Cerere de acordare drepturi de natură salarială

Prin acţiunea înregistrată sub nr. … reclamantul U.T.S.D. TELEORMAN în numele şi pentru membrii de sindicat A.E., C.A., T.I., D.O., S.M., S.F., S.F., A.M., F.O., D.I., T.M., V.V., B.M., M.L., M.I., T.F. şi C.C. a chemat în judecată pe pârâta ŞCOALA GIMNAZIALĂ SFINŢEŞTI solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 începând cu data de 13 mai 2011 şi până la pronunţarea sentinţei în prezenta cauză, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie şi dobândă legală, la data efectivă a plăţii.

În motivarea acţiunii, în esenţă, reclamantul a arătat că începând cu data de 13.05.2011 salariile membrilor de sindicat trebuiau calculate în raport de o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei, conform Legii nr. 221/2008, întrucât conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, raportate la cele ale art. 3 si art. 30 din Legea nr. 330/2009 şi la Legea nr. 221/2008, în tot cuprinsul anului 2011 salariile personalului didactic şi didactic auxiliar trebuiau calculate prin aplicarea valorii de 400 lei a coeficientului de multiplicare, iar în ceea ce priveşte anul 2012, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Astfel, a arătat reclamantul că potrivit prevederile legale precitate, în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin urmare, s-a susţinut că, în condiţiile în care membrii de sindicat şi-au păstrat calitatea de cadre didactice/didactice auxiliare şi faţă de economia dispoziţiilor Legii nr. 63/2011, este evident că trebuie să beneficieze şi în anul 2012 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008, în raport de prevederile citate din Legea nr. 283/2011.

Referitor la anul 2013, reclamantul a arătat că în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, act normativ care face trimitere expresă la prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, aşa încât, dat fiind faptul că membrii de sindicat îşi desfăşoară activitatea în aceste condiţii, este evident că trebuie să beneficieze şi în anul 2012 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008, în raport de prevederile citate din Legea nr. 283/2011.

În ceea ce priveşte anul 2014, s-a susţinut că în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice,  care, la art. 1 alin. (4), prevede că în anul 2014, în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011, aşa încât, pentru motivele anterior menţionate cadrele didactice, şi în anul 2014, trebuiau să beneficieze de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008.

În fine, în susţinerea temeiniciei cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că în cauze similare alte instanţe au admis cererile formulate de organizaţiile sindicale şi au acordat până la zi drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în baza Legii nr. 221/2008.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 148 si urm. si art. 194 Cod procedură civilă, ale art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, ale art. 28 şi art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 3 lit. c) şi art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 şi art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) şi art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, ale art. unic pct. 2 II. din Legea nr. 283/2011, ale art. 2 din OUG nr. 84/2012 şi ale art. 1 alin. (4) din OUG nr. 103/2013, iar în dovedire a depus la dosarul cauzei înscrisuri constând în tabel prin care membrii de sindicat împuternicesc organizaţia să promoveze prezenta acţiune, adeverinţă din care rezultă faptul că membrii de sindicat nu au beneficiat ulterior datei de 12.05.2011 de salarizare potrivit Legii nr. 221/2008.

Pârâta, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei spre a-şi face apărarea ori pentru a opune eventuale excepţii.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Instanţa constată următoarele:

Membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acţiunea au calitatea de personal didactic/didactic auxiliar în cadrul unităţii şcolare pârâte, astfel cum rezultă din adeverinţa  depusă la dosarul cauzei.

Cadrul legal pentru salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 l-a constituit Legea nr. 84/1995, Legea nr. 128/1997 şi începând cu data de 01.01.2008, O.G. nr. 15/2008 privind creşterea salariilor ce se vor acorda în perioada 2008-2009 personalului din învăţământ.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, în perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, reprezintă valoarea de referinţă pentru creşte salariale ulterioare.

Aceste prevederi au fost aplicabile în intervalul 1.10.2008 - 31.12.2009, în urma declarării ca neconstituţionale a actelor normative ce au avut ca obiect modificarea Legii nr. 221/2008, în acest sens fiind chiar Decizia nr. 3/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  în interesul legii.

Începând cu data de 1.01.2010, salarizarea personalului plătit fonduri publice a fost reglementată unitar prin Legea nr. 330/2009 şi O.U.G. nr. 1/2010, O.G. nr. 15/2008 fiind abrogată.

În conformitate cu art. 30 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 330/2009,  reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător tranşelor de vechime muncă şi pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 şi s-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.

Prin Decizia nr. 11 din 8.10.2012, pronunţată în interesul legii şi, în consecinţă, obligatorie pentru instanţele de judecată în  temeiul art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 şi ale art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009, că personalul didactic din învăţământ aflat în funcţie Ia data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din Iuna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale acordate în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.  221/2008.

Aşa cum s-a reţinut de Înalta Curte, din prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009 rezultă intenţia legiuitorului de a proteja drepturile salariale al personalului bugetar.

În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei „salariul avut", prin art. 5 alin. (6) din O.U.G.  nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că „Reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."

Faţă de conţinutul normei citate este evident că reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptăţit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut şi ocrotit de lege.

În acest context, s-a arătat că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcţie deţinute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 şi care trebuia plătit personalului didactic din învăţământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.

Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 41/2009, la care se referă O.U.G. nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, s-a apreciat că actul normativ menţionat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, faţă de deciziile succesive ale Curţii Constituţionale prin care a fost constatată neconstituţionalitatea actele normative ce au adus modificări Ordonanţei de Guvern nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008.

Prin urmare, Înalta Curte a considerat că Ordonanţa de Guvern nr. 41/2009 este lipsită de efecte, iar singurele prevederi legale ce produc efecte cu privire la salarizarea personalului didactic sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanţele de urgentă afectate de vicii de neconstituţionalitate.

În consecinţă, reclamanţii au fost îndreptăţi la plata unui salariu în raport de prevederile Ordonanţei de Guvern nr. 15/2008 aprobată modificări prin Legea nr. 221/2008 şi în perioada 26.06.2010 - 31.12.2010, după cum şi în perioada 1.01.2011-12.05.2011, dată la care a intrat vigoare Legea nr. 63/2011, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, drepturile salariale ale reclamanţilor trebuiau calculate pornind de la cuantumul avut în anul 2010, în lipsa unui alt mod de stabilire a drepturilor salariale prevăzut de acest act normativ, la care s-a adăugat şi majorarea prevăzută de lege.

Însă, în privinţa stabilirii drepturilor de natură salarială pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, Legea nr. 284/2010 a fost în vigoare doar în perioada 01.01.2011 – 12.05.2011, iar începând cu data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, prin care s-a reglementat, în mod unitar, salarizarea personalului didactic, act normativ ce cuprinde prevederi vizând încadrarea, promovarea şi componenţa drepturilor salariale şi modul de calcul al acestora.

Astfel, potrivit art. 1, alin. 1 din Legea nr. 63/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi şi până la 31 decembrie 2011, personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la lege, cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, indemnizaţiile de conducere specifice, sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum şi metodologia de calcul al acestora, fiind prevăzute în anexele1, 2, 3a şi 3b, după caz, anexa nr. 4 şi anexa nr. 5, aşa cum rezultă din alineatele 2, 3 şi 4 ale aceluiaşi articol.

De asemenea, cu privire la cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, în alin. 5 s-a menţionat că acestea se calculează în funcţie de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizaţiei de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul, alin. 6 cuprinzând interdicţia ca prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă să fie negociate salarii ori alte drepturi băneşti sau în natură care excedează prevederilor legii.

În fine, prin acelaşi articol, s-a prevăzut că dispoziţiile art. 8, 9, 12 şi 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi cele ale art. 22, 25 - 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică în mod corespunzător şi pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, salarizat potrivit prevederilor legii.

De asemenea, în art. 2 alin. 1 se prevede că încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi, iar din alin. 2 al aceluiaşi articol rezultă  că persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă şi maximă a tranşei de vechime pentru funcţiile didactice din învăţământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcţiile didactice auxiliare îşi păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege, obligaţia angajatorilor de a stabili salariile de bază, sporurile şi alte drepturi salariale cuvenite personalului didactic în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 63/2011, fiind prevăzută în art. 4 alin. 2 din lege.

Aşadar, în perioada 13 mai – 31 decembrie 2011, faţă de împrejurarea că art. 6 din legea precitată conţine prevederea conform căreia „Orice alte dispoziţii contrare cu privire la stabilirea salariilor şi a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă”, membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acţiunea, având calitatea de personal didactic din învăţământul preuniversitar, beneficiază de salariile de încadrare prevăzute în anexa 2 la lege care cuprind sporul neuropsihic şi majorarea de 15% aplicabilă pentru anul 2011, sporul de stabilitate fiind cuprins la tranşele de peste 10 ani vechime, astfel cum rezultă din „nota” la această anexă, metodologia de calcul a drepturilor salariale, ca şi componenţa acestora, fiind prevăzută în anexa 5 la lege.

Astfel, conform art. 2 din anexa menţionată, salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizaţiile, precum şi alte drepturi salariale prevăzute de lege, salariul de bază fiind format din:

A. salariul de încadrare al funcţiei didactice prevăzut în anexele nr. 1 şi 2 la lege, în care este inclus sporul de stabilitate numai pentru tranşele de vechime în învăţământ de peste 10 ani, precum şi sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate tranşele de vechime în învăţământ;

B. indemnizaţia de conducere, astfel cum este reglementată în anexa nr. 4 la lege;

C. indemnizaţia pentru învăţământ special;

D. gradaţia de merit, astfel cum este reglementată prin art. 92, 264 şi 311 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011;

E. indemnizaţia pentru personalul didactic care îndeplineşte activitatea de diriginte, pentru învăţători, educatoare, institutori şi profesor pentru învăţământul preşcolar şi primar.

De asemenea, în alin. 3 al aceluiaşi articol, se precizează faptul că personalul didactic, pe lângă salariul de bază definit potrivit alin. (2), beneficiază, după caz, de indemnizaţia de zone izolate, spor de practică pedagogică, spor de predare simultană, compensaţii tranzitorii, spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, spor de vechime în muncă, iar potrivit alin. 4 din veniturile proprii ale instituţiilor de învăţământ superior şi preuniversitar se pot stabili salarii diferenţiate reprezentând o creştere de până la 30% a salariilor de încadrare prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la lege, fără ca aceste sume să constituie bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale.

Referitor la salarizarea personalului didactic în anul 2012, Tribunalul reţine că aceasta se va face în conformitate cu dispoziţiile art. II referitoare la art. 1 alin. (3) - (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, potrivit cărora, „în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”, iar începând cu data de 01.06.2012, în conformitate cu O.U.G. nr. 19/2012 care, prin art. 1 alin. 1, a prevăzut majorarea cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012 şi cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

De asemenea, din alin. 3 al aceluiaşi articol potrivit căruia cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, care se stabileşte în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, cu modificările ulterioare, rezultă că de majorarea prevăzută la alin. (1), beneficiază şi personalul didactic, în măsura în care acesta îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Cu privire la salarizarea personalului didactic în anul 2013 – 2014 se constată că şi în această perioadă sunt aplicabile prevederile Legii nr. 63/2011, atât O.U.G. nr. 84/2012 privind  stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, cât şi O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, făcând trimitere expresă la prevederile Legii nr. 63/2011.

În raport de cele expuse, susţinerile reclamantului în sensul că începând cu data de 13.05.2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 şi până în prezent, ar fi avut dreptul la un salariu lunar calculat în raport de un salariu de bază stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, respectiv în raport de valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1.000 sunt apreciate neîntemeiate, atâta timp cât prevederile O.G. nr. 15/2008 nu mai sunt în vigoare şi câtă vreme prevederile art. 11 alin. 2 din anexa 5 la lege, invocat de reclamant, nu pot justifica legal pretenţiile solicitate.

În plus, la data apariţiei Legii nr. 63/2011, angajatorul avea obligaţia să respecte prevederile acesteia şi să le aplice, chiar dacă, urmare aplicării pentru viitor, s-ar fi adus atingere cuantumului drepturilor băneşti, aşa încât este evident că, în cauză, personalul didactic, în lipsa unui temei legal de natură a fundamenta această plată, nu este îndreptăţit la stabilirea salariilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008.

În fine, nici împrejurarea că alte instanţe, în cauze similare, au apreciat pretenţiile întemeiate, nu obligă instanţa la pronunţarea aceleiaşi soluţii, practica judiciară neconstituind izvor de drept.

În consecinţă, acţiunea formulată de reclamantul U.T.S.D. TELEORMAN în numele şi pentru membrii de sindicat A.E., C.A., T.I., D.O., S.M., S.F., S.F., A.M., F.O., D.I., T.M., V.V., B.M., M.L., M.I., T.F. şi C.C. va  fi respinsă ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare