Respingerea propunerii privind arestarea preventivă şi luarea măsurii controlului judiciar

Sentinţă penală 16 din 29.04.2014


Prin încheierea nr. 14/25.04.2014 judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Turnu Măgurele a admis propunerea Parchetului de pe lângă aceeaşi instanţă şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului  I.V.F. pe o durată de 30 de zile, de la 25 aprilie 2014 la 24 mai 2014 inclusiv.

Pentru a dispune astfel, judecătorul primei instanţe a reţinut că organul de urmărire penală a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpatului I.V.F. cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută  de art. 257 alin. 1 şi 4 Cp., în dauna persoanei vătămate I.E., poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

În fapt, s-a reţinut că, la data de 22.04.2014, în jurul orei 18:28, ag. principal de poliţie I.E., în timp ce executa serviciul de control al traficului rutier pe Şos. Alexandriei din mun. Turnu Măgurele, jud. Teleorman, împreună cu ag. pr. de poliţie S.C.A. având în funcţiune aparatul radar, acesta a înregistrat autoturismul marca ,,AUDI A 4” care se deplasa cu viteza de 116 km./h., motiv pentru care a procedat la oprirea acestuia şi luarea măsurilor legale. Conducătorul autoturismului a fost legitimat, stabilind că se numeşte I.V.F. Acestuia i s-a adus la cunoştinţă că va fi sancţionat contravenţional şi se va lua măsura complementară de reţinere a permisului de conducere. Auzind acestea, numitul I.V.F. a reacţionat violent şi a început să-i adreseze cuvinte jignitoare poliţistului I.E., precum şi ameninţări cu acte de violenţă la adresa sa,  cât şi la adresa membrilor familiei sale, inclusiv a copilului, fapt ce i-a provocat o stare de temere, mai cu seamă în urma afirmaţiei că-i va acosta copilul pe stradă şi îl va bate.

De asemenea, I.V.F. a făcut afirmaţia faţă de persoana vătămată şi faţă de ceilalţi poliţişti sosiţi la faţa locului, că : ,,aveţi noroc că sunteţi îmbrăcaţi în uniforme de poliţişti, că dacă nu,  discutam eu altfel cu voi”.

În continuare, inculpatul I.V.F a început să-i adreseze injurii poliţistului Iuta Emilian şi ameninţări cu acte de violenţă, spunându-i că dacă nu va putea să-i facă ceva când îl prinde îmbrăcat civil, îl va prinde pe fiul lui prin oraş şi îi va aplica o bătaie.

Inculpatul a fost reţinut de la data de 25 aprilie 2014 ora 930 de către Poliţia Turnu Măgurele, pentru 24 de ore, până la data de 26 aprilie 2014 ora 9,30, iar prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele nr. 643/P/2014 din 25 aprilie 2014 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul I.V.F.  pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută  de art. 257 alin. 1 şi 4 C. pen., în dauna persoanei vătămate I.E. poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu. 

Judecătorul de drepturi şi libertăţi al primei instanţe a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 202 alin. 1 - 3 Cpp şi art. 223 alin. 1 şi 2 Cpp.,  pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului apreciind că, din probele administrate, rezultă suspiciunea rezonabilă că s-a săvârşit infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 alin.1 şi 4 Cod penal.

Totodată, s-a apreciat că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea  unei stări de pericol pentru ordinea publică, având în vedere

natura infracţiunii, modalitatea de săvârşire şi consecinţele produse.

Raportat la probele existente la dosar, instanţa a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul  de săvârşire a faptei pentru care este cercetat inculpatul, respectiv într-un loc public şi în prezenţa mai multor persoane, faptă de natură să submineze autoritatea părţii vătămate, în localitatea unde acesta îşi exercită atribuţiunile de serviciu.

Trebuie avut în vedere şi impactul social produs asupra colectivităţii din care inculpatul face parte, prin săvârşirea acestui tip de infracţiune şi de lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.

Luarea unei alte măsuri preventive faţă de inculpatul I.V.F., mai puţin severe, a fost considerată nejustificată. Infracţiunea pentru care acesta este cercetat este foarte gravă, iar interesul public, de înfăptuire justiţiei şi asigurarea bunei desfăşurări a urmăririi penale, primează faţă de regula cercetării unei persoane în stare de libertate, instanţa apreciind că scopul măsurilor preventive, prevăzut de art. 202 alin.1 Cpp., interpretat în conformitate cu articolul 5 paragraful 1 din CEDO, impune necesitatea luării măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul.

A motivat că a recunoscut fapta în totalitate, a regretat cele întâmplate, fiind într-o situaţie tensionată, nu are antecedente penale, de 6 ani este plecat la muncă în Germania şi venise acasă de numai două zile, este singurul întreţinător al familiei sale. În acest context, a solicitat aplicarea unei alte măsuri preventive, respectiv controlul judiciar.

Examinând contestaţia potrivit art. 204 Cpp, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Teleorman o apreciază ca întemeiată.

Astfel,  se constată că din probatoriul administrat până la acest moment, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin.1 şi 4 Cp., infracţiune evidenţiată în mod expres printre cele enunţate la art. 223 alin. 2 Cpp., a căror săvârşire poate atrage măsura arestării preventive.

Analizând însă teza a doua a art. 223 alin. 2 Cpp., se reţine că pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere, a anturajului şi a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal apreciază că nu se impune privarea de libertate a inculpatului, nefiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

 Instanţa are în vedere că inculpatul a recunoscut faptele pe care le-a regretat, nu sunt indicii că şi-ar fi pus în practică ameninţările, fiind numai excese verbale determinate de o situaţie tensionată (teama de amendă şi mai ales de suspendarea permisului de conducere), situaţie pe care, de asemenea, a recunoscut că a creat-o, circulând cu viteză excesivă, a lucrat o perioadă îndelungată într-o ţară occidentală şi nu sunt probe ale unui comportament ilegal în străinătate.

Toate aceste împrejurări legate de persoana inculpatului îndreptăţesc instanţa să aprecieze că ordinea publică nu este ameninţată prin lăsarea în libertate a inculpatului. Se impune însă o libertate controlată printr-o serie de măsuri restrictive, a căror respectare să-l determine pe inculpat să conştientizeze pericolul la care se expune prin încălcarea dispoziţiilor legale şi nu în ultimul rând, prin săvârşirea unor infracţiuni tocmai împotriva organelor statului chemate să apere ordinea de drept.

În aceste condiţii, judecătorul de drepturi şi libertăţi admiţând contestaţia inculpatului, va respinge propunerea privind arestarea preventivă, dar, în temeiul art. 219 alin. 9 Cpp., rap. la art. 211 Cpp. şi art. 215 Cpp., va lua faţă de inculpatul I.V.F. măsura controlului judiciar, pe toată durata urmăririi penale.

Se vor impune inculpatului obligaţiile prevăzute de art. 215 alin. 1 Cpp., precum şi o parte dintre obligaţiile înscrise la art. 215 alin. 2 Cpp., a căror respectare se apreciază de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal că se impune în contextul în care probele administrate determină suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele.

Potrivit art. 215 alin. 3 Cpp., se va atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Conform art. 204 alin. 12 Cpp., se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului I.V.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 9/UP emis la 25.04.2014 de Judecătoria Turnu Măgurele, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 275 alin. 3 Cpp., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.