/2006, va fi aprobat raportul final.

Ca urmare a respingerii obiecţiunilor şi a aprobării raportului final, având în vedere că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate şi toate sumele au fost distribuite conform raportului asupra fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor şi recuperarea de creanţe şi a tabelului de distribuţie final aprobat, dovada plăţilor fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosar;

În temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenţei se va dispune închiderea procedurii falimentului şi radierea debitorului din registrul comerţului.

Conform art. 135 din Legea 85/2006 sentinţa de închidere a procedurii va fi notificată de judecătorul sindic direcţiei teritoriale a finanţelor publice şi oficiului registrului comerţului unde debitorul este înmatriculat pentru efectuarea menţiunii .

Potrivit art. 136 din Legea 85/2006 prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul /lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori,titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi.

Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea apelului formulat împotriva sentinţei.

În motivarea deciziei pronunţate în recurs s-a arătat că recurentele creditoare nu au înţeles să formuleze contestaţii faţă de modalitatea în care s-a realizat valorificarea bunurilor debitoarei prin licitaţie publică şi faţă de raportul şi planul de distribuţie aprobat de către judecătorul sindic, valorificarea bunurilor din patrimoniul debitorului realizându-se  conform normelor Legii 85/2006 coroborate cu cele ale C.pr.civ..

Prin urmare, atât timp cât valorificarea bunurilor şi distribuirea sumelor rezultate din aceasta s-au realizat şi nu au fost contestate, susţinerile recurentelor privitoare efectuarea concretă a acestora sunt nefondate.

În consecinţă, Curtea apreciază că, etapele procedurii insolvenţei debitorului fiind parcurse, patrimoniul acestuia fiind lichidat, iar sumele astfel obţinute fiind distribuite, nefiind formulate contestaţii faţă de acestea, judecătorul sindic a aplicat corect dispoziţiile art. 129 şi 132 din Legea 85/2006 şi urmează ca, văzând aceste dispoziţii şi pe cele art. 312 C.pr.civ., să respingă prezentele recursuri, acestea fiind nefondate.