Acţiune în anulare decizie stabilire debit. Prestaţii de asigurări sociale. Sume încasate necuvenit prin schimbarea gradului de invaliditate. Nelegalitatea cererii.

Sentinţă civilă 957 din 06.08.2014


Prin cererea înregistrată la data de 28.03.2014, reclamantul OM , in contradictoriu cu  CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII TELEORMAN , a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.  199093 din 12.03.2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, solicitând  anularea  acesteia şi exonerarea de la plata sumei de 198 lei .

Motivând cererea , reclamantul a arătat că a fost beneficiarul unei pensii de invaliditate gradul 3, ulterior starea de sănătate înrăutăţindu-i-se , prin decizia 199093/19.12.2013 i-a fost schimbat gradul de handicap  din 3 în 2 şi astfel i s-au diminuat drepturile de pensie ce i se cuveneau .

Menţionează că la data de 14.03.2014 i s-a comunicat decizia nr. 199093 din 12.03.2014  privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale , apreciind-o nelegală şi netemeinică întrucât i s-a încălcat dreptul de a încasa pensie raportat la gradul de invaliditate stabilit  , pârâta reţinându-i un debit in suma totala de 198 lei, ce rezulta din faptul ca in perioada 01.12.2013-28.02.2014 i s-au plătit in mod necuvenit drepturi băneşti conform buletinului de calcul anexat si ca urmează recuperarea  debitului.

În concluzie arată ca debitul stabilit nu are un just temei şi răspunderea nu i se poate imputa .

 În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.  153 lit.i) ; 154 alin.(1)  din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar în dovedire a anexat copii după următoarele înscrisuri: cartea de identitate, decizia 199093 din 12.03.2014 , buletin de calcul , decizii privind acordarea pensiei de invaliditate, acte medicale.

În conformitate cu prevederile art. 223 Cod procedura civila, a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.

Pârâtul  CJT nu a formulat  întâmpinare în cauză.

Analizând actele şi lucrările din dosar, instanţa reţine: 

 Reclamantul OM este beneficiarul  unei pensii de invaliditate gradul 3 , conform deciziei de pensie nr. 199093/2009 (fila 12), ulterior fiindu-i schimbat gradul de invaliditate din 3 în 2,  potrivit deciziei cu acelaşi număr emisă la data de 19.12.2013 (fila 7) .

 Odată cu trecerea de la gradul 3 la gradul 2 de invaliditate i s-au recalculat şi drepturile de pensie , pârâta prin decizia 199093/19.12.2013, stabilindu-i drepturi mai mici de pensie , respectiv pensia fiindu-i diminuată de la suma de 421 lei la suma de 326 lei, decizie pe care reclamantul nu a contestat-o, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie necontestate sunt definitive.

Pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII TELEORMAN , având în vedere referatul Serviciului Plăţi Prestaţii nr. 199093/24.02.2014, a emis decizia de debit cu acelaşi număr din data de 12.03.2014, constatând că s-au plătit necuvenit contestatorului, drepturi de pensie în sumă de 198  lei, pe perioada 01.12.2013-28.02.2014 ,  întrucât a încasat drepturile de pensie stabilite conform deciziei de pensie anterioare celei în plată, decizia de pensie prin care i s-a stabilit gradul de invaliditate 3 şi nu cele stabilite conform deciziei emise la data de 19.12.2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare,  sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie de 3 ani, alin. (4) al aceluiaşi articol, sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii şi al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.

Având în vedere faptul că, în urma emiterii deciziei de pensie nr. 199093/19.12.2013, s-a constat că reclamantul a încasat necuvenit suma de 198 lei, calculată potrivit art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, în mod corect pârâta a emis şi decizia nr. 199093/12.03.2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale, decizie care de asemenea este apreciată ca fiind legală şi temeinică.

 Recuperarea sumelor încasate necuvenit nu este condiţionată de lege de vinovăţia beneficiarului de asigurări sociale, fiind o aplicaţie a principiului îmbogăţirii fără justă cauză.

Astfel, în baza acestui principiu, cel căruia i s-a mărit patrimoniul fără existenţa unui temei juridic are obligaţia de a restitui, în limita creşterii patrimoniului său. Fiind vorba de un fapt juridic licit ca izvor de obligaţii, mărirea patrimoniului şi obligaţia de restituire nu presupune vina celui care primeşte, fapt ce determină deosebirea esenţială dintre această instituţie şi răspunderea civilă delictuală.

Dispoziţiile art.107 din Legea nr.263/2010 nu pot fi interpretate în sensul stabilirii unei condiţii suplimentare obligaţiei de restituire a beneficiarului drepturilor de asigurări sociale încasate necuvenit, deoarece o astfel de interpretare ar fi contrară însăşi esenţei principiului îmbogăţirii fără justă cauză, instituţie care stă la baza recuperării acestor sume.

Mai mult, dispoziţiile respective stabilesc instituţia revizuirii drepturilor de pensie în situaţia în care se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, fără a avea legătură cu recuperarea sumelor încasate necuvenit, aspect ce este reglementat prin art. 179 alin. (1) din Legea nr.263/2010. Răspunderea celor vinovaţi la care face referire art.107 poate fi de natură civilă, disciplinară, contravenţională sau penală, fără a împiedica recuperarea sumelor încasate necuvenit de la beneficiarul drepturilor de asigurări sociale, care şi-a mărit patrimoniul cu aceste sume, fără a exista un temei legal.

În aceste condiţii sunt aplicabile dispoziţiile art. 179 alin. (1) din Legea nr.263/2010, pârâta emiţând decizia de recuperare a debitului de 198 lei , reprezentând sume încasate necuvenit pentru perioada 01.12.2013-28.02.2014  , în limita termenului de prescripţie extinctivă prevăzut de lege.

Fata de aceste dispoziţii, având în vedere actele administrate în cauză, Tribunalul constată că decizia de stabilire a debitului a fost corect emisă.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept reţinute, Tribunalul va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamant.