Litigii de muncă - anulare concurs

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 2331/2014

Şedinţa publică de la 18 Decembrie 2014

TRIBUNALUL,

Sub nr. 5616/88/2012 din data de 24 septembrie 2012, reclamantul ... a chemat în judecată Compania Naţională Poşta Română S.A. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea concursului organizat de către C.N.P.R. pentru ocuparea postului vacant de Şef Oficiu Judeţean de Poştă Tulcea la data de 7 septembrie 2012; cu cheltuieli de judecată;

În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 7 septembrie 2012 C.N.P.R. a organizat concursul închis pentru ocuparea postului vacant de şef OJP Tulcea, post ce fusese înfiinţat la data de 30 mai 2012 prin Hotărârea nr. 31 a Consiliului de Administraţie a C.N.P.R.; că, urmare acestei hotărâri a fost emisă decizia nr. 940/04.02.2012 prin care a fost concediat conform art. 65 din Codul Muncii, odată cu decizia de concediere primind şi o listă a locurilor de muncă vacante la acea dată în unitate, însă, în mod abuziv, pârâta a ascuns existenţa postului de şef serviciu, cu toate acestea, a optat în scris pentru ocuparea acestui post prin adresa nr. 320/8665/19.07.2012, adresă la care nu a primit niciun răspuns.

A mai arătat reclamantul că îndeplinea toate condiţiile pentru ocuparea acestui post, condiţii impuse ulterior şi prin anunţul de concurs; că, postul de şef OJP ar fi trebuit să fie ocupat de el, din moment ce şi-a manifestat opţiunea şi având în vedere că niciun alt angajat aflat în procedura de concediere colectivă nu a optat în acest sens.

Reclamantul a precizat că reaua-credinţă şi abuzul pârâtei au continuat din partea pârâtei, aceasta organizând concursul în aşa fel încât să-i fie anulate toate şansele de a ocupa acest post; că, a notificat pârâta înainte de 23 august 2012 (data iniţială a concursului) şi de 7 septembrie 2012 (dată la care a fost reprogramat), dar nu a primit răspuns la niciuna dintre ele.

Reclamantul a invocat dispoziţiile art. 72 şi 74 din Codul Muncii.

La termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2012, instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor prezente, excepţia necompetenţei materiale a instanţei.

Prin Sentinţa Civilă nr. 7562/21 Noiembrie 2012, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială, şi, în temeiul art. 158 Cod proc civ., a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Secţiei de Contencios administrativ a Curţii de Apel Constanta.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, tribunalul a avut în vedere faptul că raporturile de drept material deduse judecăţii sunt de funcţie publică şi atrag incidenţa normelor de contencios administrativ şi nu de dreptul muncii, în speţă solicitându-se anularea unui concurs închis organizat de Compania Naţională Poşta Română S.A., la data organizării acestui concurs-7 septembrie 2012, reclamantul nemaiavând calitatea de salariat, contractul de muncă fiindu-i desfăcut prin decizia nr. 940/04 iulie 2012.

A mai avut în vedere tribunalul că pârâta C.N.P.R. S.A. funcţionează în baza H.G. nr. 371/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale Poşta Română S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome “Poşta Română”  S.A., este operatorul naţional din domeniul serviciilor poştale. Conform art.2 alin. 1 lit. b din  Legea nr. 554/2004, autoritatea publică este definită ca fiind orice organ de stat sau  al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public în speţă, pârâta C.N.P.R. S.A. acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public, deţinând exclusivitate în domeniul serviciilor poştale care sunt definite ca servicii de interes public, astfel încât, din această  perspectivă, litigiul generat de reclamant are caracterul unui litigiu privind contenciosul administrativ.

Tribunalul a mai avut în vedere că, pe de altă parte, organizarea  concursului a cărei anulare se solicită, a fost organizat de o autoritate publică de interes central, astfel încât competenţa revine, potrivit art. 10 alin. 1 teza 2 din Legea nr. 554/2004 Curţii de Apel. Deşi reclamantul nu a precizat ce act emis de pârâtă pe parcursul organizării, desfăşurării şi finalizării concursului înţelege să atace, precizând doar că solicită anularea concursului, oricare ar fi actul emis de C.N.P.R. S.A. în legătură cu concursul din 7 septembrie 2012, acesta are în mod evident caracterul unui act unilateral cu caracter individual.

Instanţa a mai învederat că prezentul litigiu are natura juridică a unui litigiu de contencios administrativ ce atrage competenţa instanţei de contencios administrativ (în speţă a Curţii de Apel Constanţa, în contextual în care reclamantul s-a adresat instanţei de la domiciliul său, art.10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 precizând că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celui de la domiciliul pârâtului).

Sub nr. 1440/36/2012 cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, iar în şedinţa publică din data de 21.01.2013, instanţa a supus dezbaterii contradictorii a părţilor excepţia de ordine publică a necompetenţei materiale a Curţii de Apel de a judeca, în calitate de instanţă de contencios administrativ, acţiunea dedusă judecăţii.

Prin Sentinţa Civilă nr. 13/CAdin 21 ianuarie 2013, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, Curtea de Apel Constanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit art.1 alin.3 din H.G. nr. 371/3 iulie 1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Poşta Română" - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome "Poşta Română": „Poşta Română este societate comercială pe acţiuni, care funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară”.

Conform art.1 alin.4 din actul constitutiv prevăzut în anexa hotărârii de guvern ( potrivit art.1 alin.2 din hotărâre): “ Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. este societate comercială naţională de interes public”.

În conformitate cu prevederile art.30 alin.2 din actul constitutiv: ”Litigiile de orice fel apărute între companie şi persoane fizice sau juridice sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun. Părţile pot alege şi calea arbitrală”, iar potrivit art.31:”Prevederile prezentului act constitutiv se completează cu dispoziţiile legale în vigoare, referitoare la societăţile comerciale”.

Art.2 alin.1 lit.b) din Legea nr.554/2004 prevede că este autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Curtea de Apel Constanţa a mai arătat că pârâta Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. este o societate comercială, de interes public, dar care nu are calitatea de autoritate publică, în sensul art.2 lit.b din legea contenciosului administrativ, pentru că nu acţionează în regim de putere publică, prevederile din actul constitutiv fiind neechivoce în legătură cu competenţa soluţionării litigiilor în care această societate este parte - instanţele judecătoreşti de drept comun.

Chiar şi menţiunea referitoare la posibilitatea părţilor unui litigiu apărut în contradictoriu cu Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. de a alege calea arbitrală, exclude calificarea acesteia ca fiind o autoritate publică care să acţioneze în regim de putere publică.

În concluzie, Curtea de Apel constanţa, a apreciat că acţiunea prin care un fost salariat al companiei urmăreşte anularea unui concurs organizat pentru ocuparea unui post în cadrul acestei companii, este o acţiune care atrage competenţa instanţei de drept comun şi nu a instanţei de contencios administrativ.

Constatând ivit conflictul de competenţă, Curtea de Apel Constanţa a înaintat dosarul I.C.C.J. pentru a hotărî regulator de competenţă.

Prin Decizia nr. 5913/21.06.2013 pronunţată în dosarul nr. 1440/36/2012, I.C.C.J., ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 22 alin. 3 şi 5 din Codul de procedură Civilă, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea – secţia civilă/complet specializat în litigii de muncă.

Pentru a adopta o astfel de decizie, Î.C.C.J. a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin.3 din H.G. nr. 371/3 iulie 1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Poşta Română" - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome "Poşta Română": „Poşta Română este societate comercială pe acţiuni, care funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară”.

Conform art. 1 alin.4 din Actul constitutiv prevăzut în anexa hotărârii de guvern (potrivit art. 1 alin.2 din hotărâre): „Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. este societate comercială naţională de interes public”. În conformitate cu prevederile art.30 alin.2 din actul constitutiv: "Litigiile de orice fel apărute între companie şi persoane fizice sau juridice sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun. Părţile pot alege şi calea arbitrală”, iar potrivit art.31: "Prevederile prezentului act constitutiv se completează cu dispoziţiile legale în vigoare, referitoare la societăţile comerciale.

Din economia dispoziţiilor legale mai sus citate, rezultă că legiuitorul a înţeles să atribuie Companiei Naţionale "Poşta Română" S.A. un statut de persoană juridică de drept privat, respectiv societate comercială pe acţiuni, căreia i se aplică din punct de vedere al organizării interne regulile stabilite în materia societăţilor comerciale. Prin urmare, chiar dacă scopul înfiinţării acestei companii este unul de interes public, aceasta nu presupune că societatea pârâtă

acţionează în desfăşurarea activităţii sau în relaţiile cu personalul său, în regim de putere publică. Dimpotrivă, dispoziţiile statutare prevăd că persoanele angajate ale companiei, inclusiv în funcţii de conducere au statut de salariaţi, în baza contractelor individuale de muncă, acest statut avându-1 anterior şi reclamantul ....

În speţă, demersul judiciar al reclamantului vizează anularea unui concurs organizat de pârâtă în vederea ocupării unui post de conducere în cadrul companiei. înfiinţarea acestui post şi organizarea concursului pentru ocuparea lui au fost dispuse prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al Companiei, după regulile de drept privat aplicabile societăţilor comerciale, şi nu printr-un act emis de vreo autoritate publică, în regim de putere publică, pentru a atrage

incidenţa normelor de drept administrativ.

De altfel, prin actul constitutiv s-a reglementat expres competenţa de soluţionare a litigiilor apărute între companie şi persoanele juridice sau persoanele fizice, ca aparţinând instanţelor de drept comun, excluzând astfel competenţa instanţei de contencios administrativ.

Cum reclamantul, invocă în susţinerea pretenţiilor sale, calitatea de salariat al Companiei Naţionale Poşta Română S.A. (fost Director Judeţean al Oficiului Judeţean Tulcea), iar temeiul de drept al acţiunii îl reprezintă prevederile referitoare la concediere din Codul muncii - legea cadrul aplicabilă personalului angajat prin contract individual de muncă, rezultă că prezentul litigiu reprezintă un conflict de muncă, în sensul dispoziţiilor art. 266 din Codul muncii.

Aplicând dispoziţiile art. 2 punctul 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Tribunalul Judecă: 1. în primă instanţă (...) c) conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege altor instanţe” coroborate cu cele ale art. 269 alin. (2) din Codul muncii, conform cărora cererile privitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are reclamantul domiciliul, rezultă că în speţă competenţa materială aparţine Tribunalului Tulcea - complet specializat în litigii de muncă.

Prin aceeaşi Decizie, Î.C.C.J. a înaintat dosarul spre competentă soluţionare Tribunalului Tulcea, unde cauza a fost înregistrată sub nr.  1729/88/2014 din data de 03.09.2014.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine:

În baza art. 137 Codul de procedură civilă 1865, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, ridicate de pârâtă prin întâmpinare, care va fi respinsă ca nefondată, întrucât justificarea legitimităţii procesuale a reclamantului rezidă în existenţa interesului acestuia de a obţine lipsirea de efecte juridice a concursului, ca efect al anulării acestuia, situaţie care i-ar putea conferi dreptul de a solicita pârâtei sau instanţei de judecată, prin acţiune separată, în interiorul termenului de prescripţie de trei ani, reintegrarea în postul nou înfiinţat la 31.05.2012, fără examen, concurs sau perioadă de probă, în baza art. 74 alin. 1 Codul Muncii şi plata plata retroactivă a drepturilor salariale de care a fost lipsit, în ipoteza admiterii prezentei acţiuni.

În fapt, între părţi s-a derulat un raport juridic specific dreptului muncii, reclamantul fiind angajat al pârâtei, în postul de director judeţean al Oficiului Judeţean de Poştă Tulcea, în baza contractului individual de muncă nr. 109.1/1572/13.12.2010, act juridic a cărui existenţă nu a fost contestată de către părţi (a se vedea întâmpinarea depusă de pârâtă, fila 13 dosar ataşat, par. 3).

Premisa declanşării conflictului de natură juridică dintre părţi a constat în adoptarea Hotărârii nr. 31/30 mai 2012 de către Consiliul de Administraţie al pârâtei, prin care s-a decis, conform art. 1 din acest act, schimbarea structurii organizatorice a Companiei Naţionale Poşta Română SA, în sensul desfiinţării efective a unui număr de 772 de posturi (printre care şi cel deţinut de reclamant) şi, în baza art. 2, mandatarea directorului general al pârâtei (dl. Ion Smeeianu) „să ia măsurile legale ce se impun pentru implementarea structurii organizatorice aprobate potrivit art. 1 începând cu data de 31.05.2012” şi pentru finalizarea procedurilor de concediere colectivă a angajaţilor ale căror posturi au fost desfiinţate (fila 17, 81, dosar ataşat, sublinierea noastră).

Chiar în ziua în care a fost adoptată hotărârea Consiliului de administraţie al pârâtei – 31.05.2012, precum şi în ziua imediat următoare, directorul general a considerat, în esenţă, că „măsurile legale care se impun” sunt următoarele: 

numirea imediată şi temporară a unor noi salariaţi pentru exercitarea atribuţiilor de conducere ale posturilor nou înfiinţate din punct de vedere formal (structural), atât la nivelul administraţiei centrale - conducători de direcţii, servicii, departamente şi centre regionale - cât şi a unui total de 42 noi posturi de „şef Oficiu Judeţean de Poştă”, „până la finalizarea procesului de ocupare definitivă” (măsură dispusă prin art. 5 din decizia directorului general nr. 140/30.05.2012 – fila 100 dosar ataşat; în speţă, atribuţiile de conducere ale postului de „şef OJP Tulcea” au fost atribuite numitei ..., conform pct. 20 din Anexa 8 a deciziei susmenţionate - fila 109 dosar ataşat),

predarea ştampilelor şi restrângerea atribuţiilor tuturor angajaţilor care ocupau posturile de conducere desfiinţate din punct de vedere formal (între care şi reclamantul, al cărui post de director general OJP Tulcea a fost redenumit în postul de şef OJP Tulcea, după cum se poate observa cu uşurinţă din conţinutul organigramei în vigoare de la 7.11.2011 – fila 89 dosar ataşat, comparat cu conţinutul organigramei în vigoare la 31.05.2012 – fila 83 dosar ataşat) la cele cu caracter strict executiv, conform fişelor de post (măsură dispusă prin art. 5 din decizia directorului general nr. 140/31.05.2012 – fila 100 dosar ataşat),

adoptarea unei „Proceduri de ocupare a posturilor de execuţie”, prin care întreg personalul pârâtei a fost înştiinţat că „posturile de execuţie aferente fiecărei structuri se vor ocupa prin concurs”, care va consta într-o singură probă, respectiv interviu, susţinut în faţa comisiei de evaluare desemnată de către directorul general, sub sancţiunea concedierii colective a personalului excedentar rămas după concurs (a se vedea înştiinţarea nr. 101/6444/1.06.2012 - fila 145 dosar ataşat).

Important de reţinut este, în ceea ce îi priveşte pe toţi salariaţii ale căror posturi fuseseră formal desfiinţate la 31.05.2012, că aceştia nu mai exercitau, la data la care interviul a devenit obligatoriu pentru menţinerea în serviciu, decât atribuţii de execuţie, chiar dacă anterior deţinuseră posturi de conducere (cum este cazul reclamantului), deci noua „Procedură de ocupare a posturilor de execuţie” prin interviu îi viza pe toţi cei ale căror posturi fuseseră restructurate.

Observând situaţia ivită, reclamantul s-a adresat pârâtei prin adresa înregistrată sub nr. 320/8665/19.07.2012, invocând în favoarea sa dispoziţiile art. 74 alin.1 Codul Muncii, potrivit cărora „în termen de 45 zile calendaristice de la data concedierii, salariatul concediat prin concediere colectivă are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul reînfiinţat în aceeaşi activitate, fără examen, concurs, sau perioadă de probă” (fila 4, dosar ataşat, subl. ns.).

Fără a-i răspunde reclamantului, acelaşi director general a hotârât, la 14.08.2012, publicarea unui anunţ de concurs pentru ocuparea definitivă a noilor posturi de „şefi ai Oficiilor Judeţene de Poştă” şi respectiv „şef al Oficiului Municipal de Poştă Bucureşti”, devenite vacante de la data 31.05.2012, prin care s-a stabilit că peste mai puţin de o săptămână, în perioada 21-23.08.2013, urma a avea loc un concurs închis (numai pentru angajaţi), al cărui termen limită de înscriere a fost fixat la 20.08.2012 (a se vedea fila 139-140, dosar ataşat).

Întrucât nu a primit niciun răspuns, reclamantul s-a adresat din nou pârâtei, prin adresa înregistrată sub nr. 19991/17.08.2012, solicitând angajarea în funcţia vacantă de „şef Oficiu Judeţean de Poştă Tulcea”, cu motivarea că postul de director judeţean deţinut anterior diferă de cel nou doar prin denumire, reclamantul făcând referire la concursul din 23.08.2012 (fila 5 dosar ataşat).

Pârâta nu a adoptat nicio soluţie raportat la cererea reclamantului, iar termenul stabilit pentru susţinerea concursului pentru postul de „şef OJP Tulcea” a fost devansat la 7.09.2012 (fila 142, dosar ataşat), când a participat o singură persoană, deloc surprinzător aceeaşi care fusese numită de către directorul general pentru a exercita temporar atribuţiile de conducere specifice postului.

De menţionat că reclamantului i-ar fi fost imposibil să participe la concursul închis, întrucât fusese concediat prin decizia nr. 940/4.07.2012, „din motive care nu ţin de persoana sa, ca urmare a desfiinţării colective a postului ocupat, ca o consecinţă directă a organigramei CN Poşta Română SA nr. 31/30.05.2012” (a se vedea întâmpinarea depusă de pârâtă, fila 13 dosar ataşat).

În drept, demersul judiciar al reclamantului vizează aplicabilitatea directă a dispoziţiilor art. 74 alin.1 Codul Muncii, potrivit cărora „în termen de 45 zile calendaristice de la data concedierii, salariatul concediat prin concediere colectivă are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul reînfiinţat în aceeaşi activitate, fără examen, concurs, sau perioadă de probă” (subl. ns.).

Soluţionarea cauzei presupune verificarea îndeplinirii cerinţelor de fond impuse de norma juridică mai sus citată: raportul juridic încetat prin concediere colectivă, reînfiinţarea postului în aceeaşi activitate şi necesitatea respectării dreptului de prioritate al salariatului concediat, în termenul de 45 zile.

În ceea ce priveşte prima condiţie, pârâta a recunoscut, prin întâmpinare, emiterea deciziei nr. 940/4.07.2012, prin care s-a materializat, în planul raportului juridic al cărui subiect era reclamantul, măsura concedierii colective a angajaţilor, dispusă prin art. 2 teza finală din hotărârea nr. 31/30 mai 2012 adoptată de Consiliul de Administraţie al pârâtei (fila 17 dosar ataşat), „din motive care nu ţin de persoana sa, ca urmare a desfiinţării colective a postului ocupat, ca o consecinţă directă a organigramei CN Poşta Română SA nr. 31/30.05.2012” (a se vedea întâmpinarea depusă de pârâtă, fila 13 dosar ataşat).

Raportat la a doua cerinţă, un aspect juridic nelipsit de importanţă îl reprezintă caracterul vacant al postului de şef OJP Tulcea, începând de la 31.05.2012 (data înfiinţării) şi până la 7.09.2012 (data ocupării prin concurs), context în care nu prezintă nicio relevanţă împrejurarea că exercitarea atribuţiilor de conducere specifice postului fusese delegată, cu titlu temporar, unui alt salariat al pârâtei (în concret, numita ..., conform pct. 20 din Anexa 8 a deciziei susmenţionate - fila 109 dosar ataşat), fiind evident că această măsură de ordin tehnico-administrativ nu conţine semnificaţia ocupării definitive a postului, deci nu produce efectul juridic de indisponibilizare al acestuia.

Problema dedusă judecăţii constă în a se verifica dacă noul post de şef OJP a fost „reînfiinţat în aceeaşi activitate” a vechiului post de director judeţean OJP, deţinut de reclamant anterior restructurării.

Răspunsul nu poate fi decât pozitiv, după cum rezultă din examinarea comparativă a celor două organigrame ale Oficiului Judeţean de Poştă Tulcea, anterior şi ulterior datei de 31.05.2012, în care se observă cu uşurinţă, din examinarea logică a schemei trasate, că restructurarea a constat în:

desfiinţarea postului de director operaţional judeţean, care era anterior direct subordonat postului de director judeţean, deţinut de reclamant,

redenumirea postului de „director judeţean OJP” deţinut de reclamant în postul de „şef OJP”, cu menţinerea poziţiei acestuia de vârf în ierarhia de la nivel judeţean (fila 83, 84 dosar ataşat),

menţinerea integrală a structurilor direct subordonate postului anterior şi noului post: Compartimentul Funcţional Administrativ, Oficiile Poştale, Oficii Poştale cu Distribuţie Centralizată (OPDC), Oficii de Poştă Rurală Mecanizată (OPRM) şi Punctul Judeţean de Poştă Rapidă, cu păstrarea neschimbată şi a structurilor subordonate acestora

În esenţă, din organigrama în vigoare până la 31.05.2012 rezultă că reclamantul a desfăşurat, anterior restructurării, activitatea de conducere, la nivel de vârf, a Oficiului Judeţean de Poştă Tulcea (fila 84 dosar ataşat).

Or, postul reînfiinţat în aceeaşi activitate (de conducere la nivel de vârf a structurii judeţene) este cel de şef OJP, pe care partea reclamantă era îndreptăţită a-l ocupa cu prioritate, fără interviu şi fără concurs, conform normei juridice imperative mai sus citate, de la care pârâta nu putea deroga, decât cu încălcarea nepermisă a principiului legalităţii, garanţia fundamentală a statului de drept.

În alte cuvinte, activitatea de conducere a structurii judeţene principale a pârâtei - OJP Tulcea, exercitată la nivel local, nu a dispărut în urma restructurării, ci s-a menţinut, prin înfiinţarea postului de şef OJP Tulcea.

Împrejurarea că nu există o identitate perfectă între atribuţiile deţinute de fostul director judeţean (fila 128-130 dosar ataşat) şi atribuţiile noului şef, stabilite prin fişa postului (fila 136-138 dosar ataşat) nu prezintă relevanţă juridică în prezenta speţă, întrucât art. 74 alin. 1 Codul Muncii nu impune reînfiinţarea unui post „cu aceleaşi atribuţii”, ci „în aceeaşi activitate”.

Diferenţa dintre noţiunea de „activitate” şi cea de „atribuţii” rezidă, din chiar definiţia termenilor, în faptul că prima este legată de atingerea unui anumit rezultat sau scop (în speţă, conducerea şi controlul OJP Tulcea, la nivel local şi de vârf), pe când cea de a doua se raportează la mijloacele concrete prin care respectivul scop este atins (sarcinile sau atribuţiile stabilite în fişa postului).

Or, prin referire la noţiunea de „aceeaşi activitate”, legiuitorul a urmărit identitatea de scop al ansamblului de acţiuni efectuate, acest element fiind de esenţa oricărei activităţi umane, spre deosebire de mijloacele concrete de îndeplinire, care nu ţin de esenţa activităţii, ci doar de natura firească a acesteia. Acesta înseamnă, în concret, că schimbarea sau adăugarea unor atribuţii noi în fişa postului nu alterează identitatea şi caracterul unitar al activităţii de conducere, privite ca întreg, cât timp rezultatul final este acelaşi.

În subsidiar, chiar dacă s-ar trece peste considerentele de mai sus, prin care s-a încercat înţelegerea scopului reglementării, tribunalul reţine că, din punct de vedere funcţional, postul de şef OJP înfiinţat la 31.05.2012 a înglobat sarcinile şi obligaţiile ce aparţineau anterior unui post aflat în subordine directă, respectiv cel de „director operaţional judeţean”, desfiinţat în noua organigramă.

Or, raportat la criteriul funcţional, această comasare nu reprezintă o modificare de fond a atribuţiilor de serviciu, cât timp potrivit prevederilor art. 8.1.2.2 din fişa postului de „director judeţean”, existent anterior, acesta avea sarcina de a „organiza, coordona şi urmări realizarea activităţilor din structura subordonată în condiţii de eficienţă” (fila 129, dosar ataşat).

Mai mult decât atât, conform prevederilor art. 9.20 din aceeaşi fişă de post a directorului judeţean (aplicabilă reclamantului până la 31.05.2012), acesta a avut sarcina de a întocmi fişa de post a directorului operaţional judeţean, aflat în subordine directă, post desfiinţat de la 31.05.2012.

În alte cuvinte, directorul judeţean OJP (reclamantul) a exercitat şi întocmit atribuţiile actualului şef OJP, care par a avea caracter mai extins doar sub aspect pur formal, iar nu şi material, adică prin raportare la răspunderea pentru drepturile şi obligaţiile ce intră în conţinutul raportului juridic de muncă.

În acest context, este binecunoscut argumentul de interpretare logică a fortiori („cine poate mai mult, poate şi mai puţin”), aplicabil în materia stabilirii sferei competenţelor şi atribuţiilor, sub rezerva respectării principiului legalităţii, conţinut în speţă de normele cu caracter imperativ ale art. 74 Codul Muncii.

Este de menţionat că în speţă nu pot fi aplicabile normele cu caracter special conţinute de Legea 188/1999 şi HG 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, ce conţin regula caracterului obligatoriu al formei de concurs, în materia carierei funcţionarilor publici, întrucât pe calea regulatorului de competenţă pronunţat în prezenta cauză, Înalta Curte a statuat că societatea pârâtă nu acţionează în regim de putere publică, chiar dacă scopul înfiinţării este unul de interes public, întrucât prin legea de înfiinţare i-a fost atribuit statut de drept privat (societate comercială pe acţiuni), iar înfiinţarea noului post şi organizarea concursului au fost dispuse după regulile de drept privat aplicabile societăţilor comerciale.

Pentru argumentele mai sus expuse, tribunalul reţine că postul reclamantului a fost reînfiinţat anterior concedierii, de la 31.05.2012, în aceeaşi activitate, cu o altă denumire, fără deosebiri de esenţă la nivel funcţional, deci reclamantul beneficia de prioritate la încadrare, fără examen, concurs, sau perioadă de probă, în baza dispoziţiilor imperative art. 74 alin. 1 Codul Muncii.

Ca atare, pârâta era obligată să transmită reclamantului comunicarea scrisă, prin care acesta să fie informat cu privire la reluarea activităţii, ceea ce nu s-a întâmplat, fiind încălcate şi prevederile art. 74 alin. 2 Codul Muncii.

Raportat la caracterul efectiv al dreptul de prioritate la încadrare al reclamantului în postul de şef OJP Tulcea, drept pe care acesta a înţeles să îl valorifice, prin intermediul adreselor înregistrate la pârâtă, chiar din luna anterioară publicării anunţului de organizare a concursului, întrucât reclamantul nu primise comunicarea scrisă pe care angajatorul avea obligaţia de a o emite, deci era repus în beneficiul termenului, concursul organizat pentru ocuparea postului mai sus menţionat apare ca fiind nelegal, urmând a fi anulat ca atare.

 PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca nefondată.

Admite cererea formulată de reclamantul ... cu domiciliul în Tulcea, str. Lopătarului, nr. 10, bl. 1, sc. A, ap. 6, Judeţ Tulcea, în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ S.A. cu sediul în Bucureşti, Sector 2, B-dul. Dacia, nr. 140, având ca obiect anulare concurs.

Dispune anularea concursului organizat de COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ S.A. BUCUREŞTI pentru ocuparea postului vacant de Şef Oficiu judeţean de Poştă Tulcea la data de 07.09.2012.

Definitivă şi executorie.

Domenii speta

Spete similare