Dispunerea internării medicale provizorii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi după clasarea cauzei de către procuror

Prin încheierea nr. 46/11 septembrie 2014 dată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. 2317/339/2014, s-a admis  propunerea Parchetului de pe lângă aceeaşi instanţă.

În baza art. 247 alin. 1 şi art. 248 alin. 9 Cpp., a dispus internarea medicală provizorie a suspectului GLM până la însănătoşire sau până la ameliorarea care înlătură starea de pericol ce a determinat luarea măsurii.

În baza art. 275 alin. 3 Cpp., a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reţinut că la data de 30 decembrie 2013, în jurul orei 14.30, numitul GLM s-a deplasat la bancomatul Raiffeisen din comuna Bragadiru, jud. Teleorman, şi, enervat de faptul că nu primea bani de la bancomat, a lovit cu un şpaclu tastatura şi ecranul bancomatului, aducându-l în stare de nefuncţionare, cauzând un prejudiciu de 2500 euro.

În urma expertizării medico-legale psihiatrice a suspectului, a reieşit că acesta prezintă schizofrenie paranoidă, că nu are discernământul faptelor sale şi că prezintă pericol social.

În final, s-a recomandat internarea acestuia într-o unitate sanitară de specialitate conform art. 110 Cp.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi al primei instanţe a constatat îndeplinite dispoziţiile art. 247 Cpp., referitoare la condiţiile prevăzute de lege pentru internarea medicală provizorie a  suspectului GLM.

Art. 247 alin. 1 Cpp., prevede că judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, pe durata procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substanţe psihoactive, dacă luarea măsurii este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret şi actual pentru siguranţa publică.

Analizând dispoziţiile legale invocate, raportul de expertiză medico-legală nr. 733/D/2014 din 4.06.2014 şi recomandările comisiei de specialitate s-a reţinut că suspectul se află în ipoteza reglementată de art. 110 Cp., în sensul că  este bolnav psihic şi prezintă pericol pentru societate, cu atât mai mult cu cât a mai fost internat la Spitalul de Psihiatrie P. la 14.05.2014 cu diagnosticul schizofrenie paranoidă şi refuză tratamentul de specialitate.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 248 alin. 9 Cpp., s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea  şi s-a dispus internarea medicală provizorie a suspectului.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea.

Se susţine că în mod eronat cererea Parchetului a fost calificată drept cerere de luare a măsurii internării medicale provizorii prev. de art. 247 Cpp., întrucât din actele anexate nu reiese că s-a solicitat luarea acestei măsuri de către procuror. Cauza fiind soluţionată prin dispunerea clasării, nu se mai afla în faza de urmărire penală, sesizarea instanţei fiind făcută în temeiul art. 315 alin. 2 lit. e Cpp. şi viza luarea faţă de numitul GLM a măsurii internării medicale nevoluntare, conform Legii 487/2002. Hotărârea judecătorească ce trebuia pronunţată era una civilă şi nu o încheiere penală dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Examinând contestaţia potrivit art. 247 – 248 alin. 8 Cpp., judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal apreciază că este întemeiată.

Potrivit art. 314 – 315 Cpp., odată cu dispunerea clasării, cauza este soluţionată de către procuror, încetând faza de urmărire penală.  În consecinţă, nu mai putea fi sesizat judecătorul de drepturi şi libertăţi, competenţa acestuia fiind reglementată de art. 53 Cpp., numai în cursul urmăririi penale, nu şi după finalizarea ei.

În această situaţie, instanţa nu putea fi sesizată decât în conformitate cu art. 315 alin. 2 lit. e Cpp., respectiv pentru dispunerea internării nevoluntare, în conformitate cu Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. b Cpp., contestaţia a fost admisă şi faţă de dispoziţiile art. 247 – 248 alin. 8 Cpp., se va dispune desfiinţarea încheierii atacate şi  trimiterea cauzei Judecătoriei Zimnicea pentru a fi soluţionată de un complet civil, potrivit Legii nr. 487/2002

Domenii speta

Spete similare