Aplicarea legii mai favorabile

Dosar nr.XXX/40/2014 Contestaţie la executare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI - SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR.XXX

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

PREŞEDINTE -

Grefier –

 Pe rol pronunţarea asupra contestaţiei la executare formulate în temeiul art.23 alin.8 din Legea nr.255/2013 de contestatorul P. O. I., privind aplicarea legii mai favorabile.

Strigarea cauzei a avut loc în şedinţa publică din xx.xx.xxxx, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, când,

T R I B U N A L U L,

Asupra contestaţiei la executare de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de xx.xx.xxxx, condamnatul P. O. I. a solicitat aplicarea legii mai favorabile, apreciind că dispoziţiile noului cod penal îi sunt favorabile sub aspectul minimului şi maximului special al pedepselor prevăzute pentru faptele pentru care a fost condamnat.

A mai invocat contestatorul că una din infracţiunile pentru care a fost condamnat, respectiv art.323 din vechiul Cod penal, nu mai este incriminată de noul Cod penal, iar art.367 din noul Cod penal nu prezintă o identitate normativă cu art.323 din vechiul Cod penal, întrucât prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat format din trei sau mai multe persoane. În speţă, arată că doar lui şi soţiei sale li s-a reţinut această infracţiune, astfel că nu sunt date condiţiile art.367 din noul Cod penal. Mai mult, arată că perioada în care s-a reţinut comiterea faptelor a fost numai până în luna octombrie 2002, iar Legea nr.39/2003 a apărut în martie 2003. în aceste condiţii, apreciază că art.367 din noul Cod penal este de fapt o reflecţie a art.2 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate şi nu a art.323 din vechiul Cod penal.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr.XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr.XXXX/86/2007, modificată în parte prin decizia penală nr.XX/xx.xx.xxxx, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr.XXX/39/2009 şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.XXXX/xx.xx.xxxx pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul P. O. I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1 şi 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.13 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.b Cod penal, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II şi b Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale;

- proxenetism, prevăzută de art.329 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal, la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II şi b Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.33 lit.a, 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II şi b Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.71 alin.1, 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului P. O. I. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II şi b Cod penal cu titlu de pedepse accesorii pe D.ta executării pedepsei principale.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că, în cursul anului 2002 a aderat la grupul infracţional organizat de inculpaţii M. A. şi M. C.-E. (fostă R.), R. A. (fost N. A., fost N. M. A.), ce constituiau o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii C. N., F. S. (fostă D.), I. M. (fost C.), I. V., I. O.-R., I. S. şi O. D. (fostă R.) şi învinuiţii P. I. I., M. G. C. (fost B., fost Bl.), L. F., R. C. M. (fost H.), S. S. (fost L.) şi care împreună, în diferite grupări, sau individual, în mod coordonat, au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc, pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere.

S-a mai reţinut că, în perioada anului 2002, inculpatul P. O. I., individual sau împreună cu alţi membri ai grupului arătat mai sus, a efectuat, în mod repetat, diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 6 persoane de sex femeiesc care au fost exploatate prin ameninţare, înşelăciune şi alte forme de constrângere în diferite bordeluri din Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia.

Verificând incidenţa legii mai favorabile, în raport cu motivele invocate cât şi din oficiu, instanţa reţine că aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în cauză.

Potrivit art.6 alin.1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a acesteia a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

De asemenea, potrivit disp. art.4 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

 În speţă, infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.1 Cod penal din 1969, se regăseşte în disp. art.367 alin.1 şi 2 Cod penal, având limite de pedeapsă cuprinse între 3 şi 10 ani şi interzicerea unor drepturi, întrucât infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 10 ani.

Motivarea contestatorului că instanţa a reţinut că s-a asociat doar cu soţia sa, astfel încât nu este dat grupul infracţional, este eronată, din situaţia de fapt reţinută rezultând aderarea sa la grupul infracţional constituit din inculpaţii M. A. şi M. C.-E. (fostă R.), R. A. (fost N. A., fost N. M. A.), ce constituiau o reţea de traficanţi de persoane, la care ulterior au aderat şi inculpaţii C. N., F. S. (fostă D.), I. M. (fost C.), I. V., I. O.-R., I. S. şi O. D. (fostă R.) şi învinuiţii P. I. I., M. G. C. (fost B., fost Bl.), L. F., R. C. M. (fost H.), S. S. (fost L.) şi care împreună, în diferite grupări, sau individual, în mod coordonat, au efectuat diferite acte materiale de racolare, transport şi cazare a unui număr de peste 40 de persoane de sex femeiesc, pe care le-au exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei în diferite bordeluri din Germania, folosind faţă de acestea ameninţări, înşelăciune şi alte forme de constrângere.

 Cum maximul special prevăzut de noul Cod penal pentru această infracţiune nu depăşeşte pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată contestatorului prin hotărârea de condamnare, ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru reducerea pedepsei aplicate pentru această infracţiune.

 În ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1şi 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.13 Cod penal din 1969, pentru care a fost condamnat contestatorul prin sentinţa penală în executarea căreia se află, se reţine că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.210 alin.1 rap. la art.77 alin.1 lit.a Cod penal nou, care este pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 de ani şi interzicerea unor drepturi, la care se poate adăuga un spor de 2 ani, ca urmare a reţinerii circumstanţei agravante pre. de art. 77 alin.1 lit.a Cod penal nou.

De asemenea, infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art.329 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, este reglementată la art.213 alin.1 şi 2 din noul Cod penal, care prevede limite de pedeapsă între 3 şi 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Cum maximul special prevăzut de noul Cod penal pentru această infracţiune nu depăşeşte pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată contestatorului prin hotărârea de condamnare, ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru reducerea pedepsei aplicate pentru această infracţiune.

Şi pedepsele complementare ale interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal din 1969, aplicate contestatorului pe o D.tă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, se regăsesc în art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal şi nu depăşesc D.ta maximă prevăzută de art. 66 alin.1 din noul Cod penal.

Nici sub aspectul reglementărilor privind infracţiunea continuată şi concursul de infracţiuni nu sunt dispoziţii mai favorabile contestatorului în legea nouă.

Motivarea contestatorului că ar trebui să se dea eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa şi să se reducă pedepsele în mod corespunzător nu este fondată, această situaţie neintrând sub incidenţa aplicării legii penale mai favorabile, dispoziţiile art.6 alin.1 Cod penal şi dispoziţiile art.4 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal fiind de strictă interpretare.

Aşa fiind, se va respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată în temeiul art.23 alin.8 din Legea nr.255/2013 de contestatorul P. O. I..

În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul să plătească statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

 H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată în temeiul art.23 alin.8 din Legea nr.255/2013 de contestatorul P. O. I., fiul lui I. şi E., născut la data de xx.xx.xxxx în Bacău, judeţul Bacău, C.N.P. XXXXXXXXXXXXX, în prezent deţinut în Penitenciarul Botoşani, privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Obligă contestatorul să plătească statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare