Solicitare acordare stimulent de insertie pentru crestere copil. Optiunea reclamantului de reluare a activitătii după finalizarea concediului pentru cresterea copilului. Obligativitatea reluării activitătii si, implicit, a obt. de venituri supuse impozit.

Decizie 685/CA din 29.09.2016


Potrivit art. 7 alin. 1 şi 2 din OUG 111/2010 în forma sa la data formulării cererii de către reclamant, stimulentul de inserţie este acordat în cazul în care recurentul se încadrează, doar dacă se obţin venituri supuse impozitului înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an.

 Opţiunea reclamantului recurent a fost, potrivit art. 2 alin. 1 lit. a din OUG 111/2010, de acordare a concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la un an.

Pentru acordarea stimulentului de inserţie până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani era necesar ca reluarea activităţii şi implicit obţinerea de venituri supuse impozitului să se facă anterior împlinirii de către copil a vârstei de un an.

Nu are relevanţă intenţia internă a reclamantului recurent atâta timp cât acesta şi-a exprimat clar cererea, solicitând reluarea activităţii după finalizarea concediului pentru creşterea copilului începând cu 16.01.2015 şi nu anterior acestei date.

Art. 2 alin. 1 lit. a din OUG 111/2010

Art. 7 alin. 1 şi 2 din OUG 111/2010

Prin cererea adresată Tribunalului Constanta - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, înregistrată sub nr. 8015/118/2015, reclamantul [...] în contradictoriu cu Agen?ia Jude?eană pentru Plăti si Inspectie Socială Constan?a a solicitat pronuntarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 10265/18.02.2015 ?i obligarea pârâtei să acorde dreptul la stimulentul de inser?ie pentru cre?tere copil.

Prin sentinţa civilă nr. 390/23.03.2016 s-a respins cererea formulată de [...], în contradictoriu cu  AJPIS, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a avut în vedere următoarele:

În favoarea reclamantului a fost stabilit în temeiul OUG nr. 111/2010 dreptul de a  beneficia de  indemnizaţia pentru cre?terea copilului op?iune 1, începând cu data de 01.03.2014.

Prin Decizia nr. 10265/18.02.2015 emisă în temeiul art. 14-15 al.1, art. 23 din OUG 111/2010, solicitarea reclamantului de acordare a stimulentului de inser?ie a fost respinsă motivat  de  faptul că potrivit prevederilor OUG  111/2010, în cadrul op?iunii de 1 an, reluarea activită?ii trebuie  să se efectueze mai înainte de  împlinirea de către copil a vârstei de 1 an.

 Contestaţia formulată de reclamant a fost respinsă ca nefondată, prin adresa 9294/22.06.2015 invocându-se în sus?inere dispozi?iile art. 7 din OUG 111/2010.

În criticile formulate  reclamantul apreciază că inten?ia sa a fost de reluare a activitătii anterior  împlinirii de către copil a vârstei de un an, însă din cauza procedurilor angajatorului, acesta a aprobat reluarea activitătii începând cu 16.01.2015.

Instanţa a constatat potrivit înscrisurilor ataşate la dosar că reclamantul a formulat cerere pentru acordarea stimulentului de inserţie la data de 20.01.2015, menţionând faptul că în ultimele 12 luni s-a aflat într-una din perioadele asimilate, beneficiind de concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului.

De asemenea, cererea adresată de reclamant angajatorului la data de  05.01.2015 pentru reluarea activităţii a fost motivată de finalizarea perioadei  în care  a beneficiat de concediu de creştere copil, începând cu data de 16.01.2015, fiind aprobată de către angajator reluarea activităţii şi eliberată  dovadă  în acest sens, veniturile supuse impozitului fiind  implicit  realizate ulterior acestei date.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul [...], care a criticat-o ca fiind nelegală, invocând prevederile OUG nr.111/2010 şi Legea nr.554/2004.

Solicită a se observa faptul că, deşi reclamantul a formulat cererea de reluare a activităţii la data de 05.01.2015, angajatorul a emis Decizia nr. 39/15.01.2015, potrivit cu care reclamantul  urma să reia activitatea începând cu data de 16.01.2015.

Solicită a se constata faptul că intenţia reclamantului a fost aceea de a-şi relua activitatea înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an, însă datorită procedurilor interne ale angajatorului, această cerere a fost aprobată la data de 15.01.2015, în ziua în care minorul a împlinit vârsta de un an.

 Solicită a se avea în vedere dispoziţiile art. 13 din Norma 19.01.2011 potrivit cu care: "(1) Stimulentul de inserţie se acordă pe bază de cerere, semnată de persoana îndreptăţită, însoţită de dovada eliberată de angajator sau, după caz, de alte documente el diniberate de autorităţile competente ori de declaraţia pe propria răspundere din care să rezulte că aceasta realizează sau urmează să realizeze venituri supuse impozitului."

Împotriva deciziei a formulat plângere prealabilă, faţă de care a primit răspunsul pârâtei la data de 25.06.2015.

Prin întâmpinare, pârâta - AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ CONSTANŢA - a  invocat excepţia nulităţii recursului.

În baza prevederilor art. 489 pct. 2 Cod procedură civilă, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă, sens în care a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului .

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile nr. 390/23.03.2016 a Tribunalului Constanţa ca fiind legală şi temeinică.

Excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, analizată cu precădere potrivit art. 248 NCPC, a fost respinsă ca nefondată, criticile aduse hotărârii primei instanţe putând fi încadrate în prevederile art. 488 punctul 8 NCPC, potrivit art. 489 alin. 2 din NCPC.

Astfel, recurentă critică greşita aplicare a art. 7 din OUG 111/2010.

Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 7 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 111/2010 în forma sa la data formulării cererii de către reclamant:

„(1) Persoanele care în perioada în care sunt îndreptăţite să beneficieze de concediul pentru creşterea copilului, prevăzut la art. 2 alin. (1), obţin venituri supuse impozitului prevăzute la art. 3 au dreptul la un stimulent de inserţie în cuantum lunar de 1 ISR.

 (2) Stimulentul de inserţie prevăzut la alin. (1) se acordă după cum urmează:

a) pentru persoanele care beneficiază de concediul pentru creşterea copilului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a), dacă acestea obţin venituri supuse impozitului înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an, pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani”.

Astfel, textul nu lasă loc unei alte interpretări, stimulentul de inserţie fiind acordat în cazul în care recurentul se încadrează, doar dacă se obţin venituri supuse impozitului înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an.

 Opţiunea reclamantului recurent a fost, potrivit at. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 111/2010, de acordare a concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la un an.

Pentru acordarea stimulentului de inserţie până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani era necesar ca reluarea activităţii şi implicit obţinerea de venituri supuse impozitului să se facă anterior împlinirii de către copil a vârstei de un an.

În speţă, copilul a împlinit un an la data de 15.01.2015. Reclamantul recurent a solicitat angajatorului reluarea activităţii prin formularea unei cereri  la data de 05.01.2015, însă cu menţiunea expresă că doreşte reluarea activităţii ca urmare a finalizării concediului pentru creşterea copilului, concediu care a început la data de 16.01.2014.

În consecinţă, angajatorul a emis decizia nr. 39/15.01.2015 prin care a dispus reluarea activităţii începând cu 16.01.2015.

Nu are relevanţă intenţia internă a reclamantului recurent atâta timp cât acesta şi-a exprimat clar cererea, solicitând reluarea activităţii după finalizarea concediului pentru creşterea copilului începând cu 16.01.2015 şi nu anterior acestei date.

Stimulentul de inserţie avea ca scop tocmai acordarea unei sume suplimentare acelor persoane care s-au întors la muncă anterior perioadei pentru care au solicitat concediu pentru creşterea copilului, reclamantul recurent intenţionând, potrivit cererii sale adresate angajatorului, să-şi finalizeze concediul astfel cum a fost solicitat, pentru un an.