Contencios administrativ – suspendare act administrativ. Existenţa unor cazuri bine justificate şi prevenirea unor pagube iminente, reprezintă condiţii legale care trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea actului administrat

Sentinţă civilă 639 din 09.07.2014


Contencios administrativ – suspendare act administrativ

Existenţa unor cazuri  bine justificate şi  prevenirea unor pagube iminente, reprezintă condiţii legale care trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ .

Art. 14 alin. 1 din Lg. 554/2004  .

Prin sentinţa civilă nr. 639/9 iul 2014 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr.  1799/2/2014 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC A.MT SRL privind suspendarea executării deciziei nr. 2604383/13.01.2014 de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţa campania 2013, emisă de pârâta A. P. I.A. - Centrul Judeţean Călăraşi.

Pentru a pronunţa această soluţie , instanţa a reţinut că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de reclamanta SC A.MT S.R.L. suspendarea executării Deciziei nr. 2604383/13.01.2014 emisă de APIA – Centru Judeţean Călăraşi, prin care s-a dispus  excluderea de la plată şi stabilirea sancţiunilor multianuale, datorită supra declarării  suprafeţelor, având în vedere  disp. art. 7 alin. 1 lit. f din OG nr. 125/21.12.2006, art. 6 alin. 1 şi 2  din Ordinul nr. 246/2008 şi partea a III-a pct. 6 din angajamente şi declaraţii din cererea  unică de plată pe suprafaţa Campania 2013.

Sancţiunea a fost aplicată în conformitate cu prevederile art. 58 alin. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului in ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea, modularea şi sistemul integrat de administrare şi control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum şi de aplicare a Regulamentului (C.E) nr. 1234 al Consiliului in ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea pentru sectorul vitivinicol, care prevede că "în cazul în care suprafaţa solicitată este mai mare cu un procent de peste 50%, fermierul va fi exclus de la plata sprijinului pe anul respectiv şi i se stabileşte un debit corespunzător diferenţei dintre suprafaţa solicitată şi suprafaţa determinată; debitul se deduce, în conformitate cu articolul 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei, din plăţile de care fermierul poate beneficia pentru cererile pe care le depune in decursul celor 3 ani calendaristici ulteriori anului in care a fost stabilit debitul. Dacă debitul nu poate fi recuperat în întregime in conformitate cu articolul menţionat în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic constatării, soldul se anulează. "

Potrivit art. 14 alin. 1 din Lg. 554/2004  suspendarea executării unui act administrativ  poate fi dispusă numai în cazuri  bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, condiţii legale care trebuie îndeplinite cumulativ.

Cazul bine justificat este definit la art. 2 alin. 1  lit. t  din Lg. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să poată fi decelată cu uşurinţă, în urma  unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru ca în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi depuse numai masuri provizorii, nu este permisa prejudecarea fondului litigiului.

Într-adevăr, suspendarea executării unui act administrativ  în baza  dispoziţiilor art. 14- 15 din Lg. 554 /2004  constituie o măsură de excepţiei de la regula  executării din oficiu al acestuia, execuţio ex officio, însă atunci  când cele două condiţii legale sunt pe deplin întrunite şi există şi o apartenenţă de drept în favoarea reclamantului, instanţa  poate  dispune  suspendarea executării actului administrativ.

În cazul  în speță, înainte de a trece la analiza celor două condiţii de admisibilitate ale cererii prev. de art. 14 alin. 1  - art. 15 din Lg. 554 /2004, tribunalul apreciază că se impune a fi făcute  următoarele precizări  cu privire la cererea de plată formulată de reclamantă  pentru schemele de sprijin pe suprafaţa pentru  Campania  SAPS 2013.

La data de 08.05.2013 reclamanta SC A. MT SRL a depus la Apia  - Centrul Judeţean Călăraşi  cererea de plată nr. CL8359/08.05.2013 pentru schemele de sprijin pe suprafaţă, pe campania SAPS 2013, pentru o suprafaţa de 602,50 ha teren arabil. În data de 17.10.2013 dosarul a fost autorizat la plată, în baza deciziei de plată în avans, pentru suprafaţa determinată de 602,22 ha.

Prin solicitarea de clarificare nr. 13714/18.11.2013 pârâta solicită fermierului SC A. MT SRL., ca în data de 25.1 1.2013 să se prezinte la sediul pârâtei pentru clarificări cu privire la cererea unică de plată pe suprafaţă 2013, respectiv contractele de arendă încheiate cu S.C. B. SRL sub nr. 122/28.09.2009, 123/08.09.2009 152/28.09.2009 şi 251/20.09.2011. Fermierul nu s-a prezentat în data solicită, dar a depus în data de 10.12.2013 adresele înregistrate cu nr. 15665 şi 15666 din care reiese faptul că terenul pentru care a depus cerere de plată s-a diminuat cu 240,70 ha.

Prin adresa înregistrată cu nr. 14692/ 02.12.2013 APIA - Centrul Judeţean Călăraşi, a solicitat lămuriri Primăriei N. jud. Călăraşi cu privire la contractele de arendă menţionate, iar prin răspunsul primit pârâta este informată că respectivele contracte de arendă încetează începând cu data de 02.09.2013.

Potrivit art. 7 alin. 1 lit. f  „pentru a beneficia de acordarea de  plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafeţe, solicitanţi trebuie să prezinte  documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă  şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care a depus cererea„.

Conform art. 6 alin 1 şi 2 din Ordinul MADR nr. 246/2008: "(1) Documentele prevăzute la art. 4 şi 5 se prezintă, dup caz, la depunerea cererii de plată de către producătorul agricol sau la solicitarea reprezentanţilor APIA, în vederea efectuării procedurilor de administrare şi control.

(2) Documentele prevăzute la art. 4 şi 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată şi/sau a modificărilor acesteia, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi sunt valabile până la data de 1 decembrie a anului de cerere, în conformitate cu prevederile art. 29 din alin. (2) din acelaşi regulament. "

În raport de situaţia de faţă  reţinută, tribunalul constată că la data de  08.05.2013, data formulării cereri unice de plată, reclamanta îndeplinea  condiţiile legale  pentru acordarea plăţii unice pentru suprafaţă, căci astfel nu ar fi fost autorizată  la plată în avans  pentru suprafaţa  determinată de 602, 22ha.

Referitor la dreptul de folosinţă şi utilizare a terenului pentru care s-a depus cererea de plată pe Campania SAPS 2013,  aceasta situaţie de fapt trebuie verificată din punct de vedere  al disp. art. 6 alin 1 şi 2 din Ordinul MADR nr. 246/2008, în baza căruia s-a emis decizia atacată.

Referitor la situaţia reclamantei se constată că APIA – Centru Judeţean Călăraşi  a emis decizia nr. 2604385/13.01.2014  prin care s-a dispus excluderea de la plată şi stabilirea sancţiunilor multianuale  pe motiv că a intervenit o supradeclarare a suprafeţelor, întrucât societatea reclamantă a pierdut dreptul de folosinţă  asupra suprafeţei de 240, 70 ha, deoarece proprietarul a vândut terenul  şi nu mai poate face  dovada utilizării până la 1 decembrie  conform art. 6 alin. 1 şi 2 din Ordinul MADR nr. 246/2008.

Ca atare, problema de drept  supusă analizei  este aceea dacă legea  a avut în vedere  la acordarea plăţii unice pentru suprafaţă faptul că documentele necesare  care dovedesc  dreptul de folosinţă  asupra terenului trebuie să fie valabile  până la data de 1 decembrie a anului  de cerere  sau a avut în vedere faptul că documentele  trebuie  să fie  valabile  cu începere de la 1 septembrie şi până la 31 august  conform OUG nr, 108/2001, aşa cum susţine reclamanta, care în cadrul acţiunii de fond a  invocat excepţia de nelegalitate  a prev. art. 6 alin 2 din Ordinul MADR nr. 246/2008.

Din acest punct de vedere, tribunalul a apreciat  că prima condiţie  de admisibilitate prev. de art. 14 alin. 1 din Lg. 554/2004 nu este îndeplinită, întrucât motivele  invocate de reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care  să răstoarne  prezumţia de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii.

Pentru considerentele analizate, tribunalul reţine că nu sunt îndeplinite  condiţiile  cazului bine justificat, motiv pentru care va trece la analiza celeilalte condiţii de admisibilitate, respectiv prevenirea unei pagube iminente  care poate fi produsă reclamantei prin punerea în executare a actului administrativ.

Pe fondul condiţiei de admisibilitate, reclamanta  a arătat  că faţă de împrejurarea  că societatea este în plină campanie  agricolă pe anul 2014, executarea sumei imputată prin Decizia  atacată  în valoare de 149462,94 lei, ar însemna blocarea  activităţii  sale, cu imposibilitatea continuării lucrărilor agricole. De asemenea, în situaţia  în care s-ar admite contestaţia sa, o eventuală întoarcere a executării ar dura  foarte mult, situaţie ce ar avea consecinţe negative asupra activităţii societăţii.

Contrar opiniei reclamantei, emitentul actului arată că reclamantei  nu  i-a fost produsă nici o pagubă iminentă  deoarece debitul se deduce, în conformitate cu articolul 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei, din plăţile de care fermierul poate beneficia pentru cererile pe care le depune în decursul celor 3 ani calendaristici ulteriori anului în care a fost stabilit debitul. Dacă debitul nu poate fi recuperat în întregime în conformitate cu articolul menţionat în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic constatării, soldul se anulează.

Pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit  acest aspect, simpla menţionare  a creanţei contestate şi a valori ei  nu duce automat la constatarea că există o asemenea pagubă.

În altă ordine de idei, pârâta a invocat şi Decizia  nr. 3050/2006  pronunţată de ÎCCJ, care impune  ca producerea pagubei să fie o consecinţă a executării actului administrativ, iar nu însăşi executarea actului administrativ în sine.

Referitor la paguba iminentă, tribunalul a constatat  că aprecierile reclamantei nu se pot subsuma acestei condiţii atât timp cât acest debit  urmează a fi dedus, în conformitate cu disp. art. 5b din Regulamentul CE nr. 885/2006 al Comisiei, de către pârâtă din plăţile care urmează a fi efectuate către  reclamantă în decursul a trei ani calendaristici ulterior anului în care a fost stabilit debitul, ca urmare a cererilor de plată depuse de aceasta.

În concluzie, tribunalul constată că nu sunt întrunite  cumulativ  condiţiile legale prev.  de art. 14 alin. 1 – art. 15 din Lg. 554/2004, motiv pentru care urmează  să respingă cererea formulată de reclamanta SC A. MT SRL privind suspendarea executării deciziei nr. 2604383/13.01.2014 de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţa campania 2013, emisă de pârâta APIA - Centrul Judeţean Călăraşi.

Domenii speta